Caracterizarea geomorfologica si geologica de la Obiectivul Balotesti

1. Caracterizarea conditiilor naturale din jurul amplasamentului

Geomorfologia

Obiectivul Balotesti este asezat pe Campia Movilitei. Aceasta face parte din Campia Vlasiei,
care reprezenta partea sudica a Campiei Ialomitei si avand cu o pozitie centrala in cadrul Campiei
Romane.
Campia Movilitei este delimitata la nord de valea Cocioclovistea si Ialomita, la est de o linie
care uneste localitatile Urziceni si Fundulea si continua pana la valea Pasarea, la vest si sud de valea
Pasarea.
Ea face trecerea de la Campia Vlasiei la Baraganul Mostistei.
Altitudinea descreste de la 100 m la Corbeanca si vestul orasului Otopeni si 80 m in partea
de est pana la 65-70 m la Branesti, cu o panta mica de circa 0,8 .
Relieful este cel de camp inalt presarat de crovuri. El este neted in partea vestica, unde
lipsesc vaiugile, dar presarat cu multe crovuri, uneori alungite sufozional pe distante de 500-1200
m. In partea de est campia este fragmentata de vai, dintre care mai importante sunt: Sindrilita si
Mostistea.

Clima

Regiunea in care se afla Obiectivul Balotesti are un climat temperat-continental, influentat

de zona de contact dintre masele de aer estice si cele vestice si sudice.
Atunci cand predomina masele estice clima devine continental excesiva, in care verile sunt
fierbinti si ierni deseori aspre. In timp ce atunci cand predomina masele de aer vestice sau sudice
avem toamne lungi si calde si ierni blande.
Temperatua medie multianuala variaza de la 11C in partea sudica pana la 10,5C in partea
nordica.
Umezeala relativa a aerului este de circa 76-78 %, cu scaderi pana la 18-20 % in perioadele
secetoase si crestei de > 80 % in perioadele cu umiditate ridicata.
Precipitatiile variaza atat latitudinal, cat si longitudinal. Astfel in partea de nord si vest
acestea sunt de circa 600 mm/an pentru ca in partea de sud si est sa scada la circa 500 mm/an.
Vanturile dominante sunt cele din sectorul estic si nordic cu viteze de 3,7-4,0 m/s, in timp ce
cele din sectorul sudic si vestic au viteze 3,3-3,4 m/s.

Hidrografia

Obiectivul Balotesti este asezat in bazinul hidrografic al raului Ialomita.

In afara de Ialomita care isi are obarsia in zona montana, celelalte cursuri din regiune isi au
obarsia in zona de campie: Pasarea, Cociovalistea, Mostistea.
Ialomita izvoreste din Muntii Bucegi, avand o lungime de 417 km si un bazin hidrografic de
10350 kmp. Altitudinea medie a bazinului hidrografic variaza de la 327 m in zona montana pana la
42 m la confluenta cu Dunarea. Panta medie a bazinului hidrografic este de 15 si latimea sa
medie este de cca. 60 km. Densitatea hidrografica a bazinului Ialomitei este de 0,30 km/kmp.
Debitul mediu al raului Ialomita variaza de la 1mc/s in zona montana pana la 40 mc/s la
confluenta cu Dunarea.
Ialomita are 142 de afluenti, dintre care cei mai importanti sunt: Prahova, Cricovul Sarat si
Cricovul Dulce.
 Dintre raurile care isi au obarsia in campie si curg prin regiune amintim: Mostistea, Pasarea
si Cociovalistea.
Mostistea izvoreste din apropierea orasului Dimieni, judetul Ilfov. Lungimea raului este de
98 km, iar bazinul sau hidrografic are o suprafata de 1758 kmp. Altitudinea bazinului variaza de la
91 m in zona de obarsie pana la 13 m la confluenta cu Dunarea. Panta medie bazinului hidrografic
este de 1 . Densitatea hidrografica a bazinului este de 0,19 km/kmp.
Debitul mediu multianual al raului este de sub 1 mc/s. Mostistea are 13 afluenti. Dintre
acestia mai importanti sunt: Belciugatete, Presnei, Argova, Colceag, etc.
Pasarea izvoreste din apropierea orasului Otopeni, judetul Ilfov. Lungimea raului este de 35
km. Este un afluent de stanga al Dambovitei, confluenta cu acesata fiind in dreptul localitatii
Fundulea. Cursul sau este permanent si foarte meandrat. Pe lungimea lui s-au facut lucrari
antropice, creindu-se lacuri pentru agrement. Afluentul sau cel mai important este Sindrilita.
Cociovalistea izvoreste din dreptul localitatii Darza, judetul Dambovita. Parcursul raului
este meandrat cu lunci largi malstinoase, pe care s-au amenjat lacuri antropice: Corbeanca,
Balotesti, Caciulati, Moara Vlasiei. In afara de lacurile antropice se mai intalnesc pe cursul raului si
lacuri de baraj natural: lacul Snagov si Caldarusani. In dreptul lacului Caldarusani Cociovalistea se
varsa in raul Vlasia, afluent de dreapta al Ialomitei.

Vegetatia

Vegetatia caracteritica regiunii se poate imparti in mai multe tipuri: forestiera, de silvostepa
si lacustra.
Vegetatia forestiera este reprezentata resturile Codrului Vlasiei. Acestea formeaza petice de
padure cum sunt cele de la Snagov si Caldarusani in care intalnim: stejar brumariu, cer, garnita,
jugastru, artar tataresc, tei argintiu, par si mar paduret.
Vegetatia de silvostepa cuprinde plante ierboase cu ar fi: troscot, firuta cu bulb, pir gros,
patlagina, trifoi, etc. In mare parte pajistile cua ceasta vegetatie caracteristica de silvostepa au fost
inlocuite cu culturi antropice de graminee cu ar fi: porumbul si graul.
Vegetatia lacustra, precum si cea din luncile raurilor este reprezentata de palcuri de plop si
salcie, iar pe malurile lacurilor creste stuful si papura, precum si alte plante iubitoare de apa.

Fauna

Fauna este caracteristica diverselor zone de vegetatie. Astfel in zonele cu vegetatie forestiera
se intalnesc pasari precum: gaita, specii de ciocanitori, cucul, sturzul, pitigoiul, etc. Dintre mamifere
amintim: mistretul, caprioara, vulpea, veverita, etc.
In zonele de silvostepa se intalnesc: prepelita, potarnichea, presura, ciocarlia, cioara,
cotofana, etc.; dintre mamifere avem: iepurele, popandaul, soarecele de camp, cartita, dihorul, etc.
In zonele lacustre si in lunci intalnim specii de pesti in lacuri si in rauri; parasari acvatice pe
malul apelor si in stufaris.

Solurile

Caracteristice regiunii sunt urmatoarele tipuri de soluri:

- molisolurile, dintre care predomina solurile cernoziomurile cambice, care ocupa vestul si
sudul campiei;
- argiluvisolurile reprezentate de solurile brun-roscate caracteristice partii nordice;
- solurile neevoluate reprezentate de solurile aluviale, care apar pe valea Ialomitei.

Seismicitatea si adancimea de inghet

 Din punct de vedere seismic, regiunea se incadreaza in conformitate cu Normativul P 100-
1/1992 in zona de calcul C, corespunzatoare unui coeficient Ks = 0,20 si unei perioade de colt Tc =
1,5 s.
Din punct de vedere al adancimi de inghet regiunea se incadreaza, conform STAS
6054/1977, in zona in care adancimea este de 80-90 cm.

2. Caracterizarea geologico-structurala a regiunii amplasamentului

Din punct de vedere geologic regiunea pe care se afla amplasamentul Obiectivului Balotesti
face parte din Platforma Moesica.
Aceasta cuprinde un fundament cristalin de varsta Proterozoic superior-Cambrian inferior,
care s-a definitivat in timpul orogenezei baikaliene.
Peste acest fundament cristalin s-au succedat mai multe multe cicluri de sedimentare care
incep in Cambrianul mediu si se continua pana in Cuaternar.
In regiune depozitele care apar la suprafata sunt cele cuaternare. Acestea stau peste depozite
mai vechi romaniene si cuprind urmatoarea succesiune:
- Pleistocenul inferior cuprinde nisipuri si pietrisuri (Stratele de Fratesti), care stau
discordant peste depozitele mai vechi romaniene, formate dintr-o alternanta de argile si
argile nisipoase cenusii-vinete sau negricioase cu intercaltii de nisipuri.
Stratele de Fratesti au in baza pietrisuri si bolovanisuri, iar la partea superioara este
constituita din nisipuri medii si fine, uneori grosiere, micacee.
Aceasta formatiune se afunda spre nord de o linie ce uneste raul Neajlov, raul Arges si
trece pe la sud de valea Argoavei, ajungand in zona municipiului Bucuresti la adancimi
de 100-180 m. Grosimea acestei formatiuni creste odata cu afundarea ajungand pana la
120-170 m.
Incepand de la sud de linia Jilava Progresu, si pana la linia Otopeni Stefanesti,
formatiunea se imparte in trei sau mai multe orizonturi separate de intercalatii argiloase.
Spre nord de linia Otopeni Stefanesti granulometria Stratelor de Fratesti devin din ce
in ce mai fina.
- Pleistocenul mediu este reprezentat de o succesiune de marne, argile si nisipuri fine
denumite Strate de Coconi. Acestea se afunda sub depozite mai noi avand o grosime in
dreptul municipiului Bucuresti de circa 100-120 m.
Stratele de Coconi sunt preponderent argiloase si marnoase uneori nisipoase, cu
intercalatii de nisipuri fine in partea bazala si o succesiune de nispuri in alternanta cu
depozite argiloase la partea superioara.
Depozitele argiloase sunt formate din argile vinete cu filonase rugini si separatii
calcaroase cu forme si dimensiuni variate. Culoarea acestor depozite trece de la nuante
de galbui la cenusiu si chiar negru intens.
Se mai observa treceri gradate de la argile compacte la argile cu separatii ocelare de
nisip si apoi la argile nisipoase si nisipuri argiloase.
Alteori se observa treceri ale argilelor la marne compacte cu numeroase concretiuni.
Nisipurile din Stratele de Coconi seamana cu nisipurile fine din Stratele de Fratesti
subadiacente.
- Pleistocenul superior cuprinde in baza depozite formate din nisipuri fine si medii cu
concretiuni grezoase si calcaroase, avand o grosime de 8-20 m. Aceste depozite sunt
cunoscute sub numele de: Nisipuri de Mostistea.
Aceste depozite apar la zi in regiunea centrala a Campiei Romane pe malul drept al
Argesului, pe malul drept al Dambovitei la nord de localitatea Gruiu, pe valea Mostistei
si pe malul drept al Ialomitei.
- Holocenul inferior este reprezentat de depozite loessoide apartinand terasei inferioare
a raurilor: Arges, Dambovita si Neajlov. Aceste depozite sunt formate prafuri argiloase,
slab nisipoase, de culoare cenusiu-galbuie si cu grosimi de 10-20 m.
 De aceiasi varsta cu depozitele loessoide sunt si aluviunile grosiere apartinand terasei
joase a Argesului, Dambovitei si Neajlovului. Acestea sunt formate din pietrisuri si
nisipuri cu grosimi de 7-12 m.
- Holocenul superior este alcatuit din depozitele loessoide al terasei joase a raurilor din
regiune. Aceste depozite sunt formate din prafuri argiloase cenusii-galbui, cu grosimi de
6-15 m.
De asemenea tot Holocenului superior ii apartin si aluviunile grosiere si fine din luncile
Argesului si Dambovitei. Acestea sunt compuse din nisipuri, pietrisuri si bolovanisuri cu
grosimi de 5-10 m.
Din punct de vedere structural-tectonic, regiunea este situata pe zona de tranzitie dintre
Platforma Moesica si Avantfosa Carpatica.
Principalul accident tectonic este falia crustala care separa zona cu cristalin de Palazu de cea
cu soclu de tip valah, Falia Intramoesica.
In afara de aceasta falie majora se intalnesc o serie de falii de mai mica amploare care
reprezinta falii de sprijin a faliei majore, orientate E-V si NE-SV.
Din punct de vedere structural regiunea se prezinta ca un monoclin faliat cu numeroase
accidente tectonice

3. Caracterizarea hidrogeologica si hidrochimica a regiunii amplasamentului

Din punct de vedere hidrogeologic si hidrochimic in regiune apar mai multe complexe
acvifere. Acestea sunt: acviferul cantonat in Stratele de Fratesti, cel cantonat in Nisipurile de
Mostistea, cel cantonat in Pietrisurile de Colentina si acviferele cu dezvoltare locala.

Acviferul cantonat in Stratele de Fratesti

Acesta este un acvifer regional care se intinde pe aproape intreaga suprafata a Platformei
Moesice. Cuprinde nisipuri fine si medii, pietrisuri si bolovanisuri. Varsta depozitelor este
Pleistocen inferior. In regiunea centrala a Campiei Romane acest acvifer se separa pe criterii
hidrogeologice in trei orizonturi separate hidraulic: orizontul A, orizontul B si orizontul C.
La nord de municipiul Bucuresti pe directia Otopeni Balotesti se constata o diminuare a
calitatilor de colector ale orizontului A, prin cresterea gradului de argilizare a stratului si efilarea
orizonturilor poros-impermeabile. Din acest motiv forajele de alimentare cu apa de dincolo de
Otopeni au deschis orizonturile B si C.
Nivele piezometrice ale acviferului cantonat in Stratele de Fratesti sunt sub presiune cu nivel
ascensional avand suprafetele piezometrice situate astfel:
- pentru orizontul A suprafata piezometrica este situata la cca. 56-58 m;
- pentru orizontul B suprafata piezomtrica este situata la cca. 45-50 m;
- pentru orizontul C suprafata piezometrica este situata la cca. 56-60 m.
Directia de curgere a curentului prin acvifer este orientata de la NNV spre SSE, iar panta
hidraulica este de 1,25-2,00 .
Parametrii hidrogeologici ai acviferului cantonat in Stratele de Fratesti sunt:
- coeficientul de transmisivitate T = 1000-1200 mc/zi;
- coeficientul de permeabilitate K = 15-30 mc/zi.
Din punct de vedere hidrochimic apa din acvifer are un caracter bicarbonatat sodic cu
pregnanta calcica in orizonturile A si B si un caracter bicarbonatat sodic pregnant clorurat clacic in
orizontul C.
Din punct de vedere calitativ apele din Stratele de Fratesti se inscriu in totalitate in normele
de potabilitate, contaminarea de la suprafata fiind foarte putin probabila. Pentru unele sonde care au
deschis orizontul C in apa s-a determinat prezenta hidrogenului sulfurat, dar acesta provine din
adancime prin migrare spre suprafata. De asemenea mai apar hidrocarburi gazoase in orizonturile B
si C, dar si acestea sunt din adancime prin migrare in Stratele de Fratesti.
 Acviferul cantonat in Nisipurile de Mostistea

Acest acvifer se gaseste situat in Nisipurile de Mostistea fiind captat de numeroase puturi de
exploatare. Nisipurile de Mostistea sunt formate din nisipuri fine si medii cu intercalatii de pietrisuri
fine. Au o dezvoltare continua intre Arges si Mostistea. In cadrul acestui acvifer s-au separat doua
orizonturi: Mostistea superior (M1) si Mostistea inferior (M2).
Orizontul superior (M1) a fost interceptat la adancimi de 25-50 m si are o grosime de 2-10
m; orizontul inferior (M2) a fost interceptat la adancimi de 50-75 m si are gosimi de 3-7 m.
Nivelurile piezometrice au un caracter ascensional stabilindu-se la adancimi de circa 10-15
m.
Capacitatea de debitare a acviferului este de 2-5 l/s pentru denivelari de circa 1-5 m.
Din punct de vedere hidrochimic se poate observa o variatie a chimismului acviferului,
astfel:
- la nord de Ialomita apa din acvifer are un rezidiuu fix cu valori cuprinse intre 650 si 900
mg/l;
- la sud de Ialomita valorile rezidiului fix cresc la peste 1000 mg/l.
Din punct de vedere calitativ aceasta apa se inscrie in standardele de potabilitate, cu toate ca
uneori creste continutul in Fe si Mn si duritatea totala (20-25 grd. gremane).
De asemenea se constata in unele zone o crestere a continutului bacteriologic, din care cauza
este necesara clorinizarea apei, daca este utilizata pentru baut.

Acviferul cantonat in Pietrisurile de Colentina

Pietrisurile de Colentina repauzeaza peste Nisipurile de Mostistea, de care sunt separate

printr-o succesiune lenticulara argilo-marnoasa (Depozitele Intermediare). Aceste depozite cu
caracter grosier au fost depuse de raul Arges, formand aluviunile unui vechi curs al raului.
Grosimea lor se reduce spre nord pe linia Otopeni-Stefanesti-Afumati, in schimb se dezvolta spre
sud-vest pana la linia Branesti-Progresu-Sohatul-Nana-Valea Stanii. In terasele Neajlovului,
Dambovnicului si Glavaciocului apar depozite de pietrisuri de aceiasi varsta cu Pietrisurile de
Colentina, indicand o mare arie de raspandire, legata de evolutia paleo-Argesului. De asemenea
formatiunea mai apare in vesantul nordic al raului Calnistea.
Acviferul a fost captat prin fantani si puturi forate la adancimi de 15-20 m. Capacitatea de
debitare indica debite de 2-6 l/s, fiind moderata.
Hidrochimic apa contine frecvent cantitati ce depsesc nivelul admisibil de amoniu, fosfati,
materii organice, uneori azotiti, hidrogen sulfurat si preponderent duritati totale relativ ridicate.
Din acest motiv apa cantonata in acest acvifer nu poate fi folosita decat in scopuri
industriale.

Acvifere cu dezvoltare locala

Sunt acvifere cu nivel liber situate in imediata apropiere a suprafetei. Sunt structuri
hidrogeologice discontinui si apar in conuri aluviale, terase, lunci, interfluvii, etc. Sunt formate din
depozite atat fine cat si grosiere, adica de depozite argiloase pana la pietrisuri si bolovanisuri. O
mare parte se gasesc in depozite de tip loessoid. Alimentarea se face din precipitatii, din scurgerea
de suprafata si din acviferele de adancime. Curgerea apei subterane este influentata de morfologia
terenului si de raportul in care se afla acviferul fata de apele de suprafata. O cantitate importanta de
apa se pierde prin evapotranspiratie si depinde direct de variatiile climatice. Conductivitatiile
hidraulice variaza foarte mult de la 10 m/zi pana la 80-100 m/zi. Aceste acvifere apar in Campia
Romana Centrala si alte parti ale Campiei Romane.