CURA BALNEOCLIMATICĂ

1. Indicaţii pentru cure balneoclimatice profilactice

Curele balneoclimatice cu sens de profilaxie primară utilizează atât

factorii terapeutici naturali din staţiuni (climă, ape minerale, nămoluri, mofete),
cât şi metodele terapiei fizice ca hidroterapia la care se adaugă dietoterapia.
Principalele forme de de tratament folosite în cura balneoclimatică sunt:
a. Aplicaţii de factori termici contrastanţi practicate în sezonul cald, de
preferinţă în aer liber, în scopul dezvoltării proceselor de adaptare a
organismului la rece. Pentru realizarea acestei metodologii sunt necesare
minimum de 12-14 zile succesive, perioadă când se vor practica mai multe
complexe şi anume:
- complexul helioterapie cu 4-6 expuneri zilnice succesive (băi de mare şi
băi de nisip cald);
Intervale recomandate de plajă: 7-11; 15-18
În primele zile de plajă expunerea nu trebuie să depășească 2-5 minute. În
a patra zi corpul poate fi expus 10 minute pe față și apoi 10 minute pe spate
pentru cei care ajung prima dată în sezon la mare și o perioadă dublă pentru cei
care au mai fost anterior în sezon. Această expunere poate fi repetată de 3 ori pe
zi. O expunere zilnică de 120 minute este suficientă.
- complexul helioterapie-ungeri cu nămol-băi de lac;
Tratamentul cu nămol sapropelic:
a. Baie de soare de 10-20 minute
b. Corpul este uns cu un strat fin de nămol umectat;
c. Nămolul se usucă pentru 10-15 minute până când presiunea sa se
resimte pe piele;
d. Baie în lac de 10-30 minute, în funcție de persoană, temperatura apei și
timp.
 - complexul helioterapie-băi reci de lac aplicabil în toate staţiunile care
dispun de suprafeţe de apă rece în amenajări pentru helioterapie.
Baia în mare nu trebuie să depășească 2-5 minute ajungând la maximum
30 minute. Nu sunt recomandate băi pe stomacul gol și la cel puțin o oră după
masă. Băile de mare intensifică funcțiile organismului și crește pofta de
mâncare.
b. Mişcarea ca factor profilactic este esenţială în atenuarea sindromului
hipokinetic şi al afecţiunilor cardiovasculare cunoaşte deopotrivă o gamă largă
de metode.
c. Crenoterapia are de asemenea un rol esenţial şi cuprind emai multe
obiective şi anume:
- cura de drenaj bilio-duodenal şi intestinal, în scopul asigurării unui
repaus digestiv relativ, a unei bune eliminări a bilei şi intestinului. Aceasta est
realizabilă cu ape sulfuroase, alcaline sau clorurate-sodice, în funcţie de
particularităţile individului şi de scopul urmărit;
- cura de diureză, necesară spălării căilor urinare şi eliminării crescute din
organsim a substanţelor de deşeu metabolic; pentru un asemenea tip de cură cele
mai bune ape sunt cele diuretice hipotone, oligominerale şi sulfuroase.
- cura cu efect excito-secretor gastric (ape acidulate) recomandată celor
ce suferă de inapetenţă sau o secreţie redusă de acid clorhidric.
d. Dietoterapia constituie una alt factor important al profilaxiei primare,
cu mai multe obiective:
- reducerea greutăţii la hiperponderali şi obezi;
- deprinderea unui mod de alimentaţie raţională.
e. Curele de sudaţie se adresează atât sistemului cardio-circulator, cât şi
aparatului de termoliză sudoripară din cadrul sistemului de termoreglare, ele
având rolul de a antrena o anumită epuraţie metabolică a organismului.
f. Aplicaţiile de factori mecanici sub forma masajului, duşului subacval
sau duşurilor scoţiene au efect în cadrul terapiei de întreţinere, respectiv în
cadrul curelor profilactice, datorită efectului lor asupra tonicităţii şi troficităţii
musculaturii şi tegumentului, precum şi asupra circulaţiei periferice.
Pentru aplicare metodelor terapeutice staţiunile dispun de baze de
tratament care trebuie să includă: instalaţii de balneoterapie, buvete pentru
crenoterapie, amenajări pentru cliamtoterapie, instlaţii pentru hidro şi
termoterapie, săli şi dispozitive pentru kinetoterapie, aparatură de electroterapie,
instalaţii şi aparatură pentru pneumoterapie, amenajări speciale pentru
practicarea curei de teren.

II. Indicaţiile pentru cura balneoclimatică pe grupe de afecţiuni

1. Afecţiuni reumatismale
Grupa afecţiunilor reumatismale cuprinde boli cu un caracter foarte diferit
ale sistemului locomotor atât ale articulaţiilor, cât şi ale musculaturii şi
ţesuturilor periarticulare (abarticulare), boli cu patologie foarte variată.
Reumatismele sunt grupate în trei grupe de afecţiuni: inflamatorii, degenerative
şi abarticulare. Caracteristic pentru bolile reumatismale este faptul că orice
afecţiune a strucutirlor articulare se manifestă prin durere şi compromiterea
funcţiilor motorii legate de capacităţile de mişcare şi autoservire ale bolnavului.
Prin situaţia sa periferică, în zona cu comportament poikiloterm a organismului
– cu temeperaturi variabile, de obicei mai scăzute decât temeperatura medie în
jur de 37ºC a corpului din zona centrală- ţesuturile musculare, articulare şi
periarticulare suportă variaţii termice importante, îndeosebi în sezonul rece, ceea
ce explică sensibilitatea la schimbări ale factorilor meteorologici care reprezintă
una din caracteristicile simptomatice ale bolilor reumatice, definită ca
meteorosensibilitate.
Un alt aspect specific bolilor reumatismale îl constituie instalarea deosebit
de frecventă a deficitelor funcţionale ca urmare a proceselor patologice de la
nivelul structurilor aparatului musculo-articular cărora li se adaugă. Între aceste
consecinţe ale imobilizării prelungite pe durate de peste 4-6 săptămâni, cele mai
importante sunt atrofiile musculare ( forţa musuclară scade în caz de neutilizare
cu 3% pe zi) urmate de anchiloză şi osteoporoză. În acest domeniu se detaşează
rolul şi importanţa terapiei prin mişcare (kinetoterapie), precum şi a altor metode
ale terapiei fizicale(termoterapia, electroterapia, masajul) care reprezintă de
multe ori metodologia terapeutică de bază.
Factorii terapeutici naturali indicaţi pentru curele balneare în afecţiunile
reumatismale degenerative cuprind apele minerale, nămolurile şi climatul. Apele
minerale cele mai importante utilizate în tratarea acestor afecţiuni sunt apele
minerale oligominerale (Băile Felix, Băile 1 Mai, Geoagiu-Băi), apele minerale
sulfuroase (Băile Herculane şi Mangalia), apele sărate de concentraţii şi
compoziţii diferite (Ocna Sibiului, Sovata, Bălţăteşti). Nămolurile indicate sunt
cele de tip sapropelicde la Amara, Techirghiol, Balta Albă, Lacu Sărat sau cele
de turbă de la Vatra Dornei. Climatul, prin helioterapia de pe litoral sau în
staţiunile din interiorul ţării, prin bioclimatul excitant-solicitant de pe litoral sau
de stepă, ori prin bioclimatul sedativ-indiferent de cruţare al majorităţii
staţiunilor din Podişul Transilvaniei, Subcarpaţi şi Câmpia Tisei.
Metodele fizicale utilizate în cadrul curelor complexe balneofizicale
terapeutice şi de recuperare în afecţiunile degenerative cuprind:
hidrotermoterapia şi kinetoterapia.
Modul de acţiune a factorilor balneofizicali în afecţiunile reumatismale
articulare degenerative se resimt prin următoarele efecte:
- efecte analgezice şi antiinflamatorii prin căldură aplicată fie local asupra
articulaţiilor afectate, fie în băi generale, ce induc prin mecanismul hipertermiei
creşteri ale temperaturii centrale a corpului;
- efecte vasculo-trofice şi metabolice la nivelul ţesuturilor articulare,
obţinute la nivelul cel mai eficient prin băile minerale calde;
- efecte tonifiante decontracturare asupra musculaturii cu modificări
fiziopatologice asupra musculaturii.
 2. Sechelele posttraumatice ale sistemului locomotor
După tipurile de traumatism se dinsting: fracturile, luxaţiile şi entorsele,
contuziile. Factorii naturali cei mai importanţi în recuperarea afecţiunilor
postraumatice cuprin apele minerale, în special cele oligominerale de la Băile
Felix şi Băile 1 Mai dar şi cele sulfuroase precum cele de la Călimăneşti,
Govora, nămolurile şi climatul.
Metodele fizicale indicate sunt kinetoterapia, hidrotemoterapia şi
electroterapia. Modul de acţiune a factorilor fizicali şi balneari se bazează pe
următoarele efecte:
- efecte analgetice se obţin prin aplicaţii de căldură locală (parafină,
cataplasme cu nămol, unde scurte, microunde);
- efecte antiinflamatorii au în stadiile recente, acute aplicaţiile de
crioterapie (tratamente cu gheaţă sub formă de comprese cu gheaţă, băi parţiale
în apă cu gheaţă, masajul cu gheaţă); contriubuie la reducerea inflamaţiei şi
repausul articular;
- efecte decontracturante asupra musculaturii se obţin prin căldură umedă
(băi calde minerale, băi calde simple).
În refacerea ţesuturilor moi traumatizante un rol deosebit revine
helioterapiei şi băilor minerale sărate, sulfuroase, terapiei cu nămol şi tuturor
formelor de terapie prin mişcare, inclusiv hidrokinetoterapiei în bazine sau
lacuri naturale cu apă minerală.

3. Afecţiuni neurologice
În această categorie sunt incluse trei tipuri de afecţiuni: afecţiunile
neurologice centrale, afecţiunile neurologice periferice şi nevrozele. În cazul
primelor două categorii rolul curei balneoclimatice este mai redus şi se referă la
ameliorarea unor funcţii ale organismului care sunt afectate în mod secundar în
cazul acestora.
 În tratamentul nevrozelor mijloacele balneo-fizicale utilizează atât factorii
climatici, cât şi apele minerale terapeutice.
"Ce importanță mare are lumina asupra dispoziției oamenilor! Lumina
acționează asupra bunei dispoziții ca un vin bun." Fridtjof Nansen - Prin frig și
gheață.
Factorii climatici cuprind atât bioclimatul sedativ de cruţare din staţiunile
aflate în zonele colinare subcarpatice sau în Podişul Transilvaniei, în regiuni
împădurite, bogate în aerosoli cu încărcare negativă, cât şi bioclimatul cu
acţiune stimulantă, tonifiantă a staţiunilor balneoclimatice situate în zonele
subalpine. În acelaşi timp trebuie precizat că există şi tipuri de climat care pot
avea efecte negative la mulţi dintre bolnavii cu nevroze (nu însă la toţi bolnavii),
precum climatul lirtoralului în lunile de vârf (iulie şi august), prin componentele
sale termice şi umiditatea relativă scăzută, ca şi climatul de stepă al unor staţiuni
situate în Câmpia Română (Amara, lacu Sărat) în aceeaşi perioadă iulie-august).
Apele minerale cu rol însemnat în tratamentul nevrozelor sunt apele
carbogazoase, care sub forma băilor la temperaturi de 30-32C exercită efecte
sedative asupra sistemului nervos, precum şi efecte de adaptare circulatorii şi
neurovegetative la solicitările realizate prin acţiunea vasodilatatorie periferică a
bioxidului de carbon resorbit prin tegument, ca şi prin efectul hipotermizant al
acestor băi. Există, de asemenea, şi tipuri de ape minerale care pot exercita prin
componentele lor chimice unele efecte excitante nepotrivite la unii bolnavi cu
nevroze, cum sunt apele termale sulfuroase, apele sărate de concentraţie mare,
apele complexe sărate-sulfurose-iodurate.
Dintre metodele fizicale, pot fi utile metodele hidroterapiei alternante, dar
sunt contraindicate metodele termoterapiei generale cu efecte hipertermizante.
Sunt indicate, de asemenea, metodele electroterapieicu efecte sedative şi masajul
sedativ.
 4. Afecţiuni cardiovasculare
Bolile cardiovasculare reprezintă în prezent pentru statele cu nivel mediu
sau ridicat de dezvoltare prima cauză de mortalitate şi reprezintă deopotrivă
principala cauză pentru incapacitatea de muncă. Dintre afecţiunile
cardiovasculare ce fac obiectul unor cure balneoclimatice cele mai importante
sunt: cardiopatiile ischemice, hipertensiunea arterială, afecţiunile valvulare,
arteriopatiile obliterante periferice şi afecţiunile venoase.
Dintre factorii terapeutici naturali utilizaţi în afecţiunile cardiovasculare
cei mai importanţi sunt: apele carbogazoase, mofetele, apele sulfuroase, apele
iodurate şi cele sărate la care se adaugă factorii climatici.
Apele carbogazoase ocupă locul central în terapia balneară a acestor
afecţiuni prin efectele lor vasodilatatorii periferice cutanate pe care le exercită
gazul carbonic. Un mecanism secundar secundar este produs de excitaţia
receptorilor cutanaţi de către bulele de bioxid de carbon depuse într-o peliculă
fină la suprafaţa pielii.
Mofetele realizează prin gazul carbonic doar efectele vasodilatatoare
discutate mai sus. În plus, în condiţiile inhalării unui aer cu conţinut crescut de
bioxid de carbon se adaugă şi efecte de creştere a debitului circulator cerebral,
ca şi a celui muscular, ceea ce explică efectele favorabile cunoscute ale
mofetelor în arteroscleroza cu localizări cerebrale şi periferice arteriale.
Apele sulfuroase aplicate sub formă de băi calde au aceleaşi efecte
vasodilatatorii la nivelul pielii şi musculaturii având o eficienţă ridicată în
profilaxia aterosclerozei.
Apele iodurate au o eficienţă demonstrată asupra metabolismului lipidic
iar apele sărate au rol important în activarea factorilor kinetici.
Factorii climatici sunt uneori esenţiali în alegerea staţiunii, respectiv a
sezonului pentru cură în afecţiunile cardiovasculare. Un rol deosebit de
important a fost constatat în ceea ce priveşte rolul profilactic al climatului litoral
mai ales în situaţiile de risc aterosclerotic.
 5. Afecţiuni respiratorii

Prin frecvenţa lor şi numărul ridicat de zile de incapacitate de muncă

determinate de bolile respiratorii acestea deţin o pondere ridicată în morbiditate.
Extinderea lor în aproape toate ţările este pusă în legătură cu creşterea poluării
dar şi cu extinderea unor obiceiuri dăunătoare de genul fumatului. Dacă în
tratamentul afecţiunilor pulmonare cronice rolul balneo- şi fizioterapiei este unul
adjuvant, în profilaxia şi recuperarea acestor afecţiuni rolul metodelor fizicale şi
balneare devine dominant. Pe acest fond au fost dezvoltate foarte multe staţiuni
balneoclimatice profilate pentru afecţiuni recuperatorii.
În cadrul staţiunilor cu un astfel de profil un rol deosebit este deţinut de
calitatea aerului atmosferic, cu substanţele sale poluante, microbiene şi
alergizante, la care se adaugă calităţile fizice (temperatură, umiditate, bioxid de
carbon). În tratamentul afecţiunilor respiatorii este foarte importantă schimbarea
mediului poluant cu cel al staţiunilor balneoclimatice caracterizat prin calităţile
aerului, lipsa substanţelor poluante, prezenţa aerosolilor cu încărcare negativă ce
se regăseşte în condiţiile climatice subalpine sau cele din zona litoalului. La
acestea se adaugă şi alţi factori ai climatului local (topoclimatul). În acest scop
se folosesc din ce mai mult condiţiile microclimatice particulare ale unor foste
saline. Utilizarea factorilor climatici, a apelor minerale sub formă de inhalaţii,
cărora li se adaugă dotările cu metode fizicale specifice sub formă de inhalaţii.
Obiectivele curelor balneoclimatice profilactice constau în principal în:
- scoaterea din mediul nociv, repetată periodic pentru întreruperea acţiunii
acestor factori;
- eliminarea unor deprindei cu iscuri cum sunt fumatul, sedentarismul,
excesele alimentare sau alimentaţia neraţională;
- antrenarea unor mecanisme adaptative la rece prin circulaţia periferică
tegumentară, inclusiv a mucoaselor căilor aeriene superioare rino-faringice şi
traheo-bronşice care se realizează prin cure cu factori termici contrastanţi în
sezonul cald şi care asigură şi o mai bună apărare faţă de infecţiile respiratorii
din sezonul rece;
- ameliorarea mecanismelor fiziologice de apărare bronhopulmonară prin
sistemul muco-ciliar şi macrofagic, care se realizează prin climatoterapie,
îndeosebi prin utilizarea aerosolilor naturali din topoclimatul de litoral i cel din
zonele colinare şi subalpiine împădurite sau prin inhaloterapie cu ape minerale
indicate.
Obiectivele recuperării în mediul balnear în aceste afecţiuni urmăresc:
- ameliorarea ventilaţiei pulmonare, în primul rând prin metode specifice
ale medicinii fizice: gimnastică respiratorie toracică sau abdominală,
hidrokinetoterapie şi oxigenoerapie;
- înlăturarea cauzelor disfuncţiei ventilatorii obstructive prin desobstrucţie
bronşică la care concură inhaloterapia sau gimnastica respiratorie complexă;
- corectarea cauzelor disfuncţiei ventilatorii restrictive;
- reducerea sensibilităţii la rece prin metode ale hidroterapiei şi
climatoterapiei cu factori termici alternanţi;
- înlăturarea unor mecanisme psihice şi neurovegetative de autoîntreţinere
a unor verigi fiziopatologice la aceşti bolnavi prin psihoterapie activă, prin
ambianţa confortabilă şi relaxantă din staţiune.
Factorii balneoclimatici utilizaţi în afecţiuni respiratorii cuprind: climatul
de tip excitant, ce include cele două forme existente în ţara noastră şi anume
climatul de litoral marin şi cel de munte; climatul sedativ de cruţare din zonele
împădurite ale Subcarpaţilor şi ale Podişului Transilvaniei; apele minerale.
Climatul de altitudine subalpin şi alpin realizează condiţii de stress
climatic prin presiunea atmosferică scăzută, radiaţie solară ridicată, inclusiv
ultravioletă, prin temperaturi şi umiditate scăzute, ionizare intensă a aerului. Prin
efectele sale solicitante, acest climat este indicat pentru cure profilactice i pentru
terapia astmului bronşic, a bronhopneumoniei şi a stărilor postoperatorii
toracice.
 Climatul de litoral marin, prin caracterul de stepă în sezonul cald, de
asemenea, reprezintă un stress la care organismul răspunde prin modificări
adaptative. Stresul pulmonar ca efect al umidităţii ridicate şi aeroionizării
aerului. Prin caracterele sale, climatul de litoral este indicat în profilaxia bolilor
respiratorii, ca şi în terapia bolilor căilor aeriene superioare infecţioase-
inflamatorii şi alergice.
Apele minerale hipertone contribuie la umidificarea bronşiilor, stimulează
secreţia bronşiilor, fluidifică secreţiile şi eliminarea secreţiilor prin expectoraţie.
Apele hipotone facilitează combateera fenomenelor inflamatorii şi contribuie la
refacerea aparatului muco-ciliar. În ceea ce priveşte ph-ul sunt indicate apele cu
ph alcalin care stimulează refacerea mobilităţii cililor.

6. Bolile tubului digestiv şi cele hepatobiliare

Din multitudinea de entităţi şi forme clinice ale patologiei digestive,
curele balneare sunt indicate numai la un număr limitat de boli cronice şi anume:
- afecţiuni ale tubului digestiv (gastropatiile şi duodenitele cronice, ulcerul
gastric şi ulcerul duodenal, sechelele după stomac operat);
- afecţiuni ale veziculei şi căilor biliare şi afecţiuni ale ficatului.
Obiectivele curelor balneoclimatice profilactice cuprind:
- folosirea calităţilor climatului sedative de cruţare, a crenoterapiei şi a
unei alimentaţii corespunzătoare, care să reprezinte o cură de repaus digestiv, în
scopul înlăturării factorilor stresanţi şi a tulburărilor funcţionale ale tubului
digestiv;
- asigurarea unui drenaj corespunzător biliar şi intestinal, prin dietă şi
cenoterapie.
Curele balneoclimatice cu scop terapeutic urmăresc:
- instituirea unui regime dietetic adecvat, fie în sensul unei cure de repaus
digestiv, fie în sensul corectării unor tulburări secretorii gastrice şi a unor funcţii
de evacuare a veziculei biliare;
 - corectarea tipului sectretor gastric atât în afecţiunile de tip gastropatii
cronice şi ulcer, cât şi în afecţiuni digestive în care există gastrite de însoţire prin
crenoterapie şi medicaţie;
- corectarea tulburărilor sectretorii hepatobiliare;
- corectarea tulburărilor neuropsihice şi endocrine care sunt întâlnite
frecvent în contextul patologic digestiv, prin climatoterpie, balneaţie externă,
terapie prin mişcare şi psihoterapie.
Factorii terapeutici naturali utilizaţi în curele balneare destinate tratării
afecţiunilor digestive şi hepato-biliare includ climatul sedativ de cruţare şi apele
minerale. Apele minerale pentru crenoterapia reprezintă pincipalul facto
terapeutic natural utilizat în afecţiunile digestive, fiind indicate următoarele
categorii de ape: apele alcaline, bicarbonatote, sodice simple care sunt de cele
mai multe ori şi carbogazoase sau clorurote sodice, efectele lor principale fiind
de reducere a secreţiei clorhidropeptice şi de fluidificare a bilei.

7. Afecţiuni ale rinichiului şi căilor urinare

Cura de diureză cu ape minerale îi are un loc bine stabilit în tratamentul
de durată prin mecanismele de acţiune puse în evidenţă în ultimii ani, se justifică
în mod prioritar ca metodă de profilaxie a acestor afecţiuni ce deţin o pondere
semnificativă în morbiditatea populaţiei.
Efectele şi mecanismele de acţiune ale crenoterapiei de diureză sunt de
ordin mecanic, chimic, de sterilizare a urinei şi de creştere a debitului sanguin la
nivelul aparatului renal.
Efectul mecanic se manifestă prin fluxul urinar crescut şi prin diluţia
urinei ce produce o spălare mecanică a căilor urinare, prin care pot fi antrenate şi
eliminate concreţiunile din căile urinare. Scăderea concentraţiei în urină a
substanţelor formatoare de calculi reduce posibilitatea apariţiei de noi
concreţiuni.
 Efectul chimic este exprimat prin modificarea compoziţiei fizico-chimice
a urinei. Aportul de substanţe minerale prin crenoterapie, în funcţie de
compoziţia chimică a apelor minerale diuretice influenţează în sens favorbail
compoziţia urinară ionică.
Cele mai indicate ape minerale pentru diureză sunt apele oligominerale
hipotone sulfuroase de la Băile Olăneşti şi Călimăneşti-Căciulata, fiind utilizate
şi ape carbogazoase hipotone mai ales în curele pofilactice.
Climatul nu reprezintă un element activ, dar este importantă evitarea
tipurilor de climat excitante care prin stressul termic pot determina bilanţuri
hidrice negative ale organismului prin procesul de termoliză sudoripară, cu
reducerea concomitentă a diurezei, proces care în cazul acestor bolnavi are un
sens negativ major. Climatul de cruţare sedativ al staţiunilor de profil contribuie
la echilibrarea neuro-vegetativă şi neuro-psihică şi endocrină a bolnavilor.
Terapia prin mişcare, utilă și chiar necesară uneori la aceti bolnavi pentru
eliminarea unor calculi sau pentru a reduce greutatea în exces a unor bolnavi
obezi cu litiaze, în cadrul unor tulburări metabolice complexe.

8. Afecţiuni metabolice şi de nutriţie

Afecţiunile din această categorie prezintă o importanţă deosebită, datorită
locului pe cae îl ocupă în morbiditatea generală a populaţiei. În această categorie
sunt incluse diabetul, obezitatea şi gută. În mod tradiţional, curele balneare în
bolile de nutriţie au fost legate de crenoterapia cu diferite ape minerale.
Cea mai impotantă afecţiune din această categorie este diabetul, o
afecţiune metabolico-endocrină dintre cele mai răspândite, cu morbiditate în
creştere. Balneoterapia diabetului are efecte cunoscute şi dovedite care atestă
faptul că în staţiunil ebalneare se obţine , în majoritatea cazurilor, o compensare
a diabetului într-o măsură în care este foarte greu de realizat în condiţiile
mediului familial.
 Metodologia de tratament balneo-fizical în diabet este axată, în principal,
pe crenoterapia cu diferite tipuri de apă minerală, în special cu ape sulfuroase şi
alcaline. Diferite cercetări consideră că sulful-constituent al moleculei insulinei-
precum şi microelemente de felul zincului sau cuprului au o influenţă
considerbilă asupra producţiei de insulină. Apele alcaline sunt recomandate
datorită influenţei lor favorabile asupra tulburărilor echilibrului acido-bazic,
precum i prin ameliorarea sensibilităţii la insulină. Este cunoscută şi influenţa
favorabilă a crenoterapiei asupra tractului digestiv şi a ficatului.
Influenţa curei balneare externe cu ape carbogazoase, sulfuroase sau cu
nămol este secundară şi poate fi considerată utilă în profilaxia şi terapia
complicaţiilor şi afecţiunilor asociate ale diabetului.

9. Afecţiuni dermatologice şi endocrine

Afecţiunile dermatologice indicate pentru cura balneoclimatică sunt
relativ restrânse. Există unele care beneficiază de climat şi helioterapie, precum
psoriazisul, altele de apele minerale sulfuroase, respectiv alergodermiile
influenţate favorabil prin efectele desensibilizate ale sulfului, administrat sub
formă de băi, crenoterapie etc.
Bolile endocrine sunt beneficiare ale crenoterapiei, dat fiind că i în mod
fiziologic stresul climatic acţionează prin intermediul unor glande endocrine. În
stările de hipofuncţii ale unora din aceste glande endocrine să fie indicate cure
balneoclimatice în staţiuni cu climat stimulent solicitant. Pe de altă parte
hiperfuncţii ale unor glande endocrine vor fi influenţate favorabil de un climat
de cruţare şi sedativ.