Sunteți pe pagina 1din 6

Proiect Chimia

ATMOSFERA SI CARACTERISTICILE EI
Mediului
COLEGIUL NATIONAL ION MINULESCU

ELEVI :CIOCOIU MARIA

DUMITRU PETRUTA

ENACHE ALEXANDRA

TOMA RODICA

PROFESOR: PREDEANU CLAUDIA


Aerul pe care-l inspiram, este parte din atmosfera, amestecul de gaze ce acopera globul
pamantesc. Acest amestec de gaze asigura viata pe pamant si ne protejeaza de razele
daunatoare ale soarelui.
Pamantul este inconjurat de un strat de gaze, numit atmosfera. Acesta este aerul pe
care-l inspiram si care ne apara de efectul daunator al razelor solare.

Atmosfera este mentinuta de gravitatie, astfel incat nu se poate dispersa in spatiul


cosmic. Aceasta "manta de gaze", groasa de circa 500 de km ne protejeaza totodata de
"ploaia" de meteoriti care zboara prin spatiu.

In fiecare zi milioane de oameni strabat atmosfera cu diferite aparate de zbor, de la


baloane la avioanele supersonice. Cosmonautii trec prin atmosfera cand se indreapta
spre cosmos.

Ce este atmosfera?
Atmosfera este formata dintr-un amestec de cca. 10 gaze diferite, in mare parte din
azot (78%) si oxigen(21%). Acel 1% ramas este format din argon, dioxid de carbon,
heliu si neon. Toate acestea sunt gaze neutre, adica nu intra in reactie cu alte
substante. Mai exista urme de dioxid de sulf, amoniac, monoxid de carbon si ozon(O3),
precum si vapori de apa. Contine si poluanti, cum ar fi unele gaze nocive, fum, sare,
praf si cenusa vulcanica.
SURSA :
Impartirea atmosferei
Amestecul de gaze si mici particule solide, formeaza patru straturi principale:
http://www.scientia.ro/univers/40-terra/51-atmosfera-
terestra.html
troposfera
https://ro.wikipedia.org/wiki/Atmosfer
stratosfera

mezosfera

termosfera.

Primul strat, troposfera este cel mai subtire, se termina la distanta de aproximativ 12
km deasupra Pamantului. Avioanele care zboara in general la inaltimea de 9-11 km nu
trec dincolo de troposfera. Acesta este stratul cel mai cald, deoarece razele solare se
reflecta in suprafata Pamantului si incalzesc aerul. Pe masura ce ne indepartam de
Pamant, temperatura aerului scade treptat, la limita troposferei fiind in jur de -55oC.
Stratul urmator este stratosfera; aceasta se intinde pana la inaltimea de aproximativ 50
km deasupra Pamantului. La limita superioara a stratosferei se afla o concentrare
maxima de ozon, numita scut de ozon. Aici temperatura este mai ridicata decat in
troposfera, deoarece ozonul absoarbe o mare parte a razelor ultraviolete.
Cercetorii sunt ingrijorati de poluarea continua a aerului care provoaca distrugerea
stratului de ozon. In lipsa acestui scut Pamantul va fi expus radiatiilor nocive cu
ultraviolete.

Deasupra stratosferei, la 50-70 km de Pamant se intinde mezosfera. Deasupra acesteia


este mezopauza, stratul cel mai rece al atmosferei(tempeatura este de aproximativ
-90oC). In acest strat se formeaza norii de gheata, care sunt vizibili doar la asfintitul
soarelui, cand sunt iluminati de jos.
Meteoritii care se indreapta spre pamant, trecand prin mezosfera, de obicei ard. Cu
toate ca aerul este destul de rar, prin frecarea rezultata din inaltimea meteoritilor cu
molecule de oxigen, se produce o temperatura de ardere, care distruge meteoritii.

La limita spatiului cosmic


Ultimul strat al atmosferei, inainte de spatiul cosmic este termosfera. Acesta se afla la o
distanta de aprximativ 100 km de Pamant, fiind compusa din ionosfera si magnetosfera.
In ionosfera radiatiile solare produc o ionizare: particulele sunt incarcate electric. Atunci
cand aceste particule incarcate se lovesc de atmosfera, se poate forma un fenomen
numit aurora boreala(lumina polara). Ionosfera reflecta undele radio flosite in
telecomunicatii.

Deasupra ionosferei se afla magnetosfera. Aceasta este limita exterioara a campului


magnetic al Pamantului. Se comporta ca un mgnet urias: retine particulele cu energie
ridicata, ferind Pamantul de ele.
Termosfera are cea mai scazuta densitate decat toate straturile. Densitatea exprima de
fapt distanta dintre particulele aflate intr-o materie. Cu cat ne indepartam de Pamant,
densitatea va fi tot mai mica, adica distanta dintre moleculele de gaz va fi din ce in ce
mai mare. La suprafata Pamantului moleculele sunt foarte apropriate, iar la marginea
termosferei , foarte indepartate. La limita superioara a atmosferei - numita exosfera -
aerul are o densitate atat de mica, incat se trece in spatiul interplanetar fara o limita
evidenta.

PRESIUNEA AERULUI
Presiunea medie la nivelul marii este de 1015 mbari, ajungand la 900 mbari in ciclonii
tropicali si la 1060 mbari in ariile anticiclonale cu presiune mare. Pe majoritatea hartilor
meteorologice presiunea, masurata in diferite puncte, este redusa la cea de la nivelul marii,
ceea ce favorizeaza reprezentarea prin izolinii numite izobare (liniile ce unesc punctele cu
aceeasi presiune). Presiunea atmosferica este mai ridicate in regiunile cu temperaturi
scazute si mai redusa acolo unde se inregistreaza temperaturi mai mari. Ca urmare, regional
se dezvolta areale cu presiune mare (numite anticicloni) si areale cu presiune mica (cicloni).
Existenta lor determina deplasarea in plan orizontal a maselor de aer dinspre centrele de
maxima presiune spre centrele de minima presiune.

Valorile de presiune inregistreaza si slabe oscilatii diurne. Ele sunt mai evidente in regiunile
ecuatoriale si tropicale, unde maximele se produc dimineata (orele 8 -10), si seara (orele 20
- 22). In regiunile temperate se adauga schimbarile frecvente determinate de evolutia
circulatiei atmosferice.

Presiunea atmosferica se masoara cu ajutorul barometrului. Unele barometre


asociaza scaderea presiunii cu inrautatirea vremii si cresterea presiunii cu
imbunatatirea acesteia, ceea ce nu este intotdeauna adevarat, procesele
atmosferice reprezentand rezultatul conjugat si complex al modificarilor tuturor
parametrilor meteorologici. De exemplu, intr-o zi frumoasa de vara, cresterea
temperaturii la orele amiezei poate fi cauza unei usoare scaderi a presiunii. Pe de
alta parte, daca instabilitatea atmosferica se accentueaza, generarea norilor de
furtuna, cu puternica dezvoltare verticala reprezinta cauza scaderii, uneori bruste, a
presiunii. Exista si situatii, indeosebi in sezonul rece, in care aparitia precipitatiilor
nu se asociaza cu scaderea presiunii la nivelul solului ci cu procesele care au loc in
troposfera mijlocie si superioara.

UMIDITATEA AERULUI
Prin umiditatea aerului se nelege cantitatea de vapori de ap care se afl n aerul atmosferic. Acetia
provin, n cea mai mare parte, din evaporarea apelor de suprafa i din straturile superficiale ale solului,
de pe plante i din respiraia animalelor i unele procese tehnologice.

Un alt factor de microclim, important n aprecierea complex a ambianei termice la care ne referim,
aproape tot att de des ca i la temperatura aerului, este umiditatea. Umiditatea atmosferei se poate
exprima n 3 modaliti: absolut, maxim i relativ. .

TEMPERATURA AERULUI
- exprima gradul de incalzire a aerului;

- se masoara cu termometrul si se exprima in grade: Celsius sau


Fahrenheit. Functionarea termometrului se bazeaza pe faptul ca, atunci
cand se incalzeste, lichidul din rezervor se dilata, ocupand mai mult
spatiu, iar cand se raceste, se contracta. Pentru gradarea termometrului
se iau ca puncte de referinta temperatura de inghet (0 0 C) si de fierbere a
apei (1000 C), la nivelul marii;

Incalzirea atmosferei

- sursa ei este Soarele. Din cauza vitezei sale mari, radiatia solara strabate
atmosfera fara sa o incalzeasca. Ajungand la suprafata terestra, radiatia
solara este absorbita de uscat si de apa, care retransmit apoi caldura
catre atmosfera. Primele se incalzesc paturile inferioare ale troposferei,
pentru ca sunt in contact cu suprafata terestra, iar de la acestea caldura
se transmite si spre paturile mai inalte. Rezulta ca atmosfera se incalzeste
de jos in sus, prin intermediul suprafetei terestre;

- temperatura aerului nu este aceeasi pe tot Globul, ci variaza de la un loc


la altul si de la un moment la altul.

Miscarile aerului
- aerul se deplaseaza prin miscari verticale si orizontale. Cauza deplasarii o
reprezinta incalzirea diferita a suprafetei terestre;

- miscarile verticale pot fi ascendente, cel c se produc in zonele


permanente de minima presiune, dar pot fi si descendente in zonele
permanente de maxima presiune;

- cele mai cunoscute miscari verticale sunt asa-numitele calme ecuatoriale.


Acestea sunt miscari ascendente;

- miscarile orizontale ale aerului se numesc vanturi si se produc din cauza


diferentei de presiune dintre doua zone. Vantul deplasarea orizontala a
aerului dintr-o zona cu presiune ridicata intr-o zona cu presiune joasa.
Vantul are anumite caracteristici, printre care mai importante sunt:

-directia (dinspre care bate);

-intensitatea (viteza cu care sufla).

POLUAREA ATMOSFEREI
Poluarea atmosferic duneaz sntii umane i mediului. n Europa,
emisiile multor poluani atmosferici au sczut substanial n ultimele
decenii, determinnd o mbuntire a calitii aerului n regiune. Cu
toate acestea, concentraiile poluanilor atmosferici continu s fie
foarte mari, iar problemele legate de calitatea aerului persist. O
proporie semnificativ a populaiei Europei locuiete n zone, n special
orae, unde apar depiri ale standardelor de calitate a aerului:
poluarea cu ozon, dioxid de azot i pulberi n suspensie (PM) induce
riscuri grave pentru sntate. Mai multe ri au dep it n 2010 una sau
mai multe limite de emisie la patru poluani atmosferici importani.
Reducerea polurii atmosferice rmne aadar important.
Poluarea aerului este o problem la nivel local, paneuropean i al emisferei. Poluan ii
atmosferici emii ntr-o ar pot fi transportai n atmosfer, contribuind sau ducnd la o
calitate sczut a aerului n alte zone.