UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE

ŞI MEDICINĂ VETERINARĂ “I. I. de la BRAD” IAŞI

FACULTATEA DE AGRICULTURĂ
SPECIALIZAREA INGINERIE ECONOMICĂ ÎN AGRICULTURĂ
ÎNVĂȚĂMÂNT LA DISTANȚĂ
ANUL UNIVERSITAR 2018-2019

PEDOLOGIE
CADRUL NATURAL DE AMPLASARE A TERITORIULUI
U.A.T. ȘTEFĂNEȘTI
JUDEȚUL BOTOȘANI
LOCALITĂȚILE:ȘTEFĂNEȘTI,ȘTEFĂNEȘTI-SAT,
BOBULEȘTI,BĂDIUȚI,STÂNCA

Profesor
Conf. dr. Eugen Teodorescu - Soare

Student
Popescu(Ștefan)
Elisabeta-Loredana
Anul I
 Sem. I
1. Localizarea geografică şi administrativă a teritoriului

Din punct de vedere geografic , teritoriul luat în studiu este situat în partea
estică a judeţului Botoşani , la aproximativ 50 Km de municipiul Botoşani, având ca vecini
: la nord teritoriul administrativ al comunelor Ripiceni şi Mihălăşeni , la est Republica
Moldova, la sud teritoriul administrativ al comunei Româneşti iar la vest teritoriul
administrativ al comunelor Durneşti şi Dobârceni . Oraşul Ştefăneşti are în componenţă
următoarele sate : Stânca , Bâdiuţi , Bobuleşti .

2. Condiţii fizico-geografice
2.1. Relieful

Teritoriul administrativ al oraşului Ştefăneşti, din punct de vedere

geomorfologic, face parte din Câmpia Moldovei , subunitatea - terasele şi zona de luncă a
Prutului .
În partea de nord – vest a acestui teritoriu , o mică suprafaţă aparţine
subunităţii Depresiunii Başeului .
Arealul studiat prezintă de la est la vest două unităţi geomorfologice locale
distincte şi bine caracterizate morfografic, morfometric, geologico-litologic, hidrografic,
hidrogeologic, climatic şi ca înveliş de soluri.
a) Prima unitate geomorfologică o reprezintă şesul Prutului, care este cel mai
mare şes aluvionar . Din cauza caracterului subsecvent al văii , albia minoră puternic
meandrată a Prutului , este deplasată la început către baza versantului stâng , iar mai apoi
către baza versantului drept , cu funcţie de cuestă . Albia majoră are lăţimea de 5Km şi o
înclinare generală de 0,6‰ . Lunca Prutului reprezintă unitatea geomorfologică care atât
prin dimensiunea sa de pe raza teritoriului Ştefăneşti cât şi prin complexitatea condiţiilor
pedogenetice , ocupă un loc important în cartarea de faţă .
1.
În această luncă deosebim două zone care prin caracteristicile factorilor pedogenetici
determină soluri variate . Ne referim în primul rând la zona de nord a luncii (respectiv de la
nord de oraşul Ştefăneşti până în dreptul satului Bădiuţi ) care reprezintă zona de
confluenţă a râului Başeu cu Prutul .
Partea de sud a luncii şi în special zona de la sud de satul Bobuleşti prin
trăsăturile pe care le oferă capătă un caracter de strictă dependenţă a râului care a generat-o
(Prutul). În general lunca Prutului , atât în partea de nord cât şi în cea de sud ( de pe raza
oraşului Ştefăneşti ) prin slaba înclinaţie şi dimensiuni mari ca lungime , crează condiţii
foarte variate în geneza solurilor . Factorii de hidromorfism şi cei halomorfi ( favorizaţi de
apa Başeului ) sunt condiţii de prim ordin în geneza solurilor de pe această formă
geomorfologică .
În acest sector lunca are altitudinea maximă de 60m .
Aluviunile din acest sector sunt formate aproape continuu din nisipuri fine şi
uneori din prundişuri cu grosimi ce oscilează între 2-5 m.
Nivelul apei freatice oscilează între 3m în apropierea râului, până la peste 5m
în restul luncii .
b) Zona de platouri are înclinare spre sud-est şi o lăţime ce variază între
câteva sute de metri şi 1 – 2 Km . Aceste platouri sunt fragmentate de văi formate prin
eroziune sculpturală , caracteristică platformei Moldoveneşti . Altitudinea zonelor de
platouri , relativ uniformă , creează aspect de câmpie .
c ) Versanţii văilor cu pante relativ ridicate (15 – 20 %) sunt deosebiţi între
ei , atât ca lungime cât şi ca înclinaţie .
Astfel , versanţii din dreapta firelor de vale sunt mai lungi , cu pante mai mici , iar
procesele de alunecare şi eroziune mai puţin frecvente , spre deosebire de versanţii din
stânga care se caracterizează prin pante cu valori mai ridicate şi frecvente fenomene de
alunecare .

2.
 d ) terasa a -I- a ( terasa de lângă luncă ) se întinde de la nord la sud şi are o lăţime
ce variază între 200 – 300 m în partea de centru a oraşului Ştefăneşti , ajungând la circa
800 – 900 m lăţime spre centrul Bobuleştilor .
În dreptul satului Stânca şi mai exact la sud de acest sat ( zona dintre Stânca
şi Ştefăneşti ) , terasa a – I – a este confundată cu lunca râului Başeu care şi – a trasat albia
traversând de la nord – vest spre sud – est terasele Prutului . Aşadar , în această parte (din
dreptul satului Murguţa şi până la nord de oraşul Ştefăneşti ) se poate vorbi de o altă
unitate

3.
 2.2. Litologia depozitelor de suprafaţă

Din punct de vedere geologic teritoriul administrativ Ştefăneşti se suprapune

peste unitatea geostructurală a Podişului Moldovei, ce reprezintă prelungirea spre vest şi
sud-est a Platformei Podolice , care se scufundă treptat către vest şi sud sub formă de trepte
Fundamentul Podişului Moldovei este constituit ditr-o serie de depozite
sedimentare care aparţin paleozoicului, cretaceului mediu, miocenului, pliocenului şi
cuaternarului .
Depozitele siluviene sunt aşezate discordant peste un fundament de şisturi
cristaline precambiene cutate metamorfozate şi străbătute de roci magmatice vechi .
Sarmaţianul cu cele trei etaje ale sale (Wolhinianul, Besarabianul,
Chersonianul) , alcătuiesc cea mai mare parte din formaţiunile pe care le întâlnim şi sunt
formate din : conglomerate, gresii, nisipuri, argile şi marne, care au servit ca material
parental .
Solurile s-au dezvoltat toate pe cuvertura postprotoerozoică (depozite
volhiniene şi cuaternare ).
Depozitele volhiniene sunt alcătuite dintr-un complex de argile şi marne cu
alternanţe de nisipuri, la care se mai adaugă şi unele orizonturi subţiri de gresii şi
prundişuri.
Cuaternarul este reprezentat prin depozite aluviale şi prin transformarea ’’în
situ’’ a depozitelor volhiniene.
Din punct de vedere litologic, s-au întâlnit doar roci sedimentare, ce au servit
ca material pentru formarea solurilor . În cadrul arealului studiat se observă că predomină
depozitele löessoide , argilele, argilele salifere (depozitele salifere ) urmate de depozite
aluviale coluviale şi fluviatile.
4.
Argilele sunt cele mai fine roci detritice ce se formează din transformarea diagenetică a
mâlurilor şi a nămolurilor din bazinele marine . În stare uscată au diferite culori datorate
unor impurităţi de natură minerală şi organică . Prin umezire culoarea se închide şi devin
plastice , această ultimă proprietate a lor favorizând fenomenele de alunecare pe
versanţi .Pe aceste depozite s-au format soluri de tipul cernoziomurilor, cernoziomurilor,
faeoziomurilor, gleiosolurilor, soloneturilor, erodosolurilor şi regosolurilor .
Depozitele salifere se diferenţiază de argilele prezentate anterior printr-o
cantitate sporită de săruri, au culoarea gălbui vineţiu albicios cu pete de reducere şi oxidare
Conţinutul de carbonaţi este scăzut, iar dintre săruri domină sulfaţii care se
prezintă fie sub formă de vinişoare cu aspect viermiform, fie sub formă de aglomerări
formate din cristale mici sau mari (creastă de cocoş ).
Solurile formate pe aceste depozite sunt de tipul soloneţurilor .
Depozitele löessoide au o origine mai recentă şi sunt constituite dintr-un
material de culoare gălbuie intens, sunt friabile, afânate, poroase, conţin argilă şi carbonat
de calciu sub formă de pseudomicelii sau concreţiuni .
Se întâlnesc atât depozite löessoide eluviale, acoperind în general platouri şi
versanţi slab înclinaţi, cât şi deluviale, care au suferit o acţiune de transport datorită
diferiţilor agenţi şi ocupă versanţii cu pante mari, accentuate .
Solurile evoluate întâlnite pe depozite löessoide sunt cernoziomurile,
faeoziomurile, erodosolurile şi regosolurile .
Depozitele aluviale sunt depozite actuale depuse în mod succesiv în lunci şi
pe fire de vale care acoperă pe adâncimi variabile depozitele de argilă.
Solurile evoluate pe aceste depozite sunt în general impermeabile,gleizate,
salinizate, reci şi sunt de tipul aluviosolurilor .

5.
 2.3. Hidrografia şi hidrogeologia

Teritoriul administrativ al comunei Ştefăneşti este străbătut de la NV spre SE

de următoarele cursuri de apă :
- Râul Prut
- Râul Başeu
- Pârâul Corogea
Râul Prut face parte din grupa estică de râuri a României . El izvorăşte din
Carpaţii Păduroşi – masivul Cernohova – şi după ce parcurge 882 Km, se varsă în Dunăre
la est de Galaţi. Suprafaţa întregului său bazin hidrografic este de 28.396 Km 2 , din care
10.990 Km2 se află pe teritoriul ţării noastre.
Din dreptul localităţii Oroftiana unde atinge România şi până în dreptul
comunei Rădăuţi Prut, el curge de la vest la est . În aval până la vărsare , Prutul îşi scimbă
direcţia curgând de la nord-vest la sud-est, iar albia se adânceşte şi se îngustează până la
100m, în dreptul localităţii Stânca . În val de acumularea Stânca-Stefăneşti lunca se
lărgeşte din nou până la vărsare .
Apele Prutului curg încet din cauza pantei mici (0,10%) formând multe
meandre .
Exemplificăm câteva date hidrologice privind râul Prut :

Volume de apă scurse anual (milioane mc.)

An
Mediu Secetos 70% Secetos 80% Secetos 95% Secetos 5%
1985 1672 1553 1256 303

6.
 Debite medii zilnice medii anuale ( mc/ s )
Asigurarea
70% 80% 90% 95% 97%
9,80 8,70 7,45 6,50 5,90

Debitul mediu lunar minim având asigurarea de 95% este de 9,05mc/s

Debitele medii lunare minime în perioada VI-VII (mc/s)
Asigurarea
60% 70% 80% 90% 95%
30,4 27,4 24,2 22,5 21,0

Debite maxime anuale (mc/s)

Asigurarea
10% 5% 2% 1%
1280 1500 1920 2300

Debitul mediu anual al Prutului la vărsare este de numai 76 mc /s ceea ce

clasifică acest râu pe locul IV .
Regimul hidrografic al Prutului este variabil . Creşterile medii de nivel
prezintă valori mai ridicate în lunile aprilie şi mai, iar valorile cele mai coborâte se
înregistrează în decembrie, ianuarie şi februarie .
Îngheţul apelor Prutului durează în cursul său mediu între 2,5-3 luni pe an .
De obicei îngheţul începe în prima decadă a lunii decembrie, iar dezgheţul în ultima
decadă a lunii februarie.
Afluenţii Prutului îi aduc un debit modest de apă cu variaţii mari în cursul
anului. Cel mai important afluent este Ceremuşul . De pe teritoriul României, Prutul
primeşte următorii afluenţi : Volovăţul, Başeul, Jijia, Bahotohul, Moşna, Pruteţul, Elanul şi
Horincea.
7.
 Râul Başeu izvorăşte din zona comunei Suharău, judeţul Botoşani. Are o
lungime de 104km, iar suprafaţa bazinului hidrografic este de 945 Km2 .
Volume de apă scurse anual (milioane mc.)
Asigurarea
An
Mediu Secetos Secetos Secetos Ploios
- 70% 80% 95% 5%
38 20 17 7 82

Debite medii lunare minime VI – VIII mc/s

Mediu Secetos Secetos Secetos Ploios
60% 70% 80% 95% 95%
0,06 0,05 0,02 0,01 -
Debite maxime anuale (mc/s)
Asigurarea
10% 5% 2% 1%
65 85 120 150

Volumele undelor de viitură (mil. mc/s)

Asigurarea
10% 5% 2% 1%
9,4 13,2 18,9 23,8

8.
 Pârâul Corogea izvorăşte din zona comunei Durneşti, având izvoarele în
dealul Guranda .Are o lungime de 29 Km şi o suprafaţă a bazinului hidrografic de 185
Km2.
Volume de apă scurse anual (milioane mc.)
Asigurarea
An
Mediu Secetos Secetos Secetos Ploios
- 70% 80% 95% 5%
38 20 17 7 82

Debite maxime anuale (mc/s)

Asigurarea
10% 5% 2% 1%
75 100 145 180

Volumele undelor de viitură (mil. mc/s)

Asigurarea
10% 5% 2% 1%
5,2 7,0 9,8 12,4

Apele freatice sunt în general sărace datorită atât rocilor cât şi condiţiiţor de
mediu.
Roca permeabilă formată în general pe depozite loessoide cu grosime ce
depăşeşte în toate cazurile 10m favorizează infiltrarea pe verticală a apelor pluviometrice
la mari adâncimi .

9.

2.4. Clima
 În scopul caracterizării climatice s-au folosit date de la staţia meteorologică
Botoşani, iar caracterizarea pluviometrică de la staţia Truşeşti (cea mai apropiată de
teritoriul studiat).
Din punct de vedere climatic, teritoriul administrativ al oraşului Ştefăneşti se
încadrează în formula Köppen Dfbx, deci un climat temperat continental de nuanţă
excesivă, cu veri calde şi secetoase şi ierni geroase. Valoarea indicelui de ariditate De
Martonne este de 30,5.

Temperatura

Temperatura medie anuală are valoarea de 8,6° C

Temperatura medie lunară şi anuală a aerului se prezintă astfel :

luna I F M A M I I A S O N D ANUAL
t-° C -4,1 -2,6 2,4 9,0 14,9 18,3 20,1 19,5 15,2 9,1 3,1 -1,5 8,6

Amplitudinea medie multianuală este de 24,2° C

Temperatura maximă (M) şi cea minimă (m) medie anuală şi lunară se prezintă astfel :
luna I F M A M I I A S O N D ANUAL
M 3,2 4,1 6,9 12,9 18,0 21,7 25,2 23,7 18,6 14,3 8,1 2,9 10,3
anual 36 25 36 50 35 46 36 46 32 96 26 13 -
m -12,2 -13,2 -4,2 5,7 12,1 15,9 18,2 16,9 12,1 5,2 -2,9 -7,3 6,8
anual 42 29 52 26 25 59 22 26 24 32 48 40

Media lunară şi anuală – amplitudine anuală se prezintă astfel :

luna I F M A M I I A S O N D ANUAL
t-° C -4,1 -2,6 2,4 9,0 14,9 18,3 20,1 19,5 15,2 9,13 3,1 -1,5 24,2

10.
Temperaturi medii de vară :
luna I I A
temp. 18,3 20,1 19,5
 Temperaturi medii de iarnă :
luna D I F
temp. -1,5 -1,4 -2,6

Temperaturi minime şi maxime – amplitudinea dintre ele

luna I F M A M I I A S O N D ANUAL
Max 3,2 4,1 6,9
12,9 18,0 21,7 26,2 23,7 18,6 14,3 8,1 2,9 10,3
min -12,2 -13,2 -4,1
5,7 12,1 15,9 18,2 19,6 12,1 5,2 - -7,3 6,8
2,5
Ampl. 15,4 17,3 11,0 7,2 5,9 5,8 7,3 6,8 6,5 9,1 11 10,2 -

Minima absolută lunară şi anuală :

luna I F M A M I I A S O N D ANUAL
t-° C 16,4 16,7 24,6 31,5 34,0 35,5 38,5 39,4 37,4 33,4 30,2 19,2 39,4

Maxima absolută lunară şi anuală :

luna I F M A M I I A S O N D ANUAL
t-° C -30,8 -30,8 -23,5 -6,5 -3,5 3,6 5,0 5,0 -3,5 -12,0 -17,2 -29,6 -30,2

Precipitaţiile

La Truşeşti, precipitaţiile anuale au valoarea de 569 mm şi sunt repartizate în

cursul unui an astfel :

luna I F M A M I I A S O N D ANUAL
mm 29,3 25,5 25,9 45,4 66,1 81,6 81,4 49,7 65,5 39,0 33,6 30,1 -

Aceste date atestă climatul temperat continental al zonei, cu un maxim

pluviometric constant la începutul verii (lunile iunie-iulie) şi un minim în luna februarie.

11.
luna I F M A M I I A S O N D ANUAL
zile 5,55 5,60 6,05 6,45 8,85 8,4 8,85 5,8 4,9 4,55 6,75 7,05 78,8
 Repartiţia precipitaţiilor este uniform distribuită în timp, perioadele secetoase
alternând cu cele ploioase .
Din punct de vedere meteorologic, perioadele secetoase au o durată medie de
13-15 zile, fapt ce duce la diminuarea producţiilor vegetale. Acest aspect se poate corecta
prin execuţia sistemelor de irigaţie .

Vânturile

Masele de aer, prin marea lor mobilitate, constituie factorul climatogen care
genereează variaţiile neperiodice ale vremii , determinând diferenţierea esenţială a
aspectului stării vremii şi ca urmare oscilaţia valorii elementelor climatice.

direcţia N NE E SE S SV V NV CALM
frecvenţa 10,7 6,4 1,7 18,7 4,3 4,3 2,1 23,6 28,2
viteza 2,3 1,0 1,0 2,7 1,7 2,2 1,8 3,4 -

Cea mai mare intensitate a vânturilor o au cele de NV, SE, N şi S.

Microclima

În cadrul teritoriului administrativ al oraşului Ştefăneşti se pot deosebi

următoarele tipuri de microclimat :
- microclimat de platou
- microclimat de versant însorit
- microclimat de versant umbrit
- microclimat de luncă şi vale
Microclimatul de platou - se întâlneşte pe forme de teren plan exceptând
şesurile aluviale şi este identic cu climatul general, deoarece aici nu întâlnim factori locali
care să deranjeze circulaţia atmosferică şi insolaţia.
12.
Microdepresiunile situate pe platouri formează un microclimat deosebit
deoarece sunt adăpostite faţă de circulaţia atmosferică orizontală,deci au o umiditate
relativă a aerului mai ridicată, iar stratul de zăpadă se topeşte mai încet. Solurile din
microdepresiuni la aceeaşi cantitate de apăprovenită din precipitaţii au un aport mai mare
de apă pluvio-nivală, ceea ce duce la dinamizarea procesului de levigare a argilei coloidale
şi a sărurilor solubile accentuându-se în acelaşi timp şi efectele de hidromorfism.
Microclimatul de versant însorit - este microclimatul întâlnit pe versanţii cu
expoziţie V; SV; S; SE; E.
Acest microclimat se caracterizează printr-o temperatură medieanuală mai
ridicată datorită perioadei mai mari de insolaţie la care este supus solul, ceea ce duce la
sărăcirea solului în apă prin evapotranspiraţie.
Încălzirea accentuată a solului de pe versanţii însoriţi crează o dinamică
atosferică verticală mai activă, fapt ce favorizează apariţia microvârtejurilor.
Datorită insolaţiei ridicate, zăpada se menţine aici mai puţin timp, topindu-se
rapid. Solurile de pe aceşti versanţi suferă mai mult de secetă, iar fenomenul de
hidromorfism este foarte slab reprezentat sau lipseşte.
Microclimatul de versant umbrit – este microclimatul întâlnit pe versanţi cu
expoziţie N; NE; NV.
Pe aceşti versanţi media anuală a temperaturii este mai scăzută, fapt ce
determină şi o umezeală mai mare a solului. Zăpada se menţine un timp mai îndelungat în
aceste zone .
Datorită temperaturii mai scăzute producerea îngheţului şi a brumelor este mai
timpurie.
Microclimatul de luncă şi vale – cuprinde în principal lunca Prutului şi valea
Başeului şi Corogei . O caracteristică a acestui microclimat este temperaturra medie anuală
mai scăzută şi o dinamică atmosferică cu o intensitate mai mare .

13.
 3 . SOLURILE

3.1. Repartiţia terirorială a solurilor

Condiţiile climatice, litologice, geomorfologice şi de vegetaţie au determinat

formarea cernisolurilor, din care predomină cernoziomurile şi faeoziomurile.
Pe circa 35,50% din teritoriu se întâlnesc faeoziomurile cambice, suprapuse în
general pe suprafeţe plane şi versanţi slab sau moderat înclinaţi, având ca rocă de solificare
depozitele loessoide şi argilele.
Cernoziomurile, în marea lor majoritate sunt suprapuse pe versanţi de cele mai
multe ori afectaţi de eroziune de suprafaţă, alunecări de teren şi fenomene de sărăturare.
Pe firele de vale se întâlnesc gleiosoluri, unde nivelul freatic este cantonat la mică
adâncime.
Aluviosolurile se întâlnesc pe şesurile râului Prut.
Pe vesanţii moderat–puternic înclinaţi se găsesc erodosolurile şi regosolurile, în
marea majoritate afectate de alunecări active de teren (sub formă de trepte, valuri şi
curgătoare) şi de fenomene de sărăturare.
O caracteristică generală a solurilor de pe teritoriul studiat o constituie gradul ridicat
de argilozitate, chiar de la suprafaţa solului şi rezerva mică de humus în orizonturile
superioare.

14.