UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI

FACULTATEA DE GEOGRAFIE

SPECIALIZAREA CARTOGRAFIE

ANALIZA RELIEFULUI FLUVIATIL AL RÂULUI IALOMIȚA PENTRU

SECTORUL MOLDOVENI– COȘERENI

Proiect –LP Geomorfologie

Proiect realizat de :

Busuioc Gigel

Bányai Rafael

Grupa 211
1.Descriera fizico-geografică a sectorului de studiu

Râul Ialomița în sectorul MOLDOVENI– COȘERENI

Râul Ialomița izvorăște din Carpații Meridionali (Munții Bucegi) și își desfășoara albia pe o

lungime de 400 km , având o rețea hidrografică codificată de 3.131 km și își adună apele dintr-un
bazin de recepție de 9431 km² situat în partea de sud a țării, orientarea generala a râului fiind
inițial NV-SE, apoi V-E. Valea Ialomiței coincide cu unul dintre cele mai importante trasee ale
transhumanței: "drumul oii" pornea din Carpați și înainta până la confluența Ialomiței cu
Dunărea, unde se afla Orașul de Floci importantă piață de desfacere a lânii.

Relieful judeţului Ialomiţa poartă amprenta situării sale în diviziunea estică a Câmpiei Române –
Bărăganul, fiind dominat de câmpuri tabulare întinse şi lunci. Circa 65% din suprafaţa judeţului
aparţine Câmpiei Bărăganului, 15% Luncii Dunării, 9% Câmpiei Vlăsiei şi 11% luncii Ialomiţei
şi câmpiei de divagare Argeş – Buzău.

Relieful fluviatil se compune din acele elemente ale peisajului geomorfologic al uscatului
terestru,ce au rezultat în urma proceselor de eroziune,transport și acumulare a sedimentelor de
către apa de suprafață a cărei scurgere prezintă diferite trepte de organizare.

Din punct de vedere geologic, zona Ialomiţei este un bazin de sedimentare maritimă lacustră.

Altitudinal, relieful în judeţ se desfăşoară în trepte de la nord la sud şi de la vest spre est. Zona
cea mai înaltă – 91 m se află pe Platoul Hagienilor, lângă satul Platoneşti, ei alăturându-i-se
Piscul Crăsani – 81 m şi Câmpul Grindu – 71 m. Altitudinea minimă este de 8 m, în nordul
incintei îndiguite a Braţului Borcea.

Din punct de vedere geologic, zona Ialomiţei este un bazin de sedimentare maritimă lacustră.Din
punct de vedere geologic, spaţiul hidrografic Buzău-Ialomiţa se compune dintr-o multitudine de
formaţiuni aparţinând Paleozoicului, Mezozoicului sau Neozoicului. În zona montană sunt
prezente şisturi cristaline şi granite, care suportă uneori roci sedimentare permo-mezozoice.
Flişul intern ce capătă lăţimea maximă la Curbura Carpaţilor este constituit dintr-un complex
inferior de marne, marne calcaroase, microconglomerate, peste care urmează un complex de
şisturi argilo-marnoase cenuşii negricioase, cu intercalaţii de gresii şi calcare, la care se adaugă
şisturi negre şi apoi complexul conglomeratic. Subunităţile depresiunilor intramontane s-au
format ca unitate geomorfologică în Sarmaţian. În zona deluroasă subcarpatică aflată în spaţiul
hidrografic Buzău-Ialomiţa se regăsesc depozite din miocen şi sarmato-pliocene. Aici se găsesc
roci siliciose, carbonatice şi roci organogene. La câmpie apar în general, roci arenitice şi pelitice
(bolovănişuri, pietrişuri, nisipuri, marne, argile şi maluri), depozite ce datează din perioada
începând din Paleozoic şi până în Neozoic.

Solurile județului Ialomița sunt cernoziomuri (193.000 ha.), cambice (25.000 ha.) și brun - roșcat
( 1.000 ha.), solurile aluviale (36.000 ha.) și solurile sărăturate - solonceacuri și solonețuri (800
ha.). și altele. Majoritatea solurilor sunt favorabile agriculturii constituind una dintre bogățiile
județului Ialomița.

Resursele subsolului județului Ialomița sunt reprezentate de :

 petrol și gaze naturale în perimetrul Urziceni-Colilia-Grindu ;

 loessul cu o textură foarte fină - Urziceni, Țăndărei, Slobozia, Manasia ;
 nisipul, în zona Hagieni și albia râurilor ;
 nămolul terapeutic sapropelic la Amara și Fundata.
 izvoare sulfuroase la Ciulnița , Perieți, Amara, Valea Ciorii.
 izvoare termale - Giurgeni, Amara.

Vegetație

Vegetația județului Ialomița are caracter de stepă pe 65% din suprafața sa, întâlnindu-se
următoarele tipuri :

 de stepă primară la Cocora, Sălcioara, Movila, formată din graminee lipsite de valoare
furajeră;

 de silvostepă, în sud-vestul județului, cu păduri mari la Groasa, Odaia Călugărului,

Sinești, Deleanca, Morăreanca, unde se înregistrează arborele de stejar pufos și brumăriu,
cer, gârniță, salcâm ;

 de stepă, cu arbori și arboret de pădure, regăsiți în pădurile de la Redea (com. Ion Roată),
Cornatele (com. Cosâmbești), Beslești - Popești (com. Sudiți), Ciunga (com. Movila) și
 care cuprind frasinul, părul și mărul pădureț, ulmul, jugastrul, păducelul, porumbarul,
lemnul câinesc, măceșul, cornul, sângerul.

 de luncă : stuf, papură, rogoz, salcie, plop, stejar în Lunca Ialomiței (Bărcănești, Speteni,
Alexeni, Slobozia, Bueasca, Andrășești) și în Lunca Dunării (Bordușani, Săltava,
Balaban) ;

 lacustră - orzoaica de baltă, brădișul, lintița, coada calului, limba broaștei, săgeata apei,
cucuta de apă, piciorul cocorului ;

 alte tipuri : urzica, troscot, pălămida, mohor, mușețel, coada șoricelului, păpădie, ceapa
ciorii, ghiocel, brebenel, etc.

Râul Ialomiţa (cod cadastral XI.1.) îşi culege izvoarle glaciare situate pe versantul sudic al
Masivului Bucegi, în jurul altitudinii de 2.390 m, de sub Piatra Obârşiei. Acesta are o lungime de
417 km şi o suprafaţă a bazinului hidrografic de 10.350 km2 . Râul Ialomiţa primeşte 142
afluenţi, dintre care amintim: Ialomicioara Mica (S = 95 km2 ; L = 24 km), Bizdidelul (S = 92
km2 ; L = 26 km), Cricovul Dulce (S = 611 km2 ; L = 71,7 km), Crivăţul (S = 85 km2 ; L = 32
km), Prahova (S = 3.735 km2 ; L = 169 km), Sărata (S = 1388 km2 ; L = 75 km) ş.a

2.Tipul de relief predominant în sectorul de lucru

Identificăm în areal un relief de tip fluviatil pentru că această zona face parte din Lunca
Ialomiței . Lunca Ialomiţei în sectorul nostru are un profil asimetric, cu malul drept mult mai
înalt decât malul stâng, la baza căruia apar în ultima treime a cursului 2 terase. Fiind presărată cu
păduri şi formând o adevărată oază, lunca a fost populată de timpuriu, în lungul ei înşirându-se
pe ambele maluri un şirag neîtrerupt de sate.
3.Tipul de albie conform clasificării lui Schumm
Conform clasificării lui Schumm sunt cunoscute 3 tipuri ale deformațiilor albiilor:

-albii drepte

-albii meandrate

-albii împletite

Tipul albiei identificat pe arealul de lucru este de tipul albiilor meandrate .Albiile meandrate
numite și sinuoase corespund coeficietului de sinuozitate de 1,5 sau mai mare.Albiile meandrate
se calculează conform coeficientului de meandrare sau coeficientului de
sinuozitate.Coeficientul de sinuozitate (Ks)este raportul dintre lungimea reală a râului și
lungimea în linie dreaptă

4. Indicele de sinuozitate și indicele de împletire

Coeficientul de sinuozitate calculat prin tehnici GIS al râului Ialomița în arealul nostru este de
4,01

Calcule:

Lr=lungimea râului-38658,966m

Ld=lungimea în linie dreaptă-9618,481m

Lî=coeficient de împletire-0,12

Lo=lungimea ostroavelor-237,974m

Lî=2*Lo/Lr

În concluzie se vede și vizual că este meandrat dar și prin tehnici GIS.

5. Morfografia și morfometria râului studiat

Figura 1. Morfometria albiei minore

Figura 2. Harta reliefului fluviatil