Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” Iaşi

Facultatea de Geografie şi Geologie

Departamentul de Geografie

ESTIMARE POTENȚIALULUI TURISTIC AL RELIEFULUI

MASIVULUI SUHARD

IAȘI
2018-2019
CUPRINS
1. CONSIDERAȚII GENERALE ......................................................................................................... 3
1.1 Poziția geografică a Masivului Suhard ..................................................................................... 3
2. CONDIȚII NATURALE ................................................................................................................... 3
2.1 Alcătuirea și structura geologică ............................................................................................... 3
2.2 Relieful ......................................................................................................................................... 4
2.3 Clima ............................................................................................................................................. 5
2.4 Hidrografia .................................................................................................................................. 5
2.5 Vegetația și modul de utilizare a terenurilor ............................................................................ 7
2.6 Rezervații naturale și monumente ale naturii .......................................................................... 7
3. POTENȚIALUL TURISTIC NATURAL ................................................................................................ 8
3.1 Estimarea potențialului turistic brut (Pb) ...................................................................................... 8
3.2 Estimarea potențialului turistic pozițional (Pp) ............................................................................. 9
3.3 Estimarea potențialului de atractivitate absolută (Pa) ............................................................... 10
[Link] .......................................................................................................................................... 10
5. BIBLIOGRAFIE ..................................................................................................................................... 10
 1. CONSIDERAȚII GENERALE

1.1 Poziția geografică a Masivului Suhard

Masivul Suhard este situat în partea centrală a grupei nordice a Carpaților Orientali, în zona
cristalino-mezozoică, ocupând o suprafață de aproximativ 325 km2. Are o orientare generală
nord-vest – sud-est, în această direcție măsurând în linie dreaptă 35 km.

Poziția geografică a Masivului Suhard

Poziția median a Suhardului este dată de distanța sa egală față de limitele estică și vestică ale
Carpaților Orientali, într-o zonă unde aceștia capătă lățime maximă. Drept urmare, din oricare
direcție te îndrepți spre acest masiv, trebuiesă străbați porțiuni însemnate aparținătoare
domeniului carpatic.

2. CONDIȚII NATURALE

2.1 Alcătuirea și structura geologică

Masivul Suhard a apărut în urma marilor cutări ale scoarței terestre produse în era secundară,
prezentându-se ca o prelungire sud-estică a sâmburelui cristalin al Munților Rodnei. În lungul
timp scurs de atunci, constituția geologică a suferit modificări continue. Nucleul masivului este
format din roci cristaline – de altfel cele mai răspândite din această unitate montană.
În partea nordică și central a Suhardului, cristalinul formează un anticlinal, care dă cele mai mari
înălțimi; în axul lui apar șisturi mezometamorfice, iar flancurile sunt alcătuite din șisturi
epimetamorfice. Șisturile mezometamorfice sunt prezentate prin micașisturi cuarțoase, biotitice
și cu granați, șisturi cuarțito-biotitice, paragnaise, gnaise și calcare, care generează un relief cu
forme mai rotunjite, cu excepția calcarelor care se înscriu în peisaj printr-o morfologie aparte, în
special în lungul culmilor principale. Seria șisturilor epimetamorfice acoperă transgresiv nucleul
zonei anticlinale și sunt formate dintr-un complex inferior cuarțos – cu participarea largă a
cuarțului și dintr-un nivel sericito-cuarțos.
Formațiunile sedimentare sunt alcătuite în primul rând din sediment triasice – dispuse în
sinclinalul Iacobeni - și cretacice, care apar în zona de obârșie a pârâului Runcu și a Someșului
Mare. Și unele și altele sunt puțin răspândite.
Mult mai extinse sunt formațiunile sedimentare Eocene, aparținătoare flișului transcarpatic. Ele
sunt formate din gresii, conglomerate,calcare dolomitice bituminoase cupoziție transgresivă, bine
reprezentate în zona Masivului Oușoru și în general pe flancul estic al Suhardului, care dau
microrelieful cel mai spectaculos, ce se înscrie pregnant în peisaj, întocmai unor immense ruine,
reprezentând puncte de mare atracție turistică.

2.2 Relieful
Aspectul reliefului este impus de predominarea șisturilor cristaline, care dau în general forme
greoaie. Din punct de vedere hipsometric Suhardul reprezintă o zonă montană mai coborâtă decât
Munții Rodnei și Munții Călimani, singurii din Carpații Orientali care depășesc 2000m. În
schimb, cotele maxime din acest masiv întrec în altitudine pe cele similar din munții vecini.
După criteriul alimetric , în ierarhia celor 35 de unități montane din Carpații Orientali, Suhardul
ocupă locul al 5-lea, valorile maxime fiind de 2305 m în Munții Rodnei, 2102 m în Munții
Călimani, 1962 m în Munții Maramureș, 1956 m în Ciucaș, 1932 m în Suhard, 1923 m în Munții
Gârbova, 1907 m în Ceahlău.
Suhardul are înălțimi ce descresc de la 1932 m pînă la 800 m. În partea centrală se desfășoară
o culme sinuoasă, în lungul căreia se înregistrează cotele cele mai mari. Urmărind harta
hipsometrică constatăm cu ușurință conturarea a trei masive bine individualizate de o serie de
șei: Omu (1 932 m) în nord-vest, între Pasul Rotunda (1 271 m) și șaua Diecilor (1400 m);
Fărăoane (1715 m) în partea centrală, delimitat de această din urmă sa și șaua (1300 m) dintre
Picioru Stejii (1398 m) și vîrful Iacob (1 372 m) și, în sfîrșit, Oușoru (1 639 m) — care ocupă
partea sud-estică a Munților Suhard, între șaua respectivă și unghiul de confluență al Bistriței
Aurii cu Dorna.
Rețeaua hidrografică, cu aspect radial, a fragmentat masivul printr-o serie de văi care au dat
naștere la interfluvii secundare, ce se prelungesc periferic, avînd aspectul unor adevărate
contraforturi. Culmea principală a ajuns pe alocuri la stadiul unei simple creste de intersecție, iar
înșeuările din cadrul ei s-au format prin retragerea obîrșiilor văilor tributare Bistriței Aurii și
Coșnei. Astfel, șaua Diecilor este situată într-un sector unde culmea se îngustează simțitor,
corespunzător obîrșiilor celor două văi cu numele de Diaca, ce curg în direcții opuse; una se
varsă în Bistrița Aurie, cealaltă în Coșna. Diaca tributară Bistriței Aurii, prin retragerea puternică
a obîrșiei, a împins cumpăna de ape în detrimentul celeilalte Diace, im-punînd culmii principale
cea mai pronunțată sinuozitate. În sectorul respectiv, Diaca (tributară Bistriței) și-a creat un bazin
superior foarte dezvoltat, asemănător unui vast amfiteatru, adînc împlîntat în inima muntelui,
ceea ce a dus la coborîrea reliefului și, implicit, la adîncirea înșeuării.

2.3 Clima
Prin poziția sa geografică, Suhardul are un climat temperat-continental, aflîndu-se sub influența
nord-atlantică. Configurația reliefului și înălțimea impun o pregnantă etajare a elementelor
climatice. Masivul Suhard se încadrează ținutului climatic al munților înalți (1 700—1900 m),
ținutului climatic al munților mijlocii și scunzi (sub 1 700 m), precum și subținutului climei de
depresiune. Cea mai mare extensiune o prezintă climatul munților mijlocii și scunzi, ca urmare a
predominării acestui relief.
Temperatura. Media anuală a temperaturii prezintă valori din ce în ce mai mici pe măsură ce
uric spre vârful muntelui. Astfel, izoterma anuală de 5oC se află în sudul Suhardului, cam în zona
orașului Vatra Dornei. Izotermele anuale de 4o și 3oC încing masivul către periferia lui, iar cele
de 2oC și respective 1oC se desfășoară insular în jurul masivelor Omu, Fărăoane și Oușoru.
Precipitațiile. Media anuală a precipitațiilor prezintă valori foarte ridicate în cadrul Masivului
Suhard. Astfel, dacă la Vatra Dornei cad annual 672 mm, valorile cresc progresiv, odată cu
altitudinea, ajungând la circa 1400 mm în Vârful Omu, deci la o cantitate ce reprezintă mai mult
decât dublul valorii minime.

2.4 Hidrografia
Masivul Suhard se află aproape în totalitate în bazinul hidrografic al Bistriței; o mică parte din
vestul masivului aparține bazinului hidrografic al Someșului Mare, a cărui obîrșie se află chiar
aici.
BISTRIȚA AURIE, cum este denumit sectorul Bistriței din amonte de Vatra Dornei izvorăște
din Munții Rodnei și, pînă la confluența cu Dorna, curge pe o lungime de 70 km, din care 45 km
formează limita nordică, nord-estică și estică a Munților Suhard.
Bistrița Aurie, renumit rîu al Moldovei, prin frumusețea lui, primește din Suhard un număr de
20 de afluenți direcți, iar prin intermediul Dornei alți 14 afluenți, cei mai mulți colectați de
Coșna. Datorită numeroșilor săi tributari, precum și constituției geologice predominant cristaline
prin care curge, în condițiile unui climat cu precipitații abundente, înainte de confluența cu
Dorna, Bistrița Aurie realizează aici un debit bogat (circa 12 mc/s). Un aport substanțial îi aduc
afluenții care coboara din Suhard, cu scurgere permanentă și debite relativ constante. Cei mai
importanți sînt: Rusaia, Gîndacu, Diaca (cel mai mare = 10 km lungime), Humoru, Scorușu,
Pîrîu Rece și Ciotina. La aceștia se adaugă o serie de mici pîrîiașe, și anume: Rotunda, Zada,
Măgura, Fundoaia, Stînișoara, Puiu Mare, Suhărzelu Mic, Suhărzelu Mare, Tisa, Runcu și Haju.
Dorna este cel mai mare afluent din întregul curs al Bistriței, avînd, la vărsare, un debit mediu
de circa 6,5 mc/s. Aportul său, împreună cu cel al Negrii Șarului, sporește într-atît debitul
Bistriței încît la ieșirea din Vatra Dornei acesta se dublează. Dorna izvorăște din Munții Călimani
și drenează o arie largă ce include și Masivul Suhard. Principalul său afluent, Coșna, lung de 22
km, își adună numeroși afluenți din Suhard, și anume: Runcu, Dieciu, Zimbru, Pietrișu, Diaca,
Băncușoru, Făgețelul și Ciotina. De asemenea, Dorna primește și direct din masivul Suhard mici
pîraie, cum sînt Izvoru Alb, Doceni și Haju.
Someșul Mare are obîrșia la contactul dintre Munții Suhard și Munții Rodnei, cam în zona
Pasului Rotunda, formîndu-se din unirea pîraielor Zmeu și Preluci. Primul său afluent este pîrîul
Măria, cu obîrșia sub vîrful Omu — aici purtînd denumirea de Măria Mare.
Masivul Suhard este drenat de o rețea hidrografică deasă, dar rîurile și pîraiele sînt scurte, însă
cu pantă mare. Văile lor sînt relativ uniforme, datorită omogenității petrografice. Aproape în
totalitate, rețeaua hidrografică are caracter permanent, reprezentînd totodată un element pregnant
al peisajului. Turistul poate admira în lungul acestor ape numeroase repezișuri și mici cascade. În
undele lor limpezi și reci, păstrăvul găsește cele mai favorabile condiții de dezvoltare, alături de
alte specii, dintre care menționăm lipanul. Pe Bistrița Aurie, pe Dorna, Coșna, Băncușoru, Diaca
Bistriței Aurii, pînă nu demult, se întîlneau plutele care transportau buștenii. În lungul lor,
turistul va întîlni și azi locul vechilor haituri, de unde, odată cu apa, porneau la vale plutele.
Majoritatea apelor din Suhard constituie adevărate rezervoare hidroenergetice, atît datorită
pantei, cît și debitului lor bogat. În viitorul apropiat, în peisajul văilor din Suhard va apare o suită
de microhidrocentrale, care vor alimenta cabanele turistice, cantoanele silvice, viitoarele puncte
turistice și chiar unele localități.
În cadrul Masivului Suhard se întîlnesc și cîteva mici lacuri nivale (formate în depresiunile
create prin acțiunea de tasare a zăpezii); ele se găsesc la sud de vîrful Fărăoane, sub vîrful Icoana
și la vest de vîrful Omu. Cel mai interesant, de formă ovoidală, este cel situat sub vîrful Icoana,
lîngă traseul de culme.
În zona Munților Suhard apar și o serie de izvoare minerale carbogazoase. Ele sînt prezente Ia
Vatra Dornei, la Dorna Candrenilor, în Poiana Vinului și în Poiana Coșnei. Acestea sînt
valorificate în stațiunea Vatra Dornei și prin îmbuteliere. În bazinul superior al rîului Diaca,
afluent al Bistriței Aurii, în punctul Borcut, se află un izvor mineral cu un debit de 0,1 l/s.
 Lacul Icoana

2.5 Vegetația și modul de utilizare a terenurilor

Datorită configurației reliefului și în Masivul Suhard zonalitatea vegetației este evidentă. În
partea superioară a masivului, la peste 1 600—l 700 m, se dezvoltă un complex de tufărișuri și
pajiști subalpine. Acestea apar insular în Masivul Omu (inclusiv Pietrele Roșii) și în Masivul
Fărăoane. Jnepenișurile au o mare dezvoltare, în special în Masivul Omu, fiind greu accesibile.
Tufărișurile sînt formate din jneapăn (Pinus mugru), ienupăr pitic (Juniperus sibirlca), anin de
munte (Alnus viridis) și smirdar (Rhododendron kotsckyi), la care se adaugă alinul (Vaccinium
myrtillua, V. uliginosum) și merișorul de munte (Vaciniurn vitisidaea). Jneapănul formează
desișuri impenetrabile; tulpinile se încolăcesc, se întortocheată în așa fel, încît formează o
țesătură deasă, ce acoperă fie stînca, fie grohotișurile.
Haina vegetală a Munților Suhard reprezintă un comportament important al peisajului
geographic. În partea înaltă, pajiștile își schimbă culoarea, de la verdele intens al primăverii, la
policromia verii – dată de numeroasele întinderi înflorite - și de aici la auriul strălucitor al
toamnei, care în zilele senine din lunile octombrie și noiembrie se desfășoară sub un cer de un
albastru intens. Pe de altă parte, întunecimea pădurilor de un verde închis domină tot timpul
anului; din loc în loc, pâlcurile de foioase întrerup monotonia, mai ales toamna, când pădurea
devine ruginie.

2.6 Rezervații naturale și monumente ale naturii

Masivul Omu ocupă partea cea mai înaltă a Suhardului, de-o parte și de alta a vârfului omonim.
Este o rezervație integrală, reprezentând de fapt prelungirea spre est a Parcului național al
Munților Rodnei, fiind delimitat de valea Diaca. În cadrul acestui masiv este amplasată una
dintre cele patru rezervații integrale ale parcului, care cuprinde zona subalpină, precum și partea
superioară a pădurii de molid. Rezervația înglobează mai ales regiunea din sudul vârfului Omu,
incluzând și Pietrele Roșii; în cadrul ei își au obârșia pâraiele Măria Mare, Rusaia, Omu, Diaca și
Runcu.
Parcul dendrologic Vatra Dornei este amplasat pe versantul drept al râului Dorna,
integrându-se armonios în peisajul urban, prezentând și un pronunțat character balneoclimateric.
Parcul, în suprafață de 50 ha, reprezintă o important rezervație dendrologică; este străbătut de
alei și punctat de o serie de izvoare minerale.
Rezervația geologic Piatra Țibăului, deși nu face parte din Munții Suhard, este situată în
intimitatea acestora, la confluența Bistriței Aurii cu Țibăul. Rezervația este formată din calcare
Eocene fosilifere, înglobate unitații structural a flișului transcarpatic a căerei terminație estică
este constituită din sinclinalul Țibăului.

3. POTENȚIALUL TURISTIC NATURAL

3.1 Estimarea potențialului turistic brut (Pb)
Pb=F1+F2+F3
 F1 măsura în care obiectivul se constituie ca unicat local, zonal, naţional sau internaţional.

Deoarece în Masivul Suhard se găsește un relief dezvolatat pe roci cristaline pentru indicele F1 s-a acordat
nota 5.

 F2 numărul elementelor geomorfologice de interes

În Masivul Suhard apar categorii genetice de relief se constituie într-un imoprtant potențial
turistic și anume:(a) relieful periglaciar si (b)relieful petrografic. În consecință pentru indicele
F2 s-a acordat nota3

(a) Relieful periglaciar:

Relieful periglaciar (rezultat în urma numeroaselor procese de îngheț-dezgheț), pe alocuri, se
înscrie pregnant în peisajul actual. În primul rînd, este vorba de formele de dezagregare care au
dat naștere la abrupturi de eroziune și creste, vizibile în masivele Omu, Fărăoane și Oușoru,
vîrfuri piramidale, „babe", blocuri oscilante etc., întîlnite în special de-a lungul culmii principale,
și grohotișuri. Grohotișurile de sub vîrful Omu formează adevărate „mări de pietre"; ele mai apar
și sub vîrfurile Fărăoane și Oușoru creînd unele dificultăți în parcurgerea lor. În al doilea rînd,
amintim mușuroaiele înierbate și microdepresiunile nivale etc. Calcarele cristaline explică
apariția reliefului carstic, e drept, puțin dezvoltat, reprezentat prin dolinele din Muntele Rotunda
și de pe versantul drept al văii Runcu.

(b) Relieful petrografic:

În liniile majore ale reliefului se remarcă două suprafețe de eroziune. Cea superioară, cea mai
veche, este puternic fragmentată și se prezintă sub forma unor mici suprafețe de eroziune, cu
altitudini descrescînde de la nord-vest spre sud-est: 1750— 1 900 m în Masivul Omu, 1 550—1
700 m în Masivul Fărăoane și în jur de 1 600 m în Masivul Oușoru, înclinarea acestei suprafețe
poate fi explicată prin acțiunea inegală a mișcărilor tectonice, cît și prin acțiunea eroziunii — mai
puternică în sud, datorită îngustării masivului în direcția respectivă și apropierii de văile din ce în
ce mai adînci, ale Bistriței Aurii și Dornei.
A doua suprafața de eroiune, mai nouă, este mult mai bine conservată și mai extinsă, în
ansamblu păstrîndu-se la altitudini ce se mențin constant între 1400 și 1500 m. Deși este destul
de unitară sub raport altimetric, ea ocupă o poziție periferică în cadrul Masivului Suhard și este
puternic fragmentată de rețeaua transversală, care a dus la individualizarea mai multor culmi
secundare.
Singura posibilitate de cazare în Munţii Suhard este Schitul Sf. Cruce. Masivul Suhard poate fi
cunoscut din punct de vedere turistic pe parcursul a unei zile . (în zonă există 4 trasee turistice)

Trasee turistice din Masivul Suhard

Astfel, indicele F3 a primit valoarea 1.

Pb=F1+F2+F3=5+3+1=9

3.2 Estimarea potențialului turistic pozițional (Pp)

F4. favorabilitatea sau defavorabilitatea punerii în valoare

Pentru indicele F4 Valea Cernei a primit valoarea maximă (6) din următoarele considerente:
  Căile rutiere, mult mai numeroase decât căile ferate, dau ocol sau pătrund în interiorul
masivului, fiind formate din drumuri naționale, județene, comunale și foristiere. Cea mai
importantă este soșeaua națională Dej-Bistrița-Vatra Dornei-Suceava(DN 17) care
realizează legătura între DN 1C (la Dej) și DN 2 (la Suceava), ea fiind totodată inclusă în
categoria drumurilor internaționale
 Drumul național 17 merge tangent cu Masivul Suhard între Podu Coșnei-Vatra Dornei și
Iacobeni, pe o lungime de 27 de km.
 Între casele Rotunda și Iacobeni, această frumoasă șosea însoțește, îndeaproape, nu numai
apele răsfățatului râu, dar și marginea dinspre vale Bistriței Aurii a Suhardului, pe o
distanță de 31 k.

3.3 Estimarea potențialului de atractivitate absolută (Pa)

Pa=Pb+Pp=9+6=15

[Link]
Valoarea (15) obținută pentru potențialul de atractivitate turistică a reliefului din Masivul Suhard
plasează acestaă zonă printre cele mai cunoscute regiuni turistice din România.

5. BIBLIOGRAFIE
 Popescu-Argeşel Ion (1983) – Masivul Suhard: ghid touristic
 [Link]
suhard-creasta-iarna
 Tratatul de Geografie al României, vol III