UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRONOMICE ŞI MEDICINĂ VETERINARĂ BUCUREŞTI

FACULTATEA DE BIOTEHNOLOGII

MASTERUL BIOTEHNOLOGII ÎN PROTECŢIA MEDIULUI

TRATAREA SI VALORIFICAREA DESEURILOR MENAJERE

Masterand: Ene Marin Cristian

Anul I, semenstrul I

1
 Cuprins

Introducere………………………………………………….. ….3

1. Problema deseurilor sub aspect economic si ecologic…………….. 4

2. Caracterizarea si clasificarea deseurilor………………… ………. 6
2.1 Deseuri miniere…………………………………………... … 6
2.2 Deseuri din industria metalurgica si energetica……………… 6
2.3 Deseuri de productie……………………………………… … 6
2.4 Deseuri de constructii…………………………………….. … 6
2.5 Deseuri stradale……………………………………….... … 7
2.6 Deseuri menajere…………………………………………. … 7
2.7 Deseuri agrozootehnice……………………………….... ….. 7
2.8 Deseuri periculoase………………………………………. …. 7
2.9 Deseuri radioactive…………………………………………… 8
3 Procedee de tratare a reziduurilor menajere solide……….….…... 8
3.1 Tratarea deseurilor prin fermentare (compostare)………... …. 8
3.2 Arderea (incinerarea) reziduurilor………………………... …10
3.3 Piroliza (degazarea) reziduurilor menajere…………………. 10
3.4 Reducerea chimica si biologica a reziduurilor…………........ 11
4. Gestionarea integrala a reziduurilor menajere…………............... 12
5. Instalatii si tehnologii de valorificare complexa a reziduurilor
menajere……………………………………... ……………… ………… 14
5.1 Procedeul Thomas (Multibacto)……………………………... 14
5.2 Instalatii de tip Fläkt din Suedia………………………… . …. 15
5.3 Procedeul mecanic „Trisoc”……………………………........ 16
5.4 Procedeul Cechini……………………………………………. 17
5.5 Instalatia prototip din Bucuresti – Mililari……………….. …. 18
Concluzii…………………………………………………………………..19
Bibliografie……………………………………………….. ……………. 20

2
 Introducere

Ca nou membru al Uniunii Europene, Romania trebuie sa adopte metode civilizate de

colectare, depozitare si eliminare a deseurilor. In plan legislativ, lucrurile au evoluat mult in
ultimii ani, iar tara noastra se poate lauda ca, pe hirtie, s-a aliniat normelor europene. Exista,
de exemplu, inca din luna aprilie a acestui an, Planuri Regionale de Gestionare a Deseurilor
destinate reducerii poluarii mediului, imbunatatirii sanatatii publice si promovarii dezvoltarii
durabile.
Gestionarea deşeurilor, cunoscută şi ca managementul deşeurilor, se referă la
colectarea, transportul, tratarea, reciclarea şi depozitarea deşeurilor. De obicei, termenul se
referă la materialele rezultate din activităţi umane şi la reducerea efectului lor asupra sănătăţii
oamenilor, a mediului, sau aspectului unui habitat. Gestionarea deşeurilor are ca scop şi
economisirea unor resurse naturale prin reutilizarea părţilor recuperabile. Deşeurile gestionate
pot fi atât solide, cât şi lichide sau gazoase, precum şi cu diverse proprietăţi (de exemplu
radioactive), necesitând metode de tratare specifice fiecărora.
În România activitatea de gestionare a deşeurilor este fundamentată pe OUG 78/2000
care implementează o serie de directive ale Consiliului Europei. Coordonarea acestei
activităţi cade în sarcina Ministerului Mediului şi a Agenţiei Naţionale pentru Protecţia
Mediului (ANPM).

3
1. PROBLEMA DESEURILOR SUB ASPECT ECONOMIC SI ECOLOGIC

Deseurile apar ca rezultat al activitatii omului, iar reciclarea, tratarea si depozitarea lor
reprezinta una dintre cele mai actuale problem economice si ecologice ale societatii
contemporane. Societatea umana are ca sursa primordiala de existenta munca, în al carei
proces omul transforma materii prime sau produse de nivel calitativ inferior în produse de
nivel calitativ superior. Pentru aceasta el are nevoie de energie Obligatoriu însa din aceasta
activitate apar produse secundare, inutile, de cele mai multe ori toxice. Aceste deseuri,
noxe, poluanti pun în pericol, prin acumulare, nu numai activitatea creatoare de bunuri, ci
chiar confortul si sanatatea speciei umane.
Actualul flux de materiale este nedurabil, datorita distrugerii ambientale, extractiei,
prelucrarii si depozitarii deseurilor. Cererea de produse din lemn si hârtie, de exemplu,
continua sa se rasfrânga asupra padurilor având consecinte ambientale grave. Taierile
realizate pentru obtinerea produselor din lemn ameninta peste 70% din padurile virgine
mari ramase pe planeta, iar în multe parti ale lumii, plantatiile forestiere cu o singura specie
au înlocuit codrii seculari, ceea ce a redus diversitatea speciilor, facând necesara aplicarea
insecticidelor.
Padurile sanatoase asigura servicii vitale în cadrul ecosistemelor: de pilda stavilesc
eroziunea, acumuleaza apa pe care o furnizeaza în anotimpurile secetoase si regleaza
regimul pluviometric. Padurile reprezinta habitatul unei game diverse de organisme
vegetale si animale, gazduind peste 50 % din speciile de pe glob. Unitatile miniere folosesc
chimicale toxice, ca: cianura, mercur si acid sulfuric pentru a separa metalul din minereu.
Sterilul, respective restul de minereu îmbibat cu substante toxice care ramâne dupa
separarea metalului, este descarcat, adesea, direct în lacuri sau râuri, cu consecinte
devastatoare. Proportii catastrofale au luat deversarile industriale în râul Rein; în lacurile
din America s-au acumulat munti de deseuri industriale si doar masurile exceptionale au
permis ameliorarea situatiei ecologice. În 1983, în urma ruperii barajului de la Stebnic
(Ucraina), în râul Nistru au nimerit sute de mii m de ape toxice industriale.
Ca urmare a acestei catastrofe ecologice a pierit majoritatea vietuitoarelor din râul
Nistru. Activitatea industriala din secolul XX a fost însotita de transferarea catre ambient a
milioane de tone de plumb, zinc si cupru; emisiile industriale globale de plumb depasesc
acum nivelurile naturale de 27 de ori. Impactul acestei poluari este grav: ca urmare a
contaminarii cu metale grele, de exemplu, vegetatia lipseste pe o raza de 15 km în jurul
vechilor topitorii din fosta Uniune Sovietica. Expunerea la mercur, larg raspândira printre
mineri, mareste riscul cancerului si poate afecta rinichii si sistemul nervos, iar plumbul – o
substanta neuro toxica – este cunoscut si prin faptul ca afecteaza dezvoltarea intelectuala a
copiilor. Depozitarea neconditionata a deseurilor industriale constituie o problema globala.
Aproape doua treimi din deseuri sunt depozitate în locuri neamenajate, iar un sfert din
acestea sunt deversate în ocean. Tratarea cu neglijenta a reziduurilor industriale are urmari
medicale, ambientale si economice teribile în multe regiuni ale lumii. Se spune ca un sfert
din populatia Rusiei, de exemplu, traieste în zone unde poluarea depaseste de 10 ori nivelul
admis. În Statele Unite circa 40 000 amplasamente au fost catalogate ca locuri cu deseuri
periculoase. Dezvoltarea industriala si ridicarea standardelor de viata a unei parti a
populatiei a impus utilizarea unor substante chimice periculoase pentru om, vietuitoare si
mediu. Deseurile periculoase sunt formate, în cea mai mare parte, în industria chimica,
rafinarii, industria metalurgica, ateliere auto, benzinarii etc. Chimia moderna a pus în
folosinta noi chimicale sintetice, adesea cu consecinte necunoscute, care nu sunt atât de
omniprezente pe cât sunt de persistente. Produsii organici persistenti (POP), printre care se

4
numara pesticidele, materiile plastice, dioxina etc.,se mentin activ în mediu multi
ani.Deoarece se degradeaza încet, POP se aduna în tesuturile grase când trec în lantul
alimentar, provocând perturbari în sistemele endocrin si reproducator. Cele mai importante
volume de deseuri toxice în tarile UE revin Germaniei, Frantei si Angliei (42 mln. t/an).
Rusiei îi revin circa 20 mln. t/an, iar celorlalte tari ale Europei Centrale si de Est (ECE),
cât si Noilor State Independente (NSI) – înca 10 mln. t/an. Deseurile solide menajere de
asemenea provoaca o gama de probleme specifice. În tarile în curs de dezvoltare acest
material este deversat, adesea, în locuri din apropierea oraselor sau pe raza unor periferii
aglomerate, unde face sa prolifereze sobolanii si insectele transmitatoare de diferite boli
parazitare. În tarile industrializate deseurile menajere solide, de obicei, sunt îngropate sau
incinerate, având urmari ambientale. De exemplu, daca nu sunt captusite bine gropile de
gunoi permit scurgeri descendente care contamineaza sursele de apa subterane, iar prin
putrezirea materiei organice se formeaza metan – un gaz de sera cu o capacitate de încalzire
globala de 21 de ori mai mare decât al dioxidului de carbon. Doar în ultimii ani viteza de
crestere a cantitatilor de deseuri pe cap de locuitor a început sa scada în tarile dezvoltate, pe
de o parte datorita campaniilor de informare a populatiei (constientizarea necesitatii
reducerii, refolosirii si reciclarii) si pe de alta parte, datorita costurilor în continua crestere a
depozitelor de deseuri. Azi în tarile dezvoltate se acumuleaza în jurul a 800 – 1000 kg
deseuri pe cap de locuitor anual, în R. Moldova – 340, Chisinau – 400kg. Gestionarea
corecta a deseurilor, care prin natura lor reprezinta atât o sursa de poluare, cât si un izvor de
materii prime seculare, trebuie realizata în mod integrat, cu întelegerea consecintelor pe
termen lung a deciziilor adoptate. În legatura cu aceasta, tendintele actuale privind
abordarea problemei deseurilor trebuie sa tina cont de urmatoarele aspecte:
- micsorarea cantitatii de deseuri;
- evitarea poluarii mediului.
Din experienta altor tari s–a constatat ca una din modalitatile de reducere a cantitatilor
de deseuri generate este înlocuirea taxelor fixe cu taxele pe unitate de volum sau masa.
Aceasta masura va stimula si recuperarea de la populatie a materialelor reciclabile. În acest
context va aparea o tendinta normala de reducere a cantitatilor de deseuri depozitate, va
necesita introducerea colectarii separate a deseurilor de la populatie. Materialele utile din
deseuri reprezinta o sursa valoroasa care nu trebuie irosita.

5
 2. CARACTERIZAREA SI CLASIFICAREA DESEURILOR

În literatura de specialitate notiunea de deseu este prezenta sub diverse denumiri:

deseuri solide urbane si industriale, reziduuri menajere, stradale si industriale, gunoi
menajer si stradal, rebuturi, refuzuri etc.
Dupa destinatie deseurile constituie doua subgrupe: recuperabile si irecuperabile, iar
dupa origine pot fi grupate de asemenea în doua subgrupe: rebuturi si reziduuri. Rebut poate
fi o masina, un utilaj sau un produs care nu mai poate fi folosit direct.
Reziduuri sunt materiile prime, materiale sau produse care sunt respinse în cursul
unei fabricatii sau a unor actiuni umane (menaj, comert, ramuri industriale, agroalimentare
etc.). Ca aspect fizic, reziduurile pot fi solide, lichide sau gazoase. Din punct de vedere al
naturii si locurilor de producere deseurile se clasifica astfel:
deseuri miniere;
deseuri din industria metalurgica si energetica;
deseuri de productie;
deseuri din constructii;
deseuri stradale;
deseuri menajere;
deseuri agrozootehnice;
deseuri periculoase;
deseuri radioactive.

2.1. Deseuri miniere

Deseurile miniere sunt reprezentate prin sterile de mina si sterile de flotatie. Ele sunt
constituite din fragmente de roci si minereuri sarace care sunt depuse de regula la gura
minei. Prezenta sulfurilor si în special a piritei declanseaza procesul de alterare cu formarea
de H2 SO4 si care contribuie in buna masura la poluarea solului si a apelor din zonele
invecinate.

2.2. Deseuri din industria metalurgica si energetica

Deseurile din industria metalurgica si energetica sunt reprezentate prin zguri,
cenusa, namoluri, prafuri.
Aceste deseuri pot contine metale grele la care se adauga sulfuri si cloruri solubile
care pot polua uneori intens mediul înconjurator. De asemenea praful foarte fin poate
produce o poluare intensa a solurilor din jur. Cenusa si zgura pot fi reciclate în domeniul
constructiilor.

2.3. Deseuri de productie

Deseuri de productie în cantitati mai mari se formeaza în industria de extractie a
materialelor de constructie, industria alimentara si a bauturilor, industria forestiera etc.
Deseurile din industria chimica, textila, de prelucrare a lemnului si a sticlei sunt partial
reciclate în calitate de materie prima. Reziduurile toxice sunt dirijate spre înhumare în
poligoane special organizate.

2.4. Deseuri din constructii

Deseurile din constructii reprezinta materialele provenite din demolarea si din
resturile de materiale ramase de la santierele de constructii civile si industriale. Efectul

6
 major al acestor deseuri este asupra solurilor, care sunt transformate în soluri desfundate, iar
în zonele de depozitare în soluri antropice. Foarte putine materiale de acest gen pot fi
reciclate
2.5. Deseuri stradale
Deseurile stradale sunt deseurile colectate din zonele stradale specifice activitatii
cotidiene populatiei sau rezultate din depunerea de materiale solide în aceste spatii sau sunt
deseuri vegetale provenite din spatiile verzi. Mai frecvent ele pot fi reprezentate prin hârtie,
plastic, resturi ceramice si sticle, resturi alimentare, metale, pietris, nisip, praf. Aceste
deseuri pot fi transportate la rampele de depozitare controlata si folosite ca material inert de
acoperire intermediara.
2.6. Deseuri menajere
Deseurile menajere sunt reziduurile solide colectate de la locuintele populatiei. În
Republica Moldova acestea sunt reprezentate prin: deseuri alimentare (35 – 45%), hârtie,
carton (20 –28%), tesaturi (4-7%), sticla (3-6%), metale (aluminiu, fier 1,7-2,3%),
materiale plastice (1,5-2,0%), piele, guma (1-3%), lemn (1-2%), piatra, ceramica (1-2%),
alte deseuri (1-2%). Volumul total al deseurilor menajere acumulate pe teritoriul Republicii
Moldova constituie circa 25 mln. m (2004). Suprafata depozitelor ocupate de deseuri
menajere constituie circa 1304 ha, numarul lor fiind de 1747. Din numarul total numai 670
sunt autorizate. Principalul parametru de evaluare cantitativa a deseurilor menajere este
reprezentat de cantitatea de deseuri pe locuitor. Pentru Republica Moldova acest parametru
variaza între 0,3-0,4 t/loc/an. Dupa posibilitatea de valorificare reziduurile menajere sunt de
mai multe tipuri:
- compostabile (resturi organice rezultate de la pregatirea hranei);
- combustibile (lemn, cauciuc, materiale plastice);
- inerte (materiale de constructii, ceramica);
- reciclabile (hârtie, sticla, materiale plastice, metale);
Reziduurile menajere reprezinta o sursa importanta de raspândire a infectiilor prin
numarul mare de agenti patogeni pe care le contin. În prezent cea mai mare parte din aceste
deseuri este depusa în depozite si numai o mica cantitate ( 20%) este prelucrata prin reciclare
si compostare
Managementul deseurilor menajere solide trebuie abordat din punct
de vedere al schimbarii mentalitatii populatiei pentru a considera unele
deseuri menajere ca sursa de materii prime secundare.

2.7. Deseuri agrozootehnice

Deseurile agrozootehnice sunt reprezentate prin resturi vegetale si dejectii animaliere.
Unele dintre ele au o larga întrebuintare ca combustibil, cum sunt cocenii si paiele, iar
dejectiile animaliere reprezinta un important îngrasamânt agricol. În stare proaspata însa
dejectiile animaliere prezinta un pericol atât pentru mediu cât si pentru culturile care se vor
dezvolta pe teritoriile tratate cu aceste reziduuri.
Neutralitatea reziduurilor zootehnice se poate realiza prin metoda compostarii, iar în
ultimul timp se utilizeaza îndepartarea acestora cu ajutorul apei si apoi tratarea comuna a
reziduurilor solide si lichide în statii de epurare a apelor uzate.

2.8. Deseuri periculoase

Deseurile periculoase cuprind substante toxice care pot produce efecte negative
asupra mediului înconjurator si sanatatii populatiei, exceptând deseurile radioactive. Aceste
deseuri provin în cea mai mare parte din industria chimica, rafinarii, industria metalurgica,

7
ateliere auto, unitati medicale. Sunt reprezentate prin compusi metalici, solventi organici
halogeni, acizi compusi organofosforici, fenoli, cianuri, eteri, vopsele, pesticide, reziduuri
de spital. Cele mai periculoase substante chimice sunt pesticidele folosite în agricultura
pentru protectia plantelor contra bolilor si daunatorilor. Aceste pesticide sunt concentrate în
plante si ajung direct prin alimente la om si la animale. Apele de suprafata precum si cele
subterane pot fi poluate cu pesticide prin infiltratiile produse de apele pluviale.
O alta substanta extrem de toxica reprezinta dioxina, care sta la baza producerii altor
substante toxice periculoase. Dioxina este un component al erbicidelor clorurate folosite
destul de intens în agricultura.
Dioxina apare de asemenea si la arderea reziduurilor menajere continând plastic sau
lemn tratat cu substante chimice clorurate.
Deseurile periculoase sunt depozitate separat, iar managementul lor depinde de
experienta si specificul fiecarei tari.

2.9. Deseuri radioactive

Deseurile radioactive rezulta din numeroase activitati industriale, medicale si de
cercetare. Cele mai mari cantitati rezulta din activitatea de producere a energiei electrice,
extractia si prelucrarea minereului radioactiv. Reziduurile radioactive sunt tratate
diferentiat în functie de radionuclizii pe care îi contin. Reziduurile care contin radionuclizi
cu viata scurta si activitate redusa si al caror pericol nu e prea mare sunt colectate si
pastrate în containere speciale, ecranate corespunzator pâna la depasirea timpului de
înjumatatire dupa care pot fi îndepartate.
Radionuclizii care contin radionuclizii cu viata lunga si activitate mare si deosebit de
periculoase sunt tratate în vederea reducerii volumului, fie cu substante puternic oxidante,
fie incinerate în crematorii cu circuit închis pentru a nu polua atmosfera. Dupa tratare sunt
înglobate în blocuri compacte de sticla, ceramica, plumb si îndepartate în locuri speciale
denumite cimitire radioactive.

3. PROCEDEE DE TRATARE A REZIDUURILOR MENAJERE SOLIDE

Pentru tratarea importantelor cantitati de reziduuri menajere pâna acum au fost

studiate, cercetate, experimentate si chiar aplicate patru procedee si anume:
• fermentarea (compostarea), partiala sau în masa, având ca subprodus principal
compostul pentru agricultura;
• arderea (incinerarea), având ca subprodus principal energia termica sau electrica;
• piroliza (degazarea sau degradarea termica), având ca subprodus principal
combustibilul solid sau lichid;
• reducerea chimica si biologica, având ca subprodus etanolul sau gazul metan.
Este important de a se putea stabili care din cele patru procedee (fermentarea,
incinerarea, piroliza si reducerea chimica) vor sta la baza înfiintarii unor unitati industriale
capabile de a trata în conditii ecologice si de eficienta economica 500-1000 t/zi de materii
organice solide.

3.1. Tratarea deseurilor prin fermentare (compostare)

Depozitarea si neutralizarea rezidiurilor menajere prin compostare este considerata
cea mai veche metoda, chiar daca în faza incipienta operatia era facuta la o scara redusa,
reziduurile fiind împrastiate în stare bruta în câmp cu scopul principal de neutralizare. În
prezent locurile de depozitare a reziduurilor menajere mai poarta denumirea de rampe sau

8
hale, iar depozitarea reziduurilor, dupa modul în care se asigura protectia mediului
înconjurator, poarta denumirea de depozitare simpla sau depozitare controlata.
Depozitarea simpla a reziduurilor menajere consta în descarcarea simpla,
neorganizata a gunoaielor pe maidane în diverse gropi, foste cariere sau alte terenuri, fara a
se lua unele masuri speciale pentru protectia mediului înconjurator. Acest sistem de
depozitare a fost în trecut cel mai larg folosit, pentru ca este cel mai ieftin, mai comod, dar
nu si cel mai igienic. Substantele organice existente în componenta reziduurilor menajere
constituie locul prielnic de adapostire si înmultire a tot felul de infectii, muste, rozatoare,
câini vagabonzi etc., de la care se poate îmbolnavi populatia. Acest sistem de depozitare
simpla este unanim recunoscut ca periculos pentru igiena publica.
Depozitarea controlata a deseurilor cu asigurarea conditiilor de fermentare aeroba
permit transformarea lor, în conditii igienice, într-un compost stabil, utilizabil ca
amendament în agricultura.
Analizele tehnico-economice au stabilit ca aceasta este metoda optima pentru
reziduurile colectate din asezari mici si mijlocii.
Compostarea permite diferite niveluri de amenajare tehnica de la simpla depozitare
controlata pâna la instalatiile perfectionate, de mare productivitate, în care se realizeaza
prelucrarea mecanica (maruntirea) si fermentarea intensiva în flux continuu cu culturi
speciale de bacterii.
Compostul obtinut este comerciabil. Astfel de instalatii s-au dovedit competitive cu
incineratoarele, capatând raspândire în Italia, Elvetia, Franta.
Compostarea amestecului de deseuri solide cu namoluri de la statiile de epurare a
apelor uzate este o idee promitatoare, concretizata în instalatia ,,Biostabilizator” unde, sub
actiunea unor culturi speciale de bacterii, se instaleaza fermentarea aeroba timp de 24 ore la
temperaturi pâna la 70-80°C.
În aceste conditii sunt distrusi germenii patogeni, iar compostul dupa maturizare în
halde timp de 20-30de zile poate fi folosit fara nici un pericol. Acesta reprezinta un
amendament echilibrat dupa continutul elementelor nutritive de potasiu, fosfor si azot.
Tehnologia depozitarii controlate a reziduurilor menajere trebuie sa îndeplineasca
urmatoarele conditii:
a) Înainte de începerea depozitarii reziduurilor se vor lua toate masurile indicate în
studiul hidrologic privind protectia apelor subterane si de suprafata (îndiguiri,
impermeabilizarea fundului rampei cu argila sau alt material conform recomandarilor
studiului hidrologic, drenarea terenului, santuri de garda pentru protectia depozitului de
scurgere a apelor de ploaie etc.). Însa, ca prima operatie, se decoperteaza stratul vegetal,
care va fi folosit la acoperirea finala a depozitului dupa umplere.
b) Reziduurile colectate zilnic din localitatii sunt aduse cu autogunoiere si depozitate
în straturi cu o grosime de cca. 1,5-2,0 m, utilizând diferite metode de umplere.
c) Dupa operatiile de împrastiere si compactare cu buldozerul reziduurile se acopera
zilnic sau cel târziu la 48 ore cu un strat intermediar de separare de 20-30 cm din material
inert (argila, nisip sau pamânt).
d) Straturile noi de deseuri nu vor fi depuse decât dupa ce temperatura stratului
precedent, rezultata din fermentatia aeroba, a scazut pâna la valoarea temperaturii solului
natural.
e) Compactarea trebuie facuta în asa fel ca sa permita totusi aerarea reziduurilor si
deci sa asigure fermentarea aeroba, însa de a evita golurile mari de aer, care favorizeaza
autoaprindere si deci riscul incendierii rampei de depozitare.
f) Rampele de depozitare trebuie sa fie împrejmuite cu garduri demontabile.

9
Exploatarea rampei este organizata de un grup alcatuit din portar, cantaragiu si buldozerist.

3.2. Arderea (incinerarea) reziduurilor menajere

Arderea (incinerarea) reziduurilor menajere este o metoda termica de eliminare
(denocizare) a acestora prin oxidarea completa la temperaturi înalte a materiilor organice
prin folosirea, de regula, a energiei termice si a produselor de ardere rezultate. De la simple
instalatii de incinerare s-a ajuns ca în prezent sa existe în lume peste 1000 de uzine moderne
de ardere a reziduurilor menajere.
În tarile europene se prelucreaza prin ardere 20-25% din volumul reziduurilor.
Productivitatea celor mai mari uzine ajunge pâna la 2500 t/zi. Prin ardere se reduce volumul
reziduurilor cu aproape 85%, iar pentru depozitarea unei tone arse este necesara o suprafata
de numai 0,1 m . Spre deosebire de incineratoarele vechi, noile uzine de ardere a
reziduurilor menajere utilizeaza o metoda tehnica numita ardere ,,în masa”.
Folosirea procedeelor de ardere ,,în masa” este acum admisa si de organizatiile ce se
ocupa cu protectia mediului înconjurator pentru ca s-a constatat ca în conditiile functionarii
incineratoare în mod curent si cu o ardere completa degajarea substantelor toxice este
redusa si se încadreaza în limitele admise.
Este cu mult mai bine daca se realizeaza si o selectare premergatoare arderii pentru
excluderea arderii acelor componente care produc gaze nocive (dioxina) cum este cazul
maselor plastice, precum si a celor materiale care îngreuneaza arderea cum sunt materiile
organice, care pot fi folosite în alte scopuri (producerea de compost).
Dar în afara dioxinei, care constituie un pericol pentru sanatate, în gazele de evacuare
ale uzinelor de ardere a reziduurilor menajere se mai gasesc si alte substante nocive ca:
acizii clorhidric si fluorhidric, oxid de sulf si particule de compusi de zinc si plumb.
Pentru excluderea gazelor evacuate în timpul arderii reziduurilor menajere se mai
foloseste arderea suplimentara (rearderea) a componentelor combustibile nearse. Aceasta
se realizeaza cu ajutorul gazelor naturale în prezenta catalizatorului si absorbantilor de
hidrocarburi. În plus se mai folosesc si cicloane, electrofiltre, aparate de spalare precum si
sisteme umede de curatirea gazelor. Toate acestea scumpesc simtitor instalatiile de
incinerare a reziduurilor. De aceea se poate aprecia ca nici cele mai moderne uzine de
ardere a gunoaielor nu rezolva total problema rentabilizarii si motivarii investitiilor.

3.3. Piroliza (degazarea) reziduurilor menajere

Piroliza, ca si incinerarea, reprezinta un proces termic de tratare a reziduurilor
menajere, prin care se obtine o descompunere termica a produsilor chimici si în special a
produsilor organici la o temperatura ridicata si în absenta oxigenului.
În practica acest procedeu este denumit si degazare. Sub efectul temperaturii ridicate
se produce o sciziune si o structura diferita a moleculelor organice, ceea ce face ca, dupa
piroliza reziduurilor, acestea sa se transforme în substante combustibile gazoase, lichide si
solide.
Ca metoda de tratare si valorificare a reziduurilor menajere, piroliza este înca în faza
initiala de aplicare. În S.U.A. si în Japonia s-au construit instalatii de piroliza în care se
încalzesc reziduurile menajere la cca. 700 °C într-un recipient ermetic spre a se obtine
urmatorii patru compusi:
- gaz comparabil cu gazul de iluminat;
- o parte condensabila de hidrocarburi;
- carbune solid din care se pot extrage uleiuri;
- metale si sticla, care pot fi recuperate fara alterari însemnate.

10
 3.4. Reducerea chimica si biologica a reziduurilor
Reducerea chimica si biologica a reziduurilor menajere sau transformarea în energie
a acestora consta în conversia materiilor organice (celuloza, amidon s.a.) în etanol sau
biogaz (metan).
Datorita simplitatii tehnologiei de baza se apreciaza ca intr-un viitor apropiat prin
conversia materiilor biologice (alge) si a reziduurilor organice se vor putea alimenta
centrale electrice cu puteri cuprinse între 100-1000 MW. În acest scop Uniunea Europeana
efectueaza studii si experimentari pentru a gasi noi metode de productie a substantelor
chimice prin procedee fotochimice si fotobiologice precum si sisteme sintetice bazate pe
cunoasterea aprofundata a proceselor biologice de fotosinteza.
Tehnologiile biologice de producere a gazelor combustibile, folosite în prezent în
multe tari de pe glob, tin sa dezvolte actiunea unor microorganisme cu scopul de a se obtine
o biomasa bogata, convertibila în metan, denumit si biogaz.
Biogazul este un produs al fermentarii anaerobe a produselor organice. El se produce
pe cale naturala pe fundul baltilor si lacurilor, iesind la suprafata sub forma de bule de CH ,
de aceea în popor el mai poarta denumirea de gaz de balta sau gaz de gunoaie, deoarece se
formeaza si în timpul fermentarii gunoaielor.
Metoda de fermentare biotermica a reziduurilor la început s-a folosit la valorificarea
reziduurilor animaliere de la fermele zootehnice si apoi la reziduurile menajere. Aceasta
metoda este destul de veche si se aplica cu succes în tarile cu populatii mari din Asia
(China, India).
Prin valorificarea reziduurilor agrozootehnice existente în Republica Moldova s-ar
produce energie care ar acoperi în întregime necesitatile de energie ale agriculturii. Prin
amestecarea reziduurilor menajere cu mâlurile de la statiile de epurare a apelor uzate se pot
obtine 400-600 m N de biogaz la 1 t de acest amestec, cu o putere calorica de 2500-4500
kcal/m N.
Instalatiile pentru valorificarea complexa a reziduurilor menajere împreuna cu
namolul de la statiile de epurare a apelor uzate nu sunt foarte complicate si pot fi executate
în întregime de catre uzinele din tara noastra.
Cercetarile existente arata ca folosindu-se aceasta metoda reziduurile pot fi
valorificate în totalitate, practic devenind o sursa importanta de materii prime si a unei
ramuri noi de producere a energiei, deoarece în afara de biogaz, dupa terminarea fermentarii
rezulta si un produs solid care în cazul arderii are o putere calorica de 2500-3500 kcal/kg,
deci superioara lihnitilor inferiori, folositi în cea mai mare parte în centralele electrice.
Aceste instalatii au un viitor mai eficient în localitatile rurale, astfel reducându-se
simtitor aducerea de combustibili din zone îndepartate.
O posibilitate de mare eficienta a acestor instalatii este si aceea ca în jurul lor se pot
construi sere ce pot fi alimentate cu îngrasamânt natural, mult mai bun ca cel sintetic, din
reziduurile ramase de la fermentare, iar încalzirea lor se poate face fie prin arderea acestor
reziduuri, fie arzând biogaz rezultat de la fermentare.
Dupa ultimele statistici, în etapa actuala omenirea consuma anual 9 000 000 000 t
combustibil conventional, din care consumul de petrol, carbune si gaze se mentine înca la
84 %.
Din acest calcul sumar rezulta ca pentru a asigura consumul actual de combustibil pe
tot globul este suficient transformarea în gaz metan a doar circa 5% din cantitatea de
biomasa anuala.
Deocamdata construirea unor asemenea instalatii necesita investitii însemnate, dar

11
oricât de mari ar fi acestea ele sunt inferioare celor care se fac pentru construirea centralelor
nucleare si nu prezinta pericol posibil pentru omenire ca acestea. Un alt avantaj este ca
aceasta biomasa se regenereaza în fiecare an, pe când combustibilul nuclear oricât de lunga
durata ar avea în exploatare el este totusi epuizabil.

4. GESTIONAREA INTEGRALA A REZIDUURILOR MENAJERE

Initial managementul deseurilor avea drept obiectiv îndepartarea deseurilor si
curatirea oraselor.
Dezvoltarea economica si sociala durabila, fara deteriorarea calitatii mediului,
impune ca management adecvat al deseurilor un sistem integrat de reciclare a acestora,
bazat pe un numar mare de tehnologii.
Înca în secolul XIX au aparut preocupari pentru rezolvarea complexa a reziduurilor
menajere atât din punct de vedere ecologic, privind salubrizarea localitatilor si a mediului
înconjurator, cât si sub aspect economic. Aceste preocupari urmaresc reducerea cheltuielilor
de evacuare, transport si neutralizare a reziduurilor menajere si, mai ales, recuperarea si
valorificarea materialelor refolosibile pe care le contin (metale, hârtie, plastic, sticla, materie
organica etc.), precum si a unor subproduse ce pot rezulta prin prelucrarea reziduurilor
menajere (energie termica sau electrica, compost, carburanti gazosi, lichizi sau solizi,
materie furajera).
La compostarea si arderea reziduurilor menajere se urmaresc si probleme de
valorificare, însa scopul principal al acestor procedee este neutralizarea, iar valorificarea
produsului obtinut (compostul, energia termica etc.) reprezinta numai un scop secundar. La
aceste procedee avem de a face si în continuare cu anumite materii reziduale (zgura,
materiale reziduale de la compostare).
În ultimul deceniu asistam la o evolutie accelerata a tehnicilor si tehnologiilor în
domeniul salubrizarii, cu referire fie la colectarea, evacuarea, neutralizarea si depozitarea
sau revalorificarea deseurilor de la producatorii menajeri, industriali sau comerciali.
Revalorificarea ( reciclarea) reziduurilor, ca un procedeu nou de neutralizare a
acestora, are drept scop principal valorificarea integrala, fara ramasite reziduale.
Din punct de vedere tehnic la stabilirea tipurilor de instalatii, mijloace si masini
cerintele de baza sunt în general urmatoarele:
1) constructie simpla si durabila;
2) instalatii de actionare închise (acoperite);
3) dirijare în fluxul a materiilor;
4) utilajul si piesele sa fie cu o mai mare rezistenta coroziva si uzura mecanica;
5) este de dorit prelucrarea comuna a materiilor solide si lichide (la obtinerea
compostului);
6) reziduurile care sunt transportate zilnic la uzina trebuie cântarite pe cântare
bascula corespunzatoare.
În genere pentru dimensionarea instalatiilor de valorificare a reziduurilor menajere
trebuie luata în calcul acea perioada de timp când uzina primeste cea mai mare cantitate de
reziduuri.
Spatiul anterior al buncarelor de stocare trebuie sa fie echipat cu instalatii de aspiratie
pentru a preveni patrunderea în exterior a prafului si a mirosului urât degajate de la
descarcarea vehiculelor de transport.
În instalatiile noi, realizate în ultima perioada, pentru descarcarea buncarelor sunt
utilizate macarale graifar automatizate cu programare, astfel un singur operator, în functie
de necesitate, poate sa conduca simultan mai multe macarale.

12
 În interiorul uzinei deseurile sunt transportate cu benzi transportoare de cauciuc cu
înserare textila, având latimea de 1-2 m, a caror capacitate poate fi modificata prin
schimbarea vitezelor de transport. Cel mai frecvent înaltimea stratului este de 30-40 cm.
În cazul distantelor scurte de transport sunt utilizate si transportoare cu vibratii, cât si
transportoare elicoidale.
Pentru transportul pe verticala sunt utilizate elevatoare cu cupe, benzi transportoare cu
ecluze cremaliere sau benzi transportoare cu carcase.
Pregatirea materiilor prime pentru compostare are scopul de a accelera reactiile
biochimice care au loc în procesul de descompunere.
În procesul de pregatire trebuie asigurata separarea prealabila la maximum posibil a
materiilor care nu se descompun si a celor care pot fi utilizate direct ca materii prime (fier,
sticla, materii plastice etc.).
Una dintre cele mai importante operatii ale fazei de pregatire o constituie ciuruirea,
având ca scop sortarea dupa granulatie a materiilor care urmeaza a fi prelucrate.
Ciururile sunt instalatiile de baza ale uzinelor de compost si asigura în general
efectuarea urmatoarelor operatii:
- separarea prealabila a materialelor cu granulatie fina;
- ciuruirea posterioara a deseurilor maruntite, cu scopul de separare de cele
nefarâmitabile;
- ciuruirea posterioara a deseurilor maturizate care nu se descompun sau se
descompun greu;
- ciuruirea compostului final cu scopul de a obtine un compost de calitate mai buna.
Dupa ciuruirea prealabila se recomanda ca materiile care pot fi utilizate ca materii
prime, cât si materiile straine sa fie separate, astfel preîntâmpinând încarcarea inutila a
instalatiilor de sfarâmare cu acestea.
Pentru operatia de ciuruire posterioara a deseurilor sfarâmate sunt utilizate ciururi cu
tambur rotativ sau ciururi oscilante, cu marimea orificiilor de 25-40 mm.
Pentru extragerea materiilor fieroase din deseuri sunt utilizate diverse tipuri de
separatoare magnetice . Solutia cea mai des aplicata este montarea cilindrilor magnetici în
tamburul superior de actionare a benzii de transport. Acestia sunt montati în majoritatea
cazurilor în drumul de cadere a materiilor de pe banda, astfel ca în timpul transportului
materiile feroase se lipesc de tambur, iar cele nemagnetizate vor cadea imediat. Dupa rotirea
cilindrului la 180º, la atingerea zonei nemagnetice, vor cadea si materiile fieroase .
Pentru extragerea fierului sunt utilizate si benzi magnetice. Aceasta reprezinta de fapt
o scurta banda magnetica transportor montata deasupra benzii principale de transport a
deseurilor. În partea de mijloc a benzii magnetice sunt montati niste magneti puternici.
Banda magnetica extrage fierul din deseurile transportate dedesubtul ei si în procesul
rotirii în zona nemagnetica îl va arunca.
Fierul separat este presat în baloturi si transportat la întreprinderile respective pentru
valorificare.
Materiile dure (pietre, sticle, ceramica, metale nefieroase etc.) chiar si în forma
sfarâmata înrautatesc calitatea compostului. Prin ciuruire, din aceste materii pot fi eliminate
numai cele cu dimensiuni relativ mari. Datorita acestui fapt a fost necesara realizarea unor
instalatii cu ajutorul carora sa fie extrase si fractiunile mai marunte nedorite ale acestor
materii dure. O astfel de instalatie este buncarul de separare, în care materiile sfarâmate sunt
aruncate afara printr-un orificiu. Conform legilor balistice, reziduurile cu diferite greutati si
forma sunt aruncate la diverse distante, cazând în diferite compartimente ale buncarului. Cel
mai departe ajung materiile dure cu greutatea specifica mai mare si cel mai aproape cad cele

13
mai usoare.
Pentru separarea materiilor dure sunt utilizate si alte tipuri de instalatii, însa în nici
una din acestea nu s-a reusit separarea completa a materiilor dure.
Pentru sfarâmare sunt utilizate diferite instalatii de sfarâmare-macinare folosite si în
alte domenii industriale, însa au fost construite si instalatii speciale.

5. INSTALATII SI TEHNOLOGII DE VALORIFICARE

COMPLEXA A REZIDUURILOR MENAJERE.

Preocuparile pentru valorificarea cât mai complexa a reziduurilor menajere fac sa

apara tot mai frecvent diferite tehnologii si instalatii complexe care separa si pregatesc
aproape toate componentele si energia potentiala existente în aceste reziduuri pentru a fi
valorificate sub diverse forme.
Printre firmele straine care au realizat instalatii si tehnologii mai cunoscute sunt:
„Flakt” din Suedia, „Biroul minerilor” din S.U.A. împreuna cu firmele „SOCETA” din
Franta si „ ADARO” din Spania, firma „ Cechini” din Italia, precum si instalatii de tip
Thomas (Multibacto), construite de firmele „Fertilia” în Italia si „Wartmann” în Grecia.

5.1 Procedeul Thomas (Multibacto)

Principiul acestui procedeu se bazeaza pe faptul ca reziduurile depuse în turnul de
maturizare sânt miscate si aerisite incontinuu cu niste brate rotative montate pe axul median
al turnului. Prin procedeul sau, Thomas a propus ca pentru accelerarea procesului de
descompunere materiile prime încarcate în celulele de maturizare sa fie prelucrate cu
anumite bacterii speciale. Datorita acestei propuneri, procedeul se numeste Multibacto. În
turnul de maturizare, construit de firma italiana Fertilia, se folosesc de asemenea substante
de altoire. Aceasta instalatie este cunoscuta sub denumirea de procedeu Fertilia-Thomas.
Analizele ulterioare au demonstrat ca descompunerea are loc destul de rapid si fara adaos
de bacterii, daca materiile prime au o compozitie corespunzatoare si sunt în continua
miscare si aerisire.
Turnul de maturizare Thomas reprezinta o constructie etajata cu dia-metrul de 5,5 –
7m. Numarul etajelor este 7—10. Pe un ax, montat în centrul turnului se fixeaza la fiecare
etaj 4 brate rotative, care misca si amesteca continuu materiile prime de pe pardoseala
etajelor. Paletii montati pe brate au forma de plug si, prin pozitionarea lor corespunza-toare,
materiile prime sunt miscate la fiecare etaj, alternativ din exte-rior spre interior si invers.
Prin orificiile existente în pardoseala, la fiecare etaj, materiile prime cad din etajul superior
în cel imediat in-ferior. Materiile prime încarcate la etajul superior, aflându-se în continua
miscare si amestecare, ajung la nivelul inferior în 24 h. Pentru aducerea aerului proaspat,
respectiv pentru evacuarea gazelor degajate, la peretele lateral al turnului sunt racordate
doua sisteme de conducte. Aerul proaspat este asigurat fie prin tiraj natural, fie fortat cu
ventilatoare. Avantajul procedeului consta în faptul ca miscarea si amestecarea continua a
materiilor prime încarcate, cât si sistemul de aerisire înglobat, asigura descompunerea
intensiva si rapida a reziduurilor. Din aceste turnuri de maturizare se poate obtine un
compost proaspat dupa 24 h. Executia închisa si etajata a întregului sistem favorizeaza
amplasarea uzinei pe un teren relativ mic, fiind mai usor realizabila.
În astfel de turnuri este admisa folosirea numai a reziduurilor fine, întrucât cele
fibroase lungi, prin înfundarea orificiilor sau înfasurarea pe bratele rotative pot provoca
deranjamente în functionare, respectiv vor mari foarte mult forta necesara rotirii bratelor.

14
 Dezavantajul cel mai important al acestui procedeu îl constituie tocmai
deranjamentele enuntate.
Instalatii de acest tip, cunoscute în Europa, sunt în Italia (Verona), Elvetia (Turgi) si
în Grecia (Saloniki, 250 000 locuitori, 1966).

5.2. Instalatii de tip Fläkt din Suedia

În localitatea Lovsta de lânga Stocholm în Suedia a fost construita o instalatie de tip
Fläkt în valoare de 3 milioane lire sterline, care prin procedeul uscat recupereaza,
materialele refolosibile din reziduurile menajere.
Capacitatea instalatiei (cu posibilitate de dezvoltare) este de 12,5 tone pe ora reziduuri
menajere, sau 50000 tone pe an, încarcatura fiind înjumatatita într-o instalatie de incinerare
cu capacitatea de 35 tone pe zi aflata în apropiere.
Instalatia Fläkt este bazata pe sistemul de separare cu aer uscat, folosind diferentele de
densitate a materialelor constituente.
Reziduurile menajere nesortate se aduc în saci de hârtie sau de material plastic si se
introduc cu saci cu tot în mod uniform într-un prim dezintegrator, care deschide sacii fara sa
fragmenteze prea mult reziduurile. Urmeaza un ciur cilindric rotativ, care basculeaza
reziduurile menajere, din care separa obiectele de dimensiuni mari. Un separator cu aer în
zig-zag, cu curentul de aer ascendent si cu viteza controlata, transportata fracturile usoare în
sus în timp ce materialele grele se depun în partea inferioara. Sistemul dispune de un „cutit
cu aer”, adica aer cu viteza mare, care separa materialele usoare de componentele grele la
care tind sa adere.
Din sortatorul de aer, fractiunea usoara, care consta în principal din hârtie si materiale
plastice umede, trece în continuare printr-un ciclon, un dezintegrator secundar si un ciur
cilindric pentru separare.
Ciururile rotative si perforate din acest sistem sunt curatate de depuneri prin agitare cu
zale alergatoare.
Dupa aceea, reziduurile menajere trec catre asa-numitul „capat din spate” al
instalatiei, care prelucreaza constituentii din hârtie, în vederea utilizarii ca materie prima la
fabricarea hârtiei. Pentru aceasta se folosesc diferite metode pentru ca hârtia sa devina
uscata si sterila.
Aerul uscat folosit pentru acest tratament termic este racordat în procesul tehnologic,
pentru economisirea energiei.
Materialele plastice sânt uscate cu ajutorul caldurii furnizata uscatorului si pot fi
separate de fibrele de hârtie într-un separator cu aer. Ele se pot utiliza ca materie prima la
fabricarea materialelor plastice noi, deoarece contin sub 30% impuritati.
Instalatia poate separa 2/3 din continutul de materiale plastice din reziduurile
menajere.
Fractiunea grea cade din sortatorul primar pe o banda transportoare. Continutul de
metale fieroase din amestec este retinut de un transportor electromagnetic. Fractiunea grea
nemagnetica trece printr-un alt ciur cilindric, în care sunt extrase resturile alimentare, sticla
si alte materiale necombustibile.
În acelasi timp, fractiunea grosiera din ciurul cilindric este separata în constituentii
sai, într-un sortator cu aer orizontal.
Aceasta instalatie de la Lovsta este amplasata în apropierea retelei de drumuri, iar la
intrare are o sectie de cântarire.
Este izolata fonic, iar mirosurile sânt evitate prin depozitarea rezi-duurilor menajere
într-un siloz. Emisiile de praf sânt reduse prin folo-sirea litrelor cu saci.

15
 5.3. Procedeul mecanic „TRISOC"
Acest procedeu a fost realizat pe baza cercetarilor efectuate de trei societati: Biroul
Minelor din S.U.A. SOCEA din Franta, ADARO din Spania si este un procedeu mecanic
complet, fiind prevazut si cu prepararea de compost pentru agricultura.
Complexul întregii statii cuprinde patru linii .tehnologice de. prelucrare a reziduurilor
menajere care functioneaza simultani si anume: linia Trisoc, linia Combusoc, linia de
compostare si linia de incinerare.
Linia Trisoc este situata în amonte de linia de compostare si are o capacitate de 12
tone de reziduuri pe ora. Aici se executa operatiile de separare a elementelor usoare: hârtie,
carton, materiale plastice, cârpe etc., de fierul vechi, diferitele minerale, substante
fermentabile, resturile de piele, textile grele, lemn, cauciuc etc.; pe de alta parte se
realizeaza si separarea hârtiei de materialele plastice.
Linia de separare si de recuperare a materialelor refolosibile cuprinde: un dispozitiv
de taiere (tocatorul) cu un randament de 12 t pe ora si cu o putere de 100 CP, având 2
rotoare prevazute fiecare cu 8 siruri de tije semirigide, care strivesc (toaca) reziduurile
menajere; o hota de aspiratie cu diametrul Ø 500 mm care antreneaza fractiunile usoare de
la banda de extractie; doua cicloane de separare, pentru fractiunile usoare pe de o parte,
iar pe de alta parte pentru peliculele de material plastic; un filtru decantor de praf pentru
retinerea particulelor antrenante de fractiunile usoare; un ventilator centrifugal de aspiratie
de 60 CP care asigura depresiunea necesara aspirarii fractiunii usoare; un astfel de sistem
permite reîntoarcerea în partea superioara a ciclonului a cca. 80°/o din hârtia si cartoanele
continute în reziduurile menajere, plasticul în folii si textilele; un tambur destramator care
preia fractia usoara umezita si o destrama cu dintii unui arbore interior, care se roteste cu
peste 100 rot/min; prin destramare, hârtia farâmitata iese prin gaurile tamburului în timp ce
plasticul si textilele care nu se destrama nici umezite îsi continua drumul si se separa la
capatul tamburului; benzi transportoare si separatoare electromagnetice pentru separarea
fierului.
Linia Combusoc. Aceasta linie este derivata din linia Trisoc si utilizeaza urmatoarele
elemente: dispozitivul de taiere de 12 t/h, hota de aspiratie, ciclonii de separare a
fractiunilor usoare si tamburul epu-rator pentru diverse impuritati. La iesirea din tamburul
epurator, frac-tiunea usoara (hârtie + materiale plastice) este tratata într-un dispozitiv cu
cutite, care produce combustibilul sub forma de fulgi numit ,,Combusoc".
Pentru a raspunde diferitelor cerinte de comercializare, ca transportul pe distante
mari si stocarea unor cantitati mari, produsul combusoc ,,fulgi" poate fi filtrat, dând nastere
astfel produsului Combusoc ,,granule".
Caracteristicile generale ale combustibilului Combusoc sunt urmatoarele:
Combusoc ,,fulgi": densitate aparenta 0,1—0,15, putând ajunge la 0,30 prin compactere,
granulometria 0,5—3 cm; Combusoc granule: betisoare cilindrice cu diametrul de 10 mm
si lungimea de 10—50 mm; densitatea în vrac — 0,60. Puterea calorica a produsului
Combusoc este cuprinsa între 4000 si 5000 kcal/kg, ceea ce-1 situeaza în rândul
combustibililor acceptabili.
• Linia de compostare . Dupa ce echipamentele Trisoc au eliminat cca. 20—25% din
produse în scopul recuperarii lor, linia de compostare trateaza 50 t de produse practic
conditionate pentru realizarea unui compost excelent, întrucât este lipsit de materialele
plastice si cârpele usoare, daunatoare compostului. Echipamentul de la compostare este
alcatuit din: o pâlnie cu jgheab de scurgere, care primeste reziduurile menajere dupa ce au
trecut prin linia Trisoc sau provenind direct din rampa de evacuare a reziduurilor orasenesti;

16
un cilindru biologic rotativ, cu diametrul de 3,5 m si lungimea de 24 m în care se produc
sfâsierea si fermentarea reziduurilor menajere si în care acestea stationeaza timp de 2—4
zile; un tambur — gratar la extremitatea cilindrului, pentru, separarea compostului de
corpurile nedorite (respinse); un dispozitiv de separare balistica, care extrage corpurile rele
(cioburi de sticla, capsule etc.), care mai sânt continute în compost; un dispozitiv de
macinare pentru afânare, cu o putere de 60 CP ce conditioneaza marimea granulelor din
compost; diferite benzi transportoare.
• Linia de incinerare , cu o capacitate de 4,5 t/h, cu un dublu rol: incinerarea
reziduurilor menajere netratate de linia de compostare (sau ca „auxiliar" al acestora);
distrugerea substantelor evacuate de Trisoc si de la linia de compostare.
Aceasta linie de incinerare are doua parti esentiale: incinerarea propriu-zisa,
cuprinzând: o pâlnie cu jgheab de scurgere, care primeste reziduurile menajere si
substantele „refuzate" de Trisoc si de compostare, un cuptor cu gratar mobil de tipul
Alberti—Fonsar, un dispozitiv de extractie cu baie de apa, pentru extinderea si extragerea
zgurii si a fierului vechi, diferite benzi transportoare; desprafuirea gazelor, care împiedica
poluarea mediului înconjurator si care cuprinde: un turn de conditionarea fumului, un filtru
electric care epureaza gazele sub 0,250 g/m adaos la 7% CO , un cos de fum înaltimea de 29
metri.

5.4. Procedeul CECHINI

Procedeul Cechini din Italia este unul din procedeele cele mai complete ce se
utilizeaza la scara industriala în cadrul uzinelor de reciclare a reziduurilor menajere din
Roma. Procedeul este conceput pentru recuperarea totala a reziduurilor menajere. Asa dupa
cum rezulta din figura 22 prin acest procedeu se poate obtine:
— recuperarea metalelor fieroase;
— recuperarea hârtiei si cartoanelor;
— prepararea de hrana pentru animale;
— obtinerea compostului pentru agricultura;
— recuperarea energiei termice prin incinerare.
Rezulta deci ca instalatia de tip Cechini permite o valorificare completa a reziduurilor
menajere.
Trierea automata a reziduurilor este realizata printr-o succesiune de site (ciururi)
rotative, unde sânt introduse fara o macinare prealabila.
O prima sortare grosiera retine elemente cu o dimensiune pâna la 80 mm denumite
„semi-groase" si care contin o importanta cantitate de hârtie si plastic.
Aceste, semigrosiere sunt deferizate cu ajutorul unor electromagneti si trecute prin
separatoare pneumatice rotative, care asigura foliile, restul fiind dirijat spre incinerator.
Produsele de dimensiuni inferioare sub 80 mm , care au trecut la traversarea celui de-
al doilea ciur, sunt ciuruite din nou, iar elementele fine (inferioare dimensiunii de 20 mm)
sunt dirijate spre compostare, asa ca fractiile superioare constituie materialul de baza pentru
fabricarea unui aliment pentru animale.
Linia de tratare a hârtiilor este prevazuta cu un dispozitiv special de reducere a
maselor plastice, pentru ca acestea sa poata fi eliminate prin cernere. Eliminarea plasticelor
restante si altor materiale nedorite se face în faza umeda printr-un hidropulber elastic folosit
în tehnica fabricarii hârtiei.
Hârtia si cartonul separate sunt balotate si apoi transformate în pasta cu ajutorul unor
utilaje speciale. Fibra rezultata este purificata, îngrospata, omogenizata si din nou îngrosata,
pâna la un continut de 40% parte uscata.

17
 Produsul final este livrat la fabricile de hârtie, unde este trans-format în acelasi mod
ca si alte tipuri de hârtie recuperata. Resturile alimentare, fructele, vegetalele etc. sunt
separate, spalate si sterilizate în autoclave, conform regulilor sanitare.
Produsul sterilizat si omogenizat este uscat, purificat, macinat si ambalat. Acest
produs final are o valoare nutritiva foarte mare, fiind utilizat pentru hrana animalelor, în
principal a vitelor.
Materialele fieroase separate sânt detinute si curatate într-un cuptor rotativ pentru a
fi eliminate etichetele si alte resturi din metal. Dupa aceea se preseaza în baloturi de 150 kg
si se trimit la otelarii.

5.5. Instalatia prototip din Bucuresti — Militari

Începând din anul 1986, în incinta statiei de incinerare a reziduuri-lor menajere din
Bucuresti-Militari, s-a trecut la realizarea unei insta-latii prototip care, fie în paralel, fie în
completarea statiei de incinerare, asigura valorificarea complexa a reziduurilor menajere.
Ca si la statia de incinerare, cercetarea, proiectarea si executia sunt realizari proprii
românesti, care tin cont de caracteristicile reziduurilor menajere existente. Cunoscându-se
ca ponderea materiilor organice din reziduurile menajere indigene este mare (50—60%),
initial s-a considerat necesar a se construi o instalatie de compostare a acestora care sa
lucreze în paralel cu statia de incinerare. Între timp, s-au studiat si analizat si alte
posibilitati, astfel ca în cadrul acestui complex se preconizeaza realizarea urmatoarelor
tehnologii si linii de valorificare:
— selectionarea materialelor fieroase si neferoase;
— extragerea hârtiei si a foliilor din plastic;
— compostarea materiilor organice;
— incinerarea refuzurilor.

Obiectele componente ale statiei pilot de cercetare sunt în principal urmatoarele:

— buncar de primire si receptie a reziduurilor menajere;
— extractor cu banda cu placi metalice;
— transportori orizontali;
— separatori electromagnetici pentru fier;
— separator electric pentru metale nefieroase;
— ciur vibrator pentru separarea fractiilor pe dimensiuni;
— banda elatoare de cauciuc;
— aeroseparatori verticali pentru separarea maculaturii si foliilor de plastic;
— transportori înclinati pentru refuzuri;
— transportori înclinati pentru materiale organice supuse compostarii
— turn de fermentare compost;
— moara pentru macinarea materialului compostabil;
— linie de sortare compost compusa din ciur vibrator, moara separator
electromagnetic.

18
 Concluzii

Odată colectate, urmează etapa de tratare a deşeurilor. Metodele de tratare ale

deşeurilor sunt variate, la fel ca deşeurile în sine şi locul lor de provenienţă. În principiu,
deşeurile pot fi scoase din circuitul economic (eliminate) sau reintroduse în circuit
(recuperate).
Eliminarea deşeurilor trebuie făcută prin metode care nu periclitează sănătatea
oamenilor şi fără utilizarea unor procese sau metode care pot fi dăunătoare pentru mediu.
Prin recuperare se înţelege extragerea din deşeuri a resurselor care pot fi refolosite.
Recuperarea poate fi făcută prin reciclare, reutilizare, regenerare sau orice alt proces de
extragere a materiilor prime auxiliare. Poate fi recuperată atât partea materială, cât şi cea
energetică. Materialele pot fi refolosite pentru a produce noi bunuri, iar energia poate fi
convertită în energie electrică. Ca şi în cazul eliminării, recuperarea trebuie făcută fără a
periclita sănătatea oamenilor şi fără utilizarea unor procese sau metode care pot fi
dăunătoare pentru mediu.
Eliminarea deşeurilor este o activitate complicată şi costisitoare. Concepţia actuală
privind deşeurile nu porneşte de la ideea creşterii şi perfecţionării capacităţilor de eliminare,
ci de la adoptarea de noi tehnologii, care să producă deşeuri în cantitate cât mai redusă, într-
o formă cât mai uşor de tratat. În plus, rezolvarea problemelor de mediu ridicate de deşeuri
nu se poate face decât dacă măsurile care sunt luate sunt coordonate.

19
 Bibliografie

1. Bularda Gh., Bularda D., Catrinescu T. Reziduuri menajere, stradale si industriale.

Bucuresti. Editura Tehnica: 1992.
2. Bold O. V., Maracineanu. Managementul deseurilor solide urbane . Bucuresti
Editura Tehnica: 2003.
3. Calitatea mediului (Culegeri de acte normative). Chisinau,Cartier, SRL: 1999.
4. Clasificatorul Statistic al deseurilor al Republicii Moldova. Chisinau: 1997.
5. Ghid ecologic. Chisinau Editura „Continental Grup”: 2004.
6. Duca Gh., Covaliova O., Covaliov V., Jaloncovschi A. Auditul ecologic. Chisinau,
Searec-Com. SRL: 2001.
7. Feher Gyula. Evacuarea si valorificarea reziduurilor menajere. Bucuresti. Editura
Tehnica: 1982.
8. Friptuleac Gh. Alexa L., Babalau V. Ingineria mediului.Chisinau. Editura „Stiinta”:
1998.
9. Ionescu C.S. Depozite de deseuri. Elemente de proiectare a sistemului de etansare-
drenaj. Bucuresti. Editura H.G.A.:2000;
10. Paunescu I., Atudorei A. Gestionarea deseurilor urbane. Bucuresti. Editura
Tehnica: 2002
11. Programul National de valorificare a deseurilor de productie si menajere.
Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr.78-80 din 8 iulie: 2000

20