Campia

Română
Caracteristici generale:

- în context european, este o câmpie joasă, situată în sud-estul părţii central-estice a

continentului, îmbrăcând forma de “fund de sac”;
- “grânarul ţării” şi nu numai – în epoca modernă;
- s-a format în urma retragerii lacului cuaternar existent la exteriorul Carpaţilor;
- are o suprafaţă de cca. 52 000 kmp;
- o lungime de peste 400 km (pe mediana curbata atinge 500 km);
- lăţimea variază între 20 (minimă; în Oltenia – pe medianul Pleniţei) şi 140 km (pe linia
Zimnicea-Piteşti);
- altitudinal variază de la circa10 m, chiar si sub aceasta valoare, 6 m (la vărsarea Prutului
în Dunăre) şi circa 300 m în câmpiile piemontane;
- unitate de platformă, alcătuită din fundament (cristalin) şi depozite de umplutură;
- din punct de vedere geologic se suprapune pe următoarele unităţi structurale:
- nordul Platformei Moesice;
- un promotor al Orogenului nord-dobrogean;
- prelungirea Dobrogei centrale.
- alcătuită dintr-o varietate mare de tipuri genetice (de glacis, piemontane, de subsidenţă
ş.a.);
- procese geomorfologice specifice litologiei (pe nisipuri, pe loess ş.a.);
- prezintă un număr de 8 terase, pe râurile mari;
- râurile aduc un aport de cca. 600 mc/s în Dunăre;
- sunt prezente numeroase tipuri genetice de lacuri;
- apele subterane sunt prezente la adâncimi diferite şi cu mineralizaţii complexe;
- clima – temperat continentală cu variaţii însemnate între vest şi est;
- vegetaţia prezintă o zonalitate latitudinală, de la cea de stepă din est, la silvostepă şi de
pădure (în partea central-nordică);
- Solurile sunt în general distribuite în fâşii longitudinale (molisoluri, argiluvisoluri şi
cambisoluri), la care se adaugă solurile azonale (aluviale, halomorfe, hidromorfe ş.a.)
- populaţia prezintă o densitate ce variază de la 70 la 140 loc/kmp (dar poate atinge şi 200
loc/kmp);
- însumează cca. 7 mil. de locuitori, dintre care 60% trăiesc în mediul urban;
- resursele sunt dominate de cele de sol şi mai puţin de subsol;
- turismul este legat în mod speciale de obiectivele din spaţiul urban;
Tipuri genetice generale de câmpii: câmpii fluvio-lacustre, câmpii fluvio-marine, câmpii
litorale şi platforme de abraziune
- Câmpia de Vest: de glacis, piemontane terasate, piemontan terminale, de terase, de podiş
peneplenizat, de subsidenţă, câmpii-conuri;
- Câmpia Română: piemontane vechi getice, piemontane cu strate de Frăteşti, piemontane
subcarpatice, piemontan-terminale, de glacis subcarpatic, de glacis
premoldav, de glacis-piemontan predobogean, de terase, de subsidenţă,
de tip bălţi dunărene vechi/tabulare, de tip baltă actuală, de terase cu
nisipuri;

-Delta Dunării:
fluviatilă,
Fluvio-maritimă;

- Câmpia litorală;

- Platforma de
abraziune.
Câmpia Olteniei (la vest de Olt), predomină câmpia de terase,
piemontane şi cu dune (Câmpia Blahniţei, Câmpia Desnăţuiului, Câmpia
Romanaţi)
Câmpia Teleormanului (între Olt şi Argeş) prezintă câmpuri fragmentate
(Câmpia Piteştiului-terasată, Câmpia Boian, Câmpia Burnas-piemontană
prebalcanică, Câmpia Găvanu-Burdea);
Câmpia Ialomiţei cu:
-câmpii piemontane
(Câmpia Târgovişte-
Prahova),
- câmpii de subsidenţă
(Titu-Gherghiţa-Sărata),
- câmpii piemontan
terminale (Câmpia
Vlăsiei),
- câmpii de glacis
(Glacisul Istriţei);
Câmpia Bărăganului, predominant tabulară, format din
Bărăganul Mostiştei, Bărăganul Ialomiţei şi Câmpia
Brăilei;

Lunca Dunării
cu lăţimi diferite,
cu două
sectoare
distincte, unul
mai îngust până
la Călăraşi şi
unul mai larg
Călăraşi-Brăila
(Insula Ialomiţei
şi Insula Mare a
Brăilei).
Câmpia Siret-Buzău, un
şes complex format din
Câmpia Piemontană a
Râmnicului, Câmpia
Siretului Inferior
(subsidenţă), Câmpia
Galaţiului (tabulară şi cu
dune) şi Câmpia Brăilei;
Caracteristici climatice:
Factorii genetici ai climei:
-radiația solară – înte 127.5 și 122.5 kcal/cm3;
- durata insolației – peste 2250 ore/an;
- circulația generală a atmosferei: ciclonii mediteraneeni, anticiclonul est-european,
anticiclonul azoric, anticiclonul scandinav;
- structura suprafeței active.

Factorii genetici ai climei:

- temp media anuală: între 9.8-11 grade Celsius.
- temp medie a lunii ianuarie: cca. -2 – -3 gr C.
- temp medie a lunii iulie: cca. 21 – 23 gr C.
- nr. mediu anual de zile de vară: 95-100 zile.
- nr. mediu anual de zile cu îngheț: 90-110 zile.
- precip anuale medii: 690 – 470 mm/an;
- calmul atmosferic: 35-55 % (la vest de Argeș) și sub 10% în lungul Dunării;
-Viteza medie a vântului: între 2 și 5 m/s;
-Vanturile dominante: austrul, crivăţul

Sinteza!!
-influențe climatice de tranziție;
- influențe climatice de ariditate;
-influențe climatice submediteraneene;
Factorii genetici ai climei:
-radiația solară – înte 127.5 și 122.5 kcal/cm3;
- durata insolației – peste 2250 ore/an;
- circulația generală a atmosferei: ciclonii mediteraneeni, anticiclonul est-european, anticiclonul
azoric, anticiclonul scandinav;
- structura suprafeței active.

Factorii genetici ai climei:

- temp media anuală: între 9.8-11 grade Celsius.
- temp medie a lunii ianuarie: cca. -2 – -3 gr C.
- temp medie a lunii iulie: cca. 21 – 23 gr C.
- nr. mediu anual de zile de vară: 95-100 zile.
- nr. mediu anual de zile cu îngheț: 90-110 zile.
- precip anuale medii: 690 – 470 mm/an;
- calmul atmosferic: 35-55 % (la vest de Argeș) și sub 10% în lungul Dunării;
-Viteza medie a vântului: între 2 și 5 m/s;
-Vanturile dominante: austrul, crivăţul
Factorii genetici ai climei:
-radiația solară – înte 127.5 și 122.5 kcal/cm3;
- durata insolației – peste 2250 ore/an;
- circulația generală a atmosferei: ciclonii mediteraneeni, anticiclonul est-european, anticiclonul
azoric, anticiclonul scandinav;
- structura suprafeței active.

Factorii genetici ai climei:

- temp media anuală: între 9.8-11 grade Celsius.
- temp medie a lunii ianuarie: cca. -2 – -3 gr C.
- temp medie a lunii iulie: cca. 21 – 23 gr C.
- nr. mediu anual de zile de vară: 95-100 zile.
- nr. mediu anual de zile cu îngheț: 90-110 zile.
- precip anuale medii: 690 – 470 mm/an;
- calmul atmosferic: 35-55 % (la vest de Argeș) și sub 10% în lungul Dunării;
-Viteza medie a vântului: între 2 și 5 m/s;
-Vanturile dominante: austrul, crivăţul
 Caracteristici hidrografice:
Apele subterane
1.1. Apele freatice.
-de la sub 5 m în lunci la peste 20 m pe câmpurile acoperite cu depozite loessoide.
- un grad de mineralizare vairat, dar mic (1 – 3 g/l) şi o compoziţie chimică cu carbonaţi, cloruri şi sulfaţi.
1.2. Apele de adâncime
-cantonate deasupra stratelor argiloase și marnoase mio – pliocene sau umplu golurile din calcarele
mezozoice
-un grad de mineralizare ridicat, dar variat spaţial, duritate mare, caracter ascensional sau artezian.

2. Apele de suprafaţă
Se pot separa râuri alohtone şi râuri autohtone, cu deosebirea a cel puţin două subtipuri în cadrul fiecăreia.

2.1. Reţeaua alohtonă,

- cu obârşii în Carpaţi: Jiul, Oltul, Argeşul, Dâmboviţa, Ialomiţa, Prahova, Buzăul, Râmnicul Sărat, Putna, Siretul ș.a. străbat
câmpia pe distanţe ce depăşesc 70 km (scurgerea de primăvară reprezintă 40 – 45 % din total, după care urmează scurgerea
de vară, cu 24 – 30 %, cea de iarnă 14 – 25 % şi cea de toamnă cu numai 10 – 15%).
- cu obârşia în dealurile periferice
- râurile de la vest de Olt: Blahniţa, Drincea, Desnăţui, Teslui cu lungimi sub 100 km, suprafeţe bazinale reduse (cca. 10 – 15%
în dealuri), pantă longitudinală mică, albii înguste şi meandrate, valoarea medie multianuală a debitului lichid este în jur de 1
m3/s.
- râurile dintre Olt şi Dâmboviţa bazinului Vedea și Teleormanul apar și câteva pâraie afluente Argeşului, ce coboară din Podişul
Cândeşti (Potopu, Cobia).
-râurile de la exteriorul Subcarpaţilor de Curbură : Cricovul Dulce cu afluentul Proviţa, Cricovul Sărat, Sărata, Câlnăul, Râmna,
Milcovul şi Şuşiţa;
- râurile din sudul Podişului Bârladului: Bârladul (cca 50 km în câmpie) şi Suhurlui. Primul, în câmpie are o albie meandrată, într-
o luncă joasă largă; prezintă meandre şi cursuri părăsite.

2.2. Reţeaua autohtonă.

- bazinele Călmăţui, Neajlov, Ilfov, Colentina etc. , cu debite medii reduse (1,04 m3/s la Dâmbovnic, 0,97 m3/s la Glavacioc, 2,2
m3/s la Câlniştea, 6,48 m3/s la Neajlov; 0,63 m3/s la Colentina), dar care variază mult între situaţiile extreme.
 2.4. Dunărea
Cel de-al doilea fluviu ca mărime al Europei, ce înregistrează o lungime totală de
2.860 km, se desfăşoară în ţara noastră pe 1075 km (Baziaş - Sulina). Din aceştia,
în jur de 800 km se află la sudul şi estul Câmpiei Române (cca 536 km de la Cetate
la Călăraşi, 195 km în sectorul bălţilor şi restul până la confluenţa cu Prutul).

Debitul mediu al Dunării creşte de la 5.300 m3/s (Baziaş), la 6.000 m3/s (Olteniţa) şi
la 6.400 m3/s la Ceatal Ismail.

-debitele maxime sunt de 2 – 3 ori mai mari (15.100 m3/s Orşova la 13.04.1940;
15.900 m3/s la Olteniţa în mai 1942; 15.500 m3/s la Ceatal Ismail, la 05.06.1970),

-cele minime de cca 3 – 4 ori mai mici (1.250 m3/s Orşova la 12.01.1954; 1.450 m3/s
Olteniţa în ianuarie 1964 şi 1.350 m3/s la Ceatal Ismail în octombrie 1921).
Campia de Vest a României
Caracteristici generale:

- numită şi Câmpia Banato-Crişană care face parte din marea Câmpie a Tisei (a Dunării
Mijlocii);
- se întinde pe o lungime de cca. 500 km;
- lăţimea variază de la 12 km (în dreptul localităţii Oradea) şi 120 km (în axul Mureşului);
- altitudinal se prezintă între 75 şi cca. 130 m;
- din punct de vedere geologic se regăseşte pe orogenul Depresiunii Panonice, format din
cristalin (proterozoic-paleozoic-mezozoic), fragmentat de linii de falie şi o cuvertură
sedimentară cu o grosime de până la 5000 m;
- procese geomorfologice specifice litologiei şi condiţiilor locale;
- climatul temperat cu influenţe oceanice, dar cu variaţii de la nord la sud;
- hidrografia este reprezentată prin râuri alohtone u direcţie est-vest;
- solurile sunt specifice potenţialului fizico-geografic: molisoluri, argiluvisoluri şi cambisoluri),
la care se adaugă solurile azonale (aluviale, halomorfe, hidromorfe ş.a.);
- resurse de lagună şi apele termale;
- densitatea populaţiei creşte de la 50 loc/kmp pana la 100 loc/kmp;
- peste 60% din locuitori aparţin mediului urban;
Câmpii înalte, cu poziţie subcolinară situate frecvent la 120-180 m, iar genetic
se deosebesc câmpii de glacis (ex. pe stânga Barcăului, glacisul Barcăului,
Glavisurile Ardudului şi Tăşnadului), câmpii piemontane (Câmpia Vingăi-vechi
con aluvial al Mureşului), câmpii de terase la ieşirea din munţi, în cadrul
golfurilor depresionare (formate din 1-3 terase, pe stânga Crişului Alb – Câmpia
Bocsigului, pe Bega, pe stânga Timişului), câmpii piemontan-terminale cu
loess şi nisipuri (ex. Câmpia Carei, Câmpia Năldac, Câmpia Arad ş.a.);

- Câmpii joase, desfăşurate în regiunile coborâte unde subsidenţa (câmpii de

subsidenţă), încă activă a impus un intens proces de aluvionare. Se află la o
altitudine de 85-100 m şi se ridică doar cu câţiva metrii deasupra albiei râurilor
(Câmpia Timişului Inferior, Câmpia Salontei). Se mai întâlnesc şi câmpii de
luncă (ex. Câmpia Lugojului).