Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Definiie: aplicarea apei simple, printr-un numr variat de proceduri locale sau
generale, n scop proflilactic sau curativ de recuperare, la diferite temperaturi i stri
de agregare diferite .
Se includ i procedurile ce utilizeaz adugarea n apa simpl a unor ingrediente
chimice, plante medicinale sau alte mixturi cu efecte terapeutice dovedite i
recunoscute tiinific ca adjuvani n terapia diverselor patologii indicate, precum i
proceduri termice (aer cald, nmol, parafin, fango, parafango) care acioneaz
terapeutic numai pe baza reaciei organismului la cald.
Clasificare
1. mpachetri
2. friciuni
3. afuziuni
4. comprese
5. hidrofoare
6. bi
7. duuri
8. splri
9. perieri
NOIUNI GENERALE FIZICE ALE APEI
Apa este un mediu fizic indispensabil vieii pe Pmnt, fiind folosit i ca agent
terapeutic din cele mai vechi timpuri, interacionnd prin interfaa tegumentului cu
ntreg organismul imersionat ale crui reacii sunt adjuvante n terapia unor afeciuni
putndu-le influena i prin excitantul termic.
Caracteristicile apei:
1. Capacitate termic mare: reprezint cldura necesar nclzirii cu un grad
celsius a unui kilogram de apa. Este evaluat la 1 calorie mare, ce e similar
cu cantitatea ce revine nclzirii cu un grad a 33 kilograme mercur sau 8
kilograme fier. Deci putem transporta cantiti mari de energie caloric cu
cantiti mici de ap .
2. Temoconductibilitate mare: este de douzeci i cinci de ori mai mare dect a
aerului, astfel o temperatur de 50 C aplicat pe tegument provoac arsur pe
cnd aerul este bine suportat.
3. Temperatura de indiferen mare: evaluat la 34-35C, ce depinde de starea
de nutriie a organismului, vascularizaia tegumentului, echilibrul
neuroendocrin, etc., astfel nct organismul n contact cu apa nu are senzaia
de frig sau cald ci de neutru.
Mediul fizic
Greutatea
specific
Apa
Namol
sapropelic
1
1,20- 1,60
Capacitatea
caloric n
calorii
1
0,800
Termoconductibilitate
0,00148
0,00179
Reinerea
cldurii n
secunde
450
Turba
Lut
Parafina
Parafango
1,05- 1,15
1,40- 1,70
0,9
0,9
0,790
0,420- 0,740
0,775
0,797
0,00108
0,00183
0,00059
0,00038
800
380
1190
1875
Funciile tegumentului
Tegumentul fiind interfaa ntre organism i mediul extern, posed un bogat aparat de
neurorecepie termic, pentru rece fiind receptorii Krause, iar pentru cald receptorii
Ruffini.
Proprietile cele mai importante, din acest punct de vedere, sunt urmtoarele:
1. Recepioneaz excitaiile termice prin aparatul neuroreceptor, care
transmise sub forma de stimul nervos pe cile aferente, ajung la ariile
senzitive corticale, i de acolo , prin cile eferente, se ntorc la organele
efectoare determinnd fenomene vasomotorii, secretoare, neurovegetative
sau reflexe (de aparare).
2. Influeneaz schimburile de caldur
3. Influeneaz termoreglarea prin funcia glandelor sudoripare care se
adapteaz nevoilor acesteia, n sensul creterii sau scderii pierderilor de
ap din tegument.
4. Influeneaz schimburile minerale, prin eliminarea mai ales a
substanelor minerale i a acizilor aflai n straturile superficiale ale
tegumentului.
5. Particip n procesele de aparare i imunitate, fiind prima barier
mpotriva agenilor i energiilor externe patogene.
6. Absoarbe din mediul de contact (apa minerala,peloizi,etc.) anumite gaze i
substane organice sau minerale cu aciune local i general important n
procesele de reparaie i vindecare sau meninere a homeostaziei cu rol
benefic n terapia anumitor patologii sau n profilaxie.
7. Influeneaz repartiia sngelui
Aciunea hidroterapiei asupra organismului se datoreaz factorului termic, chimic i
mecanic. Dintre acetia factorului termic are rolul cel mai important.
Teoria nucleului i a cojii. Termoreglarea
Nucleul (miezul) reprezentat de organele interne toracice, abdominale i de creier, d
temperatura central a organismului de 36- 37,5C, care este constant (sublingual,
timpanic, rectal, intravaginal) prin controlul permanent al centrilor hipotalamici,
astefel nct spunem c n aceast zon organismul uman se comport homeoterm. n
periferie (mantaua,coaja), reprezentat de muchii, vasele i tegumentele membrelor
superioare i inferioare, temperatura variaz n funcie de cea a mediului ambiant
(comportament poikiloterm). Zona central a corpului (trunchi, abdomen, cap) are
temperatura determinat constant, pe cnd cea determinat cutanat n zona periferic
variaz ntre 33 -34C (tegumentul n zona gamb-genunchi) i 36,5-37C n
determinare axilar. Aceste variaii n limitele amintite nu au semnificaie patologic
ci arat buna funcionare a mecanismelor de feed-back i a celor neurovegetative care
menin echilibrul ntre termogenez i termoliz. Variaiile fiziologice ale temperaturii
periferice a organismului trebuiesc interpretate i in funcie de vrst, sex, ras, ritmul
circadian i de somn-veghe, temperatura mediului ambiant, starea fiziologic a
obtin ameliorari evidente prin proceduri de hidroterapie care se traduc mai ales prin
echilibrarea diferitelor mecanisme vegetative dereglate. Metabolismul bazal si
iodocaptarea vor pune in evidenta si modificarile cantitative ale glandei in caz de
hiperfunctie sau hipofunctie tiroidiana.Suprarenala reactioneaza si ea la tratamentul
hidroterapic, printr-o eliminare crescuta de 17- cetosteroizi.Hipofunctia glandelor
sexuale poate sa fie ameliorata simtitor cu ajutorul procedurilor de hidroterapie.
Se remarca de asemenea o mai buna toleranta la hidratii de carbon, la bolnavii
diabetici, fapt ce explica o buna influenta a hidroterapiei asupra pancreasului.
G. Actiune asupra sistemului nervos
Influentarea sistemului nervos central se efectueaza prin receptori cutanati- stimulicai aferente (radacini dorsale)- arie corticala. Se intoarce pe cai aferente ,impulsurile
generind diverse raspunsuri. Durata de aplicare a stimulilor fiind diferita apar
raspunsuri diferite. La cald pe durata indelungata apare scaderea sensibilitatii, iar la
rece pe durata indelungata- anestezie.Pe sistemul nervos vegetativ aplicatiile caldecresc tonusul vagal, iar cele reci- cresc tonusul simpatic.
Reactia in hidrotermoterapie.
Cand prescriem proceduri din acest arsenal terapeutic, este necesar sa tinem cont de
citeva elemente clinice si anume:
1. clasificarea tipurilor dupa Lampert, in functie de reactivitate si efectele asupra
circulatiei subiect tip A- microkinetic si tip B macrokinetic
2. aprecierea modificarii pulsului
3. senzatiile subiective ale bolnavului
4. reactiile dermovasculare
5. starea initiala a deficitului caloric al cojii
Tipul A are urmatoarele caracteristici :
raspunsuri lente si slabe
durata indelungata
acropoikilotermici (extremitati reci cu tendinta la vasoconstrictie )
hipertermie de durata (retine caldura si face vasodilatatie colaps
temperaturile mari sunt contraindicate)
tegumentele au aspect marmorat, pulsul creste putin,temperatura
centrala creste putin si rapid se produce adaptarea caracterizata prin TA
sistolica constanta, TA diastolica scade se adapteaza la temperatura
mediului prin temperatura extremitatilor
Acestui tip i se poate aplica rece moderat, proceduri ascendente (apa calda gradat).
Tipul B are urmatoarele caracteristici :
raspuns rapid, durata scurta
extremitati calde
sezatia descrisa de bolnav este reprezentata de durere la extremitati la
rece, arsura la cald .proceduri locale cu raspuns consensual (raspunde
pe zone intinse )
la bai fierbinti pulsul creste, TA sistolica creste, temperatura
periferica se apropie de cea centrala,
aplicarea de cald este limitata de tahicardie si crestere tensionala.
local - du de ezut.
9. mpachetrile
a) Umede : T= 18 - 20 C, faza de excitaie (minutul 0 - 15) faza de calmare
(minutul 15 - 50) faza de hipertemie (minutul 50 - 90), D scurt (10 min)-medie
(40-50min)-lung (50-90 min)
Complet: nu aduce Q din exterior dar produce hipertermie n minutul 50-90
prin acumularea Q metabolice
De trei sferturi (fr membrele superioare)
Inferioar ( ombilic - distal membrele inferioare)
Modificat (cruciat torace + inferioar)
Superioar (brae poriunea pn unde braele ating coapsele)
La trunchi (axil - pube i fr membre)
b) Uscate: complete, D = 1,5 ore
c) Cu parafin
pensulare pentru regiuni ntinse: G (grosime) = 05 - 1 cm, D = 30 - 60 min.
manoane pentru articulaiile mari
bi de parafin pentru extremiti
fei parafinate pentru articulaiile mici
plci de parafin pentru regiuni plane: G = 2 - 3 cm, D = 20 - 40 min
d) Cu nmol: G = 2 - 3 cm, D = 20 - 40 min
e) Cu nisip (baia de nisip): T = 45 - 60 C, D = 20 - 40 de min
10. Aplicaii speciale
Bile cu vrtej de ap (whirl-pool)
ntr-o van cu ap la temperaturi variate, cuprinse ntre 18 C i 39 C, se
realizeaz vrtejuri de ap, fie prin mijloace rotatorii, fie prin diuze, care introduc aer
sub presiune. Factorul mecanic este dominant, realiznd un masaj tonic general.
Duul masaj
Se aplic mai multe duuri rozet de 38 - 40 C, verticale, timp de
8-15 minute, perioad n care se efectueaz i masajul parial (de obicei) sau general
(mai rar). Componenta mecanic este foarte important n acest caz.
Duul subacval
ntr-o van cu ap la 35 - 38 C se aplic duul sub ap la o tempe-ratur cu 1-2
C mai mare dect temperatura vanei i o presiune a jetului de 1-3 atm, pe direcie
oblic menajant sau perpendicular tonifiant, la o deschidere de 1-5 cm i folosind o
diuz sit (sedativ) sau sul (tonifiant).
Terapia cu factori contrastani (cura Kneipp)
Din aceast categorie fac parte:
bi n bazine cu ap termal n aer liber, urmate de duuri reci;
bazine de mers : mers lent prin ap cald de 38-40 C i ntors rapid prin ap rece
de 18-20 C, 4-5 alternane;
helioterapie, urmat n ordine de onciuni cu nmol rece, bi de lac i masaj uscat.
Sauna
clasica finlandez: T aer=70-80-100C, umiditate relativ=60-80%, TC lent cu
1C/10-12 min
artificial (electric)
1. corpul nostru se comport ca un corp cald iar mediul este de regul, mai rece dect
organismul mediul din jur preia o parte din Q prin transfer conductiv
- aerul are termoconductibilitate pierderi de T
- lichidul (apa) are termoconductibilitate de 20 30 ori dect cea a aerului
pierderi de T
- solidul (pmnt, metal) are termoconductibilitate pierderi de T
2. apare un flux de Q spre exterior i care este:
* direct proporional cu gradientul de T
* invers proporional cu rezistivitatea caloric a tegumului (variabil in funcie de
coninutul de snge n tegument) i rezistivitatea corpului cu care ne aflm n contact
-aerul: moleculele de aer sunt fixate de tegum prin tensiune superficial i avnd
rezistivitate conductibilitate
- apa: apar molecule aderente de tegument i avnd rezistivitate conductibiltate
Clasificare:
1. in functie de temperatura, compresele se impart in: reci, calde, alternante,
stimulante si cu aburi
2. in functie de regiune se impart in: compresa la cap, la ceafa, la gat, la
torace, la abdomen, la trunchi, compresa genitala, la gambe si longhete
Tehnica de aplicare
A. Reguli generale
Pentru ca efectele compreselor sa fie bune trebuie sa tinem seama in tehnica de
aplicare a lor de o serie de reguli generale:
1. compresa trebuie sa fie intim aplicata pe tegumente si sa nu permita
patrunderea aerului
2. umiditatea trebuie sa fie corespunzatoare felului compresei: cele reci si calde
vor fi semistoarse, in asa fel ca apa sa nu se scurga spontan pe tegument; cele
stimulante vor fi stoarse bine, astfel ca sa se evite umezirea compresei de
acoperire
3. compresele uscate de acoperire trebuie sa depasesca compresele subiacente cu
1- 2 cm
4. compresele nu trebuie sa fie prea stranse pentru a nu da tulburari de circulatie:
compresiuni venoase la extremitati sau senzatii de opresiune pe torace
5. daca compresele stimulante nu se incalzesc dupa 10- 15 minute sau aplicarea
lor provoaca frisoane, se intrerup, putand sa fie aplicate din nou pe aceeasi
regiune numai dupa frictionarea sau perierea acesteia
6. compresele nu se aplica decat pe tegument sanatos, deoarece umezeala si
aplicatiile repetate ar putea sa provoace maceratii, favorizand patrunderea
microbilor piogeni, in cadrul unor piodermite existente
B.Tehnica de aplicare a compreselor in functie de temperatura lo si modul de
actiune
1.Compresele reci
Materiale necesare: bucati de panza de diferite forme si marimi, galeata cu apa
rece, pat sau canapea, ceas semnalizator.
Tehnica de aplicare:
Se inmoaie compresa in apa rece, se stoarce si se impatureste de 5- 6 ori, apoi se
aplica pe regiunea interesata.Din 5 in 5 minute, compresa se schimba,
mentinandu-se astfel temperatura scazuta. Acest lucru se poate realiza si daca
combinam compresa cu hidrofor sau aplicare de punga de gheata.
Durata totala a unei comprese variaza in raport cu boala, incadrandu- se intre
limitele de minim 20 de minute si maximum 60 de minute.
Modul de actiune
In afara de unele comprese aplicate pe anumite zone, a caror actiune are un
caracter general, majoritatea au actiune locala, limitandu-se la organele si
tesuturilor subiacentepe care sunt aplicate.
Actiunea compreselor se bazeaza pe factorul termic.
Compresele reci isi bazeaza efectul pe proprietatile urmatoare: vasoconstrictie,
antihemoragica, antiinflamatoare, , antitermica
2.Compresele calde
Materiale necesare: aceleasi ca mai sus, in plus un termometru. In ceea ce priveste
temperatura apei din galeata, aceasta va fi intre 38 si 43C pentru compresele
calde si 45- 55C pentru cele fierbinti.
Tehnica de aplicare este ca si pentru compresele reci, cu particularitatea ca , spre
deosebire de acestea, compresele calde sunt totdeauna acoperite pentru a li se
mentine temperatura.
Compresele se schimba din 5 in 5 minute. Durata totala de aplicare este de
minimum 20 de minute si de maximum 60- 90 de minute.
Modul de actiune a compreselor calde: antispastice, analgezice, hiperemiante,
resorbtive.
3. Comprese alternante
Materiale necesare: aceleasi ca si mai sus.
Tehnica de aplicare:
Se aplica conform tehnicii expuse o compresa calda la temperatura de 4050C pe o durata de 2- 3 minute, dupa care, pe acelasi loc, se aplica, o
compresa rece de 12- 16C pe o durata de - 1 minut.
Aceste comprese se alterneaza de 5-6 ori. Se incepe totdeauna cu compresa
calda si se termina cu cea rece.
Modul de actiune: stimularea circulatiei sanguine si tonifierea sistemului
neuromuscular, mai ales local.
4.Compresele stmulante sau compresele Priessnitz
Materiale necesare: 2 bucati de panza de forma asemanatoare, una dintre ele
fiind ceva mai mare si dintr- un material mai plin ( niciodata
impermeabil); o galeata cu apa la temperatura camerei.
Tehnica de aplicare
Se moaie bucata de panza mai mica in apa, se stoarce bine si se aplica pe
regiunea interesata. Peste aceasta se aplica a doua compresa, uscata, in asa fel
ca sa depaseasca cu 2-3 cm compresa umeda.
Durata de aplicare este de 2- 6 ore sau pana la uscare.
4. Comprese cu aburi
Materiale necesare: 2 bucati de flanela, o bucata de panza simpla sau un
prosop, o panza impermeabila, 1 galeata cu apa la temperatura de 60- 70C.
Tehnica de aplicare
Se plaseaza pe regiunea interesata o flanela uscata peste care se aplica o
bucata de panza sau un prosop inmuiat in apa fierbinte( 60- 70C) si bine
stoarsa, iar peste acasta se aplica cealalta flanela. Totul se acopera cu panza
impermeabila sau se aplica un termofor.
Durata totala a procedurii este de minimum 20 de minute si de maximum 60
de minute.
Modul de actiune: resorbtiv, analgezic, antispastic.
2.Comprese la ceafa
Se aplica la bolnavul culcat pe spate, cu capul sprijinit pe perna, astfel ca sa se
adapteze cat mai bine regiunii occipitale.
Compresele la cap pot sa fie reci, calde sau stmulante.Cel mai frcvent sunt
aplicate primele doua.
Modul de actiune
Indiferent de regiunea pe care se aplica, modul de actiune al compreselor este
acelasi.
Indicatii
Compresele reci la cap se indica in: congestii cerebrale, hemoragii cerebrale,
meningite, in timpul procedurilor de termoterapie pentru evitarea congestiei
cerebrale.
O remarca pentru compresele reci la ceafa este aceea ca, pe langa actiunea
locala, au si o actiune generala, reflexa, la distanta, asupra activitatii inimii,
respiratiei si sistemului nervos, in sensul sedarii.
Compresele calde la cap se indica in nevralgii acute sau cronice, migrene,
datorita angiospasmelor, dureri cu caracter reumatismal.
3.Comprese la gat
Materiale necesare:compresa cu dimensiunile 7 60 cm sau prosoape scurte.
Cand dorim sa actionam si pe regiunea auriculara folosim o compresa de
forma speciala.
Tehnica de aplicare:
Bolnavul poate sa stea pe scaun. In cazul acesta se aplica compresa in jurul
gatului, fixandu- se la spate cu un ac de siguranta. Partea care vine in contact
cu regiunea cefei nu se umezeste. Cand bolnavul este in pozitie culcata,
compresa se aplica pe fata anterioara a gatului, fara sa se mai prinda la ceafa.
Compresele la gat pot fi reci, calde si alternante.
Indicatii:
Compresele reci se indica in inflamatiile acute ale regiunii amigdaliene:
amigdalite acute, flegmoane, laringite, difterite, etc.
Compresele calde se indica in: inflamatii ale regiunii amigdaliene insotite de
edem si cianoza.
4.Comprese la torace
5.Comprese precordiale
Materiale necesare: bucati de panza de dimensiuni 20/30 cm.
Tehnica de aplicare
Se impatureste compresa in 5- 6 straturi, se moaie in apa, se stoarce si se
aplica pe regiunea precordiala. De obicei se aplica reci. Se pot combina cu
pungi de gheata sau hidrofoare cu apa rece.
In timpul aplicarii, bolnavul sta in pozitie culcata,este impachetat intr- un
cearsaf uscat si este bine acoperit.
Compresele reci se aplica la inceput pana se stabileste felul de reactie a
bolnqavului, de 2-3 ori pe zi, timp de 10- 15 minute, apoide 1- 2 ori pe zi cate
1- 1 ora, daca raspunsuleste corespunzator.
Modul de actiune: intaresc sistola, lungesc diastola, fac sa dispara aritmiile.
Indicatii: aritmii functionale, palpitatii, miocardite insotite de tahicardie in
cursul bolilor infectioase, in reumatismul Sokolski- Bouillard.
Contrindicatii: leziuni miocardice avansate.
6.Comprese la trunchi pot sa fie reci, calde si stimulante.
Materiale necesare: pentru compresele reci si calde un prosop sau o compresa
de 120/ 40 cm, o canapea.
Tehnica de aplicare:
Se ia prosopul sau compresa si se inmoaie in apa rece sau calda, se stoarce si
se aplica pe trunchi, cuprinzand regiunea dintre axila si pubis, bolnavul fiind
culcat.
Mod de actiune
Actiunea este asemanatoare cu a compreselor reci si calde aplicate pe torace,
cu deosebirea ca aici suprafata interesata este mai mare.
Indicatii:
Compresele reci la tunchi sunt indicate in stari febrile, hemoptizii, inflamatii
acute ale organelor toracice.
Compresele calde la trunchi au aceleasi indicatii ca si compresele calde la
torace.
Comprese stimulante la trunchi
Materiale necesare: un cearsaf obisnuit, un prosop de 120/70 cm, o canapea.
Tehnica de aplicare:
Se acopera canapeaua cu o patura, peste aceasta se aplica cearsaful impaturit
de 5- 6 ori. Se ia apoi prosopul, se inmoaie in apa rece, se stoarce bine si se
parte a compresei uscate pana la terminarea ei, dupa care acoperim bolnavul
cu patura.
Cand nu avem la dispozitie compresa lunga, intrebuintam cele doua prosoape.
Intindem un prosop umed si stors tansversal peste un prosop uscat ceva mai
mare. Asezam bolnavul pe prosop si trecem partile laterale ale acestuia pe
abdomen, acoperindu- l cu cel uscat.
Durata compreselor abdominale Priessnitz de la 2- 3 ore pana la 5-6 ore; se
aplica in cursul noptii, mentinandu- se pana dimineata.
8.Comprese genitale sau comprese in ,,T pot sa fie reci, calde,stimulante.
Materiale necesare: compresa de forma speciala in ,,T sau doua comprese de
140/20 cm.
Tehnica de aplicare
Se ia una din comprese, uscata, si se fixeaza in jurul crestelor iliace prinzanduse cu un ac de siguranta. Dupa aceea se ia compresa a doua, se moaie in apa,
se storce si se prinde cu un ac de siguranta pe fata anterioara a compresei
orizontale; se merge in jos de- a lungul regiunii interfesiere, fixand celalalt
capat al compresi de compresa orizontala in partea anterioara, in regiunea
suprapubiana.
Indicatii: atat compresa rece, cat si cea stimulanta, cele mai des folosite, sunt
folosite, sunt indicate in: hemoroizi, orhite, epididimite, prurit vaginal, vulvite
si alte inflamatii acute ale sferei genitale.
9.Comprese la gambe- cele mai des folosite sunt cele stimulante.
Tehnica de aplicare:
Se infasoara fiecare deget in parte si antebratul cu compresa umeda, bine
stoarsa, in asa fel incat palma sa ramana libera.
In cazul compresei stimulante, peste compresa umeda se aplica una uscata.
Indicatii:
Compresele reci se aplica in combustii ale degetelor, fenomene inflamatorii in
cadrul reumatismului Sokolski- Bouillaud, etc.
Cele stimulante se aplica in artritele reumatice insotite de limitarea miscarilor,
in scopul stimularii circulatiei.
2. Cataplasme = calde
f) Umede
Miez de pine, tre, fin integral, semine sau fin de in, mueel, floare
de fn, malv, althal -fierbere
Smntn sau brnz de vaci reci, calde
Ment - oprire sau umezire cu ap cald
Mutar, hrean - ap sttut
Nmol i lut - calde
b) Uscate -nclzire
Tre de gru, secar i porumb
Buruieni, diverse
Sare, nisip
3. Hidrofoarele: reci /calde:
Hidrofoarele
Definitie: sunt niste dispozitive de cauciuc sau de metal, formate din tuburi aranjate
circular sau paralel, cu ajutorul unor benzi de panza sau tabla elastica. Unul din
capetele hidroforului se pune in legatura cu o sursa de apa, situat la un nivel mai
ridicat, aproximativ un metru, iar celalalt cu un vas de scurgere, situat la un nivel mai
coborat.
Clasificare- se folosesc doua criterii: regiunea pe care se aplica si forma hidroforului.
In functie de regiunile pe care se aplica, hidrofoarele se impart in urmatoarele
categorii: hidrofoare pentru cap, pentru ceafa,gat, coloana vertebrala, pentru inima,
abdomen, spate, pentru extremitati, psihrofor uretral, vaginal si rectal.
In functie de forma, hidrofoarele se impart in: hidrofoare de forma circulara( pentru
cap), de forma rotunda( pentru inima), de forma dreptunghiulara( pentru coloana
vertebrala), de forma ovala( pentru abdomen) si hidrofoare de forma speciala( pentru
uretra, vagin, rect).
Tehnica de aplicare. Principii generale
acute,
Materiale necesare: un pat sau o canapea, una patura, un cearsaf, un prosop sau o
bucata de panza de 100/ 70 cm, una galeata cu apa, un termometru de baie.
Se aseza pe pat sau pe canapea patura si cearsaful. Bolnavul, complet dezbracat,
este invitat sa se culce cu fata in sus si este invelit. Se lasa descoperit numai
membrul asupra caruia vrem sa actionam. Se moaie prosopul in apa rece, se
stoarce, si se acopera segmentul interesat.
Bolnavul sau o alta persoana fixeaza bine prosopul, sprijinind in acelasi timp
extremitatea frictionata de pieptul celui care efectueaza procedura. Se frictioneaza
cu amandoua mainile peste prosop, cu miscari lungi, cuprinzand intreaga regiune
cu palmele, pana ce simtim ca prosopul s-a incalzit.
Invelim apoi regiunea cu cearsaful uscat si frictionam peste acesta membrul
corespunzator. Dupa aceea extremitatea se acopera si cu patura, trecandu- se la
descoperirea unui alt membru a carui frictionare se executa conform aceleasi
tehnici.
Frictiunile partiale alternante se efectueaza conform aceleasi tehnici, incepand cu
frictionarea peste un prosop muiat cu apa calda si terminand cu apa rece. Dupa ce
prosopul rece s- a incalzit, se indeparteaza, iar extremitatea respectiva se acopera
ca mai sus, cu cearsaful uscat peste care se executa frictiuni. Se continua
frictionarea in acelasi fel si a celorlalte extremitati indicate.
2.Frictiunile complete
a.Frictiunile partial complete
Materiale necesare sunt aceleasi ca si pentru frictiunile partiale.
Tehnica de aplicare
Frictiunea partial completa se executa conform aceleasi tehnici, expuse la
frictiunile partiale, respectand o anumita ordine. Tehnicianul sta in partea dreapta
a bolnavului si incepe frictionarea membrului inferior din partea opusa, apoi
membrul inferior de aceeasi parte, spatele, pieptul, partile laterale ale trunchiului.
Abdomenul, se frictioneaza in sensul evacuarii intestinale. La urma se frictioneaza
membrul superior de partea opusa terapeutului, apoi de aceeasi parte.
Fiecare regiune, dupa ce a fost frictionata, se acopera cu cearsaful si patura. Dupa
terminarea procedurii, bolnavul este lasat in repaus timp de 15- 20 de minute
b.Frictiunile complete
Materiale necesare: un cearsaf de 1,5 2,5- 3m, o compresa pentru frunte, o
galeata cu apa la temperatura de 18- 20C.
Tehnica de aplicare
Afuziunile
Definitie: sunt proceduri care constau in proiectarea fara presiune, a unor coloane
de apa asupra diverselor regiuni ale corpului. Efectul lor se bazeza pe factorul
termic.
Clasificare:
In functie de temperatura sunt reci (18- 20 C) si alternante (38-42C si 18- 22
C).
In functie de regiunea pe care se aplica, afuziunile se impart in partiale si
complete.
In cadrul afuziunilor partiale sunt cuprinse: afuziunile la picioare, la genunchi, la
coapse, inferioare, la brate, afuziunile superioare, afuziunile la spate si la ceafa.
In cadrul afuziunilor generale intra: afuziunea generala si afuziunea fulger.
Tehnica de aplicare:
Materiale necesare: 2 furtunuri lungi de aproximativ 1,5 m cu un diametru de 3-5
cm, o baterie de apa calda si rece si un gratar de lemn.
In lipsa unei instalatii speciale, se pot folosi stropitorile de gradina, de la care s-a
scos rozeta. Cele mai folosite sunt afuziunile reci.
Afuziunea la picioare se aplica asupra piciorului pana la articulatia tibiotarsiana.
Bolnavul sta in picioare pe gratarul de lemn cu spatele spre tehnician. Afuziunea
se incepe de la articulatia astragalocalcaneana si pe partea distala a tendonului lui
Ahile, intai la un picior, apoi la celalalt, de cateva ori. Apoi bolnavul se intoarce
cu fata si se continua turnarea, incepand cu degetul mare, apoi pe marginea interna
a piciorului, pana la articulatia tibiotarsiana, se coboara pe partea externa pana la
degetul mic.
Se executa alternativ la fiecare picior, pana seinroseste tegumentul. Daca bolnavul
are piciarele reci, se va aplica afuziune alternanta.
Afuziunea la genunchi
Bolnavul sta cu spatele la tehnician. Acesta dirijeaza coloana de apa mergand de
jos in sus pe fata interna a calcaiului pana la spatiul popliteu, de
unde coboara pe partea externa pana la calcai. Se continua in acelasi mod asupra
celuilalt membru si se repeta de cateva ori pana la aparitia reactiei
dermovasculare. Bolnavul este invitat sa se intoarca cu fata si se continua
procedura aplicand turnari pe fata anterioara a gambelor, plecand de police, pe
marginea interna a gambei pana la genunchi, de unde se coboara pe marginea
externa a gambei.Se repeta si aici de cateva ori.
Contraindicatii
-
metroragii
anexite subacute si acute
cistite acute
graviditatea
nefritele
pielitele
calculoza renala si biliara
4. Friciunile
Friciunile sunt proceduri la care pe lng factorul termic intervine i factorul
mecanic ntr-o msur destul de accentuat.
Ele se pot clasifica dup urmtoarele criterii:
Dup temperatur:
reci, de 16-18 Celsius;
alternante, de 38-40 Celsius cu 1618 Celsius.
Dup regiunea i modul de aplicare:
pariale, ce intereseaz extremitile:
reci - bolnavul dezbrcat este aezat pe un pat i este nvelit n cearaf i
ptur, avnd descoperit numai extremitatea asupra creia se acioneaz. Cu
un prosop nmuiat n ap rece i bine stors se acoper membrul respectiv, se
fixeaz bine prosopul la rdcina membrului i apoi se fricioneaz rapid cu
ambele mini peste corp, cu micri lungi, pn ce acesta se nclzete uor.
Apoi se acoper extremitatea cu cearaful cu care este nvelit bolnavul i se
repet procedura. n final se acoper cu ptura i se trece apoi la alt membru.
alternante - se folosete aceeai tehnic, dar prosopul iniial este nmuiat n
ap cald, apoi urmeaz cel rece, cu parcurgerea acelorai etape.
complete, de obicei reci i numai rareori alternante:
parial complete - se fricioneaz ntr-o succesiune prestabilit a tuturor
segmentelor corpului, terapeutul stnd n partea dreapt a bolnavului
(membrul inferior stng membrul inferior drept spatele pieptul i
prile laterale ale toracelui, abdomenul n sensul evacurii intestinale
membrul superior stng membrul superior drept). Dup fiecare fricionare
regiunea respectiv se nvelete n cearaf i ptur.
total complete - iniial bolnavul se ud cu ap rece pe fa i i se aplic o
compres rece pe frunte, pentru evitarea congestiei cerebrale retroactive.
Tehnica de aplicare
Baile simple sunt proceduri care se executa cu apa simpla, la temperaturile expuse,
dureaza un anumit interval de timp,se executa cu o anumita tehnica si se refera la
intregul organism, incadrandu- se in grupul bailor generale, sau unei parti din
organism, incadrandu- se in categoria bailor partiale.
In cadrul tehnicii generale de aplicare se folosesc manevre speciale, care dau
procedurii un caracter deosebit.
A. Reguli generale pentru ca efectul bailor sa fie optim trebuie sa tinem seama,
in aplicarea lor, de o serie de reguli generale.
1. Baile generale sunt proceduri majore si ca atare vor fi administrate numai in
prima parte a zilei, pana la pranz.
2. Baile se vor indica dupa o jumatate de ora de la micul dejun sau, in cazul de 23 ore dupa aceasta.
3. Nu sunt indicate baile imediat dupa un efort fizic prelungit de munca sau
sport, sau dupa stari de tensiune nervoasa importanta .
4. Bolnavul trebuie sa se aseze incet in baie, apa acoperindu- i umerii sau
atingand un nivel inferior in functie de indicatiile din prescriptie.
5. In baie bolnavul trebuie sa stea linistit si comod si, in acest scop, este necesar
sa i se puna sub cap care se sprijina pe marginea baii un prosop impaturit sau o
perna cu aer sau din material plastic; picioarele le va sprijinii de peretii baii sau, in
cazul in care aceasta este prea mare, se va introduce un dispozitiv special pentru
picioare.
6. Bolnavului i se va aplica pe frunte o compresa rece pentru a evita congestia
cerebrala, in cazul bailor cu o temperatura mai ridicata.
7. Bolnavul nu va intra in baie pana ce temperatura nu va fii verificata cu
termometrul.
8. Tehnicianul va supraveghea cu atentie bolnavul in timpul procedurii si la
aparitia unor senzatii chiar slabe de ameteala, palpitatii, frison, intrerupe baia.
9. Dupa baie, bolnavul se sterge cu un cearsaf, se imbraca si se odihneste de
preferinta 10- 15 minute.
10. Dupa fiecare bolnav, cada se spala cu apa clocotita sau se dezinfecteaza.
B. Tehnica generala de aplicare a bailor, modul de actiune, indicatii si
contraindicatii
Baile generale, indiferent de tehnica de aplicare, se incadreaza din punctul de
vedere al temperaturii, in una din cele trei grupe de bai generale:
a. bai de temperatura indiferenta( 34- 35)
b. bai sub temperatura de indiferenta( sub 34 racoroase si reci)
c. bai peste temperatura de indiferenta( intre 36 si 45 calde si fierbinti)
Baile la temperatura de indiferenta
Manevrele se continua apoi la membrele superioare, intai cel de parte opusa, apoi cel
de aceeasi parte, pornindu- se tot de la degete. La urma se trece la mobilizarea
trunchiului si la miscari in articulatiile capului si ale coloanei cervicale.
Toate aceste miscari se executa intr- o perioada de timp de 5 minute. Dupa aceea
bolnavul sta in repaus, dupa care este invitat sa repete singur miscarile imprimate de
tehnician.
Durata baii este de 20- 30 de minute, dupa care bolnavul este sters si lasat sa se
odihneasca. Se poate executa si pe segmente limitate in vane mici corespunzatoare.
Mod de actiune
Picioarele si le sprijina pe un scaun mic situat in fata baii. Este acoperit cu un cearsaf,
apoi invelit cu o patura. La frunte i se aplica o compresa rece. Durata baii este de 1- 5
minute.
Este bine ca bolnavul sa- si frictioneze abdomenul si coapsele in cursul baii.
Mod de actiune:
Factorul pe care se bazeaza actiunea bailor de sezut reci este factorul termic.
Sub influenta temperaturii reci are loc o vasoconstrictie a vaselor din cavitatea
abdominala care se poate traduce clinic prin senzatia de greutate si caldura in cap,
ameteli,etc.
Concomitent creste temperatura axilara. Dupa o baie scurta de 1- 5 minute apare
vasodilatatie cu hiperemie activa.
Dupa o baie de lunga durata 5- 10- 25 minute, aparitia vasodilatatiei are loc dupa
cateva ore.
Indicatii: constipatie, amenoree,impotenta, incotinenta urinara, stari congestive ale
creierului.
Baile de sezut calde se practica la temperatura de 36- 40 si dureaza 10- 20 de
minute.
Mod de actiune: factorul activ este cel termic, cald, care scade excitabilitatea marita,
combate spasmele, accelereaza procesele de resorbtie, micsoreaza tonusul vaselor.
Indicatii: dismenoree, colici uterine, colici vezicale si intestinale, insuficienta
ovariana, prostatite cronice, artrite sacroiliace.
Baile alternante de sezut se executa in 2 vane cu apa la 18- 20 si 38- 40, conform
tehnicii bailor alternante de maini si de picioare.
Mod de actiune: sunt stimulante si tonifiante ale organelor genitale.
Indicatii: atonii uterine, prolapsuri uterine, insuficienta ovariana.
Baile medicinale difera de celelalte bai enumerate pana acum prin aceea ca, pe langa
factorii termic si mecanic, se mai adauga aici si factorul chimic.
In functie de compozitie, baile medicinale se impart in: bai cu ingrediente chimice,
bai cu plante medicinale si substante organice inrudite, bai cu diverse gaze, bai cu
substante radioactive.
In raport cu regiunile corpului asupra carora se aplica, aceste proceduri se impart in
complete si partiale.
Baile cu ingrediente chimice se practica conform tehnicii obisnuite a bailor,
temperatura folosita este de 35- 37 , durata de 10- 20 de minute.
Baile cu iod
Mod de preparare
Pentru pregatirea lor este necesara o cantitate de 50- 100g iodura de potasiu pentru o
baie completa sau 5- 10 g pentru o baie partiala.
Se pot utiliza: iodura de potasiu 20g+ iod pur 10g, care se dizolva mai intai intr- un
litru de apa si apoi se aduga la toata cantitatea din baie.
Se mai foloseste in aceste scop sarea de Bazna, care contine iod. Se adauga la o baie
250 de g pana la la 1 kg, completandu- se in parti egale cu sare de buctarie.
Baile cu iod se fac numai in vane de lemn acoperite cu un capac sau cu o patura, in
asa fel ca numai capul bolnavului sa ramana afara.Aceasta pentru a evita actiunea
nociva a vaporilor de iod.
Mod de actiunea:
Iodul are o actiune importanta asupra organismului: micsoreaza vascozitatea sangelui,
provocand o vasodilatatie si scazand in felul acesta tensiunea arteriala, mareste
puterea de aparare a organismului, determina reactii locale la nivelul tesuturilor si
organelor, contribuind la reducerea fenomenelor inflamatoare.
Indicatii: artrite cronice,afectiuni inflamatoare cronice genitale la femei si la barbati,
arterioscleroza cu hipertensiune, nevralgii, pitiriazis verzicolor.
Baile cu sapun
Mod de preparare : se iau 100- 200 g sapun de casa ras si 50 de grame de sapun de
potasiu.
Sapunul de ras se dizolva mai intai in 2- 3 litri de apa calduta, iar apoi se adauga
sapunul de potasiu. Dupa un amestec bine facut se toarna in baie.
Mod de actiune: au rol dezinfectant si descuamant asupra pielii.
Indicatii : dupa boli infectioase, in boli micotice ale tegumentului, in intertrigo, in
eczeme.
Baile cu sare
Mod de preparare: se iau 6- 10 kg de sare pentru o baie generala, 1- 2 kg pentru una
partiala.
Se dizolva in cativa litri de apa fierbinte, se strecoara printr- o panza, iar apoi se
toarna in cada.
Mod de actiune
Baile sarate provoaca vasodilatatie tegumentara : influenteaza procesele metabolice
generale,rapotul fosfo- calcic si eliminarea acidului uric. Au actiune antiinflamatorie
si resorbtiva.
Indicatii: afectiuni cronice ale aparatului locomotor, boli uteroanexiale, afectiuni
endocrine( ovariene si tiroidiene).
Bai cu plante medicinale si substante organice inrudite
In aceasta categorie intra o serie de bai, dintre care unele se mai folosesc mult astazi,
iar altele mult mai putin.
Mod de pregatire
Prin tubul de cauciuc care face legatura cu bomba de bioxid de carbon pe de o parte si
cu generatorul de bule pe de alta parte, CO2 este introdus in apa din baie.
Generatorul de bule este compus dintr- un suport metalic din tabla nichelata, de forma
ovala si un sistem de tuburi de cauciuc. Aceste tuburi, la una din extremitati, sunt in
legatura, iar la partea opusa sunt oarbe.
Gazul trece in generador cu o presiune de 0,5- 1 atmosfera, dand nastere in apa la bule
fine de gaz.
Temperatura indicata este de 30- 35, iar durata baii este de 5- 20 de minute.
Tehnica de aplicare
Bolnavul este invitat sa se aseze in baie. In functie de stadiul bolii de inima pe care o
prezinta, apa din baie va atinge un nivel mai coborat sau mai ridicat.
Vom indica deci baia de , de sau completa. In tot timpul baii, comunicarea intre
tubul de CO2 si generatorul de bule se pastreaza, CO2 impregnand permanent apa din
baie.
Baia de CO2 uscata ( mofeta)
Bolnavilor care nu pot sa suporte din cauza presiunii hidrostatice baile de CO2 in
cada,li se indica bai de CO2 uscate, fara apa.
Tehnica este identica cu cea a bailor carbogazoase, cu deosebirea ca in cada nu exista
apa. Deasupra cazii se pune un cearsaf care sa o acopere complet, ramanand afara
numai capul bolnavului. Se face acest lucru pentru a impiedica pierderea gazului.
Durata baii este de 20- 30 de minute.
Mofeta partiala de CO2
Cand dorim sa influentam circulatia periferica folosim mofeta partiala(la membrele
superioare si inferioare).
Tehnica este urmatoare : se folosesc dispozitive speciale pentru maini si picioare,
facute din metal si terminate la partea superioara cu un manson de cauciuc care poate
sa fie strans in jurul piciorului. La cealalta extremitate au o teava metalica, la care se
adapteaza tubul de cauciuc care face legatura cu bomba de CO2. Pentru ca sa se
preintampine spasmele vasculare, tubul de legatura este trecut printr- un vas cu apa
calda, care incalzeste gazul. Durata procedurii este de 25- 30- 40 de minute.
Mod de actiune
In afara de factorii comuni cu celelalte bai, baile carbogazoase actioneaza datorita
prezentei CO2 in apa. Acesta face un masaj fin al tegumentului si actioneaza chimic,
dupa ce a fost resorbit.Sub actiunea acestor excitatii iau nastere in tegument substante
de tipul histaminei si acetilcolinei cu efect vasodilatator. In consecinta, tensiunea
arteriala scade, pulsul devine mai rar datorita temperaturii scazute a baii, diastola se
alungeste, inima este mai bine irigata.Acestea au si o actiune calmanta asupra
sistemului nervos .
Indicatii:afectiuni cardiovasculare compensate, boala hipertonica, angina pectorala,
endoarterite obliterante, varice.
Bai cu bule de oxigen si cu bule de aer se pregatesc conform aceleasi tehnici ca baile
de CO2, cu deosebirea ca generatorul se leaga prin tubul de cauciuc cu un generator
de oxigen sau, in cazul bailor cu bule de aer, cu un compresor. Baile de oxigen se
prescriu la temperatura de 32- 37 . Pentru acestea din urma vom prefera generatorul
care permite bule mai mari. Durata pentru ambele este de 15- 20 de minute.
Mod de actiune: actiune seativa asupra sistemului nervos datorita excitatiei
terminatiilor nervoase periferice realizate de spargerea bulelor pe teument.
Indicatii: acrocianoze, boala hipertonica in stadiu neurogen, nevroza cu agitatie.
Baile sulfuroase
Materiale necesare: o cada de marime obisnuita acoperita cu capac, substante chimice
generatoare de hidrogen sulfurat.
Mod de preparare
Intr- o baie umpluta cu apa se toarna o solutie de sulfura de calciu se toarna o solutie
de sulfura de calciu 50- 120 g sau un amestec de sulfat de potasiu 50- 150g si 30- 60g
otet de vin de 9 ( care se toarna in baie dupa intrarea bolnavului).
Tehnica de aplicare
Bolnavul este invitat sa se aseze in baie, aceasta acoperindu- se cu capacul sau cu un
cearsaf, lasand descoperit numai capul bolnavului.
Se procedeaza astfel pentru a feri bolnavul de efectul nociv al hidrogenului sulfurat,
pe cale inhalatorie.
Temperatura baii este de 35- 37; concentratia 50- 200mg/l; durata de 5- 12 minute.
Mod de actiune
Hidrogenul sulfurat continut in apele sulfuroase determina o hiperemie accentuata la
nivelul tegumentului. Hiperemia favorizeaza o buna resorbtie a sulfului, care
contribuie la normalizarea metabolismului sulfului in organism.
Indicatii: bolile reumatismale, afectiuni cronice ale sistemului nervos periferic, flebite
cronice, afectiuni dermatologice ca prurit, furunculoze, afectiuni cronice ginecologice.
Baile cu spuma( Radix saponaria)
Mod de pregatire
Baile cu spuma se efectueaza cu ajutorul unui decoct realizat prin fierberea in 2- 3 litri
de apa, timp de 2- 3 ore, a 250 g radacina uscata de Saponaria officinalis.
Se strecoara decoctul printr- o panza deasa si se toarna in apa din cada pregatita, ca si
pentru baile de CO2, sau bule de aer.Compresorul de aer face ca apa sa se umple cu
bule, care fac sa ia nastere o spuma deasa ce se aseaza la suprafata apei.
Temperatura bailor cu spuma este de 32- 37 , iar durata de 15- 40 de minute,
Modul de actiune se bazeaza pe propietatea de a retine caldura, deoarece spuma este
unul dintre cele mai rele medii conducatoare de caldura. De aceea baia cu spuma
boli
reumatismale,
boli
Definitie: sunt proceduri de hidroterapie reprezentate prin coloane de apa, aburi sau
aer cald, de diferita temperatura si presiune, proiectate de la o anumita distanta, pe
anumite suprafete ale corpului sau tot corpul.
Factorii pe care isi bazeaza actiunea sunt factorul termic si cel mecanic.
Clasificare:
In clasificarea dusurilor se folosesc mai multe criterii.
In functie de temperatura, dusurile se impart in: dus rece, cald, alternant, dus cu aburi
si dus cu aer cald.
In functie de forma jetului, dusurile se impart in: dus rozeta, dus sul, dus evantai.
In functie de directia coloanei de apa se impart in : dus vertical( descendent sau
ascendent), dus orizontal si dus circular.
Mai exista si dusuri speciale. In aceasta categorie intra dusul masaj si dusul subacval.
Tehnica de aplicare.Materiale necesare: catedra de dusuri, dusuri fixe sau mobile,
gratar de lemn, cearsaf.
Dusuri in functie de temperatura
Dusul rece se face cu apa la temperatura de 15-20, cu o durata de 1-3 minute. Dusul
rece se poate aplica pe toata suprafata corpului sau pe regiuni limitate.
Dusul cald se face cu apa la temperatura de 38-40-45 .
Dusul alternant consta in aplicarea unui dus cald rozeta la temperatura de 38 si cu o
durata de 40 de secunde, urmat de unul rece la o temperatura de 18- 20, cu o durata
de 10- 15 secunde.
Dusul cu aburi consta in proiectarea vaporilor supraincalziti asupra unor regiuni
limitate. Tehnicianul trebuie sa fie atent cumva sa stropeasca bolnavul cu picaturi de
apa fierbinte provenita din condensarea vaporilor pe furtun si pe portiunea metalica a
dusului. Este nevoie ca instalatia pentru dusul cu aburi sa fie prevazuta cu dispozitive
de separare a apei de condensare si cu supraincalzitoare pentru aburi. Inainte de a
aplica jetul de vapori asupra bolnavului, tehnicianul si- l proiecteaza pe palma pentru
a se asigura de lipsa picaturilor de apa fierbinte.
Durata dusului cu aburi este de 3-6 minute si poate sa fie dat ca procedura de sine
statatoare, poate sa preceada o baie generala sau se poate asocia cu masaj.
La sfarsit se aplica o procedura de racire- spalare sau dus de 18- 20 .
Modul de actiune
Dusul cu aburi are o actiune puternica asupra circulatiei, provocand hiperemie si
resorbtie locala.
Indicatii: spondiloze, nevrite, nevralgii, mialgii, tendinite, entorse, luxatii.
Dusul cu aer cald consta in proiectarea aerului cald furnizat de un generator pe o
anumita portiune a corpului. De obicei se asociaza cu masaj, avand avantajul ca se
poate aplica la patul bolnavului.
Indicatiile sunt asemanatoare cu ale dusului cu aer cald ; preferam sa- l indicam
bolnavilor cu sensibilitate mai accentuata a pielii.
Se aplica pe regiunea prescrisa mai intai coloana de apa calda, timp de 10- 15
secunde, aproximativ de 2- 4 ori.Ordinea in care aplicam dusul scotian este
urmatoarea: bolnavul este invitat sa se intoarca cu spatele si tehnicianul proiecteaza
dusul cald pe membrul inferior stang, incepand de la calcai pana in regiunea lombara,
unde face cateva miscari transversale, apoi continua sa proiecteze jetul pe partea
stanga a spatelui pana in regiunea omoplatului; face cateva miscari transversale in
regiunea interscapulara, apoi coboara pe partea dreapta a spatelui si coboara in jos pe
mijlocul membrului inferior drept.
Repeta de trei ori aceasta manevra, apoi face acelasi lucru de 3 ori cu dusul rece.
Aceasta alternanta de cate 3 proceduri calde si 3 reci se face de 3 ori. Bolnavul este
invitat sa se intoarca cu fata.Se proiecteaza coloana de apa calda pe fata anterioara a
membrului inferior drept, apoi se proiecteaza pe abdomen in directia evacuarii
colonului; bolnavul este rugat sa- si umfle putin abdomenul, se urca pe torace( la
femeie se evita sanii), se fac miscari tranversale.
Pentru a se proteja fata, bolnavul este rugat sa-si puna mainile sub barbie, aplecand
usor, in acelasi timp, capul pe spate.
Se continua procedura coborandu- se dusul pe membrul inferior stang. Se evita
regiunea scrotala. Ca si pentru spate, aceste manevre se executa de trei ori cu dus
cald., apoi de trei ori cu dus rece. Alternanta are loc de trei ori.
Spre deosebire de afuziuea fulger, la dusul scotian coloana de apa nu se proiecteaza pe
partile laterale ale corpului.
Modul de actiune
Dusul scotian isi bazeaza actiunea pe factorul mecanic important, ca si pe cel termic
alternant. El are actiune excitanta asupra sistemului nervos, tonifica sistemul
neuromuscular si activeaza foarte intens circulatia, creste metabolismul.
Indicatii:
Ca procedura partiala este indicat in : acrocianoze, parestezii, pareze, parlizii,
constipatii atone, meteorism.
Ca procedura generala, in obezitate, hipotiroidism si ca procedura de calire.
Dusul evantai se numeste astfel din cauza formei dispozitivului care- l produce. Ca si
dusurile expuse mai sus, dusul- evantai poate sa fie cald, rece, alternant.
Modul de actiune este asemanator cu al dusului- rozeta.
Indicatiile sunt in functie de temperatura la care se da, in genere asemanatoare cu
acelea ale dusului- rozeta, avand avantajul ca se poate proiecta mai exact asupra unor
regiuni limitate.
Dusurile in functie de directie pot fi verticale sau orizontale. Cele verticale pot sa
aiba directia ascendenta sau descendenta.
Intre dusurile ascendente, cel mai cunoscut este dusul de sezut.
Dusurile verticale se pot aplica reci, calde sau alternante, general sau local.
Modul de actiune
Acelasi ca si pentru celelalte dusuri la temperaturi corespunzatoare.
Bolnavul este invitat sa se aseze in baie cu fata in jos. Se introduce in bazin sorbul,
care trece apa prin aparat si o paseaza tubului al doilea care o va proiecta cu presiune,
pe principiul pompei aspiratoare- respingatoare.
Furtunul l- a care s-a anexat diuza sita sau punctiforma este introdus in apa cu mana
dreapta spre peretele interior al bazinului.
Se deschide comutatorul, se regleaza presiunea 1-2-3-4 etc. atmosfere prin
manevrarea la stanga sau la dreapta a robinetului care se gaseste sub cadranul
manometrului de presiune.
Se apuca dusul cu ambele maini, se dirijeaza oblic de jos in sus pe tegument, cu o
inclinatie de aproximativ 35, iar la nivelul articulatiilor se dirijeaza vertical.
Se procedeaza exact ca la masaj, adica se incepe de jos in sus in sensul circulatiei
venoase. Diuza se tine sub apa la o distanta 20-30 cm de bolnav . Se proiecteaza
coloana de apa pe partea posterioara a membrului inferior stang in regiunea lombara ,
face cateva miscari transversale intre omoplati , se duce prin apa in afara bolnavului
pana la nivelul membrului inferior drept, unde se aplica aceeasi tehnica.
La urma se aplica pe membrele superioare de jos in sus, intai pe membrul superior
situat langa tehnician, apoi pe cel de parte opusa. Bolnavul este invitat sa se intoarca
cu fata in sus si se procedeaza in acelasi mod. In regiunea abdominala se merge in
sensul evacuarii intestinale. Se evita sanii si regiunea scrotala.
Coloana de apa este dirijata oblic pe tegument cu exceptia articulatiilor, unde
miscarile se fac circular.
Durata totala a dusului subacval este de 5-15 minute.
Modul de actiune
Dusul subacval isi bazeaza actiunea pe factorul termic si mecanic foarte
intens( presiunea utilizata nu s- ar putea suporta in aer). Are actiune asemanatoare cu
a dusului- masaj, dar este tolerat mult mai bine din cauza baii calde.
Indicatii: mialgii, pareze, paralizii, periviscerite, constipatii atone, atrofii musculare,
obezitate, hipotiroidism.
Contraindicatii
Dusurile reci sau alternante vor fi recomandate cu prudenta sau se vor evita la
bolnavii cu debilitate fizica inaintata, la bolnavii cu arterioscleroza inaintata. Femeilor
gravide nu li se vor aplica dusuri reci de sezut sau pe regiunea abdominala.
Se vor evita presiunile mari la cei cu hipersensibilitate cutanata sau fragilitate
vasculara.
9. mpachetrile
Impachetari
Definitie : sunt proceduri de hidroterapie care constau din invelirea unei parti sau in
intregime a corpului conform unei anumite tehnici.
Clasificare: in functie de tehnica de aplicare se impart in : umede, uscate, cu parafina,
cu namol si cu nisip.
A.Impachetarile umede
Impachetarile umede constau in invelirea unei parti intinse sau a corpului in
intregime, intr- un cearsaf inmuiat in apa la temperatura de 18- 20 C, bine
stors, peste care se aplica o patura.
In functie de regiunea pe care se aplica, impachetarile se clasifica in:
- impachetari umede complete
- impachetari trei sferturi
- inferioare
- modificate
- superioare
- la trunchi
1. Impachetare umeda completa
Materiale necesare: un pat sau o canapea, una patura mare de lana
220/ 250 sau doua paturi obisnuite, un cearsaf de aceleasi dimensiuni,
un cearseaf obisnuit, una galeata cu apa rece, una compresa pentru cap,
un termometru de baie si un ceas semnalizator.
Tehnica de aplicare: se asterne patura de lana pe pat, la picioarele
bolnavului, se intinde tragand bine de ea, apoi se rasfrange bine sub
calcaie sau peste labe, asa cum s-a procedat si cu cearsaful. Daca nu
exista o patura de dimensiuni mari, folosim doua paturi obisnuite pe
care le asezam astfel: una din paturi se aseaza cu lungimea pe latimea
patului. A doua se indoaie si se aseaza in continuare, sub patura mare.
Impachetarea se face la fel ca si mai inainte. Se aplica un cearsaf
uscat , indoit sub barbie, pentru a evita frecarea de patura si apoi o
compresa rece pe frunte. Se lasa bolnavul impachetat dupa durata
prescrisa , care poate sa atinga 60- 80 de minute, dupa care se aplica o
scurta procedura de racire (spalare, dus, baie etc) ca dupa orice
aplicatie hiperterma.Pentru ca procedura sa-si atinga scopul, ea trebuie
sa se execute intr-un timp foarte scurt si aplicand tehnica corect. Nici
cearsaful si nici patura nu trebuie sa faca cute. In cazul cand dorim sa
obtinem o incalzire mai rapida si mai importanta, impachetarea poate
sa fie asociata cu aplicatii de termofoare, hidrofoare sau sticle calde,
asezate intre cele doua portiuni ale paturi, gambe si talpi.
Daca in timpul curei apar fenomene de intoleranta, bolnavul va fi
despachetat, i se aplica o procedura de racire si va fi lasat in repaus
.
2. Impachetarea umeda trei sferturi
Se intinde de la axila in jos, cuprizand trunchiul si membrele inferioare
si lasand libere membrele superioare.
Tehnica este aceeasi ca si pentru impachetarea umeda completa.La
terminarea procedurii se aplica pe fata anterioara a bolnavului un
cearsaf uscat.Invitam bolnavul sa-si incruciseze mainele pe piept si
rasfrangem cearsaful peste umeri si brate, trecand capetele lui la spate.
Durata procedurii este cea prescrisa
3. Impachetarea umeda inferioara
Faza a treia are loc cand bolnavul ramane impachetat in continuare. Cearsaful
continua sa se icalzeasca, caldura se acumuleaza din cauza paturii, iar
procedura devine hiperterma. Bolnavul transpira abundent. Procedura devine
excitanta pentru sistemul nervos. Pulsul si respiratia se accelereaza. Durata
acestei faze este de 50- 90 de minute.
Indicatiile si contrindicatiile impachetarilor umede
In functie de durata lor si deci de faza,au indicatii diferie.Cele de scurta durata
(pana la 10-15 minute) sunt indicate pentru actiunea lor termica la bolnavii
febrili, in cursul bolilor infetocontagioase. Ele se repeta in cazurile acestea de
1-2 ori.
Se indica, de asemenea, ca procedura de tonifiere la bolnavii cu tulburari
functionale ale sistemului nervos central, stari depresive, asenie generala si in
cadrul complexelor terapeutice de stimulare a metaboloismului.Impachetarile
umede de durata medie( intre 20- 50 de minute ) se indica pentru efectul lor
calmant, bolnavilor obositi, in caz de insomnii, in caz de nevroze motorii
( coree, ticuri, constipatii spastice, boala ulceroasa, prurit).
Impachetarile umede de lunga durata( 50- 90 de minute) se recomanda
bolnavilor cu tulburari metabolice, obezitate, guta, in polinevrite.
Contraindicatiile impachetarilor umede: boli de inima decompensate, boala
hipertonica in faza inaintata, tuberculoza pulmonara si boli de piele cu caracter
inflamator.
B.Impachetari uscate
Definitie :constau in invelirea unei parti intinse sau a corpului in intregime
intr-o patura de lana, aplicata direct pe corp.ele pot sa fie partiale sau complete. Cele
mai folosite sunt cele complete.
1.Impachetarea uscata completa
Materiale necesare: o canapea, o patura de lana de 220/250cm sau doua
paturi obisnuite, hidrofoare, sticle cu apa calda, un cearsaf, una compresa
pentru cap.
Tehnica de aplicare: impachetarile uscate se efectueaza numai cu patura care
se aplica direct pe corp, fara cearsaf, in acelasi mod ca la impachetarea
umeda..
Durata procedurii este de aproximativ o ora si jumatate.Impachetarea se
termina intotdeauna cu o procedura de racire (spalare, dus sau baie recede
scurta durata).Impachetarea uscata este o procedura energica si de aceea
bolnavul trebuie sa fie supravegheat in permanenta.
In caz de aparitie a fenomenelor de ameteala, cefalee, palpitatii, neliniste,
despachetam repede bolnavul si ii administram o procedura de racire; spalare,
frictiune, compresa prevordiala. Impachetarile uscate pot sa fie partiale si se
executa conform aceleasi tehnici.
Mod de actiune: impachetarile uscate sunt proceduri cu actiune generala.
Cea mai folosita metoda de aplicare ap parafinei este metoda tavitelor de tabla.
Parafina topita se toarna intr-o tava de tabla cu dimensiunile de 60/25 cm si
inaltimea de 5 cm, intr-un strat de aproximativ 1,5 cm.Tava se lasa putin de o
parte, pana cand stratul superficial se solidifica. Cu ajutorul unui cutit se
desprinde de pe pereti si se aplica pe regiunea interesata.Parafina se poate
folosi de mai multe ori cu conditia sa se sterilize in prealabil la 110-120C
timp de 10 minute. Inainte de sterilizarea, parafina trebuie spalata bine si
uscata, evitandu- se urmele de apa din parafina, care ar provoca arsuri in
timpul aplicarii pe tegument. Deoarece parafina isi pierde din plasticitate dupa
ce a fost incalzita de 2-3 ori, trebuie sa adaugam cam 20- 25% parafina
proaspata la cea intrebuintata .
Modul de actiune: are actiune locala, care se datoreste pe de o parte a
factorului termic, pe de alta parte compresiunii vaselor superficiale. Ea
provoaca o incalzire profunda si uniforma a tesuturilor.In timpul procedurii,
suprafata pielii se incalzeste pana la 38-40C. La locul de aplicare se produce
o hiperemie puternica si transpiratie abundenta.
Indicatii: boli ale aparatului locomotor: contuzii, osteomielite cronice, artrite
subacute si cronice, artrite infectioase si deformante; boli ale aparatului
digestiv si glandelor anexe : hepatite cronice, periviscerite, boala ulceroasa,
gastrite; boli ale sistemului nervos periferic : nevralgii, nevrite; afectiuni
ginecologice: anexite cronice.
Contraindicatii: piodermite, eczeme, tuberculoza, neoformatii maligne,
tendinte la hemoragii.
3.impachetari cu nisip
Sunt proceduri de hidroterapie care constau in invelirea corpului cu nisip, la o
anumita temperatura.
Materiale necesare:o cada, instalatii speciale pentru incalzit nisipul, o
compresa pentru cap, galeata cu apa rece si prosop.
Tehnica de aplicare
Bolnavul asezat intr-o cada este acoperit partial sau total cu nisip incalzit la
temperatura de 45-50C. La cap i se aplica o compresa rece. Procedura
dureaza 20-40 de minute si se termina cu o spalare la 20- 22C sau dus.
Modul de actiune
Factorii pe care se bazeaza actiunea acestei proceduri sunt: factorul termic si
cel mecanic, realizat de iritatia pe care o provoaca firicelele de nisip pe
tegument. Procedura se incadreza in categoria procedurilor termoterapice.
Influenta asupra organismului este generala si asemanatoare cu a procedurilor
hiperterme.
Indicatiile si contraindicatiile sunt identice cu ale acestora.
Impachetarile cu nisip se pot realiza, in locurile calduroase, pe malul marii sau
al unui rau, cu nisip incalzit la soare. Dupa procedura se poate face o baie in
mare sau in rau.
Crioterapia
Crioterapia reprezinta un domeniu terapeutic important. Crioterapia consta in
aplicarea factorului de racire sub forma de comprese, impachetari: tamponari, frictiuni
cu pungi umplute cu gheata sau apa rece, scufundari in apa rece.
Modalitati de aplicare:
1.Compresele reci
Exista doua modalitati de aplicare:
- cu material imbibat cu apa cu gheata sau cu materialul congelat
Marimea compreselor utilizate este in functie de regiunea tratata. Ele vor fi
bine stoarse. Trebuie pregatite mai multe randuri de comprese, pentru a fi
schimbate frecvent. Frecventa schimbarii ( necesara pentru pastrarea
temperaturii scazute), depinde de natura afectiunii, de stadiul evolutiv si de
regiunea tratata. In acest sens, durata aplicatiei poate fi intre 15- 30 de minute(
incluzand, acolo unde este cazul, si programul scurt de kinetoterapie).
Referitor la modalitatea utilizarii compreselor congelate, consideram necesar
sa prezentam cateva detalii:
- este necesar un congelator care sa asigure o racire intre - 14 C si- 18C
- pregatirea unor folii de plastic pentru protejarea tegumentului pacientului
la contactul direct cu compresa si alta pentru invelirea compreselor
introduse in congelator
- dotarea cu un prosop necesar pentru sters la sfarsitul aplicatiei
- inaintea introducerii materialului in congelator, compresele vor fi inmuiate
in apa cu sare, care are rolul de a reduce din rigiditatea( fermitatea)
compreselor congelate
- in cazul in care compresele sunt prea rigide, vor fi putin clatite cu apa
calda inainte de aplicare
- pentru obtinerea efectului scontat, o compresa congelata se mentine 5
minute
Daca este necesara o durata mai mare a procedurii, se schimba prima
compresa congelata cu alta deja pregatita in congelator.
2.Pungile reci
Si in acest caz, exista doua modalitati de aplicare:
a. utilizarea unor saculeti confectionati din material de frotir, prosop( la
forma si dimensiunile necesare), umplute cu bucatele de gheata. Deoarece
acesti saculeti se aplica direct pe regiunea afectata, se recomanda ungerea
suprafetei cutanate respective cu ulei ( de exemplu, de parafina), pentru a
se evita degeraturile locale . Durata aplicatiei este in general de 5 minute,
dupa care urmeaza programul de kinetoterapie, de circa 15 minute.
b. utilizarea unor pungi de material plastic( subtire), care sa contina o masa
gelatinoasa de silicat rece.Respectiva punga se acopera cu un prosop( sau
aleza sau bucata de panza). Continutul pungii permite ca aceasta sa fie
moale si flexibila, modelandu- se usor pe regiunile afectate. Este mai
mai lunga la aplicatia dinamica ( prin masaj). Se repeta de mai multe ori pe zi,
in functie de afectiune.
Terapia cu factori contrastani (cura Kneipp)
Din aceast categorie fac parte:
bi n bazine cu ap termal n aer liber, urmate de duuri reci;
bazine de mers : mers lent prin ap cald de 38-40 C i ntors rapid prin ap rece
de 18-20 C, 4-5 alternane;
helioterapie, urmat n ordine de onciuni cu nmol rece, bi de lac i masaj uscat.
Sauna
clasica finlandez: T aer=70-80-100C, umiditate relativ=60-80%, TC lent cu
1C/10-12 min
artificial (electric)
Hidrokinetoterapia
Hidroterapia este o metoda de utilizare a apei in scop therapeutic, fiind o forma de
tratament extern. Apa poate fi utilizata pentru:
- proprietatile biochimice ale substantelor cotinute care induc diverse reactii
biologice si terapeutice( cum ar fi bioxidul de carbon dizolvat, cu efect
vasodilatator periferic)
- proprietatile fizice( prin factorul termic si factorul de presiune, prin cele
doua componente, presiunea hidrostatica si descarcarea in apa)
Prin aceste actiuni combinate, apa reprezinta un mediu de facilitare pentru programele
de kinetoterapie( hidrokinetoterapie si kinebalneoterapie) sau sub forma unor
proceduri de hidromasaj.
Kinebalneoterapia utilizeaza apa simpla, apa termala sau apa de mare care
actioneaza moderat, diferentiat, in functie de componentele chimice, dar asmanator
din punct de vedere al proprietatilor fizice. Segmentul sau corpul imersat sunt
stimulate in special de factorul termic si mecanic( prin presiunea hidrostatica) .
Efectele imersiei
1,Rolul presiunii hidrostatice
Presiunea exercitata de un lichid asupra unui corp imersat este egala cu
greutatea coloanei de lichid dislocate de acel corp. Aceasta presiune este direct
proportionala cu profunzimea imersiei si densitatea lichidului si se exercita in
mod egal in toate directiile.
Forta cu care corpul este impins in jos si in sus si dislocheaza un volum egal
de lichid, este forta lui Arhimede, care se aplica in centrul de greutate al
volumului de lichid dislocat si nu in centrul de greutate al corpului imersat.
Daca densitatea corpului este inferioara lichidului de imersie corpul pluteste.
In apa corpul uman partial pluteste, avand densitatea partial un pic mai mare
decat a apei. Astfel imersia corpului in apa este urmata de modificarea
greutatii organismului, de o reducere sau o descarcare, procentul variind in
functie de nivelul imersiei.
2.Rolul rezistentei hidrostatice
a.
-
sechele postraumatice:
fracturi si interventii chirurgicale de rahis si membre inferioare
entorse, traumatisme musculare si tendinoase
in politraumatisme cu interesare de parti osoase articulare si leziuni
neurologice
in arsuri intinse, in programe de recuperare, in apa sterila dupa cicatrizare
Contraindicatii:
a. contraindicatii legate de starea pacientului
- afectiuni acute, stari febrile
- suferinte ale aparatului locomotor cu evolutie rapida severa( sleroza in placi,
miopatii, cancer)
- afectiuni intercurente care agraveaza suferintele cardiovasculare si
respiratorii si contraindica efortul fizic prin riscul de decompensare
- sindromul de involutie senila
b. contraindicatii legate de gradul de solicitare al exercitiilo in apa
- afectiuni cardiovasculare de tip coronarian, hipertensiunea arteriala instabila,
cardiopatiile vulvare grave, sunt afectiuni care prezinta riscul de crestere a
travaliului cardiac dat de vasodilatatie periferica
2.
BIBLIOGRAFIE
5) Dinculescu Tr.; Weiss L.: Balneofizioterapie general, Editura Medical,
Bucureti, 1963
6) Sturza M., Bltceanu Gh.: Fizioterapie, Institutul de Medicin i Farmacie,
Bucureti, 1957
7) Teleki N., Munteanu L., Stoicescu C., Teodoreanu E., Grigore L.: Cura
balneoclimateric n Romnia, Editura Sport Turism, Bucureti, 1984
T Sbenghe Kinesiologie - Stiinta miscarii Ed. Med. 2002
1. Iaroslav Kiss Fiziokinetoterapia si recuperarea
Medicala Bucuresti 2004-pg.9-26
medicala. Editura