Sunteți pe pagina 1din 8

HIDROKINETOTERAPIA-Reactia organismului la factorul termic

Hidrotermoterapia este domeniul medicinei fizice in care se realizeaza


schimburi de energie calorica intre organism si diverse medii, acestea declansand reactii
de adaptare si efecte asupra aparatelor si sistemelor organismului uman.

Aceste schimburi calorice utilizeaza ca vetor apa, la care se pot adauga gaze, co2,
sulf etc., saruri minerale, substante vegetale s.a.

Factorii activi care actioneaza in cadrul acestor proceduri sunt trei: factorul
termic, mecanic si chimic.

In functie de temperatura factorului terapeutic folosit, procedurile pot fi de


crioterapie – temperatura in jur de 00 C, hidroterapia propriuzisa intre 50 si 400 C si
termotarapia peste 400 C, a treia categorie utilizeaza vapori de apa, nisip, namol, parafina.

Excitantul mecanic care actioneaza la nivelul corpului este exprimat prin


presiunea apei asupra corpului, inaltimea coloanei de lichid, masa totala de apa care intra
in contact cu organismul.

Apa a fost utilizata ca vector principal de transport a energiei termice datorita


proprietatilor fizice si fiziologice caracteristice:

1. capacitate termica mare – cantitate mica de apa transporta cantitati mari de


caldura
2. termoconductibilitate mare de 25 ori mai mare decat a aerului
3. temperatura de indiferenta mare – 33 – 34C

Temperatura de indiferenta este temperatura la care schimburile calorice sunt


minime

In relatia cu mediul exterior, orgismul intervine prin temperatura periferica.

Temperatura periferica medie a organismului uman este determinata de starea de


nutritie (grosimea stratului adipos) irigatia tegumentului.

Functiile tegumentului in cadrul hidrotermoterapiei:

Tegumentul are o bogata retea vasculara cu o dinamica vasculara foarte


accentuata. Reactiile vasculare de vasodilatatie si vasoconstrictie sunt foarte prompte.

Tegumentul are o retea de receptori mai ales senzitivi foarte bogata pentru toate
tipurile de sensibilitati.
Tegumentul este un organ de schimb de caldura cu mediul ambiant, caldura fiind
rezultata in cea mai mare parte din procesele metabolice permanente pe baza carora se
intretin functiile vitale.

1. la nivelul tegumentului se produce secretia sudorala, proces integrat functiilor de


termoreglare.

2. tegumentul are rol important in imunitate.

Excitatia termica exercita urmatoarele efecte asupra organismului:

- determina eliberare de acetil colina stimuland fibrele nervoase parasimpatice.

- Actiunea excitatiei mecanice consta pe de o parte prin actiunea de impingere in sus


conform legii lui Arhimede, deci munca depusa de organism in sensul impingerii
coloanei de apa va fi mai mica, dar munca depusa contra coloanei de apa va fi mai
mare.

- Presiunea hidrostatica care se dezvolta pe zonele compresibile determinand scaderea


circumferintei segmentelor si cresterea presiunii in interiorul acestora.

Efectele excitatiei mecanice in cursul imersiei asupra aparatelor si sistemelor.

La nivel respirator:

1. Scaderea tensiunii la nivelul tesutului elastic pulmonar – risc major pentru cardiaci,
apar conditii de staza pulmonara si consecutiv scade circulatia coronariana.

1. alterarea schimburilor de gaze la nivel alveolo-capilar.


2. Modificari in dinamica respiratorie.

La nivel circulator:

1. creste circulatia venoasa mai ales in venele mari – trunchiurilor venoase


2. creste frecventa cardiaca si ampliatia ventriculara
3. scade rezistenta vasculara periferica prin vasodilatatie cu consecinte asupra
tensiunii arteriale, in special a celei minime(diastolica)

Modificari metabolice. Datorate modificarilor circulatorii si respiratorii.

Actiunea asupra sistemului nervos periferic.

Factorul termic cald actioneaza in doua faze:

- creste excitabilitatea;
- daca actiunea este prelungita apare efectul sedativ.

Actiunea asupra SNC

In principal efecte calmante utilizand factori termici calzi.

Factorul termic cald determina o reactie dermo-vasculara, intotdeauna in trei


faze:

- vasoconstrictie reactiva foarte scurta (10-20sec.);

- hiperemie activa datorita dilatatiei si daca temperatura este mare;

- hiperemie pasiva niciodata cianotica, intotdeauna rosie,

Parametrii circulatori care se modifica in timpul procedurilor de


hidrotermoterapie si de care este obligatoriu sa se tina cont sunt: rezistenta vasculara
periferica, viteza de circulatie a sangelui, travaliul cardiac (efort cardiac exprimat prin
frecventa cardiaca si TA).

Exista o reactie diferita a TA.

- TA maxima (sistolica) la inceput scade, ulterior creste.

- TA diastolica are tendinte de scadere.

Asadar in cazul aplicatiilor calde amplitudinea tensionala (diferenta dintre


maxima si minima) are tendinta de crestere.

Principalele mecanisme de pierdere de caldura.

Evaporarea: se realizeaza la nivelul pielii in principal prin secretie sudorala si la


nivelul mucoasei respiratorii, se urmareste in cazul imersiei la nivelul segmentelor de
deasupra apei. Declansarea excesiva a sudoratiei si polipneei (ventilatie exagerata) este
semn de oprire a procedurii (subiectul trebuie scos din apa).

Exista si o actiune asupra metabolosmului, procedurile calde cresc metabolismul.

Reguli de aplicare a procedurilor de hidrotermoterapie.

Daca apa este mai rece, asa cum se impune in cazul programelor kinetice in jurul
temperaturii de indiferenta sau usor depasita, NU se aplica pe tegumente reci. Este
necesara o incalzire prealabila. La finalul oricarei proceduri calde este obligatorie o
scurta procedura de racire. Procedurile de hidrotermoterapie nu sunt indicate in nici un
caz de insuficienta de orice fel. Se pot aplica in afectiuni cronice, compensate numai sub
tratament eficient. Pacientii trebuie intrebati daca si-au luat medicamentele!!!
Tegumentul dispune de doua mecanisme esentiale implicate in mecanismele de
termoreglare, pe de o parte are capacitatea de a varia factorul convectiv, respectiv
circulatia sanghina are un comportament particular. Poate fi angajata o cantitate mai mare
sau mai mica de sange prin vasodilatatie, respectiv vasoconstrictie, variind astfel
cantitatea de caldura cedata mediului.

Variatita factorului evaporativ, secretia glandelor sudoripare poate fi modulata


dupa necesitatile reale de schimb.

Zona periferica tegumentara si subtegumentara. Are functii foarte importante, in


primul rand joaca rol de tampon termic, intre temperatura centrala a organismului care
trebuie sa ramana permanent constanta si temperatura mediului.

In al doilea rand joaca rol de izolator caloric variabil dependent de amploarea


retelei vasculare.

In al treilea rand este un puternic receptor caloric.

Raspunsurile fiziologice la cald, de departe cele mai importante sunt modificarile


circulatorii periferice. Caldura determina cresterea debitului circulator periferic care va
determina cresterea frecventei cardiace pana la 100-120/min sau mai mult la temperaturi
mai mari. Astfel debitul circulator poate creste de 3-4 ori fata de normal.TA prezinta o
amplitudine variabila in functie de temperatura apei, rezistenta vasculara periferica scade
la 1/3 sau ¼ din nivelul bazal ceea ce uneori impune mobilizarea volumelor sangvine din
circulatia viscerala, in consecinta apare o puternica vasoconstrictie viscerala, cel mai
afectat teritoriu fiind cel bronhopulmonar.

Particularitatile de reactie ale individului de care se tine seama pe tot parcursul


procedurii.

Dpdv al reactiei la factorul termic exista doua tipologii umane diferite de reactie:

- microkinetic – care in repaus are extremitatile reci si tendinta la


vasoconstrictie

- macrokinetic – in rapaus are extremitatile calde si este transpirat.

Microkineticul – raspunde greu la factorii termici, efectul care se obtine este mai
mic dar persistent.

Dpdv cardiovascular, creste debitul cardiac, TA sistolica este cvasinormala, TA


diastolica scade foarte puternic.

Reguli de aplicare ale factorului termic:


- orice aplicare de factor termic rece sau racoros necesita preincalzire,
pentru a nu se aplica pe vase goale si a induce riscul de vasospasm

- nu se face hipertermie (temperaturi inalte) pentru ca raspunsul brusc cu


spasm vascular poate duce la colaps.

Macrokineticul – raspunsul la factorul termic este rapid, intens si scurt.

Dpdv cardiovascular – FC creste foarte mult si rapid, TA sistolica creste, TA


diastolica scade.

Vasodilatatia brutala poate determina durere.

Hiperemia cutanata este intensa si uniforma. Cresterea temperaturii cutanate este


mare cu tendinta de a se apropia de temperatura centrala.

Impactul climatic in realizarea procedurilor de terapie fizica.

Se stie faptul ca romania beneficiaza de un climat temperat continental cu anumite


particularitati.

Tinand cont de factorii care actioneaza in diverse zone geografice, bioclima este
de 3 mari tipuri:

- bioclima excitant solicitanta de campie cu varianta de litoral intre 0-35m


altitudine.

- bioclima sedativ indiferenta de crutare caracterizata de indici de stres


foarte mici cu solicitari de adaptare mici.

- clima tonica stimulanta montana.

Caracteristici:

Elemente caracteristice bioclimei exicitant solicitanta in general:

- temperatura medie este mare

- umezeala relativa mica mai ales vara

- nebulozitate scazuta

- durata de stralucire a soarelui mare (peste 2000 ore/an, 300/vara)

- viteza vantului mica


- regim precipitatii redus

- presiunea atmosferica medie constanta vara

Mecanismele de adaptare ale organismului sunt puternic activate in timpul curelor


balneara din aceste zone. Sunt cu atat mai solicitate cu cat exista o diferenta mai mare
intre zona de rezidenta a individului si zona statiunii balneare.

Bioclima excitant solicitanta de litoral este o varianta a bioclimei de campie


avand caracteristici asemanatoare. Deosebirile constau in:

- virajul termic intre anotimpuri nu este foarte brutal

- temperatura aerului este mai scazuta vara si mai mare iarna, comparativ cu locatiile
de campie, datorata brizei marine,

- umezeala este mai mare in litoral,

- cantitatea de precipitatii este mica,

- vantul este de regula permanent (4-5m/s)

Bioclima sedativ indiferenta de crutare solicita foarte putin mecanismele de


adaptare ale organismului, in mod deosebit sistemul nervos si endocrin.

- temperatura aerului este moderata,

- umezeala relativa medie moderata,

- nebulozitatea medie,

- viteza vantului este mica.

In aceste zone sunt indicate inclusiv tratamente la subiecti cu suferinte la limita


decompensarii.

Ape minerale din categoria apelor oligominerale (Felix) si ape clorurosodice


(Eforie)

Apele oligominerale, sunt ape cu mineralizare mica de substantele minerale


dizolvate sunt in concetratii de sub 1g/l, CO2 sub 1g/l.

Apele oligominerale pot fi termale (acratoterme) – Felix, sau reci (acratopege) –


valea Oltului.

Apele minerale ca factor de cura se utilizeaza sub doua forme:


- cura interna – de baut

- cura externa – balneatie

Cura externa – imersie la bazin sau cada – in suferinte ale apartului locomotor,
sistem nervos, boli dermatologice si altele.

Cura externa functioneaza prin efect termic, mecanic si chimic determinand


stimularea hemodinamica si metabolica. Efectele sunt cu atat mai mari cu cat apa este
mai concentrata. Este bine ca baile sa se utilizeze pentru programe kinetice, durrata nu
trebuie sa depaseasca 15-30 min, dupa care se indica repaus de cel putin 2 ore.

Caracteristicile apelor oligominerale (acratice) de Felix

Indicate pentru afectiuni locomotorii, efecte antialgice, sedative, antispastice,


decontracturante, vasodilatator si trofice.

Factorul termic determina spalarea deci impactul presiunii hidrostatice.

Factorul chimic creste permeabilitatea, accentueaza rezorbtia edemelor,

Factorul termic actioneaza asupra circulatiei producand o vasodilatatie profunda


in toate sectoarele vasculare cutanate determinand scaderea rezistentei vasculare
periferice, creste circulatia renala si diureza, sedativa, scade glicemia datorita reactiilor
produse la distanta.

Deci, efectele importante ale curei externe cu ape acratoterme sunt: sedativ,
antispastic, rezorbtiv, si de regenerare celulara. Se indica in mod deosebit in boli ale
aparatului locomotor, degenerative si posttraumatice, boli ale aparatului locomotor
inflamator cronice dar nu in puseu (poliartrita spondilita la cel putin o luna de la ultimul
puseu), sechele ale bolilor SNP(eriferic).

Apele clorurosodice (sarate) – Eforie

Caracterizate de concetratia clorurii de sodiu de peste 1g/l, in Marea Neagra


concentratia este de 15g/l, clasandu-se in grupa apelor concentrate.

Efectele dezvoltate de curele externe:

- efect termic

- descarcare de greutate mai important decat in cazul apelor oligominerale

- chimic.
Efectul termic este mai mare la nivel tegumentar, la suprafata pielii se depune o
“manta” de cristale de sare care modifica osmolaritatea determinand o hiprtermie foarte
intensa cu vasodilatatie accentuata.

Efectele produse sunt:

- efect ergotrop – de inviorare

- scaderea hiperexcitabilitatii nervoase – calmeaza reactiile exagerate.

- echilibrarea termoreglarii periferice

- echilibrarea tulburarilor neurovegetative.

Apele sarate concentrate sunt indicate in:

- afectiuni locomotorii de tim degenerativ, aparticulae, posttraumatic, inflamator afectiuni


ale SNC si SNP