Universitatea Valahia Targoviste Facultatea de Ingineria Mediului si Biotehnologii Specializarea:Ingineria si Protectia Mediului in Agricultura Anul III,Grupa aII-a,Subgrupa C

Caracterizarea tipurilor de pajisti apartinand teritoriului comunal Voinesti

Cooordonator: Sl.dr ing Stirbu Clara

1

Cuprins

Cuprins..................................................................................................................................................2

1.Asezarea geografica

Comuna Voinesti se situeaza in partea de nord-vest a judetului Dambovita, la o distanta de doar 27 de kilometri fata de municipiului Targoviste, pe axa Targoviste - Campulung, resedinta de comuna, localitatea Voinesti aflandu-se la intersectia meridianului de 2515' longitudine estica cu paralela de 4503' latitudine nordica . Aceasta se invecineaza cu urmatoarele comune: Malu cu Flori si Valeni Dambovita (in partea nordica), Barbuletu (in partea nord-estica), Vulcana Bai (in partea estica),Branesti (in partea sud-estica), Sotanga (in partea sudica), Tatarani (in partea sud-vestica) si Candesti (in partea vestica), iar in parta de nord-vest comuna se invecineaza cu judetul Arges. Orientarea geografica a comunei este Nord-Vest - Sud-Est si se desfasoara pe circa 13 kilometri lungime si 6 kilometri latime. Din punct de vedere altimetric, valoarea minima se inregistreaza in albia minora a raului Dambovita (370 de metri), iar cea maxima in Dealul Perilor (745,3 metri). Din intreaga suprafata a judetului Dambovita de 3738 km2, comuna Voinesti ocupa circa 81 km , ceea ce inseamna 2,15% din judet. Distantele fata de orasele mari invecinate variaza intre 103 si 27 de kilometri, astfel incat comuna Voinesti se afla la 103 kilometri distanta de capitala tarii, Bucuresti, 95 kilometri de Pitesti (resedinta judetului Arges) si 40 kilometri de Campulung, 76 kilometri de Ploiesti (resedinta judetului Prahova) si nu in ultimul rand la doar 27 de kilometri fata de Targoviste (resedinta judetului Dambovita). Aceasta pozitionare a constituit factorul de prima categorie ce a influentat de-a lungul timpului aparitia si dezvoltarea continua a comunei Voinesti, mai ales datorita apropierii de Targoviste si de Bucuresti.
2

Din punct de vedere administrativ, comuna Voinesti este compusa din 8 sate: Voinesti (resedinta de comuna), Gemenea (incluzand cartierele Bratulesti si Burlanesti), Oncesti, Lunca, Izvoarele, Suduleni, Manga si Minjina. Satele Voinesti, Gemenea, Oncesti si Lunca se afla in lungul vaii Dambovitei, situate practic in lunca acestui rau si in acelasi timp in lungul drumului national 72 A, iar satele Manga, Minjina, Suduleni si Izvoarele sunt axate pe valea raului Alb, in lungul drumului judetean 712A .Satele componente comunei se afla la o distanta maxima fata de resedinta Voinesti de 8 kilometri (Oncesti) si rninima de 3 kilometri (Izvoarele). Teritoriul comunei Voinesti este strabatut de la nord la sud de valea raului Dambovita, care a reprezentat un factor de prima importanta in amplasarea asezarilor umane datorita luncii sale extinse ce a permis extinderea factorului uman. De asemenea, in cadrul vaii afluentului sau 2

principal din aceasta zona, Raul Alb, la baza versantilor, pe glacisurile de terasa, s-au dezvoltat o serie de sate, patru dintre acestea apartinand comunei Voinesti (Manga, Minjina, Suduleni si Izvoarele). La est de Valea Dambovitei, comuna se suprapune, din punct de vedere geomorfologic, extremitatii vestice a Subcarpatilor Ialomitei, ce prezinta un inalt grad de favorabilitate umana si a caror limita este reprezentata chiar de raul Dambovita. In partea vestica a vaii Dambovitei, avand in vedere ca aceasta reprezinta limita vestica a Subcarpatilor de Curbura si estica a Subcarpatilor Getici, teritoriul comunei Voinesti se suprapune in partea de nord-vest extremitatii estice a Subcarpatilor Getici, mai exact Muscelelor Argesului, iar in partea estica si sud-estica Piemontului Candesti, parte integranta a Podisului Getic. Comuna se caracterizeaza astfel printr-un relief deluros, cu numeroase cueste dispuse monoclinal, puternic fragmentat de apele raurilor Dambovita si Raul Alb, corespunzand unei trepte intermediare de relief intre Subcarpatii Ialomitei, Muscelele Argesului si Piemontul Candesti, elementul de maxima importanta fiind reprezentat de valea raului Dambovita care reprezinta atat limita geografica si geologica intre diverse unitati de relief, cat si factorul primordial dezvoltarii asezarilor umane si a caracteristicilor socio-economice, istorice si culturale ale acestora. Comuna Voinesti se afla in aria de directa polarizare a municipiului Targoviste, iar dezvoltarea sa rapida poate fi pusa pe seama pozitionarii geografice in cadrul judetului si chiar in cadrul tarii am putea spune, faptul ca, aflandu-se in plina zona deluroasa, comuna s-a dezvoltat intr-un real si important bazin pomicol ce a facut-o renumita chiar si peste hotare datorita productiilor anuale insemnate si soiurilor noi create in cadrul Statiunii de cercetare si productie pomicola Voinesti. Comuna Voinesti a fost dintotdeauna considerata doar o importanta zona pomicola, cu productii anuale insemnate de fructe (indeosebi mere), fapt pentru care majoritatea lucrarilor cu referire la acest areal au fost elaborate de Institutele de cercetare si dezvoltare pentru pomicultura.In ceea ce priveste elementele de istorie si geografie generala, acestea sunt cuprinse intr-un numar limitat de lucrari de specialitate, cele mai multe avand caracter regional. Tematica acestora este totusi variata: geologie, climatologie, hidrologie, pedologie, predominand geomorfologia.La inceputul secolului al XX-lea apar o serie de lucrari de specialitate geologica, referitoare la teritoriul Romaniei, lucrari in care se pot gasi si unele consideratii asupra zonei deluroase subcarpatice a judetului Dambovita, la care se poate raporta comuna Voinesti.

2.Alcatuirea geologica si evolutia paleogeomorfologica

Din punct de vedere litologic, in arealul comunei Voinesti se intalnesc formatiuni geologice cretacice, paleogene, neogene si cuaternare. In extremitatea nord-estica a comunei, cu o desfasurarea extrem de redusa in cadrul comunei Voinesti, dar relativ extinsa in cadrul comunei Barbuletu, depozitele apartin ca varsta paleogenului (Eocen), cretacicului inferior (Barremian - Aptian), cretacicului superior (Vraconian Cenomanian si Senonian) si miocenului superior (Aqutanian - Badenian). in restul regiunii subcarpatice din partea de est a comunei, depozitele sunt de varsta miocen superior (Aquitania Burdigalian, Dacian, Pontian), pliocen (Levantin, Meotian) si pleistocen inferior. Pe intreaga lungime a vailor raurilor Dambovita si Raul Alb, apar pietrisuri, nisipuri si argile nisipoase tinere, din holocenul superior. Daca toata partea sudica a comunei Voinesti este alcatuita din pietrisuri, nisipuri si argile de varsta pleistocen inferior si mai putin pleistocen superior, zonei de nord a comunei ii sunt caracteristice depozitele litologice mio-pliocene. Pe partea dreapta a raului Dambovita, pe langa depozitele litologice din pleistocenul superior caracteristice vaii Dambovitei, apare un areal compact alcatuit din pietrisuri, nisipuri si argile din pleistocenul inferior ce se suprapun in totalitatea Piemontului Candesti, fiind cunoscute sub denumirea de pietrisurile de Candesti". Aceste strate au varsta Vilafranchiana, iar grosimea variaza de la 100 la 500 de metri intre localitatile Gemenea si Izvoarele. Muscele Argesului, pe de alta parte prezinta o structura geologica complexa, alcatuita din nisipuri, pietrisuri si argile de varsta miocen superior (Pontian, Dacian) si pliocen (Levantin). Nisipurile, argilele, pietrisurile, marnele si gresiile din care sunt alcatuiti Subcarpatii Ialomitei sunt cuprinse in mai multe unitati structurale, de la nord la sud se disting astfel: unitatea de Ceahlau (alcatuita din flis cretacic), unitatea de Bobu (alcatuita din flis grosier albian), panza de Teleajen (cu flis albian-vraconian, peste care se suprapun depozitele senoniene, paleogene si miocene), unitatea de Macla (cu flis albian-turonian), unitatea de Tarcau (cu flis paleogen eocen si oligocen) si formatiuni de molasa. Relieful comunei Voinesti se desfasoara, din punct de vedere geologic, peste unitatea structurala de orogen careia ii corespunde subunitatea flisului. Sub raport nectono-structural, 4

subunitatea flisului face parte din Depresiunea Pericarpatica si cuprinde atat flisul cretacic (intern), cat si flisul paleogen (extern). Flisul intern, dezvoltat pe un fundament de sisturi cristaline, apare doar in partea stanga a Dambovitei (in vestul satului Oncesti), unde pare ca se afunda sub formatiunile paleogene. Din punct de vedere al evolutiei paleogeomorfologice, istoria geologica" a comunei Voinesti incepe din Proterozoic, cand s-a a inceput cristalizarea scheletului morfostructura al Carpatilor, orogeneza hercinica individualizand ca unitate tectonica, Depresiunea Pericarpatica. Procesele de sedimentogeneza si tectonogeneza a unitatii subcarpatice s-au desfasurat in cadrul avanfosei Subcarpatice, ce s-a schitat la sfarsitul paleogenului, ca efect al ridicarii Carpatilor in urma fazelor tectonice savica si stirica veche. Stratigrafie, depozitele de molasa ce reprezinta umplutura sedimentara a avanfosei, incep cu miocenul, iar drept fundament pentru molasa sunt considerate a fi depozitele eocene si oligocene. In Aquitanian, orogeneza savica a determinat miscari de inaltare in avanfosa, fara a produce exondarea regiunii, in Burdigalian are loc o transgresiune insotita de depuneri grosiere, iar Helvetianul marcheaza o perioada de calm tectonic. In Badenian si Sarmatian se depun strate grosiere diverse, alcatuite din marne, nisipuri, pietrisuri,gresii, gips, acest regim de acumulare mentinandu-se inclusiv pe perioada Pliocenului, cand se acumuleaza marne si argile de varsta predominant pontiana, daciana si romaniana. Faza tectonica valaha din pleistocenul inferior determina accentuarea structurilor, intensificarea eroziunii si geneza unor depozite piemontane, inaltand Subcarpatii cu circa 500 de metri. In pleistocenul mediu se contureaza o serie de anticlinale si sinclinale, iar Podisul Getic se elibereaza treptat se sub apele Lacului Pontic, fiind inaltat la altitudinile actuale de aceleasi miscari epirogenetice determinate de faza valaha. Tot datorita acestora, s-au accentuat procesele exogene, astfel ca ariile inaltate, supuse unei eroziuni intense, au devenit surse pentru depozitele acumulate in zonele joase, formandu-se astfel depozitele deluviale, coluviale si proluviale. Influenta acestor miscari se rasfrange chiar si asupra dispunerii actuale a retelei hidrografice, realizata incepand cu holocenul, dar si asupra formarii teraselor din depozitele predominant fluviatile.

3.Solurile

Solurile comunei Voinesti sunt, ca si in alte regiuni de pe teritoriul Romaniei, diferite si reflecta particularitatile climatice, de relief si microrelief ale rocilor superficiale si ale panzei freatice. Factorii pedogenetici care contribuie la formarea tipurilor de soluri sunt: litologia, clima, factorul biologic, relieful, apa si timpul. Modul de asociere al acestora, precum si frecventa si intensitatea participarii unui anumit factor pedogenetic explica diversitatea solurilor. Conform Sistemului roman de clasificare a solurilor", elaborat in 1980, in cadrul comunei Voinesti se distinge o mare varietate a tipurilor de sol, care apartin a cinci din cele zece clase de soluri: 3.1. Clasa molisolurilor este reprezentata in cadrul comunei doar de pseudorendzine. Acestea se intalnesc preponderent in partea de Nord-Vest a comunei, la nord de satul GemeneaBratulesti.Acest orizont pseudorendzinic este situat in primii 50 de centimetri ai solului si este alcatuit din mame, marne argiloase sau argile marnoase. Se formeaza in anumite conditii climatice (5-8C temperatura medie anuala, 500-1000 mm/an precipitatii). Vegetatia care se formeaza deasupra acestui orizont apartine etajului forestier, cu precadere paduri de stejar, gorun, dar pot aparea si pajisti secundare, fiind in general soiuri forestiere sau agricole cu potential productiv mijlociu. 3.2. Clasa argiluvisolurilor este cea mai bine reprezentata pe teritoriul comunei, ocupand cea mai mare parte a acestuia printr-o mare varietate de tipuri. Astfel, din categoria argiluvisolurilor se intalnesc soluri brune argiloiluviale, soluri brune pseudogleizate, soluri brune podzolite, soluri podzolice argiloiluviale.Solurile brune argiloiluviale se intalnesc in mare parte in zona Piemontului Candesti, dar si pe areale restranse din cadrul zonei subcarpatice, fiind dezvoltate pe roci bogate in minerale calcice si ferimagneziene (marne, luturi, depozite de terasa, nisipuri), precum si pe argile sarace in carbonati, in alternana cu nisipuri, local pietrisuri, pe locuri drenate. Vegetatia specifica este cea a padurilor de gorun (Quercus petraea) si fag (Fagus silvatica). Sunt soluri ce pot da rezultate excelente pentru cultura pomilor fructiferi, dar necesita reglarea regimului de umiditate.Solurile brune pseudogleizate apar pe terenuri plane sau usor inclinate, cu drenaj intern si lateral slab, in jurul satului Oncesti, in zona dintre satele Voinesti si Lunca, precum si pe areale restranse din zona sudica a comunei.Solurile brune podzolite se intalnesc predominant in partea sud-estica a comunei, in zona subcarpatica, dar si pe cateva areale din partea de nord a comunei, in zona satului Oncesti. Aceste soluri se formeaza in conditiile unei temperaturi medii anuale de 7-lOC si precipitatii de 600-800 mm/an. Materialul parental poate fi diferit: gresii, luturi, nisipuri si alte depozite permeabile si alte depozite permeabile si relativ sarace. Vegetatia 6

caracteristica, este cea sleaurilor de deal, putand fi valorificate si pentru livezi, pajisti naturale sau culturi agricole.Solurile podzolice argiloiluviale sau luvisolurile albice se localizeaza pe suprafetele plane sau microdepresionare, materialele parentale lipsite de minerale calcice si refimagneziene, sub paduri in general de cvercinee. Acestea apar, in mare parte, in zona subcarpatica din Estul raului Dambovita, fiind propice pentru pajisti cu productivitate si valoare nutritiva scazuta, precum si livezi cu producttii mijlocii. Se impune aplicarea unor mgrasaminte minerale si organice, amandamente calcice, dar si efectuarea unor lucrari agrotehnice menite sa afaneze solul pe adancimi mari, imbunataprid astfel drenajul intern care este defectuos. 3.3. Clasa cambisolurilor este reprezentata pe teritoriul comunei Voinesti de soluri brun acide (soluri ce sunt slab diferentiate textural, cu o aciditate accentuata, aparand in partea de Est a comunei, la contactul cu comuna Barbulet), soluri brun podzolice (apar insular la Est de lunca raului Dambovitl si in parta de sud-est a comunei) si soluri brun eu-mezobazice (se caracterizeaza printr-o usoara migrare a argilei pe profil, sunt slab acide, cu humus bogat in orizonturile superioare, iar vegetatia caracteristica este reprezentata prin paduri colinare de fag si carpen). 3.4. Clasa solurilor hidromorfe sunt reprezentate in comuna Voinesti doar de solurile gleice si solurile pseudogleice.Solurile gleice se formeaza in urma umezirii excesive a solului (periodic sau permanent) de catre apa freatica. Sunt prezente in apropierea luncii raului Dambovita.Solurile pseudogleice sunt rezultatul actiunii excesului prelungit de apa stagnanta din precipitatii si a uscarii accentuate intr-o anumita perioada a anului (intr-un regim alternant de umezire). 3.5. Clasa solurilor neevoluate, trunchiate si desfundate este foarte bine reprezentata in comuna Voinesti prin tipurile de soluri arate, regosoluri, soluri si protosoluri aluviale, erodisoluri, protosoluri arate.Regosolurile apar pe acei versanti dezvoltati in argile si marne, modelati de alunecarile de teren, dar si pe cuestele formate predominat din marne (zona raului Alb). Aceste soluri supt neevoluate, tinere, formate dintr-un material parental provenit din roci neconsolidate, mentinut aproape de suprafata prin eroziune lenta. Vegetatia naturala este alcatuita din paduri de stejar si gorun pure sau in amestec cu alte specii, precum si arborete ca mesteacanul, salcia capreasca si alte specii pionere. Acest tip de soluri apar insular in partea de nord a comunei si pe o portiune mai extinsa in partea stanga de curgere a raului Alb.Solurile aluviale sunt soluri neevoluate, intalnite in lunca raului Dambovita, care este mai rar inundabila. Evolutia solului aluvial este foarte rar intrerupta de depunerea unui nou strat de aluviuni, ca atare are loc un proces mai activ de humificare, un inceput de formare de structura si chiar un inceput de argilizare. Aceste soluri pot fi valorificate in silvicultura si in culturile cerealiere si legumicole.Protosolurile aluviale se formeaza pe depozite aluviale recente din lunca de langa albie (in cadrul ambelor rauri: Dambovita si Alb), in care revarsarile sunt anuale sau periodice, iar solidificarea este intrerupta de depunderea unui nou strat de aluviuni. in aceste conditii, humificarea este slaba, iar vegetatia tipica este cea de zavoaie de lunca.Erodisolurile sunt soluri trunchiate, cu orizontul superior indepartat prin eroziune accelerata sau prin decopertare, in urma proceselor de deplasare gravitationala, pe acei versanti sculptati in roci argilo-marnoase.

4.Hidrografia

4.1.Apele de suprafata
Reteaua hidrografica a comunei Voinesti este tributara raului Dambovita. Teritoriul comunei este drenat astfel de doua mai rauri alohtone si anume Dambovita si afluentul sau, Raul Alb. Este prezenta de asemenea si o retea autohtona de mici rauri, cu frecvente fenomene de secare, fapt pentru care au un caracter temporar si sunt reprezentate de paraiele afluente Dambovitei si Raului Alb: Valea Todirestilor, Valea Iugulestilor, Valea Burlanestilor, Valea Mare, Valea Manjina. Reteaua autohtona are, in cea mai mare parte, o curgere sezoniera determinata de conditiile climatice si de existenta formatiunilor geologice cu mare permeabilitate (nisipuri, pietrisuri), stratele fiind groase si fara intercalatii de argile, deci cu ape subterane aflate la adancimi mari. Raul Dambovita, prin lungimea sa, se inscrie pe primul loc intre afluentii raului Arges, alcatuind un sistem fluviatil ce apartine organismelor hidrografice de tip valahi-carpatic". isi are izvorul la peste 2240 de metri altitudine, sub Varful Rosu (2469 m) din cadrul Muntilor Piatra Craiului si se varsa in raul Arges langa localitatea Budesti (25 m), dupa ce a parcurs o distanta de 245 de kilometri, dintre care 12 kilometri pe teritoriul comunei Voinesti. Pe acest traseul, primeste 58 de afluenti de ordinul I, care totalizeaza o lungime de 506 km si 20 de afluenti de ordinul II care insumeaza 140,5 km. Reteaua sa hidrografica are astfel o lungime de 883,5 km si o suprafata de 2830 km2. Scurgerea apelor este influentata de sursele de alimentare, care sunt predominant pluvionivale, scurgerea medie specifica maxima realizandu-se primavara (41,9%), cand topirea zapezilor este asociata cu ploile abundente, iar cea minima vara (10%). Regimul de scurgere variaza de la o luna la alta si de la un sezon la altul, dar in lunile iunie-iulie raul Dambovita realizeaza cea mai bogata scurgere medie (30%), valoare ce scade pana la 4,5% in luna ianuarie. Debitele mici inregistrate vara si toamna sunt o urmare a reducerii cantitatii de precipitatii din intervalul augustseptembrie si a temperaturilor ridicate care favorizeaza evaporarea, urmand ca cea de-a doua perioada cu debite reduse sa fie pe timpul iernii, cand precipitatiile cad sub forma de zapada si valoarea scurgerii minime este cuprinsa intre 0,3-0,5 l/s/km2. In ceea ce priveste regimul termic a apei raului Dambovita, acesta depinde de volum si factorii climatici. Temperauta medie anuala a apei Dambovitei variaza intre 9 si 12C. Iarna, formatiunile de gheta sunt prezent pe timp de 20-30 de zile, iar vara, temperatura atinge valorile maxime (20-23C). Raul Alb este cel mai important afluent al Dambovitei din regiunea deluroasa si isi are izvorul la poalele Plaiului Gavanei (Muntii Leaota), la altitudinea de 920 m. Lungimea sa este de 23 de km, strabatand Subcarpatii Ialomitei si varsandu-se in raul Dambovita langa localitatea Lunca. 8

Bazinul sau hidrografic are o suprafata totala de 81 km2, cu o dezvoltare mai mare a malului drept si o serie de afluenti ce nu depasesc 6 km lungime: Barbuletu, Stramba, Valea Popii, Valea Scheii. Densitatea medie a acestui rau este de 0,91 km/km2, iar gradul de sinuozitate este destul de avansat (1,25). Albia minora are o latime de pana la 10 metri si este flancata de maluri cu inaltimi de 1 si 2,5 m. Prin albia minora curge un debit mediu anual de 0,483m3/s, iar in lunile secetoase apare fenomenul de secare al unora dintre afluentii sai.

4.2.Apele subterane
In categoria apelor subterane sunt incluse stratele acvifere de adancime si panza freatica. Grosimea mare si permeabilitatea ridicata a depozitelor ce intra in constitutia geologica a comunei Voinesti determina si reaparitia spatiala a apelor subterane. Fragmentarea intensa a reliefului nu permite stagnarea apelor pe o perioada indelungata, ele fiind rapid drenate de reteaua de vai, astfel ca si alimentarea stratelor acvifere din precipitatii este redusa. Apele de adancime prezinta caractere diferite in functie de alcatuirea geologica si sunt cantonate in stratele de nisipuri grosiere si pietrisuri romaniene, indeosebi in stratele de Candesti", incepand de la sud de linia data de localitatile Tatarani-Izvoarele. Astfel, doar o mica parte a comunei Voinesti (zona de sud-vest) cantoneaza ape de adancime, complexul acvifer afundandu-se la peste 100 de metri adancime. Panza freatica sau stratele acvifere freatice reprezinta o sursa importanta pentru alimentarea cu apa a localitatilor, dar si pentru alimentarea retelei hidrografice, fiind conditionate de prezenta fisurilor din cadrul stratelor in care se cantoneaza. Apele freatice se gasesc la adancimi de 1-6 metri in zona de lunca, in celelalte sectoare ajungand la 20 de metri. in dreptul satului Oncesti (nordul Piemontului Candesti), adancimea nivelului freatic depaseste pe unele interfluvii 50-60 de metri. In satul Voinesti au fost realizate doua foraje si anume F3 pe malul stang al raului Dambovita si F5 pe malul drept. F3 releva o structura acvifera alcatuita din mai multe orizonturi de materiale poroase si permeabile. La suprafata, orizontul organic are o grosime de 0,5 m si o structura nisipoasa, fiind urmat de un orizont gros de 9 m alcatuit din pietris si bolovanis cu diametrul de pana Ia 20 de cm, aflat intr-o masa de nisip grosier. La partea inferioara apare un strat impermeabil de marne, gros de circa 2 m. Grosimea stratului acvifer variaza de la o luna la alta, de la 6 la 8 m, fiind legat de cantitatea de apa care le alimenteaza, iar nivelul freatic are grosimi cuprinse intre 0,85-2,25 m. La F5 grosimea stratului acvifer este de 10 m si prezinta urmatoarea succesiune de orizonturi de sol: orizont organic la suprafata de 0,40 m, praf argilos-nisipos (0,4-1,12 m adancime), pietrisuri si bolovanisuri intercalate intr-o masa de nisip grosier (intre 1,12 si 12 m adancime), iar la partea inferioara apare un orizont de argila marnoasa cenusie. Grosimea stratului acvifer variaza intre 8 si 10 m, iar nivelul freatic intre 1,80-3,6 m adancime. 9

Nivelul mediu anual al panzei freatice este considerat ca fiind la 1,82 m adancime, pe malul stang al Dambovitei si de 3,26 m pe malul drept. Cele mai scazute niveluri medii se inregistreaza in luna decembrie (1,66 m pe malul stang si 3,20 m pe malul drept), iar in lunile mai-iunie se prezinta cele mai mari cresteri medii ale nivelului freatic (1,95 pe malul stang si 3,33 pe malul drept). Nivelul minim al panzei freatice oscileaza de la o luna la alta, iar cea mai mica valoare raportata s-a produs in iulie 1975 si a fost de 0,85 m adancime pe malul stang al Dambovitei si 1,84 m pe malul drept. Nivelul maxim a fost inregistrat in noiembrie 1989, avand valori de 2,25 pe partea stanga a raului si 3,65 pe cea dreapta. Asadar, in functie de regimul fiecarui anotimp, nivelul freatic creste sau scade cu circa 1,30 m.

5.Unitatile de relief
10

Comuna Voinesti se desfasoara in partea de Nord-Vest a judetului Dambovita si se suprapune peste trei mari unitati de relief, aflandu-se in acelasi timp si la contactul dintre acestea: Subcarpatii de Curbura (subunitatea Subcarpatilor Ialomitei), Subcarpatii Getici (subunitatea Muscelelor Argesului) si Podisul Getic (subunitatea Piemontului Candesti). Limita dintre Subcarpatii de curbura si Subcarpatii Getici, alaturi de Podisul Getic este data de Valea Dambovitei, care si-a creat pe teritoriul comunei Voinesti terase indeajuns de largi incat sa permita stabilirea asezarilor umane. Se poate afirma astfel ca teritoriul comunei Voinesti se extinde in cea mai mare parte de-a lungul teraselor raului Dambovita, precum si a dealurilor subcarpatice din partea vestica a acestuia si doar in proportie foarte mica peste Muscele Argesului si Piemontul Candesti in partea de Vest a comunei, dupa cum se poate observa si din figura atasata, reprezentand din punct de vedere geografic o zona de contact intre Subcarpatii de Curbura, Subcarpatii Getici si Podisul Getic. Dealurile subcarpatice de la est de valea Dambovitei nu prezinta o continuitate directa a celor de vest, desi elemente structurale caracteristice acestora trec in dreapta Dambovitei, adica in extremitatea estica a Muscelelor Argesului. in sectorul Oncesti-Gemenea-Voinesti se produce o rupere a Subcarpatilor, limita dintre munti si dealurile subcarpatice din partea estica a raului Dambovita aflandu-se cu 15 kilometri mai spre sud fata de aceeasi limita din partea vestica a raului. Structura Subcarpatilor se afunda astfel sub Piemontul Candesti, fenomen care a determinat multi cercetatori sa discute despre existenta liniei Dambovitei", considerata a fi o falie sau o linie de inflexiune ce separa doua regiuni tectonice distincte (Subcarpatii de Podisul Getic). In ceea ce priveste morfometria caracteristica acestei comunei, trebuie specificat faptul ca hipsometria prezinta valori care variaza intre 335 de metri in lunca raului Dambovita si 745 de metri (altitudinea maxima din cadrul comunei Voinesti) ce se inregistreaza in Dealul Perilor (zona Piemontului Candesti), aceste valori desemnand astfel o altitudine medie de 540 de metri. Cea mai mare parte din suprafata comunei (41,7%) este cuprinsa intre curbele de nivel de 300 si 500 de metri, intre care se incadreaza jumatatea sudica a Piemontului Candesti si Subcarpatii Ialomitei, la sud de Raul Alb (fig.nr.6). Subcarpatii Ialomitei, in zona comunei Voinesti, se caracterizeaza printr-o rata hipsometrica cuprinsa intre valorile de 400 si 600 de metri, altitudinea maxima a acestei zone fiind de 549,6 metri in Dealul Muret, aflat intre vaile raurilor Dambovita si Raul Alb. Densitatea fragmentarii reliefului are valori cuprinse intre 0,4 si 1,5 km/km2, valoarea medie fiind de 0,95 km/km2, in timp ce adancimea fragmentarii reliefului, o trasatura morfometrica esentiala, prezinta valori variabile, cuprinse intre 200 si 400 de metri. Valorile energiei de relief de peste 300 de metri predomina in Subcarpatii Ialomitei, mai exact in zona bazinului raului Alb, iar Piemontul Candesti si sectorul subcarpatic de la sud de valea Raului Alb se caracterizeaza prin valori ale fragmentarii reliefului ce se mentin sub 200 de metri.

5.1. Valea Dambovitei si Valea Raului Alb

11

Valea raului Dambovita a constituit dintotdeauna un factor extrem de important din punct de vedere geografic pentru judetul Dambovita si in special pentru comuna Voinesti. Te terasele formate de raul Dambovita, precum si in cadrul luncii acestuia au aparut si s-au dezvoltat de-a lungul timpului numeroase asezari umane, printre care si satele Oncesti, Gemenea-Bratulesti, Voinesti si Lunca din cadrul comunei Voinesti. Raul Dambovita traverseaza teritoriul comunei Voinesti pe o lungime de 12 kilometri, iar valea sa constituie o limita clara, o adevarata discontinuitate intre unitatile geografice aflate pe o parte si alta a acestei vai. Este o limita complexa, geologica si geomorfologica. Din punct de vedere geologic, la vest de valea Dambovitei se desfasoara Depresiunea Getica, iar la est avanfosa carpatica. Geomorfologic, este o limita evidenta intre cele doua unitati subcarpatice (Subcarpatii de Curbura si Subcarpatii Getici), cat si o limita intre Subcarpati si podis (Piemontul Candesti in sud-vest). Prin valea Dambovitei continuitatea vest-est a desfasurarii Subcarpatilor este astfel intrerupta. Terasele raului Dambovita au caracteristici diferite pe teritoriul comunei Voinesti, fapt pentru care au fost grupate in doua sectoare: Gemenea-Candesti si Candesti-Izvoarele. Terasele dintre localitatile Gemenea si Candesti sunt in numar de trei, avand o dispunere bilaterala asimetrica. Pe partea dreapta a raului Dambovita apare terasa 1 de 5 metri, pe podul careia se afla localitatea Oncesti. Deasupra acesteia se poate identifica terasa 2 de 10-12 metri, peste care, fragmentar, apare terasa 3 de 30-40 de metri si care este ocupata de gospodariile satului Oncesti. Pe partea stanga a Dambovitei exista o singura terasa, cea de 5 metri, a carei frunte este bine pusa in evidenta, iar podul neted este ocupat de localitatea Gemenea, a carei vatra se extinde si pe glacisul de la contactul cu versantii. Terasele dintre Candesti si Izvoarele au desfasurare bilaterala si dimensiuni mai mari. Terasa 1 de 3-4 metri apare sub forma de fasie, alungita pe directia nord-vest -sud-est, pe intreaga lungime a sectorului de vale. Podul acestei terase nu este fragmentat, dar prezinta numeroase denivelari si valuriri impuse de acumularile de materiale (conuri de dejectie) transportate de torenti, ocupand totusi o suprafata mai mare pe partea stanga a raului. Este puternic glacisata, iar localitatea Voinesti se afla pe acest glacis, inalt de 10-15 metri. Terasa 2 de 10 metri este intalnita doar pe partea dreapta a vaii si are aproximativ 6 kilometri lungime si o latime de sub 100 de metri. Este o terasa aluviala, iar peste roca in loc (pietrisurile de Candesti) sunt prezente pietrisuri aluviale intr-un strat subtire. Terasa 3 de 30-40 de metri este localizata pe ambele maluri ale raului Dambovita, sub forma unor petice alungite. Cel mai bine reprezentata este in versantul drept al vaii, in dreptul localitatii Dragodanesti (comuna Candesti). Podul terasei este fragmentat de ravene si torenti^ iar contactul cu terasa 4 este glacisat. Fruntea terasei este fragmentata de siroiri si torentialitate, iar din punct de vedere structural este o terasa aluviala ce prezinta roca in loc si depozit de pietrisuri de 1 -3 metri. Terasa 4 de 70 de metri este prezenta pe ambii versanti ai vaii Dambovitei, pe partea drenata doar ca petece izolate sau fasii compacte printre torenti, iar pe partea stanga apare un areal bine pastrat (Plaiul Voinesti -465 de metri inaltime), la confluenta Dambovitei cu Raul Alb, sub forma de terasa de confluenta. Structural este o terasa aluviala, cu pietrisuri de Candesti si pietrisuri de terasa de circa 10-15 metri grosime. Terasa 5 de 110 metri apare izolat sub forma unui fragment alungit de dimensiuni reduse doar pe partea dreapta a 12

Dambovitei, in dreptul satelor Dragodanesti si Sturzeni (comuna Candesti). Este o terasa in roca, peste care se afla un depozit subtire si un sol brun-argilos, utilizata predominant pentru activitatea forestiera. Lunca raului Dambovita se desfasoara intre localitatile Stoenesti si Dragaesti, pe o lungime de 36 de kilometri, din care 12 kilometri strabat teritoriul comunei Voinesti. Cea mai importanta caracteristica a sa este dezvoltarea unilaterala in raport cu albia minora a raului, astfel ca se desfasoara sub forma unei fasii pe partea stanga a Dambovitei, iar pe partea dreapta lipseste sau este foarte ingusta. Acesta dispunere se datoreaza afluentilor mai importanti pe care ii primeste raul pe partea stanga (Valea Larga, Raul Alb) care imping albia spre malul opus. Latimea luncii creste spre sud, pana la 2,5 kilometri in dreptul localitatii Lunca, la confluenta cu Raul Alb. Lunca Dambovitei este o unitate complexa, prezinta toate cele trei sectoare (lunca joasa, inalta, dreapta de lunca) si datorita desfasurarii sale pe latimi destul de mari, cunoaste o utilizare complexa (localitatile Voinesti si Lunca, terenuri agricole si plantatiile intensive de mar, Statiunea de cercetari pomicole Voinesti, in lunca interna drumuri comunale si in lunca externa DN 72A). Sectorul de vale Gemenea-Voinesti se prezinta ca unul echilibrat intre procesele de eroziune si cele de acumulare din cadrul albiei minore. in ceea ce priveste morfodinamica de albie, are loc o dezvoltare a microreliefului de acumulare in aceasta zona, o adancire a albiei prin eroziune liniara si o extindere a luncii prin meandrarea creata de eroziunea laterala rezultand mici bazinete in aval de Gemenea. Lunca interna are o latime de pana la 300 de metri si este puternic glacisata. Grindurile, de cele mai multe ori, lipsesc sau au dimensiuni reduse si se afla intr-un stadiu genetic incipient, iar popinele sunt rare. In dreptul localitatii Voinesti, pe stanga Dambovitei, apare un curs parasit, cu o latime de 7-8 metri si o lungime de 2 kilometri, incadrat de maluri joase. Prezinta o vegetatie higro si hidrofila abundenta si exces de umiditate aproape tot timpul anului, fundu-i specifice si ochiurile de apa cu forma alungita. Structura este constituita din nisip si pietris, la care se adauga solul aluvial si protosolul aluvial, iar in baza este alcatuita din pietrisurile de Candesti. Lunca externa are latimi de peste 700 de metri si inaltimi de pana la 10 metri, fiind si ea glacisata, iar terasele lipsesc. Acesteia ii sunt caracteristice glacisurile coluviale de la contactul cu versantii si conurile de dejectie numeroase cu dimensiuni reduse. Sectorul de vale Voinesti-Lunca nu este influentat antropic, are o latime maxima de 2,5 kilometri la confluenta cu raul Alb si o inaltime relativa de 10-15 metri. in aceasta zona apar plaje fluviatile extinse, bancuri de nisip si pietris, precum si ostroave. Cu alte cuvinte, acumularea este procesul de albie predominant in acest sector. Lunca interna se caracterizeaza prin prezenta grindurilor cu dimensiuni apreciate, alcatuite din material aluvionar fin, unele fixate de vegetatie, dar si popine cu inaltimi sub 1 metru, detasate de catre bratele secundare si separate intre ele de belciuge. Conurile aluviale lipsesc, dar sunt numeroase cele de dejectie. Lunca externa are o inaltime mare, de 5-10 metri, desfasurarea este unilaterala si este puternic glacisata.

13

Valea raului Alb are o albie minora ce se desfasoara in cadrul luncii Dambovitei pe propriul con aluvial, pe o lungime de 8 kilometri. Raul Alb are o scurgere permanenta cu un puternic caracter torential ce se reflecta in morfodinamica de albie. Interventia antropica asupra sa este puternica, iar la confluenta cu Dambovita prezinta un con aluvial de dimensiuni mari (4 kilometri lungime, 2 kilometri latime, 20 de metri inaltime). Raul Alb este adancit in propriul con aluvial, rezultand dezvoltarea unor maluri inalte si implicit lipsa revarsarilor, iar grosimea depozitelor de lunca ajunge chiar la 10 metri. Raul Alb, pe o distanta de 25 de kilometri strabate o regiune cu tectonica complicata, ce se reflecta in caracteristicile vaii. De la izvor si pana la localitatea Raul Alb are caracter de vale transversala, pana la Gura Barbuletu este vale sinclinala, iar pana la Pietrari vale anticlinala. In aval de satul Manga, raul are o directie de curgere nord-sud, prezentand o vale anticlinala larga, numeroase meandre si o lunca ce ajunge pana la 1 kilometri latime. in profil transversal prezinta o vale asimetrica cu versantul stang abrupt, iar cel drept este prelung. Ultimii sai kilometri ii strabate ca un fir neinsemnat, serpuitor prin lunca Dambovitei. In lungul sau s-au individualizat cateva bazinete depresionare precum: Rau Alb, Barbuletu, Pietrari.

5.2. Subcarpatii Ialomitei

Subcarpatii Ialomitei se desfasoara in extremitatea vestica a Subcarpatilor de Curbura, prezentandu-se sub forma unui ansamblu de dealuri si depresiuni cu caractere specifice, ce le confera o nota aparte (dealuri pe anticlinale si depresiuni pe sinclinale, la care se adauga unele inversiuni de relief de tipul butonierelor si depresiuni cu geneza epigenetica, separate de chei. Totodata, in cadrul acestei subunitati a Subcarpatilor de Curbura, suprafetele de nivelare sunt bine pastrate (4 suprafete de nivelare: Talea, Simila, Draganeasa si Candesti), iar pe versanti au loc numeroase alunecari. Sunt clar delimitati de Subcarpatii Getici prin Valea Dambovitei, de Subcarpatii Prahovei prin Valea Ialomitei, dar si prin denivelari de 200 de metri in nord, fata de munte si respectiv 150 de metri in sud, spe campie. Subcarpatii Ialomitei sunt divizati in doua subunitati: Subcarpatii interni si Subcarpatii externi. Subcarpatii interni, care corespund subunitatii Raului Alb, se desfasoara de la contactul cu muntii Leaota si pana la confluenta Dambovitei cu afluentul sau principal, Raul Alb. Nicolae Popp considera ca limita intre Subcarpatii interni si cei externi, linia care porneste de la confluenta Raului Alb cu Dambovita, de-a lungul paralelei de 45 latitudine nordica, pana la Plaiul Cremenei. Subcarpatii interni se suprapun satelor: Gemenea-Bratulesti si Voinesti (doar extremitatile lor estice), Suduleni, Manjina, Manga, fiind dominati de inaltimile dealurilor: Florea (650 m), Plaiul Gemenea (540 m), Plaiul Voinesti (413 m). Subcarpatii externi sunt drenati de Raul Alb si afluentul sau Valea Larga, alaturi de alte paraie afluente acestora si sunt formati in cea mai mare parte din depozite mio pliocene, extinzandu-se de la satul Lunca, pana la satul Dragomiresti (comuna Dragomiresti). Din sirul culmilor subcarpatice externe de pe teritoriul comunei Voinesti, se remarca dealurile: Muret (549,6 14

m), Plaiul Neului (450 m), Plaiul Moga inalta (584 m), acesta din urma realizand contactul zonei subcarpatice cu campia inalta a Targovistei. O caracteristica aparte a Subcarpatilor externi este aceea ca nu sunt drenati de nici un curs de apa permanent, in schimb activitatea torentiala este dominanta. Relieful este influentat de prezenta pietrisurilor de Candesti care variaza in grosime, atingand in zona localitatii Oncesti 15 metri, favorizand astfel inmagazinarea apei din precipitatii si cea a raului Dambovita. Cutele subcarpatice au dus la realizarea, in cadrul acestui sector, a seriei de sinclinale si anticlinale dupa cum urmeaza: sinclinalul eocen de la Capu Coastei, anticlinalele eocene de la Gemenea si Voinesti, separate de sinclinalul Candesti. Valea Dambovitei traverseaza anticlinalele de la Gemenea si Voinesti, avand forme structurale evidente in culmea dintre Dambovita si Raul Alb, cota de 558 de metri altitudine indicand axul anticlinalului. De la aceasta cota spre nord si spre sud, formele structurale indica o forma divergenta a stratelor.

5.3. Piemontul Candesti

Pe partea stanga a raului Dambovita (intre Subcarpatii Getici, reprezentati de Muscele Argesului si comuna Picior de Munte), se extinde Piemontul Candesti, subunitate a Podisului Getic. Acesta, in partea nordica, este delimitat de o serie de cueste de marimi mici, intrerupe de Valea lui Bar, iar in sud se face trecerea liniei spre zona de campie. Acesta se caracterizeaza prin existenta unui relief tabular, cu aspectul unui urias con de dejectie, fragmentat de afluentii raului Arges. Altitudinea maxima din Piemontul Candesti (precum si din intreg Podisul Getic), este atinsa in Dealul Perilor (745 m), aflat pe teritoriul comunei Voinesti, in restul unitatii altitudinea coborand pana la 200 de metri in partea sudica, la contactul cu campia. Prezinta o usoara inclinare de la nord-est spre sud-vest, iar relieful apare ca o succesiune de poduri cu latimi de 1-3 kilometri, in mare parte impadurite, pe unele semnalandu-se chiar mici arii inmlastinite. Piemontul Candesti se termina abrupt spre raul Dambovita, fiind sectionat de numeroase vai torentiale ce dau valori ale fragmentarii reliefului de 04,-1,0 km/km2. Caracteristic acestui sector sunt si numeroasele conuri de dejectie de la baza versantilor, de-a lungul raului Dambovita, precum si alunecarile de teren, rapele si ravenele. Sub stratul lutos de la suprafata ce are grosimi de 5-8 metri, se afla un orizont de pietrisuri (pietrisurile de Candesti), cu grosime ce scad de Ia 15 metri in partea nordica (satul Oncesti), la 3-4 metri in sud-est, iar sub acestea apar alternante de nisipuri, marne si argile pliocene. La mari adancime se gasesc cantonate zacaminte de petrol. Adancirea vailor a dus in cuaternar la accentuarea energiei de relief si crearea unor interfluvii alungite de la nord spre sud, fapt datorita caruia alunecarile de teren sunt frecvente.

5.4. Muscelele Argesului

15

In extremitatea nord-vestica a comunei Voinesti, de desfasoara o mica parte din Muscele Argesului, subunitate a Subcarpatilor Getici. Relieful in acest sector este reprezentat de plaiuri domoale si culmi netede, puternic fragmentate, dominat fiind de numeroasele forme structurale de tipul cuestelor indreptate catre valea Dambovitei si de formele de relief rezultate in urma proceselor geomorfologice actuale. Muscele Argesului se desfasoara la sud de sirul muntilor Fruntii-Ghitu-Iezer, intre vaile Topologului in vest si Dambovitei in est, avand o latime de 15-30 de kilometri. Sunt formate din dealuri alungite de la nord la sud, cu altitudine ce variaza intre 600 si 900 de metri, depasind chiar si 1200 de metri, despartite de rauri paralele cu orientare nord-sud. Aceste dealuri sunt despadurite in mare parte si acoperite cu pasuni, fanete si livezi. Depresiunile sunt sculptate in formatiuni eocene si oligocene, sunt restranse si s-au format prin eroziune diferentiala, avand aspect deluros. Aceste depresiuni sunt dominate, in cea mai mare parte, de siruri de cueste, printre care se numara si Dealul Perilor din comuna Voinesti.

5.5. Tipuri de relief

a. Relieful fluvial este foarte bine reprezentat pe teritoriul comunei Voinesti, datorita prezentei raurilor Dambovita si Raul Alb, care si-au dezvoltat lunci largi. Valea raului Dambovita prezinta o serie de 5 terase, dezvoltate indeosebi pe partea dreapta, alaturi de o lunca minora ce are o latime cuprinsa intre 150 si 200 de metri, ocupata in mare parte de culturile cerealiere si plantatiile pomicole. Glacisurile apar de o parte si de alta a Dambovitei ca suprafete de eroziune, usor inclinate si putin aluvionate, dipsunse in fasii, sub abrupturile petrografice sau de eroziune, comunei Voinesti fiindu-i caracteristice glacisurile de vale, in care sunt incluse glacisurile de terasa, de lunca si de vale propriu-zisa in cadrul luncilor celor doua rauri apar o serie de forme de relief fluviatil caracteristice, precum ostroavele, popinele, belciugele, plajele si acumulari de nisipuri si pietrisuri. b. Relieful petrografic este prezent indeosebi in cadrul Subcarpatilor Ialomitei. Aici se diferentiaza urmatoarele tipuri de relief petrografic: relief dezvoltat pe nisipuri si pietrisuri si relief dezvoltat pe marne si argile. Relieful dezvoltat pe nisipuri si pietrisuri apar in cadrul Subcarpatilor Ialomitei pe o raza extinsa. Nisipurile intercalate cu pietrisurile de varsta cuaternara indeosebi, se asociaza cu argile nisipoase si depozite loessoide, dand, ca forma de relief petrografic, interfluvii netede si vai largi, culmi rotunjite si dealuri cu pante domoale. in cuprinsul acestor forme se remarca eroziunea in adancime cu rigole, ogase si torenti, aparand chiar si alunecari de teren si prabusiri. Relieful dezvoltat pe argile si marne este specific regiunile deluroase subcarpatice, unde formatiunile argiloase si marnoase au o larga raspandire, intercalandu-se frecvent cu nisipurile, pietrisurile si gresiile. Apartin, ca varsta, paleogenului si neogenului si le sunt caracteristice o multitudine de forme de siroire, torentialitate si mai ales procese gravitationale. Formele de relief rezultate in urma siroirilor sunt raspandite pe suprafetele in panta si pe cele despadurite sau suprapasunate si constau in rigole, ravene, ogase si torenti, izolate sau foarte dese, care uneori se prezinta sub forma de badlans". Alunecarile de teren sunt formele cele mai tipice si extinse 16

acestui tip de relief petrografic. Dominante sunt alunecarile superficiale, care ocupa suprafete extinse, ca reultat al utilizarii necorespunzatoare a terenurilor pin defrisari masive si suprapasunat, aparand totusi si alunecari in valuri si limbi. in zona Raului Alb apar de asemenea si curgerile noroioase. c. Relieful structural este reprezentat pe teritoriul comunei Voinesti prin sructura monoclinala pe de o parte, care a determinat aparitia cuestelor in cadrul Piemontului Candesti, Muscelelor Argesului si dealurile subcarpatice din interioriul Subcarpatilor externi, iar pe de alta parte de structura cutata a Subcarpatilor interni, evidentiata prin dealurile dezvoltate pe anticlinale si depresiunile pe sinclinale.

5.6. Procese geomorfologice actuale

Procesele de modelare actuala a reliefului sunt determinate de o serie de agenti externi si procese in care predominante sunt cele de eroziune si acumulare. Majoritatea acestor procese au efecte negative, ducand la degradarea terenurilor, factorii care conditioneaza tipul, amploarea, ritmul si intensitatea proceselor actuale fiind relieful, roca, structura, unele elemente climatice, vegetatia si activitatea antropica. Pluviodenudarea si eroziunea in suprafata au un potential eroziv favorizat de intensitatea si frecventa ploilor torentiale, de panta si lipsa sau slaba dezvoltare a covorului vegetal, ducand la reducerea continutul de humus si scaderea fertilitatii solului. Modelarea fluviatila se desfasoara in lungul albiilor minore a raurilor Dambovita si Raul Alb, extinzand la inundatii si in lunci. in cadrul albiei minore se remarca schimbari temporare ale cursului de apa, formarea si modificarea ostroavelor, acumularile laterale. Modelarea torentiala afecteaza suprafete extinse, fiind favorizata de panta si constitutia litologica, ducand la degradarea terenurilor prin eroziune (se formeaza rigole, ravene, ogase, rape) sau prin acumulare (se formeaza conuri de dejectie). Cel mai pronuntat caracter torential apare pe malul stang al Dambovitei, in dreptul localitatii Izvoarele. Numeroase rape apar si in lungul Raului Alb, intre satele Manga si Izvoarele, adancindu-se in depozitele friabile pliocene. Alunecarile de teren au frecventa medie si sunt favorizate de intercalarea orizonturilor de argile cu pachete groase de nisipuri si pietrisuri, de panta si lipsa vegetatiei. De regula au loc alunecari simple, superficiale si de mica adancime, iar in Piemontul Candesti alunecarile sunt in trepte sau in valuri. Modelarea antropica favorizeaza eroziunea si alunecarile prin defrisari, desteleniri si terasari. Pot fi mentionate si araturile efectuate de-a lungul pantelor care pot favoriza instalarea siroirilor si pasunatul excesiv al animalelor ce determina aparitia pajistilor secundare cu elemente xerofile. Constructia retelei de drumuri modifica evolutia versantilor, iar aspectul reliefului este schimbat si datorita dezvoltarii asezarilor umane, indiguirea raurilor sau defrisarile in scopul obtinerii terenurilor agricole. Modelarea gravitationala este reprezentata de deplasarile gravitationale lente ca deriziunea, solifluxiunea si creep-ul, care au loc pe versantii cu anumite caracteristici si sunt intalnite in cadrul versantilor bazinului hidrografic al Raului Alb, cu o frecventa redusa. Acestea produc alunecari 17

superficiale, care nu tin cont de prezenta stratului de argila si creeaza un microrelief reprezentat de ondulari si valuriri de mici dimensiunii. in urma actiunii procesului de creep, pomii din cadrul padurilor sau livezilor sunt vizibil afectati, aparand pe anumite areale fenomenul de padure beata".

6.Elemente climatice

18

Clima isi pune amprenta asupra tuturor componentelor invelisului geografic: vegetatie, soluri, ape, aspectul reliefului, fiind, la randul sau, influentata de acestea. Prin pozitia geografica si succesiunea treptelor de relief de la Nord la Sud, judetul Dambovita se afla sub influenta circulatiei maselor de aer de diferite tipuri (aer continental in Nord si Est, mediteranean in Sud si Sud-Vest, iar la altitudine oceanic), ceea ce determina nuantarea climei, judetul aflandu-se astfel in plina zona climatica de tip temperat-continentala de tranzitie. Valorile termice anuale demonstreaza incadrarea judetului intre izotermele de 10,5C in partea de Sud si 2C in partea de Nord la Varful Omu, iar precipitatiile oscileaza intre valorile minime de 500mm/an in extremitatea sudica a judetului si 1300mm/an in cea nordica. Comuna Voinesti se afla in partea de Nord-Vest a judetului Dambovita si poate fi caracterizata, din punct de vedere climatic, ca si o zona cu o clima de tip temperat-continentala de tranzitie, aflata sub incidenta influentelor continentale est-europene in partea central-estica si a slabelor influente mediteraneene in partea de Sud, Sud-Vest a comunei. Teritoriul Romaniei se afla sub directa influenta mai multor sisteme barice, dintre care cele mai importante se manifesta prin doua arii anticiclonale (anticiclonul Azoric si anticiclonul RusoSiberian) si respectiv doua tipuri de cicloni (ciclonul Islandez si ciclonul Mediteranean). La nivelul comunei Voinesti, masele de aer continentale sub a caror influenta se afla, sunt aduse de anticiclonul Ruso-Siberian, creand o puternica circulatie la nivelul troposferei din directia NordEst spre Sud-Vest, determinand in acelasi timp aparitia, pe timpul iernii, a vantului sezonier rece si uscat, cunoscut sub denumirea de Crivat", ce determina scaderi accentuate de temperaturi si puternice viscoliri, iar pe timpul verii cresteri bruste ale temperaturii aerului, insotite de uscaciune si uneori chiar si usoare tendinte de seceta. In cadrul comunei Voinesti, aceste influente est-europene mentionate au un caracter mai slab, ele manifestandu-se cu maxima putere doar in partea de Est si respectiv Sud-Est a tarii, ca atare, fenomenele produse de anticiclonul Ruso-Siberian se defasoara cu intensitati reduse in acest areal, care, in mare parte se suprapune regiunii de tranzitie a climei de la influentele excesiv continentale din Est la cele sudmediteraneene si oceanice din Vest. In ceea ce priveste slabele influente mediteraneene, acestea se manisfesta cu intensitate extrem de redusa doar in partea de Sud si Sud-Vest a comunei, determinand pe timpul iernii incalziri bruste si precipitatii abundente, iar pe timpul verii o vreme schimbatoare, cu bogate precipitatii. Pe de alta parte, amplasarea comunei in plina zona deluroasa-subcarpatica determina aparitia unui climat de dealuri si podisuri, cu o temperatura medie anuala de 9-8C (comuna Voinesti fiind situata intre izotermele de 9C si respectiv 8C) si o cantitate medie anuala de precipitatii de circa 800-900mm/an, caracteristicile climatice locale fiind desigur influentate de conditiile fizico-geografice: reteaua hidrografica (prin influenta luciului de apa, a culoarelor de vale sau cuvetelor lacustre), vegetatia (datorita prezentei padurilor, pasunilor, fanetelor si livezilor extensive), solurile si aparitia la zi a unor tipuri de roci, dar in special relieful (prin distributia formelor de relief, altitudinea si expozitia versantilor). 19

Se poate discuta astfel de existenta, pe teritoriul comunei Voinesti, de anumite topoclimate specifice: -topoclimatul de culoare de vale cu doua tipuri: topoclimatul de culoare de vale largi cu lunci, terase si versanti (Valea raului Dambovita) si topoclimatul de culoarea inguste de vale cu lunci, glacisuri si versanti (Valea raului Alb); -topoclimatul de dealuri (subcarpatice joase 500-600 metri altitudine si subcarpatice inajte Dealul Perilor); Caracteristicile topoclimatului de culoare de vale constau in prezenta unor temperaturi mai coborate, grad de umezeala foarte ridicat si determinarea proceselor de alterare, curgeri noroioase, siroiri si torentialitati, pe cand specificul topoclimatului de dealuri este dat de temperaturi mai ridicate decat cele de pe fundul vailor sau depresiunilor, un grad de umezeala foarte coborat si provocarea unor procese de tipul dezagregarilor, prabusirilor, eroziunii in suprafata si siroirilor.

6.1. Radiatia solara si durata de stralucire a soarelui

Clima unei regiuni este rezultatul interactiunii complexe dintre radiatia solara, circulatia generala a atmosferei si suprafata activa-subiacenta, la care se adauga influenta antropica. Aceasta interactiune se reflecta in mod direct asupra valorilor si regimurilor diurne si anuale ale diferitelor caracteristici climatice. Radiatia solara este un factor genetic al climei, careia i se datoreaza energia necesara declansarii si evolutiei majoritatii proceselor geofizice si biofizice care au loc la suprafata terestra si in atmosfera. Aceasta joaca un rol determinant in geneza diferitelor tipuri de clima. Trebuie specificat faptul ca, din cantitatea totala de energie emisa de Soare sub forma radiatiei solare directe, doar o parte ajunge sa incalzeasca suprafata terestra, restul fiind absorbita sau reflectata in atmosfera si chiar pe suprafata terestra de obiectele ce contin un albedou ridicat. De asemenea se remarca o variatie puternica a valorilor radiatiei solare receptionate de suprafata terestra, in functie de diferentele altitudinale care au repercusiuni directe asupra repartitiei, in timp si spatiu, a temperaturii aerului. In functie de amplasamentul comunei Voinesti in cadrul tarii si unitatilor de relief specifice acesteia, se poate afirma ca valoarea medie anuala a radiatiei solare globale este de circa 120 kcal/cm2, valoare explicata prin pozitionarea geografica si prin durata mare de stralucire a soarelui. Aceasta din urma reprezinta o caracteristica climatica importanta a oricarei regiuni, al carei valori sunt utilizate pentru calcularea bilantului radiativ. Durata de stralucire a Soarelui reprezinta practic timpul real in care Soarele a stralucit pe bolta cereasca. In arealului comunei studiate, la statia meteorologica din cadrul Statiunii de cercetare si productie pomicola Voinesti, s-au inregistrat valori ale duratei efective de stralucire a Soarelui de 20

1800-1900 de ore pe an, 70% din aceasta valoare inregistrandu-se in semestrul cald (aprilieseptembrie), cand nebulozitatea are valori minime.

6.2. Temperatura aerului

Temperatura aerului este o marime fizica utilizata pentru a caracteriza starea de incalzire a unui mediu sau a diferitelor corpuri, valoarea ei depinzand de scara termometrica in care este exprimata. incalzirea aerului se realizeaza de jos in sus si este direct dependenta de bilantul caloric radiativ al suprafetei terestre. In cadrul comunei Voinesti, temperatura medie anuala se situeaza in jurul valorii de 9,5C, fiind amplasata intre izotermele de 9 si respectiv 8C. Desigur, aceasta valoare are caracter general, temperaturile medii anuale variind de la un an la altul, precum si de la o luna la alta, in functie de o multitudine de factori ce o influenteaza (durata de stralucire a soarelui, radiatia solara, succesiunea anotimpurilor etc.). Prelucrand datele meteorologice privind oscilatia lunara, anuala si multianuala a temperaturii aerului, in perioada 1990-2007, inregistrate la statia meteorologica Voinesti din cadrul Statiunii de cercetare si productie pomicola Voinesti, s-au putut intocmi doua grafice reprezentative: Graficul Temperaturii medii anuale in perioada 1990-2007 si respectiv Graficul Temperaturii medii multianuale in perioada 1990-2007, grafice cu ajutora caror se poate obtine o imagine de ansamblu asupra variatiei valorilor temperaturii medii in decursul a 17 ani, precum si in decursul lunilor. Urmarind graficul temperaturii medii anuale atasat, se poate observa puternica variatie a temperaturii de-a lungul celor 17 ani luati in considerare. Valoarea maxima s-a inregistrat in anul 1994, cand temperatura medie anuala a atins pragul de 10,6C, iar valoarea minima in anul 2007 (doar 7,3C), in restul anilor temperatura media anuala fiind apropiata de media general stabilita pentru aceasta regiune, mai exact situandu-se intre 8 si 9C. Valorile maxime si minime inregistrate in istoria meteorologica a comunei astfel: -temperatura maxima absoluta 37,5C (la 22/24.07.2007); -temperatura minima absoluta -26,1C (la 20.02.1954). Romania este situata in plina zona temperata si ca atare este caracterizata de prezenta anotimpurilor si succesiunea regulata a acestora. Graficul Temperaturii medii multianuale (fig.nr.8) evindetiaza oscilatiile temperaturii in decursul a 12 luni. Luandu-se in considerare perioada 1990-2007, pe langa mediile temperaturilor anuale, a fost calculata, de asemenea si media temperaturilor caracteristice fiecarei luni din decursul acestor ani, considerandu-se a fi necesara o privire de ansamblu asupra variatiilor temperaturii aerului de la un sezon la altul. Se constata astfel ca valorile medii minimale se produc in sezonul rece, mai exact in decursul lunilor decembrie ianuarie - februarie (temperatura minima lunara fiind de -2C in luna 21

ianuarie), iar cele maximale in sezonul cald, in lunile iulie-august, (temperatura maxima lunara fiind de 29,2C in luna iulie). Intre cele doua anotimpuri principale, iarna si vara, temperaturile medii lunare sunt caracteristice anotimpurilor de tranzitie (intre 5 si 20C pentru primavara si respectiv intre 21 si 5,7C pentru toamna). Asadar, in comuna Voinesti, evolutia temperaturilor medii lunare se inscrie cu o amplitudine anuala de circa 21,2C.

6.3. Precipitatiile atmosferice

Precipitatiile atmosferice reprezinta produsele finale ale condensarii si sublimarii vaporilor de apa, constituind totalitatea particulelor de apa lichida si solida are cad din sistemele noroase si ating suprafata terestra. Acestea pot fi sub forma de: ploaie, zapada, lapovita, burnita, mazariche sau grindina si, impreuna cu depunerile de pe sol (roua, bruma, chiciura, polei), alcatuiesc fenomenele hidrometeorice. Analiza atenta privind cantitatea de apa provenita din precipitatii este deosebit de importanta pentru sectorul agricol, iar in comuna Voinesti s-a oferit dintotdeauna o atentie deosebita inregistrarilor acestui fenomen meteorologic extrem de viabil pentru pomicultura practicata. Nu in ultimul rand, evolutia regimului precipitatiilor atmosferice si repartitia lor prezinta un real interes practic si teoretic ce deriva din faptul ca apa provenita din ploi si din topirea zapezii, asigura alimentarea raurilor si implicit sustinerea mediului biotic. Modul de distribuire a precipitatiilor variaza de la Nord la Sud (in regim altitudinal), dar si de la Est la Vest, in functie de conditiile locale ale reliefului, precum si de influentele climatice. Comuna Voinesti se desfasoara, din punct de vedere al precipitatiilor atmosferice, intre izohietele medii anuale de 700mm/an (in partea de Sud) si 800mm/an (in partea de Nord), inregistrand o valoare medie de aproximativ 720mm/an. Aceasta valoare se datoreaza amplasarii comunei in cadrul unei zone subcarpatice, aproape de limita cu zona montana. In decursul perioadei analizate (1990-2007) din punct de vedere meteorologic, se poate observa, conform graficului Cantitatii medii anuale de precipitatii atmosferice cazute pe teritoriul comunei Voinesti (fig.nr.9), puternica oscilatie a anilor secetosi cu cei ploiosi. Un maximum de valoare a precipitatiilor din istorie comunei (circa 1119mm) a fost inregistrata in anul 2005, cand intregul teritoriu al Romaniei de altfel a fost puternic afectat de inundatii devastatoare datorate cantitatilor neasteptat de mari ale precipitatiilor. La extremitatea opusa se afla anul 2000, cu valoarea minima din istoria meteorologica a comunei, mai exact doar 348mm. In afara acestor ani in care s-au inregistrat valori extreme, mediile lunare s-au situat in jurul valorilor normale pentru aceasta zona (intre 650 si 850mm/an). 22

Urmarind repartizarea cantitatilor de precipitatii in decursul lunilor unui an , se observa cum cea mai mare parte a acestora cad in lunile mai-iunie, exact in acea perioada de tranzitie dintre primavara si vara, urmand ca pe parcursul lunilor de vara propriu-zise, cantitatile sa fie destul de insemnate (60-70mm/luna). Cele mai scazute valori ale precipitatiilor le inregistreaza lunile octombrie si noiembrie (44-39mm/luna), minium de precipitatii cazand in luna februarie (circa 33mm) cand are loc trecerea de la sezonul rece la cel cald. Cele mai insemnate precipitatii atmosferice cad primavara si vara, cand masele de aer sunt bogate in vapori de apa, avand loc puternice averse de ploaie.

6.4. Umezeala relativa

Umezeala sau umiditatea aerului este definita prin continutul in vapori de apa existenti la un moment dat in atmosfera. Este o insusire importanta a aerului atat din punct de vedere meteorologic cat si bioclimatic, gradul de umiditate al aerului avand o mare importanta, deoarece vaporii de apa influenteaza bilantul radiativ-caloric al aerului, prin absorbtia radiatiilor de unda lunga, iar prin condensare generand norii, ceata, precipitatiile. Umezeala relativa a aerului, cunoscuta si sub denumirea de stare higrometrica", reprezinta practic raportul dintre tensiunea reala si tensiunea de saturatie a vaporilor de apa, exprimand in modul cel mai sugestiv si complet gradul de uscaciune al atmosferei. In cadrul comunei Voinesti se poate discuta despre o medie a umezelii relative de aproximativ 80%, medie ce corespunde cu cea a judetului Dambovita. In decursul perioadei analizate (1990-2007), a fost calculata o medie a umezelii relative a aerului de 85%, marea majoritate a valorilor ridicate (peste 80%) fiind inregistrate pe parcursul anilor 1994-1999, iar cele mai scazute in anul 1990 si de-a lungul anilor 2002-2005 (valori cuprinse intre 75 si 79%), cum se poate observa in graficul Umezelii relative anuale a aerului .Maxima a fost de 91% in anul 1997, iar minima in anul 1990, fiind de doar 74%. Umezeala relativa a aerului este diferentiata nu numai de la un an la altul ci si de la o luna la alta, inregistrand valori diverse in conformitate cu succesiunea sezoanelor. Din graficul umezelii multianuale se observa cum atmosfera se afla la un maximum de umiditate in decursul sezonului rece, valoarea cea mai ridicata, aceea de 81% fiind in luna decembrie. Pe de alta parte, valorile cele mai scazute se inregistreaza in lunile de primavara, minima fiind de 61% in aprilie. Tot o valoare scazuta se inregistreaza de obicei si in luna august (circa 63%). Distributia umezelii relative a aerului oscileaza chiar si in decursul unei zile, adica in 24 de ore. Observatiile efectuate au demonstrat faptul ca, procentele cele mai ridicate sunt inregistrate pe timpul noptii, in timpul zilei fiind ceva mai scazute

23

In luna iulie spre exemplu, cand temperaturile sunt ridicate, cea mai mare valoare se inregistreaza intre orele 4-6 AM (80-81%), iar dupa-amiaza, intre orele 14-16 ponderea procentuala a vaporilor scade pana la 50%. In decursul iernii, fenomenul este acelasi, la primele ore ale diminetii se inregistreaza valori ce pot trece de 90%, pentru ca la amiaza sa scada pana la 65%. Valorile umezelii relative a aerului ating astfel cote maxime in lunile de iarna,pe parcursul noptii sau in zori de zi, iar cele minime sunt atinse in lunile de vara, in special la orele amiezii.

6.5. Nebulozitatea
Nebulozitatea reprezinta gradul de acoperire cu nori a boltii ceresti la un moment dat, intro localitate sau regiune. Este o observatie vizuala ce se exprima in zecimi sau optimi, in care se considera bolta cereasca un intreg impartit imaginar in zece parti egale din punct de vedere climatic sau opt parti egale din punct de vedere sinoptic, apreciindu-se astfel cate parti din acest intreg sunt acoperite cu nori. Altitudinea la care se formeaza norii respectivi, dimensiunile, compozitia si dinamica lor au diferite consecinte in derularea unor procese climatice. La statia meteorologica din cadrul Statiunii de cercetare si productie pomicola Voinesti, a fost calculata o medie a nebulozitatii de 6/10 - 7/10. Luand in considerare valorile medii lunare din timpul unui an, valori evidentiate in graficul nebulozitatii medii lunare la nivelul anului 2007 , se constata ca lunile de primavara (martie, aprilie, mai) cand se inregistreaza cele mai ridicate valori ale nebulozitatii, in general depasind 6/10, valoare maxima fiind de 6,6/10 in luna mai). Valori mari ale nebulozitatii apar si in cadrul sezonului rece, cand depasesc 6/10. Valorile cele mai scazute apar in sezonul cald, lunile iulie-august beneficiind de un cer senin, cu o nebulozitate de 3-4/10 maxim. Valoarea minima a anului 2007 a fost de 3,6/10 in cadrul lunii august.

6.6. Regimul eolian

Repartitia inegala a presiunii atmosferice in sens orizontal se datoreaza actiunii combinate a unor cauze de ordin termic si dinamic, determinand o miscare aspectiva denumita vant". Vantul ca element meteorologic tinde sa egalizeze diferentele de temperatura, presiune si umezeala existente in atmosfera in sens orizontal. Aceasta egalizare insa, nu se realizeaza decat pentru scurte intervale de timp, cand apare calmul atmosferic, in rest, la aparitia noilor diferente, vantul reapare. 24

Caracteristicile regimului dinamic al aerului prezinta un real interes, pentru ca frecventa vantului din anumite directii permite aprecierea caracteristicilor maselor de aer care se deplaseaza intr-o anumita regiune, stabilindu-se astfel influenta pe care o are asupra proceselor climatice locale. De asemenea, diversitatea fenomenelor meteorologice depinde de existenta in atmosfera a curentilor de aer, atat a celor verticali cat si a celor orizontali. Vantul este astfel un element climatic cu actiune discontinua, caracteristicile lui fiind date de directie, frecventa, viteza si intensitate. Pe domeniul comunei Voinesti, in ceea ce priveste viteza vantului, precum si punctul cardinal de provenienta, putem afirma, conform rozei vitezei vantului atasata, ca cea mai mare viteza o au vanturile de Est (2,2m/s) si cele de Vest (2,1 m/s), fiind urmate de cele dinspre Sud-Est si Sud-Vest (l,8m/s). Viteza cea mai mica o inregistreaza vanturile dinspre Nord-Est (1,1 m/s), iar cele din restul punctelor cardinale au valori ce nu depasesc 1,6m/s. In ceea ce priveste frecventa vanturilor pe directii, se observa conform rozei frecventei vantului (fig.nr. 15), ca ponderea cea mai mare este detinuta de vanturile de Nord-Vest (17,2%) si cele de Sud-Est (10,5%), iar ponderea cea mai mica o au vanturile de Nord-Est (0,5%) si cele de Est (2,1%). in general calmul atmosferic este considerat a avea o valoarea de circa 42%.

7.Elemente bio-pedo-geografice

7.1.Vegetatia
Comuna Voinesti se desfasoara in plina zona subcarpatica, din punct de vedere al reliefului, ceea ce presupune existenta unor altitudini reduse si conditii climatice mult mai moderate fata de zona carpatica, elemente ce impun prezenta unei vegetatii alcatuite predominant din paduri nemorale in care apare frecvent fagul, stejarul mezofil si gorunul. 25

Datorita conditiilor locale apare, de asemenea si o vegetatie azonala dominata de paduri de esenta moale (zavoaie), dezvoltate in lungul principalelor cursuri de apa care au lunci mai bine conturate. Vegetatia naturala a fost insa, pe anumite areale,inlocuita de imensele livezi de pomi fructiferi sau de culturile cerealiere, marea majoritate a acestora aflandu-se in lungul luncii raului Dambovita si la Vest de aceasta, in cadrul Piemontului Candesti si a Muscelelor Argesului din extremitatea Nord-Vestica a comunei. Arealul din partea de Est a luncii raului Dambovita, cel ce corespunde extremitatii estice a Subcarpatilor Ialomitei, s-a pastrat in mare parte intact, iar vegetatia se incadreaza in totalitate in zona forestiera. In functie de altitudinea dealurilor subcarpatice, pot fi separate 3 etaje ale padurii nemorale: etajul stejarului (Quercus robur), etajul gorunului (Quercus petratea) si etajul fagului (Fagus silvatica). 7.1.1. Etajul stejarului (Quercus robur), corespunde zonelor joase din partea de SudEst a comunei, mai exact in cadrul ultimelor culmi ale dealurilor subcarpatice externe (Plaiul Neiului, Plaiul Moga). Limita acestor formatiuni este variabila, plasandu-se intre 100 si 350 metri altitudine, dar nedepasind 400 metri altitudine, iar in componenta lor stejaretele sunt pure sau in amestec cu carpen, cer si garnita. Speciile caracteristice acestui etaj vegetal sunt: stejarul pedunculat (Quercus robur), cerul (Quercus cerris), garnita (Quercus frainetto), precum si carpenul, paltinul de camp, jugastrul, artarul, ciresul pasaresc, ulmul, paducelul, toate acestea fiind hibrizi de Quercus. Speciile ierbacee sunt dominate de graminee, frecvente fiind: Carex brizoidea, Cruciata lavipes, Geum urbanum, Fragaria vasca, Moehringia trinervia, Poa nemoralis, Ranunculus ficaria.Tipul cel mai important de pajisti din acest etaj de vegetatie sunt cele de Festuca rupicola. Pajistile de Festuca rupicola sunt raspandite in arealul padurilor de stejar. Se intalnesc de asemenea si in subetajul gorunetelor din aceleasi regiuni geografice, unde formeaza de regula subtipuri cu Agrostis capilllaris. Pajistile de Festuca rupicola se extind de obicei pe versantii slab pana la moderat inclinati (614g), dezvoltandu-se pe toate expozitiile in dealurile joase si ocupand numai pantele expuse spre sud, insorite, in dealurile inalte. Solurile predominante de sub aceste pajisti sunt cernoziomuri cambice, soluri cenusii, brune argiloiluviale, brune luvice, rendzine, pseudorendzine, regolosuri, erodisoluri. Acest tip de pajisti se caracterizeaza prin dominanta specie Festuca rupicola ssp. Rupicola, care are o acoperire de 50-60 % din suprafata solului. Festuca rupicola creste, ca si Festuca valesiaca, sub forma de tufa deasa si ajunge la inflorire aproximativ in aceeasi perioada (mai-iulie).In compozitia floristica a pajistilor de Festuca rupicola se intalnesc atat specii xerofite cat si numeroase specii mezoflte. Astfel, gramineele furajere sunt 26

reprezentate de Festuca rupicola. Avenula pratensis una dintre speciile mezoxerofite, precum si de Agrostis capilaris, Poa pratensis, Festuca pratensis, dintre speciile mezofite. Dintre speciile daunatoare si toxice, care cresc in pajistile de Festuca nipicola, amintim : Euphorbia cyparissias, Carduus nutans, Echium vulgare. Pajistile de Festuca rupicola pot fi imbunatatite prin fertilizarea de 60- 80 kg/ha N si 40-60 kg/ha P sau 30-40 t/ha gunoi de grajd, folosire rationala, suprainsamantare sau reinsamantare cu un amestec caracteristic zonei.

7.1.2. Etajul gorunului (Quercus petraea) ocupa dealurile subcarpatice externe, precum si areale din cele piemontane (Piemontul Candesti) cuprinse intre 400 si 600-700 metri altitudine. Gorunul este etajul specific Subcarpatilor si predomina pe interfluviile si versantii cu orientare sudica, estica si vestica, alternand cu fagul pe versantii nordici, umbriti, ocupand cea mai mare parte din suprafata actuala impadurita. Cele mai importante specii care apar in acest etaj sunt Carpinus betulus, Populus canescens, Quercus frainetto si mai putin Quercus robur. Pe langa speciile de gorun, mai apar si specii de carpen, paltin, jugastrii (Acer campestris), tei (Tilia platyphylos), frasin (Fraximus excelsior), ulm (Ulmus procera), cires pasaresc (Cerasus ovium). Speciile ierbacee sunt mai bine dezvoltate decat in etajul fagului pentru ca beneficiaza de mai multa lumina. Predomina astfel cornul (Cornus mas), alunul (Corrilus avenalla), specii de sanger (Cornus sanguineea), lemn cainesc (Ligustrum vulgare), porumbar (Prunus spinosa), maces (Rosa 27

canina). Pe langa acestea, mai apar ca specii ierbacee Carex pilosa, Fragaria vesca, Festuca altissima, Galium schultesii, Poa nemoralis.Tipul de pajiste dominant este Agrostis capillaries (iarba vantului). Pajistile de Agrostis capillaries (Agrostis tenuis) ocupa cele mai mari suprafete in regiunile de deal, find caracteristice etajului nemoral. Datorita marii variabilitati ecologice, Agrostis capillaries reuseste sa domine in vegetatia pajistilor de deal incepand de la altitudinea de aproximativ (200) 300 m pana la altitudinea 800 m. Aceasta specie continua apoi sa formeze pajisti montane de iarba vantului in subetajul fagetelor si al amestecurilor de fag cu rasinoase, urcand pana la altitudinea medie de 1200 m, ira in unele cazuri depasind chiar 1400 m. Dupa valoare furajera a speciilor component si potentialului productive, pajistile dominante de Agrostis capillaris sunt incadrate in doua tipuri separate: pajisti cu productivitate buna si pajisti cu productivitate mijlocie. Pajistile de Agrostis capillaries, cu productivitate buna, se afla raspandite la altitudini mai amri de 400 m, ocupand terenurile plane si versantii pe toate expoziitile; prefer formele positive ale terenului , fara stagnari de apa. La altitudini mai joase se intalnesc pe versantii cu expozitie Nordica, mai umbriti, precum sip e solurile revene de pe firul vailor. Arealul ecologic al pajistilor de Agrostis capillaries, cu productivitate mijlocie, este destul de larg. La altitudini mici se intalnesc pe platouri, terase, pante usor inclinate, pe expozitiile mai umbrite, in dealurile mai inalte, se instaleaza pe expozitiile mai insorite, sudice, estice si vestice. Solurile caracteristice pajistilor stepizate de Agrostis capillaries (cu productivitate mijlocie) sunt brune argiloiluviale, brune luvice, regosoluri si pseudorendzine. Local se intalnesc si alte tipuri de sol. Agrostis capillaries este o graminee cu tufa rara, valoroasa din punct de vedere furajer. Pajistile de Agrostis capillaries cu productivitate mijlocie se caracterizeaza prin prezenta in compozitie floristica, cu abundenta-dominanta ridicata, a speciilor mezoxerofite si xerofite, care imprima pajistilor un caracter specific, alaturi de specia dominant-edificatoare, Agrostis capillaries. Dintre speciile de graminee xerofite, care insotesc pe Agrostis capillaries, devenind chiar specii codominante, mentionam :Festuca valesiaca, F. rupicola, F. pseudovina.Briza media, specii care au valoare furajera mediocre si Anthoxanthum odoratum,, Bothriochloa ischaemum, specii cu valoare furajera slaba. Bothrichloa ischaemum are o participare mai mare in pajistile degradate prin pasunat national, pe pantele mai inclinate, pe dealuri mai scheletice, uscate, erodate. In pajistile de Agrostis capillaries, 28

cu productivitate mijlocie, se intalnesc de regula, aceleasi specii din alte familii botanice mentionate la pajistile din tipul precedent, insa abunda cele neconsumate sau daunatoare: Potentilla recta, P. argenica, Thymus pannonicus. Rogozurile sunt slab reprezentate. Ele pot sa lipseasca sau sa fie prezente cu acoperire de numai15%, mai frecvebte find: Luzula campestris, Carex caryophyllea.Dupa cum rezulta din compozitia floristica, pajistile stepice in care abunda speciile xerofite si mezoxerofite, fac tranzitia de la pajistile stepice din campie si dealuri joase, catre cele mezofile din regiunile de deal si munte.

Pot fi imbunatatite prin fertilizare corespunzatoare, folosire rationala, si dupa caz, suprainsamantare sau reinsamantare cu amestecuri din specii valoroase caracteristice zonei. Mai rar se intalnesc gorunete cu flora de tip mull, aceasta fiind reprezentat de specii precum: urzica moarta galbena (Lamium galeobdolom), mierea ursului (Pulmonaria officinalis), lipitoarea (Asperule tauna), vinarita (Asperule ordorata), rodul pamantului (Arum maculatum). Activitatile umane au dus la reducerea suprafetei ocupate de gorun in favoarea celei agricole (livezi de pomi fructiferi si pajisisti secundare).

7.1.3. Etajul fagului (Fagus sylvatica) corespunde zonelor mai inalte de peste 600-700 metri altitudine, desi apar sporadic si sub aceasta limita ca si fagete colinare.

29

Acestea imbraca dealurile subcarpatice si culmile inalte ale Piemontului Candesti. in componeta lor intra fagul (Fagus sylvatica), carpenul (Carpinus betulus), precum si specii ca paltinul de camp (Acer platanoides), frasinul (Frasinus excelsior) si local gorunul (Quercus petrea). In suarboretul padurilor de fag apar atat specii de arbusti iubitori de lumina cat si specii care prefera umbra si umiditatea precum lemnul cainesc (Ligustrum vulgare), voniceriul (Evonymus latifolius) si respectiv salcia capreasca (Salix caprea), caprifoiul (Lonicera xylostrum) si lemnul raios (Evonymus cerrucosa). Stratul ierbaceu este variat si prezent in luminisuri si poienite. La inceputul primaverii apar specii precum: floarea pastilor (Anemone nemorosa), ghioceii (Galanthus nivalis), brebeneii (Coxydalis coxydalis), toporasii (Viola viola), iar in restul anului rasar si se dezvolta: lumanarica (Gentiana asclepiadaea), caldarusa (Aquilegia vulgaris), brandusa de primavara (Crocus beufflianus), brandusa de toamna (Eclehicum automnale), sabiuta (Gladiolus imbricatus). In zonele cu umiditate ridicata a solului se pot intalni diverse specii de ferigi: feriguta (Pleypodium vulgare), limba vecinei (Phylitisi scolopendrium), limba sarpelui (Phioglassum vulgatum), dar si ciuperci: hribul (Boletus edulis), zbarciogul (Belvela esculenta), buretii galbui (Contarelus cibarius). Padurile de lunca sunt prezente in cadrul comunei in lungul luncii raului Dambovita si a luncii raului Alb, in acele sectoare de albii majore largi, fiind cunoscute sub denumirea de zavoaie. Acestea au o dezvoltare discontinua si sunt alcatuite din specii hidrofile si higrofile, sub forma de sleauri de lunca. Speciile prezente in cadrul acestor formatiuni sunt cele de: salcie (Salix alba, Salix purpurea, Salix triandra), plop (Populus nigra), anin negru (Alnus glutinosa), ulm de camp, carora li se adauga specii de arbusti precum: lemnul cainesc (Ligustrum vulgare), murul (Rubus idaeus), socul (Sambucus nigra). Stratul ierbaceu este alcatuit din plante de genul: laptele cucului (Euphorbia salicilfolia), laptele cainelui j ales (Salvia glutinosa), floare de leac (Ranunculus repens) si specii de ferigi (Dryopteris filix max, Athyrium filix fernina). Vegetatia izlazurilor este relativ redusa in teritoriu, dar in acele areale unde totusi apare, este constituita din troscot (Polygonium aviculare), cununita (Xarantheum annum), coada soricelului (Achillea setacea), pelinita (Artemisia vulgaris), stir (Amaronthus retroflexus), traista ciobanului (Cappsela bursa pastoris). Vegetatia segetala este o vegetatie spontana si apare in acele areale de culturi agricole mai putin ingrijite sau abandonate si are o componenta diversa de la o regiune la alta, fiind reprezentata in general de buruieni daunatoare culturilor agricole. In culturile de porumb apar: tataneasa (Borago officinale), palamida (Cirisum arvense), scaiul magaresc (Onoportum acanthium), coada calului (Equisetum arvense); in culturile de paioase apar: laptele cainelui (Euphorbia amigdaliodes); culturile de cartofi sunt invadate de mohor (Setaria viridis), stir (Amaronthus 30

albus), troscot (Polygonum aviculare), iar cele de lucerna de spanacul salbatic (Chenopodium album) si rostogolul (Salsola ruthenica).Ca tip de pajisti,aici intalnim: Cynosurus cristatus (pieptanarita), Arrhenatherum elatius (ovascior). Cynosurus cristatus (pieptanarita)-Se gasesc raspandite in etajul nemoral, subetajul padurilor de fag si de amestec de fag cu rasinoase, pe versanti slab si mediu inclinati sip e vai. Gramineele au o pondere de participare in compozitia floristica a pajistii de 40 -45 %, mai raspandite, pe langa specia dominant, Cynosurus cristatus, se afla Festuca rubra, Agrostis tenuis, Poa pratensis, Lolium perene. Leguminoasele au o acoperire de 5-7 %, mai des intalnite fiind specule Trifolium repens, T.pratense, T. montanum. Pajistile de pieptanarita sunt folosite mai mult ca fanete, productiile fiind de 7-8 t/ha masa verde. Sporirea productiilor acestui tip de pajiste se poate face prin fertilizare cu ingrasaminte minerale sau organice(12-150 kg/ha N+40-60 kg/ha P2O5+40-50 kg/ha K2O sau 30-40 t/ha gunoi de grajd, o data la 3-4 ani).

Arrhenatherum elatius (ovascior)-.Raspandite in etajul nemoral, subetajul padurilor de fag si de amestec de fag cu rasinoase, pe soluri fertile, bine aprovizionate cu apa. In compozitia floristica predomina gramineele mezofile de talie inalta, Arrhenatherm elalhis, Trisetum flavescens, Dactylis glomerata, leguminoasele din care mai raspandite sunt Trifolium pretense, Lathyrus pratensis, speciile diverse sunt bine reprezentate de : Achillea millefolium, Carum carvi, Angelica silvestris. Pajistile de Arrhenatherum elatius se folosesc cu fanete, productiile de masa verde fiind de 18-20 t/ha. Pajistile sunt cunoscute si sub denumirea de fanete grase, deoarece se instaleaza numai pe soluri fertile.

31

7.1.4.Categorii de pajisti ce nu intra in niciun etaj de vegetatie Pajisti de Nardus stricta (taposica) Pajistile de Nardus stricta sunt raspandite, pe suprafete mari, in etajul molidisurilor si in etajul jnepenisurilor in toti muntii inalti din tara noastra.Nardus stricta are o plasticitate ecologica foarte mare, fund adaptata la conditii de umiditate si termperatura diferite. De aceea creste atat pe terenuri cu exces de umiditate, cat si pe terenuri mai uscate, incepand din etajul padurilor de foioase, de la altitudinea de circa 200-300 m pana la 2200 m. Ca atare, in cazul acestui tip de pajisti nu se poate stabili o corespondenta cu etajele de vegetatie, asa cum se intampla cu celelalte tipuri de pajisti intalnite in tara noastra. Pajistile de Nardus stricta se dezvolta si se extend pe soluri slab aerisite, compacte, puternic acide, slab aprovizionate in elemente nutritive si bogate in materie organic n e descompusa. Nardus stricta este o planta de tufa deasa, inalta de 10-30 cm, cu frunzele filiforme, rigide, spiculete umfloare dispuse in spice unilateral si valoare furajera foarte slaba, datorita continutului scazut in substante nutritive digestibile si gradului redus de consumabilitate. 32

Dintre gramineele cu valoare furajera, care insotesc specia Nardus stricta mentionam: Festuca rubra, commutate, fesuca ovina. Leguminoasele sunt slab reprezentate. Mai frecvente sunt Trifolium repens si Genista tinctoria. Oligosperma, ultima avand valoare furajera neinsemnata. Pajistile de Nardus stricta pot fi imbunatatite prin indepartarea specie dominante, folosind amendamente calcaroase, fertilizarea prin tarlire combinata cu suprainsamantare, folosire rationala, tratamente cu erbicide sa doze foarte mari de azot, insa ultimele doua masuri sunt costisitoare si poluante.

Pajisti de Lollium perenne- Trifolium repens (iarba de gazon-trifoi alb) Se gasesc in luncile raurilor, depresiuni intracolinare, pe terenuri plane sau slab inclinate. Raspandirea lor este conditionata de soluri revene si fertile. In afara speciilor dominante, Lolium perenne , se intalnesc specii cu valoare furajera, ca Poa pratensis, Agrostis stolonifera, Alopecurus pratensis. Productiile sunt de 6-10 t/ha masa verde. De calitate foarte buna, cu un ridicat grad de consumubilitate.

33

Pajisti de Festuca pratensis Poa pratensis (paius de livezi-firuta) Raspandite pe locuri plane din lungul vailor umede, dar si pe platouri si pante line, pe soluri aluvionare, cernoziomuri, lacovisti, fertilizare si revene. Sunt pajisti derivate, foarte valoroase. Se folosesc in regim mixt sau numai prin pasunat. Cu productii de 5-7 t/ha masa verde si pot fi imbunatatite prin fertilizarea. Pajisti de Agrostis stolonifera-Agropyron repens (iarba campului-pir tarator) Se instaleaza pe terenuri joase,periodic inundabile, cu apa freatica la mica adancime, dar fara exces la suprafata, dun lunci, terase, micro depresiuni sip e vaile alimentate cu apa din izvoare de costa, solurile fiind in general mai grele, lutoargiloase, slab acide sauu slab alkaline. Acoperirea solului cu vegetatie este foarte buna(90=95%). Speciile dominante, Agrostis stolonifera si Agropyron repens. Leguminoasele pot participa in covorul vegetal cu 15-20%, mai frecvebte find: Trifolium repens. Speciile diverse sunt mai putn numeroase si au o acoperire de pana la 20-25 %. Pajistile sunt productive, de calitate medie sau buna , valoare pastoral este de 1.75-2,75 dupa acoperire sau 35-55 dupa contributia specifica, valoare ce le incadreaza in categora pajistilor de calitate mijlocie.

7.2.Influenta antropica asupra vegetatiei

Vegetatiei comunei Voinesti a suferit, dupa cum s-a specificat si la inceputul acestui capitol, frecvente interventii antropice de-a lungul timpului, care i-au modificat substantial aspectul initial. Numeroase hectare de paduri au fost defrisate pentru a fi inlocuite de livezile de pomi fructiferi, culturi cerealiere si pasuni secundare. Doar portiunile cu relief accidentat sau acolo unde solurile nu permiteau practicarea agriculturii, padurile mai ocupa suprafete mari. Modificarile importante ale compozitiei si structurii floristice au condus la scaderea potentialului de regenerare al covorului vegetal. Pe suprafete considerabile, dupa inlocuirea padurilor, terenurile au suferit procese intense de degradare. Formatiunile de pajisti secundare dezvoltate in urma defrisarilor prezinta o diversitate foarte mare, in functie de conditiile locale. in subetajul gorunetelor predomina asociatii de iarba campului (Agrotis tenuis) cu diverse specii mezofile alaturi de care apar pajisti de firuta (Poa pratensis). Pe suprafetele interfluviale si pe solurile podzolite si pseudogleizate se intalnesc pajisti cu caracter mezohigrofil-higrofil, in care predomina teposica (Nardus stricta) si iarba cainelui (Agrotis canina). Pentru atenuarea efectelor negative ale interventiei antropice sunt necesare ample lucrari de impadurire cu esente autohtone, gospodarirea rationala a padurilor, precum si o serie de lucrari pentru imbunatatirea funciara a pajistilor si combatere a proceselor geomorfologice actuale (eroziune, alunecari de teren) prin terasari, reducerea despaduririlor, reimpaduriri, toate aceste trebuind sa se realizeze in conformitate cu posibilitatile oferite de cadrul natural. 34

7.3.Monumente ale naturii

In cadrul comunei Voinesti apar o serie de arbori seculari, redusi ca numar, dar care au o importanta deosebita datorita varstei inaintate, ca atare fiind considerati monumente ale naturii. Aceste monumente sunt prezentate in cele ce urmeaza astfel: -un grup de stejari seculari (Quercus petraea) in punctul Fulgeresti, sat Manga; -un grup de patru plopi (Plopulus nigra) in punctul Puntea inalta, sat Manjina; -un grup de trei tei (Tilia cordata) in punctul Lacul, sat Manga; -un stejar secular (Quercus robur) cu diamentrul de 2 metri si circumferinta de 6 metri, avand o varsta de aproximativ 400 de ani, in punctul Gura Valea lui Bar, sat Gemenea; -doi nuci (Juglans regia) in punctul Izvorul Cismea, sat Izvoare.

35