Igiena aerului

Igiena, această știință dătătoare de sănătate, este o ramură a medicinei preventive,

specialitate care studiază acțiunea factorilor de mediu asupra sănătății populației, în vederea
prevenirii îmbolnăvirilor, a ținerii sub control a riscurilor de mediu, a scăderii expunerii la
factorii de risc a populației prin eforturile concentrate ale societății și utilizarea eficientă a
tuturor resurselor.

Igiena ca obiect de studiu:

1.Igiena studiază factorii și condițiile mediului ambiant (naturali și sociali), care

influențează starea de sănătate a omului, caracterizându-i atât din punct de vedere calitativ cât
și cantitativ.

2.Studiază acțiunile factorilor mediului extern asupra organismului și sănătății omului,

determinând caracterul acțiunii și dependența "doză-timp-efect."

1 . IGIENA AERULUI

Caracteristicile fizice și chimice ale aerului și influența acestuia asupra organismului

Atmosfera are o structură neomogenă, ceea ce a permis împărţirea ei în mai multe

straturi. În ordine de la suprafaţa solului spre înălţime, aceste straturi sunt următoarele:
homosfera, heterosfera şi exosfera.

Homosfera se caracterizează prin omogenitatea compoziţiei chimice şi se divizează, la

rândul ei, în troposferă, stratosfera şi mezosferă.

Troposfera se întinde până la aproximativ 10-17 km de la suprafaţa solului. Acest strat

cuprinde 3/4 din masa aerului şi 90% din vaporii de apă. Troposfera este zona în care factorii
fizici prezintă variaţii mari în urma cărora, se formează fenomenele meteorologice – și anume,
deplasări ale maselor de aer, formarea norilor, precipitaţiilor etc - iar temperatura şi presiunea
scad proporţional cu altitudinea.

Troposfera este urmată de o zonă atmosferică (1,5 km) numită tropopauză.

Stratosfera începe de la tropopauză şi se întinde până la altitudinea de 50 km. Se

caracterizează prin:

- creşterea temperaturii aerului în raport cu înălţimea;

- conţine un strat de azot format de acţiunea razelor ultraviolete, care protejează suprafaţa
pământului de acţiunea razelor ultraviolete;

- presiunea atmosferică este în continuă scădere;

1
- vaporii de apă lipsesc.

În conformitate cu unele clasificări mai noi, stratosfera poartă denumirea şi de chemosferă,

din cauza faptului că aerul este format din elemente ce se găsesc sub formă moleculară.

Stratosfera continuă cu o zonă îngustă, denumită stratopauză.

Mezosfera reprezintă zona situată deasupra stratopauzei şi se întinde până la înălţimea de

aproximativ 100 km. Acest strat se caracterizează prin:

- scăderea progresivă a temperaturii până la -70-80°C.

- creşterea rarefierii aerului;

- scăderea presiunii atmosferice;

- capacitatea de a propaga undele radioelectrice.

Mezosfera continuă cu o zonă de tranziţie numită mezopauză.

Apoi urmează heterosfera - un strat care începe de la mezopauză şi se întinde până la 2000
km. Se caracterizează prin:

- creşterea temperaturii până la înălţimea de 1000-1200 km (termosfera);

- scăderea presiunii, datorită rarefierii aerului,

- elementele atmosferice se află sub formă de ioni (ionosferă).

După unele clasificări, mai departe este exosfera - până la 3000 km, apoi magnetosfera - până
la 5000 km.

Dintre toate zonele atmosferei, troposfera are influenţa cea mai mare asupra organismului.

Troposfera acţionează asupra organismului sub următoarele aspecte:

1. Prin componenţii săi chimici intervine în procesul de respiraţie, realizând schimbul de

gaze dintre organism şi mediu. Organismul uman ventilează o cantitate mare de aer. Se
ştie că în repaus cu o frecvenţă respiratorie normală de 16-20 respiraţii/min şi cu un volum
respirator de 0,4-0,6 1 de aer la fiecare inspiraţie sau expiraţie, se realizează o ventilaţie
pulmonară de 8-10 l/min sau 400-600 l/oră. În condiţii metabolice mai crescute, la efort
fizic, ventilaţia pulmonară se majorează.
2. Prin proprietăţile fizice, aerul influenţează procesul de termoreglare din organism.

3. În condiţii de poluare, aerul constituie calea de introducere în organism a unor agenţi

chimici, fizici sau biologici cu efecte nocive.

4. Unii factori fizici din atmosferă determină particularităţile climaterice ale diferitelor zone
geografice și acţionează în mod indirect asupra organismului uman.

2
 Aerul atmosferic se caracterizează printr-o serie de fenomene şi procese fizice care
acţionează permanent asupra organismului. Aceste fenomene sunt denumite factori fizici
ai aerului.
Aceşti factori fizici sunt: temperatura, umiditatea, presiunea atmosferică, fenomenele
electrice, aeroionizarea, câmpul magnetic etc

Temperatura aerului este determinată, pe de o parte, de intensitatea radiaţiei solare,

care încălzeşte parţial aerul şi mai ales solul, iar, pe de altă parte, de căldura emanată de sol.
Acest fapt face ca aerul din straturile inferioare să fie mai cald.

Temperatura aerului suferă variaţii atât zilnice, cât și lunare sau anuale. Aceste variaţii se
datoresc variaţiilor de intensitate a radiaţiei solare şi căldurii emanate de sol. Temperatura
aerului este influenţată de anumiţi factori ai mediului, ca de exemplu:

- altitudinea - temperatura aerului scade o dată cu creşterea înălţimii;

- existenţa suprafeţelor de apă, deoarece timpul de încălzire între apă şi sol este diferit;

- proprietăţile solului (de exemplu, solurile calcaroase se încălzesc mai repede);

- vegetaţia, care absoarbe o parte din radiaţia solară;

- nebulozitatea atmosferei;

- prezenţa centrelor populate, care intervin cu surse artificiale de căldură.

Importanţa temperaturii aerului

1. Influenţează în mod direct procesul de termoreglare a organismului. Astfel, pierderile de

căldură ale organismului conduc la efecte nocive, nedorite atât când coboară la acţiunea
frigului, cât și atunci când se depăşesc valorile de confort termic sub acţiunea căldurii.

2. Temperatura aerului are acţiune şi asupra poluării atmosferei prin curenții de aer verticali şi
orizontali.

3. Temperatura influenţează și ceilalți factori fizici – și anume umiditatea, presiunea,

mişcările maselor de aer .

4. Este un factor important în determinarea caracterului climatic al zonelor geografice.

5. Regimul de temperatură al unei zone geografice sau al unui climat favorizează un anumit
tip de morbiditate, astfel temperaturile scăzute generează afecţiuni respiratorii, iar cele
crescute determină maladii digestive, infecţioase şi, în special, parazitare.

Efectele ambianţei termice asupra organismului depind, de sensul şi mărimea fluxului

de energie termică între organism şi mediu, iar, pe de altă parte, de starea termică a
organismului.

3
 Pentru a-şi menţine constantă temperatura normală, corpul omenesc trebuie să piardă
permanent, în medie, o cantitate de căldură echivalentă cu cea produsă concomitent în
procesele metabolice din organism.

Pentru ca această pierdere de căldură să se realizeze proporţional cu producerea de

căldură, este necesar ca temperatura mediului să aibă anumite valori care pot varia de la cele
optime până la limitele critice, inferioară sau superioară. Dacă pierderea de căldură este
accelerată, se înregistrează hipotermia corpului, iar dacă este frânată, se produce hipertermia.

La om, limitele de menţinere constantă a temperaturii corpului sunt destul de largi,

întrucât, pe lângă un sistem fiziologic de autotermoreglare foarte evoluat, omul, având
îmbrăcăminte, reglează ambianţa termică. Omul poate să reziste fără modificări semnificative
ale temperaturii corpului, să-şi desfăşoare viaţa în limite normale atât la poli, cât şi la ecuator,
la o temperatură a aerului cu variații de la -40°C până la +45°C.

În general, corpul omenesc poate fi privit în mediul său ambiant ca o incluziune mai
caldă, care cedează în jur din căldura sa.

Prin umiditatea aerului,un alt factor fizic, se înţelege cantitatea de vapori de apă care
se află în aerul atmosferic. Aceştia provin, în cea mai mare parte, din evaporarea apelor de
suprafaţă şi din straturile superficiale ale solului, de pe plante şi din respiraţia animalelor şi
din unele procese tehnologice.

Umiditatea relativă este o valoare care poate fi calculată, și ea reprezintă raportul

procentual dintre cantitatea de vapori de apă pe care o conţine un volum de aer şi cantitatea de
vapori de apă care ar satura acelaşi volum de aer.

Umiditatea optimă relativă a aerului ce nu influenţează negativ termoreglarea se

consideră a fi între 40-60%.

Dacă umiditatea relativă este mică, sub 30%, apare uscăciunea aerului. În acest caz se
observă o evaporare intensă a umidităţii mucoaselor căilor respiratorii superioare, provocând
senzaţia de uscăciune a bronhiilor, faringelui etc.De asemenea, creşte pierderea apei prin
procesul de transpiraţie şi respiraţie.

Dacă umiditatea relativă este mare, peste 60-70%, este redusă termoliza şi cu atât mai
mult, cu cât este mai mare temperatura aerului, deci, termoreglarea este influenţată negativ.
Când temperatura aerului este scăzută, umiditatea este mare, termoliza creşte, și în acest caz
căldura se pierde prin iradiere şi convecţie.

Aerul se află permanent în mişcare, deoarece diferenţele de temperatură și presiune,

care au în continuu tendinţa de a se nivela, pot apărea pretutindeni. Prin urmare, curenţi de aer
există atât în interiorul încăperilor închise dar, şi în exteriorul lor.

Viteza de mişcare a aerului exercită o influenţă mare asupra schimbului de căldură al

organismului, asupra proceselor de respiraţie, asupra consumului de energie, dar și a stării

4
neuropsihice. Influenţa mişcării aerului asupra metabolismului termic se manifestă prin
mărirea pierderilor de căldură, mai întâi toate pe seama convecţiei, deoarece aerul care se
mişcă îndepărtează de corp cele mai apropiate straturi încălzite, iar locul lor este ocupat de o
altă masă de aer.

Curenţii de aer din exteriorul încăperilor au, de obicei, o intensitate mai mare şi aceștia
caracterizează clima teritoriului.

În igienă, curenţii de aer au mare importanţă atât prin acţiunea care o exercită asupra
schimbului de căldură dintre organism şi mediu, cât şi prin faptul că influenţează clima şi
participă la realizarea fenomenelor de impurificare şi autopurificare a aerului rece.

Atmosfera, care înconjoară globul pământesc, exercită o presiune anumită asupra

suprafeţei pământului şi asupra tuturor oamenilor, animalelor şi obiectelor, care se află pe el.

Presiunea aerului este condiţionată de greutatea aerului atmosferic.

Caracteristici chimice ale aerului și influența lor asupra organismului uman

Compoziția chimică a aerului

Aerul pur este teoretic un amestec de gaze și anume, oxigen și azot în proporție de ¼.
În realitate este un amestec de gaze format din Azot( 78-79 %,) Oxigen( 20-21 %), Dioxid de
Carbon( 0,03-0,04 %) și alte gaze: argon, neon, ozon etc.

Prin actul respirator se modifică compoziția aerului și cantitatea de vapori de apă, aerul

respirat fiind practic saturat.

Compoziţia chimică a aerului în procesul respiraţiei:

Azot - inspirat - 78,08 %; expirat - 78,26 %;

Oxigen - inspirat - 20,94 %; expirat- 16 %-17 %;

Dioxid de carbon - inspirat - 0,03 % - 0,04 %; expirat – 3 %-4 %.

Prin poluarea aerului se înțelege prezența în atmosferă a unor substanțe care, în

funcție de concentrația lor sau tipul de acțiune, produc modificări ale stării de sănătate a
oamenilor sau alterează mediul.

5
 Nu considerăm atmosfera poluată decât în măsura în care substanțele prezente în

aer exercită un efect nociv asupra mediului sau a omului.

Există două categorii de poluanți și anume:

1. Suspensiile din aer, care cuprind poluanții dispersați în aer, sub forma de substanțe
în stare de agregare lichidă sau solidă.

2. Gazele și vaporii de poluanți aflați în aer sub formă de dispersie moleculară

(gazoasă).

Sursele de poluare a atmosferei se pot clasifica în: surse naturale și surse artificiale sau

antropogene (cele produse prin intervenția omului).

Sursele naturale de poluare :

- erupțiile vulcanice

- descompuneri naturale ale materialului organic

- erodarea solului

- pulberile de meteoriți, etc

Sursele antropogene de poluare :

- procesele de combustie

- transporturile

- procesele industriale

În acțiunea de poluare a aerului asupra stării de sănătate, distingem:

- acțiunea directă - caracterizată prin efectul patogen al poluanților în funcție de natura,

concentrația și timpul de acțiune al agentului poluant

- acțiunea indirectă – rezultă din efectul dăunător al poluantului asupra mediului.

Acţiunea directă a poluării aerului asupra sănătăţii.

În cadrul acestei acţiuni distingem efecte:

a). acute – care apar după expuneri de scurtă durată

b). cronice – apar după expuneri de lungă durată

c). tardive – fenomenele poluării apar latent

6
Din punct de vedere al efectului(acțiune) direct, agenții poluanți pot fi clasificați în
următoarele grupe:

- poluanți iritanți

- poluanți asfixianți

- poluanți sistemici

- poluanți cancerigeni

- poluanți fibrozanți

- poluanți alergizanți

Poluanții iritanți - sunt reprezentați de gaze iritante și suspensii. Efectul lor dominant se
realizează la nivelul aparatului respirator putând produce întoxicații acute cu leziuni ale
mucoasei oculare și ale căilor respiratorii.

Se poate constata : creșterea semnificativă a mortalității, sau alți iritanți pot duce la agravarea
bronșitei cronice.

Efectele cronice care apar sunt: bronșitele cronice, emfizemul pulmonar, astmul bronșic.

Poluanții asfixianți - cuprind acele substanțe al căror efect patogen predominant îl reprezintă

hipoxia sau anoxia, prin blocarea centrilor respiratori, ai transportului sau utilizării oxigenului
în procesele metabolice.

Efectele acute: hipoxie, modificări senzoriale și psihomotorii. Apare fenomenul de ischemie,

până la infarctul miocardic acut.

Efecte cronice: alterări miocardice grave, arteroscleroza,malformații congenitale, deficit

ponderal important la nou născuți.

Poluanții fibrozanți – cuprind grupe de substanțe care, pătrunse în plămân, determină reacții

fibroase, de ex. pneumoconioze, silicoza.

Poluanții cancerigeni – sunt în general, reprezentați de substanțele chimice. Dintre

cancerigenii găsiți ca poluanți atmosferici, unii sunt organici, alții anorganici.

- Cancerigeni organici:sunt hidrocarburile policiclice aromatice – acestea dezvoltă

cancerul bronhopulmonar, cancerul vezical, angiosarcom hepatic.

- Cancerigenii anorganici: arseniu, nichelul, crom, plumb - dezvoltă plăci neurale,

pleurale și peritoneale, pulmonare (neoplasme ).

7
Poluanții alergizanți – sunt responsabili de creșterea frecvenței bolilor alergice și în mod
deosebit a alergiilor respiratorii. Factori alergizanți sunt polenul, produșii volatili, praful din
casă, toate acestea dezvoltă astmul bronșic.

Prevenirea și combaterea poluării aerului.

Măsurile de prevenire și combatere a poluării aerului constituie o necesitate socială de mare

importanță în epoca actuală. Distingem două tipuri de măsuri:

1. Măsuri legislative:

- Legea nr. 9/1973 privind protecția mediului înconjurător.

- Legea nr. 3/1978 privind asigurarea sănătății populației, cuprinde sarcinile și obligațiile
rețelei sanitare în acest domeniu.

2. Măsuri medicale. Au la bază stabilirea criteriilor privind calitatea aerului și elaborarea

normelor de calitate. În stabilirea criteriilor se pleacă de la concepția că prezența în atmosferă

a unor substanțe străine este inevitabilă, cunoașterea cât mai exactă a pragurilor de nocivitate
reprezentând obiectul principal, și în funcție de aceasta se stabilesc normele sanitare.

Din punct de vedere al pragurilor se disting:

- Pragul efectului nul

- Pragul de incomoditate (caracterizat prin disconfort, modificări ale mediului)

- Pragul de toxicitate sau nocivitate (caracterizat prin modificări fiziopatologice)

- Pragul de urgență (se constată creșterea mortalității)

Etape ce trebuie respectate în cazul îmbolnăvirilor:

1. Izolarea persoanei bolnave (scoaterea persoanei bolnave din colectivitate,izolarea acesteia

la domiciliu sau spital în funcție de starea generală a acesteia și administrarea de medicație
corespunzătoare simptomelor și la indicația medicului).

2. Depistarea purtătorilor sănătoși( prin controale medicale periodice efectuate la locurile de

muncă, școli sau la medicul de familie cel puțin o data pe an sau ori de cate ori este nevoie).

3. Dezinfecția aerului

4. Educația sanitară să fie inițiată de timpuriu, acasă în familie, în mediul școlar, la medicul de
familie, în cadrul diferitelor workshop-uri pe această temă la care ar trebui să participăm toți
oamenii, cât mai des, sau chiar și din surse mas-media.

8
Criteriile de calitate a aerului urmăresc evitarea poluării, deci limitarea concentrațiilor din
atmosferă sub pragul la care se produce alterarea stării de sănătate.

Măsuri tehnice administrative

1. Măsuri privind sursele de poluare:

a). încălzitul locuinței:

- folosirea unui combustibil corespunzător

- procesul de ardere să fie cât mai complet

b). transporturile feroviare, maritime și auto:

- gările, depourile să fie amplasate la distanță suficientă de cartierele de locuit

- întreținerea corespunzătoare a motoarelor

c). sursele industriale de poluare:

- reducerea eliminărilor de poluanți prin măsurători periodice efectuate de organele de control

ale agențiilor de protecție a mediului și amplasarea corectă a acelor întreprinderi care sunt
considerate surse industriale de poluare;

d). gaze și vapori:

- procedee de captare și neutralizare cât mai eficace și conform standardelor actuale.

2. Măsuri privind teritoriul unde sunt amplasate industriile

- amplasarea de fabrici, uzine, rafinării să se facă la distanță mare de zonele de locuit.

Rolul aerului în răspândirea bolilor infecțioase.

Aerul joacă un rol epidemiologic important constituind calea de transmisie pentru un număr

mare de agenți patogeni.

Boli infecțioase transmise pe calea aerului:

- Bolile copilăriei (rujeola, rubeola, scarlatina, varicela)

- Gripa și virozele respiratorii

Supraviețuirea în aer a germenilor patogeni depind de o serie de factori și anume:

9
- Temperatura aerului

- Umiditatea aerului

- Agenți cu acțiune bacteriană

- Radiațiile ultraviolete

Unii bacili au o rezistență relativ mare (bacilul Koch și Difteric), alții au o rezistență scăzută
(virusul rujeolei-Paramixovirus).

Măsurile principale pentru prevenirea și combaterea contaminării aerului sunt:

- Ventilația

- Curățenia

- Dezinfecția aerului

Clima și relația acesteia cu sănătatea

Clima este definită ca totalitatea factorilor fizici și biologici caracteristici pentru o anumită
regiune și care acționează asupra omului. Ceea ce caracterizează clima sunt factorii
meteorologici.

În grupul mare al acestora trebuie făcute diferențieri între noțiunile de climă și vreme.

Clima este reprezentată de suma factorilor care caracterizează din punct de vedere
meteorologic un teritoriu (temperatură, precipitații, umiditate, vânt, etc). Are stabilitate foarte
mare un timp și suferă modificări apreciabile.

Vremea se caracterizează în primul rând printr-o foarte mare instabilitate schimbânsu-se

uneori chiar și de mai multe ori pe zi. Este determinată de deplasarea unor mase de aer cu
caracter meteorologic diferit (temperatură, umiditate, presiune atmosferică).

În zona polară –se constată un număr redus de boli infecțioase (foarte mulți
microbi,bacterii,virusuri nu rezistă la temperaturi foarte scăzute), care se manifestă sub forme
grave.

În zona temperată - sunt frecvente bolile microbiene și cele virotice, bolile reumatismale și
inflamatorii și bolile cronice și degenerative.

În zona tropicală - predomină bolile parazitare și bolile de subnutriție.

AUTOPURIFICAREA AERULUI

10
• Mecanisme de autopurificare:

1. Diluarea poluanților eliminați de sursă

2. Depunerea elementelor de poluare pe sol (sedimentare)

3. Fenomenele de interacțiune reciprocă între elementele de poluare ce au loc în atmosferă

(condensare , adsorbție, reacții chimice)

• Factorii care condiționează autopurificarea aerului sunt:

- factori meteorologici

- factori topografici

- vegetația

- suprafețele de apă

- elementele urbanistice

• Factorii meteorologici reprezintă principalul element natural de autopurificare, iar

fenomenul atmosferic cel mai important este turbulența atmosferică, turbulență condiționată
de curenții de aer și de gradientul de temperatură.

• Curenții de aer: -orizontali- contribuie la purificare

- verticali (curenții de aer verticali rezultă din diferența de temperatură între

straturile inferioare și cele superioare ale atmosferei - curenți verticali ascensionali)

• Inversie termică-se produce atunci când la altitudine există un strat de aer mai cald (mai ales
toamna și la sfarșitul iernii) și curenții verticali nu se mai produc;

• Ceața, calmul atmosferic și inversia atmosferică sunt condiții meteorologice nefavorabile

autopurificării aerului.

Măsurile elementare de prevenție a infecției cu coronavirus

Coronavirusurile sunt o familie de virusuri care provoacă infecții la om și o varietate

de animale. Coronavirusurile sunt zoonotice, ceea ce înseamnă că se pot transmite între
animale șii oameni. Cu toate acestea însă, animalele de companie nu sunt considerate
momentan surse de îmbolnăvire.

Până în prezent, există dovezi conform cărora 7 coronavirusuri au infectat și provocat

boli la om. In momentul în care coronavirusurile animale evoluează, ele pot infecta oamenii și
se pot transmite de la om la om, putând duce la apariția unor focare precum cele cauzate de
MERS-CoV si SARS.

Noul coronavirus detectat în China este strâns legat de virusul SARS din 2003 și pare
să aibă caracteristici similare. Potrivit experților ECDC, virusul poate provoca simptome

11
ușoare, asemănătoare gripei, dar și boli severe, precum pneumonia. Persoanele cu afecțiuni
cronice existente par să fie mai vulnerabile la complicații. Afecțiunile preexistente raportate
până acum includ hipertensiunea arterială și alte afecțiuni cardiovasculare, diabet zaharat,
afecțiuni hepatice și alte boli respiratorii.

Centrul Național de Supraveghere și Control al Bolilor Transmisibile din România

anunță că pneumonia produsă de noul coronavirus (COVID-19) este o boală respiratorie
acută, al cărei spectru clinic nu este, deocamdată, cunoscut pe deplin. Autoritățile din țara
noastră, ca și experții ECDC susțin că, până în acest moment, pacienții cu acest tip de
pneumonie prezintă următoarele simptome:

-Febră (minimum 38 grade Celsius)

-Tuse

-Dificultate la respirație – în cazurile mai severe

In ceea ce privește perioada de incubație a bolii, adică timpul de la momentul infectării

și până la apariția primelor semne și simptome de boală, nu a depășit 14 zile.

Igiena mâinilor și a căilor respiratorii :

1.Spălați-vă des pe mâini cu apă și săpun timp de 20 de secunde. In cazul în care nu aveți la
indemână apă sau săpun, folosiți o soluție pe bază de alcool.

2. Acoperiți-vă gura și nasul cu un servețel de unică folosință când tușiți și strănutați. Aruncați
servețelul după fiecare utilizare și spălați-vă pe mâini. In cazul în care nu aveți la îndemână un
șervețel, tușiți sau strănutați în pliul cotului.

3. Evitați pe cât posibil contactul strâns cu persoanele care au febră și tușesc. Mergeți la
medic dacă aveți febra, tușiți și aveți dificultăți de respirație.

ATITUDINEA RESPONSABILĂ

Fiecare dintre noi poate contribui pentru a împiedica răspândirea virusului. Respectarea
indicațiilor de autoizolare pentru persoanele care au călătorit în zone cu risc și limitarea
contactului social pe cât posibil, sunt măsurile de baza pe care le putem lua cu toții.
Medicamentele antivirale sau antibioticele se iau doar cu recomandare medicală. Informează-
te doar din surse oficiale si nu răspândi informații neverificate.

IN SPAȚII PUBLICE

Evitarea zonelor aglomerate. Nu îți atinge nasul, ochii și gura dacă nu ți-ai igienizat mâinile în
prealabil. Evită să tușești sau să strănuți în palme, alege pliul cotului sau un servețel de unică
folosință. Incearcă să limitezi contactul cu persoane care prezintă semne de infecție. Folosește
masca de protecție , obligatoriu dacă prezinți simptome sau intri în contact cu persoane
bolnave. Spală-te pe mâini de îndată ce este posibil cu apă și săpun timp de 20 de secunde.

IN MIJLOACELE DE TRANSPORT

12
Evită pe cat posibil orele de vârf. Dacă te afli într-un mijloc de transport în comun încearcă să
păstrezi distanța de cel puțin 1 metru față de ceilalți pasageri. Incearcă să apelezi la metode
alternative de transport: bicicleta sau trotineta. Poartă cu tine o soluție de dezinfectat mâinile
și spală-te pe mâini de îndată ce este posibil.

LA BIROU

Aerisește și igienizează biroul și suprafețele din jur cu dezinfectant pe bază de alcool. Evită pe
cât posibil să atingi suprafețele comune și să dai mâna cu alte persoane. Ai grijă la igiena
mâinilor, spală-te des cu apă și săpun, timp de cel puțin 20 de secunde. Amână pe cât posibil
călătoriile. Evită întâlnirile sau folosește mijloacele de comunicare la distanță. Izolează-te
dacă ai simptome de răceală sau gripa.

Ce trebuie să faci în cazul unei suspiciuni?

Autoizolare timp de 14 zile dacă ai călătorit în zone cu risc chiar dacă nu prezinți simptome.

Anunță medicul de familie dacă ești în autoizolare, sună medicul de familie dacă ai o
suspiciune sau dacă ai simptome asociate unei afecțiuni respiratorii.

Sună la 112 dacă ai fost în contact cu un pacient cu coronavirus sau dacă ai simptome.

Așteaptă sosirea ambulanței pentru a te transporta la centrul de boli infecțioase unde medicul
infecționist va stabili diagnosticul, efectuarea testului anticovid, eventual internarea sau
izolarea la domiciliu.

Bibliografie curs

www.who.int

www.cnscbt.ro

www.ecdc.europa.eu

Prof. univ. Dr. Dan-Ioan Mănăstireanu, Curs Igienă, 2009

Mănescu, S., Igienă, 1996

Teme

Fiecare va face 2 referate cu teme diferite, pentru care va primi astfel 2 note și 1 notă la
stagiul practic.Referatele le veți trimite pe adresa de email carmenzinastoica@yahoo.com și
le veți prezenta la curs. Prezentarea referatului 10 minute max. , eventuale discuții pe baza
referatului.

13