Carpaţii Banatului

Caracteristici generale:

- sunt situaţi în partea de sud-vest a ţării;

- delimitaţi în sud de Culoarul Dunării iar în nord de cel al Mureşului;
- alt. maximă de 1447 m în Piatra Goznei (Semenic) şi minimă de 60 m în Valea Dunării;
- masivele se prezintă sub forma unor noduri orografice, masive şi culmi alungite;
- prezintă suprafeţe de nivelare sub formă de petice, cu cele mai reduse altitudini din
Carpaţii Româneşti (Sup. Semenic/Nergana la 1400-1150-800-...500 m; sup. Tomnacica
la 850-600-400; sup. Văliug/Slatina la 700-550-300 m);
- aici se găsesc numeroase şi spectaculoase forme carstice;
- prezintă numeroase chei şi defilee;
- au o alcătuire relativ unitară, dar o structură complexă (şisturi cristaline, sedimentar
paleo-mezozoic; eruptivul banatitic/banatitele, depozite miocene; autohtonul Danubian şi
Pânza Getică);
- au fost definiţi la sfârşitul pliocenului şi începutul cuaternarului;
- sunt prezente depresiuni tectonice;
- precipitaţiile nu depăşesc de multe ori 1000 mm/an;
- hidrografia este bogată şi amenajată hidroenergetic;
- prezintă o etajare morfoclimatică cu influenţe submediteraneene;
- o densitate a populaţiei redusă cu excepţia depresiunilor;
- prezintă un potenţial turistic însemnat;
- există numeroase fenomene de risc geomorfologic
- ocupă o suprafaţă de 6960 kmp; 2,93% din sup. ţării şi 10,5% din Carpaţi.
Grupa sudică :
- Munţii Semenic (masiv bloc, în care
predomină cristalinul, atinge altitudinea
maximă a unităţii cu 1447 m în vf. Piatra
Goznei);
- Munţii Aninei (ating în vf. Leordiş 1160 m
şi coboară până la 160 m la ieşirea Nerei
din sectorul de chei şi sunt alcătuiţi
predminant din calcare şi gresii, cu
importante platouri carstice – Iabalcea,
Colonovăţ);
-Munţii Dognecei (formaţi din roci cristaline
se prezintă sub formă de horst cu înălţimi
sub 700 m);
- Munţii Almăjului (ating maximum de 1224
m în vf. Svinecea Mare, sunt alcătuiţi
predominant din şisturi cristaline şi
sedimentar alcătuit din calcare,
conglomerate şi gresii dar şi roci
magmatice);
- Munţi Locvei (alcătuiţi din şisturi cristaline
şi roci carbonatice străpunse de intruziuni
magmatice cu 735 m în vf. Groganu
Mare)
Grupa nordică :
- Munţii Poiana Ruscă, situaţi între
Mureş, Bega şi Bistra, se prezintă ca
un horst tipic ce atinge altitudinea
maximă în vf. Padeş 1374 m, cu o
litologie dominată de şisturile cristaline
urmate de calcare şi dolomite
cristaline iar spre sud se găsesc şi
conglomerate şi gresii;
Depresiuni şi culoarele
tectonice (care au funcţionat
ca bazine de sedimentare în
mio-pliocen):
-Almăjului (sau Bozovici
ajunge până la altitudinea de
240 m şi se prezintă ca un şes
asimetric-cu versanţii abrupţi
spre nord, bine închis între
masiiv montane)
- Culoarul Timiş-Cerna (culoar
tectonic tipic, drenat de râurile
omonime care au direcţii
opuse),
- Culoarul Reşiţa-Caraşova
(tectonic cu aspect deluros cu
un impact antropic avansat),
- Culoarul Bistrei,
- Culoarul Mureşului
- Culoarul Dunării sau Defileul
Dunării.
 media ian. cca. -2 … -6OC
media iul. cca. 17 … 18OC
Oceanice Media temp. 0 şi –2OC
Influenţe
climatice: de munte 1200 – 700 mm/an
Vânturile de Vest, Coşava (Foehn), Austru
Submediteraneene

Media temp. 8 –11OC

de depresiune
Și culoar de vale 800 mm/an
Vânturile de Vest, Foehnul s.a.
 Fluviul - Dunărea (cca. 5500 m³/s)

- Nera Pogăniş
- Ieşelniţa
- Cerna
râurile - Timiş
Hidrografia - Ochiul Dracului ,
- Bega naturale
- Pogăniş
- Caraş Caraş
- Miniş ş.a.

lacurile
Porţile de Fier I (Dunăre)
Văliug (Bârzava)

Nera antropice La Trei Ape (Timiş)

Teliuc (Cerna)
Teliuc (Cerna)
Porţile de Fier I (Dunăre) La Trei Ape (Timiş)

Văliug (Bârzava)
 Parcul Porţile de Fier

Ariile Parcuri Naţionale Semenic – Cheile Caraşului

protejate
Cheile Nerei – Beuşniţei ş.a.

Rezervaţii
Complexe (Cheile Nerei, Beuşniţei, Caraşului, Cazanele Dunării,
Dealul Cetăţii Devei ş.a.)
Paleontologică (Locul fosilifer Şviniţa ş.a.)
Geomorfologică (Cheile Rudăriei, Piramidele de la Mehadia ş.a.)
Speologică (Peştera Comarnic, Popovăţ ş.a.)
Faunistică (Fâneaţa cu narcise Zerveşti, ş.a.)

Obiective naturale (Peşterile: Ponicova, cu Apă, Racoviţă,

Româneşti, Gaura cu Musca, Veterani, plus endemismele
submediteraneene – laleaua pestriţă, mijdreanul, scorpionul,
broasca ţestoasă, vipera ş.a.)
 lemnul
Minereuri de fier (Ghelari, Teliuc, Ocna de Fier ş.a.)
Resursele Minereuri complexe (Sasca Montană, Ruşchiţa, Moldova Nouă ş.a.)
naturale Marmură (Ruschiţa, Alun ş.a.)
Cărbuni/huilă (Ponor, Secu, Anina ş.a.)

Hidroenergie
Carpaţii Apuseni
Caracteristici generale:

- sunt situaţi în partea de de vest a ţării;

- delimitaţi în sud de Culoarul Mureşului iar în nord de cel al Someşului;
- alt. maximă de 1849 m în Cucurbăta Mare (Bihor) şi minimă de 200 m la contactul cu
Câmpia de Vest;
- masivele se prezintă sub forma unor noduri orografice, masive şi culmi alungite;
- prezintă suprafeţe de nivelare sub formă de petice, ex. Fărcaş-Cârligatele la 1800-1600
m, Măguri-Mărişel1600-1400 m, Feneş 800-600 m;
- aici se găsesc numeroase şi spectaculoase forme carstice şi tectonice;
- prezintă numeroase chei şi defilee;
- au o alcătuire variată (un mozaic petrografic), dar o structură complexă (şisturi
cristaline, sedimentar paleo-mezozoic; eruptiv subsecvent şi efuziv, depozite miocene;
(autohtonul de Bihor şi Pânza de Codru);
- au fost definiţi la sfârşitul pliocenului şi începutul cuaternarului;
- sunt prezente depresiuni tectonice;
- precipitaţiile nu depăşesc de multe ori 1400 mm/an, ating valori de aproape 1600
mm/an;
- hidrografia este relativ bogată;
- prezintă o etajare morfoclimatică cu influenţe vestice;
- o densitate a populaţiei moderată cu exceptia depresiunilor;
- prezintă un potenţial turistic însemnat;
- există numeroase fenomene de risc geomorfologic
- ocupă o suprafaţă de 10750 kmp; 4,5% din sup. ţării şi 16,2% din Carpaţi.
Munţii Arieşului (Masivul Central
Apusean) situaţi în cea mai mare parte a
bazinului Arieşului:
-Munţii Vlădeasa (1836 m) alcătuiţi din roci
magmatice, şisturi cristaline şi petice de
calcare jurasice;
- Munţii Gilău-Muntele Mare (1826 m) din
şisturi cristaline şi intruziuni granitice, dar
apar şi petice de calcar jurasice şi fliş;
- Munţii Bihor (relativ centrali) sunt alcătuiţi
din şisturi cristaline peste care se găseşte
un sedimentar mezozoic (calcare şi
dolomite) şi ating altitudinea maximă din
unitate, de 1848 m în vf. Cucurbăta Mare,
cu forme de relief determinate de litologie
(domină formele reliefului dezvoltat pe
calcare, prin peşteri, doline, chei ş.a.);
Munţii Mureşului sunt reprezentaţi de
grupele montane limitate în partea
exterioară sudică sau estică de Valea
Mureşului:
- Munţii Zarandului sau Highiş-Drocea
alcătuiţi din şisturi cristaline, intruziuni
magmatice (Highiş) cu 798 m şi roci
sedimentare spre est (Drocea, cu 836
m);
- Munţii Metaliferi cu o structură
geologică complexă (şisturi cristaline,
sedimentar de tip fliş cretacic, roci
bazaltice ş.a.) prezintă un peisaj variat
(măguri, forme conice, platouri, bare
de calcar, uneori chiar un relief domol,
şi sectoare de vale transversală de
tipul cheilor);
- Munţii Trascăului alcătuiţi din
cristalin, fliş cretacic (cu predominarea
calcarelor), cu un relief spectaculos
(chei, depresiuni, peşteri, relief
ruiniform ş.a.);
Munţii Osteanei situaţi la
nord de Valea Crişului
Repede, reprezentaţi din
două culmi înguste,
-Munţii Meseş formaţi din roci
cristaline şi un sedimentar
paleogen pe flancuri, limitaţi
de fracturi profunde;
- Munţii Plopiş (Şes) care se
prezintă tot ca un horst
cristalin;
Munţii dintre Crişuri reprezentaţi
din două digitaţii vestice limitate în
nord de Crişul Repede iar în sud de
Crişul Alb şi separate de Crişul
Negru,
-Munţi Pădurea Craiului alcătuiţi din
conglomerate, gresii, dar mai ales
calcare mezozoice cu un relief
specific de carstificare;
- Munţii Codru-Moma au caracter de
horst ca şi precedentul şi este
alcătuit din roci cristaline, eruptive şi
sedimentar paleozoic şi calcare
jurasice cu o altitudine de numai
1112 m în vf. Pleşu;
Depresiunile şi culoarele
tectonice (unele de tip golf-
incluse de cele mai multe ori la
dealuri)
-Vad-Borod (pe Valea Crişului
Repede), Beiuş (pe Valea
Crişului Negru) sunt depresiuni
tectonice, din vestul Carpaţilor
Apuseni, sub forma unor golfuri,
localizate pe sisteme de
grabăne;
- Brad-Hălmagiu (pe Crişul Alb),
- Zlatna (pe Valea Ampoiului),
- Abrud (pe valea omonimă),
- Câmpeni (pe Valea Arieşului),
depresiuni tectono-erozive bine
populate cu trepte de relief bine
evidenţiate (piemonturi, glacisuri,
terase, lunci), la care se pot
adăuga şi alte mici bazinete.
 media ian. cca. -2 … -6OC
media iul. cca. 17 … 18OC
Oceanice Media temp. 0 – 2OC şi chiar 8OC
Influenţe
climatice: de munte 1400 – 1000 mm/an (chiar 1600 mm)
Baltice Vânturile de Vest, Coşava (Foehn), Austru
(in nord)

Media temp. 8 –10OC

de depresiune
Și culoar de vale 800 mm/an
Vânturile de Vest, Foehnul s.a.
 - Crişul Repede
- Crişul Negru
- Crişul Alb
râurile - Barcău
Hidrografia - Vărăşoaia,
- Arieşul naturale
- Ampoi - Galbenul,
- Someşul Mic
- Mureşul ş.a.

lacurile
Someşul Cald (Fântânele)
Iada (Leşu)
antropice

Izbucuri (Călugări, Aştileu şa.)

izvoare

Termale (Moneasa)
 Apuseni

Ariile Parcuri Naţionale

protejate

Rezervaţii
Complexe (Cheile Râmeţului ş.a.)
Faunistice (Cheile: Intregalde, Vălişoarei, Turului, ş.a.)
Geologice (Muntele Vulcan, Detunata Goală, Calcarele de la Ampoiţa ş.a.)
Geomorfologică (Cheile Ordâncuşei, Galbenei ş.a.)
Speologică (Vântului, Meziad, Urşilor, Gheţarul Scărişoara ş.a.)

Obiective naturale (Peşterile: Groapa lui Inele, Urşilor,

Cheile Gheţarul de la Vârtop, Cheile Turzii, Cheile Turenilor, Detunata
Râmeţului Flocoasă, ş.a.)

Cheile
Întregalde
 Baia de Arieş

lemnul
Cărbune brun (Ţebea ş.a.)
Resursele Minereuri de fier (Băişoara ş.a.)
naturale Minereuri complexe (Baia de Arieş, Roşia Montană ş.a.)
aur - argint (Roşia Poienii, Săcărâmb, Bucium, Băiţa ş.a.)
molibden (Băiţa)
cinabru (Izvorul Ampoiului)
bauxită (Vârciorog, Dobreşti)
marmură (Vaşcău, Moneasa, Căprioara ş.a.)
calcar (Sănduleşti)
granit (Săvârşin)
travertin (Banpotoc, Geoagiu Băi)
ş.a

Hidroenergie