Analiza valorificarii potentialului turistic in statiunile

balneoclimaterice

INTRODUCERE

Lucrarea ,,Studiu geografic privind valorificarea potenţialului turistic din staţiunea

balneoclimaterica Băile Olanesti si aria sa limitrofa’’ a fost întocmita cu scopul de a contribui
la imbogatirea cercetării geografice a zonei, actualizând datele de ordin fizico – geografic,
dar mai ales turistic, si prezentând perspectivele de dezvoltare.
Staţiunea balneoclimaterica Băile Olanesti este una din cele mai mari si renumite
staţiuni balneare din tara, fiind cunoscuta si pe plan european.
Apele minerale de la Băile Olanesti sunt atestate încă de la începutul mileniului trecut.
Principalul produs valorificat de Băile Olanesti pe piaţa interna si internaţionala este
,,tratamentul balnear’’, produs datorita căruia s-au dezvoltat si alte activităţi precum hotelier,
alimentar, agrement, comerţ, etc.
Toate problemele legate de prezentul si viitorul staţiunii m-au determinat sa aleg
aceasta tema, care sper ca va contribui la cunoaşterea in detaliu a staţiunii Băile Olanesti, a
importantei pe care o reprezintă pentru potenţialul turismului romanesc, dar si pentru fiecare
dintre noi. In acest sens s-au avut in vedere analiza factorilor naturali de cura, respectiv clima
si apele minerale, folosite la tratarea diferitelor afecţiuni si in scop profilactic, dar si pentru
agrement.
Prin datele cuprinse in lucrare am căutat sa uşurez înţelegerea problemelor legate de
susţinerea si dezvoltarea turismului in România si special in staţiunea Băile Olăneşti. Am
convingerea ca acesta staţiune balneara va avea o evoluţie ascendenta si ca va juca un rol
important in activitatea turistica romaneasca.
Un rol deosebit in elaborarea acestei lucrări îl au îndrumările primite din partea
profesorului coordonator Vasile Glăvan care m-a îndrumat in toata activitatea de
documentare, redactare si finalizare. In abordarea acestei teme m-am axat pe informaţiile si
datele obţinute din parcurgerea unei bogate bibliografii, din documentaţia efectuata pe tema.
Deosebit de utile au fost datele obţinute de la conducerea staţiunii Băile Olanesti si de la
primăria oraşului Olanesti.
Din însemnarea si analiza tuturor acestor date si cunoştinţe am dorit sa scot in
evidenta particularităţile fizice, economico – geografice, valenţe turistice si posibilităţi de
dezvoltare ale acestei staţiuni balneare.

CAPITOLUL I
CADRUL GEOGRAFIC GENERAL

ASEZARE SI POZITIE GEOGRAFICA

Localitatea Băile Olanesti este situata in partea central – sudica a tarii, la intersecţia
paralelei de 45013’15’’ latitudine nordica cu meridianul de 24013’15’’ longitudine estica, la o
altitudine medie de 450 m.
In cadrul Subcarpaţilor Getici, oraşul Băile Olanesti se afla in partea central nordica in
Depresiunea Olanesti. Aceasta împreuna cu Depresiunea Muiereasca si Depresiunea Bistriţa
– Costeşti formează şirul de depresiuni subcarpatice interne ce se desfăşoară intre Valea
Oltului si Valea Bistriţei.

Pagina 1 din 51
 Limita nordica a depresiunii este data de abruptul (peste 600 m) pronunţat al crestelor
de calcar ale Munţilor Căpăţânii: Candoaia, Stogul, Căprăreaţa, Bila, Vânturariţa, Gera,
Vioreanu.
Spre est culmea se continua cu o creasta prelunga si puternic fragmentata a Sturului –
Olanesti, pana la izvorul pârâului Muiereasca (respectiv izvorul Moristiţa Mica si Moristiţa
Mare).
Limita vestica se situează intre Valea Bistriţei si Valea Otăsăului (afluent pe stânga al
Bistriţei).
Limita sudica nu este prea evidenta. Trecerea din regiunea Olanesti – Cheia in aria
cutelor subcarpatice se face pe nesimţite. Limita sudica poate fi trasata pe o linie ce pleacă de
pe Olt (de la nord de Bujoreni), trece pe la nord de Păuşeşti – Măglaşi, Bărbăteşti si se
continua spre vest printre zona depresionara si zona cutata.
Localitatea Băile Olanesti se întinde de o parte si de alta a Văii Olanesti si a altor
afluenţi ai acestuia (dintre care si Valea Cheii).
Oraşul aparţine de judeţul Vâlcea, la 18 km. de oraşul reşedinţa – Rm. Vâlcea si are ca
vecini in nord – est localitatea Brezoi, in nord comuna Malaia, in vest localitatea Costeşti, in
sud – vest comunele Stoeneşti si Bărbăteşti, in sud comuna Păuşeşti – Măglaşi, in est comuna
Muiereasca si localitatea Călimăneşti.

CAI DE COMUNICATIE

Depresiunea in care este situata staţiunea, închisa spre nord si vest de crestele
calcaroase ale Masivului Capatanii, permite accesul in oraş doar din sud. De aceea toate caile
de comunicaţie cu staţiunea trec prin Rm. Vâlcea. Acestea sunt de trei tipuri: rutiere si
feroviare.

Reţeaua rutiera
Accesul in staţiune se face pe DN 64A ce porneşte din Rm. Vâlcea, de unde se
desprinde din DN64 Caracal – Drăgăşani – Rm. Vâlcea. Aici DN 64 face joncţiunea cu DN 7
(E 81) Piteşti – Sibiu – Sebeş – Sălaj si DN 67 Rm. Vâlcea – Tg. Jiu – Drobeta Turnu
Severin.
Schema stradala a localităţii are forma rectangulara, alungita, care se sprijină la sud –
est pe punctul terminus al DN 64, iar la nord – vest pe traseul drumului forestier. Datorita
configuraţiei terenului, străzile care urca pe versanti au declivităti mari, ziduri de sprijin si
curbe cu raze mici. Spatiile de parcare sunt deficitare in cadrul oraşului. Localitatea nu este
racordata la reţeaua naţionala de cai ferate si nici nu exista vreun proiect in acest scop.
Lungimea străzilor orăşeneşti este in total de 93 de km din care 28 km sunt modernizaţi.

Reţeaua feroviara
Aceasta se afla pe linia secundara Caracal – Sibiu, care uneşte magistralele feroviare
Bucureşti – Cluj – Timişoara si Braşov – Arad – Sibiu – Curtici.
Cea mai apropiata staţie CFR este la Rm. Vâlcea, legătura cu aceasta e făcuta de
autobuze locale de transport in comun si de autocare moderne ale unei firmei particulare de
transport ce sosesc in Gara Rm. Vâlcea atât din capitala cat si din alte oraşe ale tarii cum ar fi
Cluj-Napoca si Timişoara.

CADRUL NATURAL

1.3.1. Structura geologica si relieful. Delimitări

Pagina 2 din 51
 La începutul secolului al XX-lea, geologul L.Mrazec a folosit pentru prima data
denumirea de Depresiune Getica pentru întreaga cuveta cuprinsa intre partea de vest a
Carpaţilor Meridionali si Platforma Prebalcanică de vârsta cretacică delimitata fiind spre est
si de Valea Dambovitei. Mai târziu, in literatura geologica numele Depresiunii Getice a
rămas pentru porţiunea ce înglobează Colinele Olteniei si Muscelele Argeşului – împreuna
considerate ca o singura unitate geologica – renuntandu-se la restul spaţiului, care in
totalitatea sa are peste 35 000 km2.
Geologic este adevărat ca regiunea corespunde unei arii scufundate in cretacicul
superior, unei depresiuni umpluta după marele şariaj carpatic cu depozite terţiare. Geografic
insa, prin caracterele sale fizico – geografice, ca altitudine, relief, reţea hidrografica, structura
si mai ales raporturile cu regiunile vecine, reprezintă o platforma înalta, puternic fragmentata
in fasii paralele de o bogata reţea hidrografica.
Caracterul de ,,depresiune’’ iese in relief numai in raport cu structura si tectonica
regiunii situându-se in vecinătatea orogenului carpatic.
Mişcările care au fragmentat Podişul Getic nu s-au manifestat pe tot cuprinsul sau cu
aceeaşi intensitate. Cele mai puternice mişcări s-au produs in porţiunea dintre Topolog si Jiu,
pe care au diferenţiat-o in zone de cutare, de platforma si scufundare.
Localizate pe harta, cele trei categorii de zone corespund următoarelor subunităţi
dintre Olt si Jiu:
Şirul depresiunilor Horezu – Polovragi – Novaci, situat la contactul imediat al
sedimentarului getic cu masivul cristalin al Munţilor Căpătînii si Parâng;
Zona cutata Rîmnicu-Vîlcea –Ocnele Mari – Foleşti – Slătioara – Maghireşti, dispusa
paralel cutelor carpatice, la sud de zona depresiunilor;
Depresiunea Tîrgu Jiu, întinsa regiune de adunare a apelor, puternic prelucrata de
acţiunea apelor ce se întâlnesc aici;
Platforma Olteţului, situata intre Olt si Jiu se desfăşoară la sud de zona cutata, pana se
pierde treptat in Câmpia Dunării.
Prin caracterele lor geologice, cele patru subunităţi nu cuprind o mica porţiune situata
intre Pîrîul Călimăneşti (la est) si Pârâul Otăsău (la vest), ele fiind tăiate la mijloc de pâraiele
Olanesti si Cheia.
Aceasta porţiune întrerupe zona depresionara de pe rama sudica a Carpaţilor, iar pe de
alta parte, nu se integrează nici zonei cutate subcarpatice; structural nu reprezintă un complex
de cute anticlinale si sinclinale, dislocări, falii, ci este formata din strate cu o poziţie
monoclină, deranjata pe alocuri de slabe ondulări.
Regiunea Olanesti – Cheia, privita din punct de vedere structural si al naturii rocilor,
nu poate fi cuprinsa numai in cadrul Podişului Getic.
Factorul altimetric, luat separat, s-ar părea ca nu ne permite sa înglobam o regiune de
peste 1000 m, adică nu ne permite o extindere a elementului subcarpatic pana la 1200 m.
Totuşi in regiunea indicata, altitudinile de peste 900 – 1000 m nu ne dau o nota deosebit
caracteristica, fata de partea înaltă a Podişului Getic, care sa indice o alta limita decât masivul
de vest si de nord. Complexul factorilor geografici arata cu totul altceva decât altitudinea.

Evoluţia paleogeografica

In contact direct cu cristalinul si sedimentarul mezozoic sta transgresiv senonianul,

reprezentat prin depozite vestice, conglomerate roşiatice si gresii, precum si marne cenuşii –
alburii. Formaţiunile paleogene se urmăresc foarte bine in văile pâraielor Muereasca,
Olanesti, Cheia, care taie transversal depozitele, deschizând profile geologice clare in aceste
formaţiuni.

Pagina 3 din 51
 Cea mai mare dezvoltare o are eocenul. Formaţiunile sale se întind pana la nord de
linia satelor Muereasca, Olanesti, Cheia. Mai la sud, oligocenul apare pe Valea Otăsăului, sub
aspectul unei fîşii înguste, care se lărgeşte progresiv pana in Valea Oltului, la nord de
vărsarea Pîrîului Muereasca, aici ajungând la o lăţime de cîtiva km.
Depozitele acestei formaţiuni sunt constituite din alternanta altor bancuri groase de
conglomerate, cu bancuri tot atât de puternice de grasii, marne si argile. Dispoziţia lor
stratigrafica in benzi paralele a avut o mare influenta in aspectul morfologic general al
regiunii.
Zona paleogen este mărginita la sud de o fîşie neogenă, constituita din depozita ce
aparţin acvitanianului si burdigalianului ce ies la zi in Valea Oltului.
Toate depozitele păstrează o cădere monoclinala, mai accentuata in nord, pana in zona
de dezvoltare a mediteranului I.
Spre sfarsitul oligocenului, miscarile puternice care au dat nastere regiunilor
depresionare de la marginea sudica a Carpatilor, in zona unor linii tectonice preexistente, au
avut un rol insemnat pentru stabilirea pozitiei actuale a stratelor. Situatia lor generala,
monoclinala, cu inclinare destul de accentuata a fost determinata de presiunile exercitate de la
nord in tot tertiarul. Cert este ca de la ultinul anticlinal carpatic, care afecteza depozitele
cretacicului superior, pana la cutele subcarpatice propriu-zise, exista slabe ondulări care au
avut o mica influenta in modificarea cursurilor apelor.
Mişcările epirogenetice au avut un rol deosebit pentru evolutia regiunii, la sfarsitul
tertiarului si chiar in cuaternar, au ridicat intregul Podis Getic mult deasupra nivelului marii.
Fapt esenţial este ca, atât liniile generale, cat si reteaua hidrografica sunt influentate
intr-o masura mai mica de tectonica regiunii. Structura, este cea care corespunde in primul
rând de dezvoltarea si caracterele generale ale regiunii, iar relieful in totalitatea sa este
rezultatul fragmentarii unei suprafeţe in fâşii paralele, înguste, cu direcţie nord – nord – vest
respectiv sud – sud – est, de către o reţea hidrografica consecvent dezvoltata.

Relieful major

Luând ca punct de plecare valorile hipsometrice, regiunea corespunde la doua zone

sau la doua nivele distincte: o zona inaltă cu altitudini de peste 1000 m si o zona joasa cu
altitudini de 600 – 800 m, ambele zone înclinându-se către sud.
Cele doua nivele se întâlnesc pe o linie ce trece la nord de Pietreni si Bărbăteşti, se
îndreaptă spre nord – est pe la sud de satele Gurguiata si Comanca, ajungând in Valea
Oltului, la nord de Călimăneşti.
Sunt deci, doua suprafeţe morfologice sculpturale: una joasa, sub 800 m si una înaltă,
situata intre 1100 m si 1600 m. Prima corespunde suprafeţei generale a Piemontului Getic,
racordata perfect cu partea sudica a podişului. Cea de-a doua corespunde, probabil, unuia
dintre nivele de dinudatie din Carpaţi.
Interesant este ca treapta care străbate limita dintre cele doua nivele, evidenta in est,
cu cat merge spre vest, se şterge cu încetul. Aceasta se observa atât prin altitudinea din ce in
ce mai joasa cat si prin reducerea treptata a suprafeţei sale.
In modul acesta, zona înaltă pare o continuare a zonei joase, ca si cum ambele ar
forma o unitate. In vestul regiunii exista o parte continua de la 1200 m la 1600 m, zona de
trecere la regiunea cutata.
Relieful major este format dintr-o culme calcaroasa ce aparţine de Munţii Căpătânii
(in nord): Cândoaia – 1405 m, Stogu – 1494 m, Căprăreaţa – 1799 m, Albul – 1909 m, Buila
Vânturariţa – 1463 m, Gera – 1885 m, Vioreanu – 1890 m si Depresiunea Olanesti.

Pagina 4 din 51
 Spre est culmea se continua cu o creasta prelungita si fragmentata. Versanţii
prăpăstioşi, lipsiţi de vegetaţie domina văile înguste si adânci. Dincolo de creasta calcaroasa
se întrezăresc spinăriile rotunjite ale cristalinului, acoperit cu păşuni.

Relieful structural si petrografic

Factorii care au sculptat regiunea au fost dirijaţi in acţiunea lor de structura, natura
rocilor si nivelul de baza coborât al Oltului. Prin acţiunea lor s-a format un relief diferit de la
o roca la alta. Astfel, formele rezultate au acelaşi caracter de zonalitate, conform structurii in
care au fost sculptate.
In acest timp eroziunea pe verticala fiind foarte rapida n-a permis dezvoltarea
eroziunii laterale. Din aceasta cauza, intervăile n-au fost fragmentate intr-o serie de segmente
despărţite de vai adânci, ci ele se prezintă sub forma unor spinări neîntrerupte foarte greu
accesibile. Ceea ce vine sa întrerupă linia continua a spinării interfluviilor sunt inşeuările.
Intervăile sunt constituite in acest fel dintr-o alternanta de porţiuni înalte si abrupte cu
porţiuni joase – înşeuările – prelucrate si de alunecări.
Iată deci ca variaţiile morfologice pe care le prezintă spatiile dintre vai sunt date de
natura rocilor, de alternanta orizonturilor de marne cu cele de conglomerate, iar formele
rezultate sunt grupate in sensul acelor orizonturi.
Orizonturile de conglomerate au dat naştere formelor înalte si sălbatice. Abrupturi si
versanţi prăpăstioşi limitează aceste forme. Dezagregarea foarte activa a dat naştere la
numeroase forme structurale: turnuri, polite, pile, hornuri, cruste, întâlnite mai ales in nordul
regiunii Olanesti - Cheia.
Creasta, bine dezvoltata din cauza poziţiei monoclinale a tratelor, da nota
caracteristica pe care structura geologica o imprima întregii regiuni getice.
La baza tuturor formelor sculptate in conglomerate s-au acumulat mari cantităţi de
grohotiş. Crusta, cu clina nord – vest abrupta si lipsita de vegetaţie, este inecată si ea de
acelaşi material de dezagregare.
Localizate in zonele cu depozite marno – argiloase, înşeuările si lărgirile văilor sunt
inşirate in acelaşi sens al orizonturilor geologice. Astfel, s-au format zone mai adânci dispuse
transversal spatiilor interfluviale. Altitudinea lor este in medie cu 200m mai joasa decât
media inălţimilor alăturate, iar felul lor de dispunere formează linii morfologice transversale,
suprapuse liniilor principale ale reliefului.
Cu cat înaintăm de la vest la est, cu atât înşeuările si lărgirile văilor capătă o
dezvoltare mai mare. La sculptarea văilor au luat parte si alunecările de teren.
Aşezarea satelor in aceste locuri a fost favorizata in primul rând de prezenta apei la
suprafaţa marno – argilelor, care nu trebuie căutate jos, in vale. Mai mult legătura dintre vai
se face tot prin înşeuări mult mai accesibile decât zonele proeminent conglomeratice, in care
nu s-au putut face poteci.
In urma acestor constatări, in regiunea Olanesti – Cheia se pot deosebi doua zone:
O zona unde aşezările sunt instalate in vai, de-a lungul râurilor, pe terase sau pe
coşurile de dejecţie ale diferiţilor afluenţi, zona care se întinde pana la o linie Călimăneşti –
Olanesti Bai – Cheia;
O zona in care satele părăsesc văile pentru a se instala in înşeuările spatiilor dintre
râuri la o altitudine de peste 700 m: satele Tisa, Gurguiata, Pietrişul, Comanca, Suta.
Cu toate ca altitudinile de peste 1000 m ne-ar indica o zona montana, pentru partea de
nord a regiunii Olanesti – Cheia, omogenitatea structurii, naturii rocilor si elementelor
morfologice, precum si aspectul unitar al văilor cu caracter consecvent arata o singura
subunitate, o prelungire a regiunii getice. In plus, treapta de denivelare a celor doua nivele
geomorfologice ştergându-se in spatiile dintre Otăsău si pârâul Olăneşti, este un argument in

Pagina 5 din 51
plus pentru a admite ca regiunea Olanesti – Cheia se deosebeşte de celelalte unităţi ale
Piemontului Getic si formează o subunitate cu totul aparte.

Relieful fluviatil

Formele create prin acţiunea agenţilor externi au acelaşi caracter in întreaga regiune
Olăneşti- Cheia. Majoritatea formelor existente corespund evoluţiei celor doua generaţii de
vai – consecvente si subsecvente – situate in stadiul de dezvoltare mult deosebite.
Apele care taie de la nord la sud regiunea Olanesti – Cheia îsi au in mare parte
izvoarele in coama sudica a înălţimilor cristaline mezozoice. Culmea calcaroasa Pietrele –
Vioreanu – Vânturariţa nu este tăiata de vai. Numai pâraiele Cheia si Olăneşti îşi au izvoarele
dincolo de culmea calcaroasa, la întâlnirea acesteia cu Sturu Olanesti. Înşeuarea a ajutat celor
doua ape sa taie vai adânci, pe alocuri cu aspecte de chei.
De la ieşirea din zona carpatica, apele păstrează direcţia iniţiala consecventa. Pâraiele
Otăsău, Cheia, Olanesti formează o reţea paralela, arcuita caracteristic cu direcţia est – sud –
est. Aceasta orientare a cursului apelor se datorează flexurii Oltului.
Apele urmărind înclinarea tratelor si-au adâncit albia destul de uşor in rocile relativ
friabile. Nivelul lor de baza foarte jos, dat de cursul Oltului, a înlesnit o acţiune mai puternica
de aici, ducând la o distrugere foarte avansata a suprafeţei iniţiale. S-au format in acest mod
vai adânci de multe ori prăpăstioase. Acolo unde văile străbat depozite de conglomerate,
versanţii sunt foarte abrupţi, dând chiar aspect de cheie. Asemenea porţiuni găsim in regiunea
Băile Olanesti, pe pârâul Cheia, la nord de satul Cheia si de Mănăstirea Iezeru.
In regiunile unde predomina gresiile si marnele, văile prezintă unele lărgiri in care
găsim fragmente de terase, dar nu si suficient de extinse pentru a fi un loc bun pentru
stabilirea aşezărilor omeneşti, care sa ofere in acelaşi timp si terenuri pentru culturi. Mai
dezvoltata este terasa de 1.5 – 2 m pe apele Muereasca, Olanesti, Cheia, la sud de satele
Muereasca, Olanesti Sat si Cheia.
Daca reţeaua de vai consecvente a reuşit sa se adâncească mult, văile subsecvente au o
slaba dezvoltare, pe alocuri abia pătrund in coasta dealurilor. Faptul se datorează in primul
rând structurii care a impus o dificila taiere a straturilor dure de conglomerate. Se mai
datorează apoi apariţiei foarte rare a izvoarelor in aceste conglomerate, precum si a slabei
extensiuni a spaţiului interfluvial, care n-a putut oferi condiţii prielnice pentru organizarea
unui element hidrografic viguros, cu mare putere de distrugere.
Din aceste motive văile subsecvente au un caracter torenţial cu profil longitudinal in
trepte, înnecat fiind de cele mai multe ori de material provenit nu din eroziunile apelor, ci
dintr-un foarte activ proces de dezagregare. Văile cu aspect torenţial, profil in trepte si lipsite
de apa, se găsesc in zona conglomeratelor. In zonele marno – gresoase aspectul lor se
schimba. Rocile mult mai friabile au adus o înlesnire eroziunii, lăsând sa se sape vai mai
largi, dar nu atât de dezvoltate pentru a ferestrui spaţiul interfluvial. Din cauza structurii
monoclinale, văile subsecvente mai dezvoltate au un caracter disimetric. Ele sunt factorul
care a dat naştere reliefului de cruste întâlnit in regiune.
Văile principale au fragmentat întregul spaţiu in fâşii paralele ce nu au o lăţime mai
mare de 4 – 5 km.

Clima

La nivel global, localitatea se afla intr-un climat temperat continental insa, la nivelul
tarii, climatul specific acestei regiuni a Subcarpaţilor Getici e climatul de dealuri înalte.

Pagina 6 din 51
 Peste bazinul Olanesti trec mase de aer cald si uscat dinspre Mediterană si Adriatică,
mai puţin simţindu-se influenta gerului rece din nord, datorita adăpostului format de zidul
Meridionalilor. Ca urmare a influentei maselor de aer cald si datorita condiţiilor locale se
realizează un complex climatic cu o mare varietate de nuanţe, contribuind la schimburi rapide
de climat (temperatura, precipitaţii, vânt, radiaţii solare). Staţiunea propriu zisa beneficiază
totuşi de un climat blând cu temperaturi medii de +90 C, in cadrul unor medii minime de –
1.50C si medii maxime de +19.60C. Temperatura atinge maxima de +21.20C in luna iulie, iar
maxima lunii celei mai friguroase de iarna – ianuarie – este de –3.80C. Deci, in staţiune,
iernile nu sunt friguroase, iar verile nu prezintă încălziri excesive.
Precipitaţiile cele mai abundente s-au înregistrat in anotimpul cald ( mai, iulie ): de
100.7 l/m2, iar cele mai reduse in martie: 21.2 l/m2; media anuala a precipitaţiilor depăşind
730 l/m2.
Presiunea atmosferica sta la baza celui de-al doilea factor genetic al climei: circulaţia
generala a aerului. Ea este maxima in luna decembrie ( 740.2 m coloana de mercur).
Presiunea atmosferica medie anuala in Băile Olanesti este de 964.7 milibari.
Datorita aşezării intr-o depresiune, vânturile locale in staţiune bat in direcţia NNV –
SSE. Primăvara, circulaţia este mai instabila, prin schimbarea regimului termic si
predominanta formelor barice. In schimb, iarna prezintă un calm cu valori maxime din cauza
stratificării aerului rece si greu la sol, care împiedică formarea curenţilor. Ziua se produc
mişcări ale maselor de aer datorita încălzirii, pe când noaptea predomina calmul atmosferic.
Viteza vântului nu depăşeşte in localitate 3 m/s fiind mai ridicata primăvara, iar toamna
întâlnim cele mai reduse viteze ale vântului.
Umiditatea este relativ ridicata, cu maxime de 87% in noiembrie, decembrie, si
minime de 68% in iulie – august. Roua si bruma, frecvente mai ales in staţiune si in Cheia, îşi
aduc contribuţia la creşterea cantităţii de apa pe care o primeşte solul. Cazuri de bruma se
semnalează de la sfârşitul lui august pana in mai, afectând livezile si grădinile de zarzavat. De
asemenea, au fost ani când din cauza îngheţului, a căderii grindinei si zăpezilor in lunile
aprilie si mai au fost afectate culturile si plantele pomicole. Seceta nu este un fenomen
caracteristic, ea înregistrându-se doar in putini ani, nu a avut durate mari si nici urmări
catastrofale.
Nebulozitatea variază in timpul anului sub forma unor curbe cu maxime in timpul
iernii si cu minime la sfârşitul verii ( august - septembrie). Media anuala pentru Băile
Olanesti este de 6.0 zecimi.
Durata anuala de strălucire a soarelui este de 2025.6 ore, cu minime in decembrie si
maxime in iulie. De obicei soarele străluceşte vara si toamna cu o intensitate de pana la 10
ore pe zi.
Condiţiile naturale de relief si vegetaţia determina existenta a doua topoclimate locale:
unul pe valea pârâurilor Olăneşti si Cheia, apreciat de specialişti drept un topoclimat de
depresiune si altul pe versantul localităţii Băile Olanesti. Climatul din perimetrul staţiunii este
caracterizat printr-o temperatura mai ridicata ( 10; 1.50C ) fata de versanţi. In ceea ce priveşte
versanţii, expunerea lor determina valori diferite ale temperaturii: in timp ce partea stângă a
pârâului Cheia si Olanesti este mai însorita, mai calda, beneficiind de o iluminare puternica,
partea dreapta beneficiază de o temperatura a aerului mai scăzuta, fiind umbrita si
semiumbrită, cu o umiditate ridicată, dar si cu o vegetaţie mai abundenta alcătuită din păduri
de foioase.

Hidrologia

Ape de suprafaţa

Pagina 7 din 51
 Reţeaua hidrografica este bine dezvoltata, întreaga zona fiind străbătută de o adevărată
reţea de ape. Principalul curs de apa este râul Olanesti, cu o lungime de 38 km. si o suprafaţa
a bazinului de unde-si colectează apele de 231 km2. Râul Olanesti izvorăşte din Munţii
Căpăţânii si curge in direcţia SSE. Primul sau afluent este Pârâul Câinelui, care se varsă in el
in dreptul localităţii Comanca. Pana la vărsarea lui in Olt, in dreptul localităţii Rm. Vâlcea,
râul Olanesti primeşte o serie de afluenţi. Pe partea dreapta se varsă pârâurile: Piciorul
Porcului, Tisa, Valea Argelelor, Valea Adânca si Cheia, cu o lungime de 24km. si o suprafaţa
a bazinului de colectare de 88 km2. Pe partea stânga, râul Olăneşti primeşte apele pârâurilor:
Valea Radiţei, Valea Bacei, Comanca, Răpuroasa, Valea Pietrei, Valea Gorunilor, Valea
Ursului, Valea Scaunelor si Valea de Brădet.
Regiunea este bine drenata de aceste ape ce izvorăsc din partea superioara a dealurilor
înconjurătoare. In amonte de staţiune, valea pârâului Olanesti este îngustă si cu pante repezi,
formând cascade de o mare frumuseţe. In dreptul localităţii Băile Olanesti si in aval de
aceasta, valea se lărgeşte, mai ales începând din dreptul satului Olanesti, iar pantele devin
mai line. Relieful accidentat face ca in timpul ploilor apa râului Olăneşti si a afluenţilor săi să
crească cu mult peste nivelul mediu, putând produce pagube însemnate, cum s-a întâmplat in
anii 1985, 1969, 1992, 1995 si 2002.
Tot in aceasta regiune întâlnim si câteva lacuri, atât naturale cat si antropice: lacurile
cu nuferi de lângă Sanatoriul ,,1 Mai’’ (antropic), lacul din Olanesti, nu departe de fostul
Siloz, lacul din dealul Cheii (naturale). Au mai existat câteva lacuri dar cu timpul au secat sau
au fost distruse, cum au fost: lacul Cabana Bacea, care era populat cu păstrăvi si lostriţe, lacul
Schitu Iezer, in zona cu acelaşi nume.

Ape de adâncime

Zăcământul hidromineral al localităţii Olăneşti este situat in bazinul mijlociu al râului

Olăneşti, la contactul morfostructural dintre Munţii Căpăţânii si dealurile subcarpatice ale
Olteniei, respectiv dealurile Olanesti. Analiza detaliată a zăcământului hidromineral de la
Olanesti exploatat prin treizeci de izvoare naturale si cinci foraje, evidenţiază prezenta unor
tipuri variate de ape minerale si anume:
- Sulfuroase, bicarbonatate, sulfatate, sodice, calcice, magneziene – la izvoarele nr.
11, 12, 24 si 31, având o mineralizare totala de numai 500 – 1000 mg/l si un conţinut de
hidrogen sulfurat de 0,1 – 9 mg/l;
- Sulfuroase, clorurate, bicarbonatate, sodice – numai la forajul 5 bis, cu o
mineralizare totala de 1300 mg/l;
- Sulfuroase, clorurate, bromurate, iodurate, sodice, calcice, magneziene – întâlnite la
majoritatea forajelor din zona; acest tip se divide in doua subgrupe:
Sulfuroase, clorurate, bromurate, iodurate, sodice – la izvoarele nr. 1, 2, 13 si 14,
având o mineralizare de 1500 – 3000 mg/l si H2S de 5 – 20 mg/l;
Clorurate, bromurate, iodurate, sodice, calcice, magneziene la izvoarele nr. 3, 4, 5, 7,
8, 9, 10, 16, 19, 23, 27, 30 precum si la forajele nr. 1, 2, 3, 4, 5. Mineralizarea totala mai mare
la apa din foraje (11 – 20 mg/l) prezentând si un conţinut mai ridicat de hidrogen sulfurat.
Cercetările hidrogeologice, hidrochimice si izotopice efectuate in staţiune de
cercetători de la Institutul de Ştiinţe Geologice din Bucureşti au evidenţiat ca apele minerale
de la Băile Olanesti sunt de origine profunda, de tipul apelor de zăcământ, aflate in diferite de
diluare cu ape superficiale. Acestea se caracterizează prin prezenta iodului si a bromului,
amoniului, borului, a gazelor libere de tipul metanului si a omologilor superiori ai acestuia,
precum si conţinutul ridicat in sulfaţi. Este vorba de grade diferite de diluare a unui tip primar
de apa puternic mineralizata, cu caracter de apa de zăcământ (sulfuroasa, clorosodică, bromo
– iodată, amoniacala, cu conţinut redus de sulfaţi). Datorita amestecului – in proporţii diferite

Pagina 8 din 51
– cu apa acumulata in fisurile conglomeratelor eocene sau gresiilor senoniene, ce conduce la
creşterea sulfaţilor. Concentraţia in deuteriu indica existenta a trei componente ce contribuie
la alimentarea zăcământului: ape de infiltraţie locala, ape venite de la altitudini ridicate, ape
de adâncime.
O caracteristica generala a acestor ape minerale o constituie si prezenta hidrogenului
sulfurat. El este considerat ca având o origine organica, rezultând din reducerea sulfaţilor de
către bacterii anaerobe specifice, in prezenta hidrocarburilor.

1.3.4. Vegetaţia

Vegetaţia bazinului Olăneşti este încadrată in următoarele etaje:

- etajul subalpin care cuprinde culmile vârfurilor din nord – vestul localităţii, aflat la
peste 1700 m altitudine. Aceasta zona cuprinde: arbuşti ca jepii, ienupărul, afinul, merişorul
de munte, bujorul de munte.
- etajul boreal (al coniferelor) situat intre 1300 – 1700 m altitudine, este dominat de
păduri de molid ai căror arbori ating înălţimi de peste 30 – 40 m si circumferinţe de 210 -260
cm. Tot aici se întălneşte bradul, scoruşul, paltinul, socul roşu, afinul. In partea de jos a
acestui etaj îşi fac apariţia arinul alb si verde, ferigile si crinul de pădure.
- etajul nemoral (al pădurilor de foioase), situat intre 300 – 1400 m, este bine
reprezentat in regiune prin pădurile de fag, paltin de munte, ulm, frasin, anin, mesteacăn,
gorun, plop tremurător. In aceasta zona se întind pajişti bogate, presărate cu ghiocei, floarea
paştelui, feriga, rostopasca.

Fauna

Munţii, dealurile si văile adânci acoperite de întinse păduri constituie locuri prielnice
pentru dezvoltarea unei faune destul de bogate, in cea mai mare parte de interes vânătoresc.
Pe cele mai înalte culmi ale etajului subalpin întâlnim unul din cele mai frumoase monumente
vii ale naturii carpatine si anume capra neagra, animal ocrotit de lege. Coborând apoi prin
etajul molidişurilor si prin cel al pădurilor de foioase putem întâlni la tot pasul animale
precum: cerbul, căprioara, mistretul si ursul.
Pădurile de foioase sunt populate si de o mulţime de rozătoare cum sunt: veveriţa,
iepurele, de câteva animale răpitoare: rasul, care urca pana la limita superioara a pădurilor,
jderul de copac si jderul de stanca, întâlnit mai ales in locurile pietroase.
Bazinul Olanesti adăposteşte si un număr variat de pasări: cocoşul de munte, ierunca,
potârnichea, piţigoiul, corbul etc. Pe dealurile de sub munte cea mai mare răspândire o au:
lupul, vulpea, viezurele si pisica sălbatică.
In apele repezi de munte trăiesc peşti ca: păstrăvul, cleanul, nisipariţa si mreana.

Soluri

Caractere generale ale solurilor

Deoarece teritoriul localităţii Băile Olanesti cuprinde din punct de vedere

geomorfologic doua trepte de relief ( cea deluroasa si cea montana ), voi încerca sa
caracterizez principalele tipuri de sol, in etajarea lor altitudinala in raport cu condiţiile
climatice si de vegetaţie:

Clase si tipuri de sol si caracteristica lor

Pagina 9 din 51
 A) Soluri zonale
a) de deal – reprezentate de solurile brune de pădure – cele mai răspândite in regiunea
deluroasa. Sunt soluri eubazice, saturate, slab acide, cu conţinut bogat in humus, îndeosebi in
partea superioara a orizontului. Solurile brune de pădure s-au format in Subcarpaţi, pe un
relief frământat, la altitudini ce variază intre 400 – 650 m altitudine, sub pădurile de gorun,
stejar, fag, sau in pădurile de amestec. Solurile brune de pădure tipice au orizonturi slab
diferenţiate, iar cele podzolice au orizonturile evidenţiate. In zona Olanesti aceste soluri sunt
frecvente in regiunea făgetelor, pe depozite nisipoase sau marne argiloase. Solurile brune de
pădure puternic podzolice sunt solurile de sub pădurile de gorun, care au culori mai deschise
in orizontul A, cu textura nisipo – lutoasa.
b) de munte – reprezentate de solurile brune acide montane – întâlnite sub făgetele
montane, pădurile de amestec de răşinoase cu fag. Sunt soluri bogate in schelet, cu minerale
uşor alterabile.
B) Soluri intrazonale
Sunt soluri de culoare neagra, bogate in humus cu reacţie slab acidă sau neutră,
întâlnite in pajiştile de pământ roşu si de patrusca de pe stâncării.
In zăvoaiele de crin alb din Valea Oltului sau Cheia se găsesc soluri deluviale,
constituite din material depus de apele curgătoare si de şiroire.

Rezervaţii naturale

Vegetaţia ornamentala din perimetrul oraşului Băile Olăneşti a constituit o preocupare

permanentă a specialiştilor, printre ei remarcându-se cercetătorul local prof. Dr. Traian
Rădoi. In urma analizei efectuate de acesta au fost identificate 106 de specii, trecute pe
familii, genuri si specii. Dintre acestea le amintim pe cele mai rare: bradul alb, laricele
(singurul conifer cu frunze cazatoare), bradul argintiu, tuia sau arborele vieţii, arborele
pagodelor si arborele de lalea.
Prin bogăţia speciilor lemnoase, arbustive si ierboase, vegetaţia din staţiune contribuie
la crearea unui plăcut aspect peisagistic. Dintre animale se remarca in mod deosebit
veveriţele, multe dintre ele îmblânzite si acceptând cu uşurinţă să ia nuci, alune, biscuiţi mai
ales din mana copiilor.
Pe teritoriul oraşului Băile Olanesti se afla mai multe rezervaţii si monumente ale
naturii, din care amintim:
Rezervaţia de tisa din Cheile pârâului Cheia – s-au identificat 628 exemplare de tisa
pe o suprafaţa de 1,5 ha;
Rezervaţia naturala Stogul – situata in masivul Buila – Vânturariţa, se constituie ca o
rezervaţie complexa având o suprafaţa de 100 ha. Aici se întâlnesc peste 35 de peşteri si
avene. Flora este compusa din exemplare de tisa, floarea de colt, ienupărul pitic etc. Fauna
este reprezentata de: ursul brun, capra neagra, porcul mistreţ, rasul etc.
Rezervaţia Radiţa – Mânzu – o rezervaţie naturala complexa situata in Munţii
Căpăţânii, pe o suprafaţa de 10 ha. Peisajul este foarte pitoresc fiind format din: pile, turnuri,
babe, cascade. Flora este alcătuita din plante rare: floarea de colt, bulbucii de munte etc.
Rezervaţia Lacul – Frumos din Mosoroasa – se prezintă sub forma unei mlaştini a
cărei principală atracţie o reprezintă prezenţa plantei carnivore Drossera rotundifolia (roua
cerului).
Peştera Munteanu – Mungoci – aici se întâlneşte cea mai mare colonie de lilieci;
Peştera Clopot – aici se întâlnesc cele mai mari stalagmite de pe teritoriul judeţului
Vâlcea;
Lacurile cu nuferi albi respectiv roşii situate in apropierea Sanatoriului ,,1 Mai’’.

Pagina 10 din 51
 Cadrul economico – social si demografic

1.4.1. Populaţia

In domeniul turistic, pentru a aprecia mai bine apariţia si dezvoltarea unei staţiuni
turistice, aceasta trebuie analizata si ca localitate. O succintă evaluare a unor date
demografice, economice, arată si ce alte funcţii îndeplineşte o staţiune turistică si modul in
care dotările de infrastructură generală si edilitară sprijină activitatea de odihnă si recreere,
sporesc gradul de confort al turistului.
Din punct de vedere al dinamicii populaţiei, s-a înregistrat o scădere a numărului
locuitorilor oraşului Băile Olanesti. Astfel, in urma recensământului efectuat in anul 2002,
populaţia era de 4604 locuitori, fata de 4834 locuitori înregistraţi la recensământul din anul
1992.

1.4.1.1 Natalitatea

Natalitatea arata frecventa sau intensitatea naşterilor in interiorul unei populaţii.

Aceasta se măsoară prin rata natalităţii, indicator calculat prin raportarea numărului total de
născuţi vii la populaţia medie si se exprimă promile (o/oo). Pentru a calcula rata natalităţii
oraşului Băile Olanesti intre anii 1997 si 2002 am folosit următoarele date obţinute in urma
studiilor de populaţie înregistrate în oraşul – staţiune:

An 1 1 1 2 2 2
997 998 999 000 001 002
Născuţi vii 6 6 5 4 4 4
2 1 9 9 7 5
Pop medie 4 4 4 4 4 4
823 835 828 830 705 604
Rata 1 1 1 1 9 9
natalităţii o/oo 2.8 2.6 2.2 0.1 .9 .7
Sursa: Primăria Oraşului Olanesti

Din analiza datelor se observa o scădere a natalităţii populaţiei, rata natalităţii

ajungând in 2002 la doar 9,7 o/oo fata de 1997 când s-a înregistrat cea mai ridicata valoare
12.8 o/oo. Aceasta scădere se datorează factorilor socio – culturali, economici, aceştia fiind
determinaţi si de situaţia economică generală înregistrându-se la nivelul întregii ţări.

1.4.1.2. Mortalitatea

Mortalitatea reflecta totalitatea deceselor care se produc in cadrul unei populaţii.

Aceasta se exprima prin rata mortalităţii, indicator demografic care reprezintă un raport intre
numărul total de decedaţi si populaţia medie, redata in promile (o/oo). In localitatea Băile
Olanesti s-au înregistrat, intre anii 1997 si 2002, următoarele valori ale numărului de
decedaţi:

An 1 1 1 2 2 2
997 998 999 000 001 002
Număr 6 4 4 4 4 4
decedaţi 4 8 5 7 8 9

Pagina 11 din 51
 Pop medie 4 4 4 4 4 4
823 835 828 830 705 604
Rata 1 9 9 9 1 1
mortalităţii o/oo 3.2 .9 .3 .7 0.2 0.6
Sursa: Primăria Oraşului Olanesti

Din analiza datelor înregistrate in tabelul de mai sus se observa o scădere a ratei
mortalităţii intre anii 1997 si 2002, valoarea maxima înregistrându-se in anul 1997 – 13.2
o/oo, iar valoarea minima in anul 1999 – 9.3 o/oo. Unii din factorii care au determinat aceasta
scădere a ratei mortalităţii sunt: nivelul general de instruire a populaţiei si sistemul de
îngrijire medicala. Cel dintâi factor este strâns legat de o buna igiena si de utilizarea
mijloacelor terapeutice existente, iar cel de-al doilea se refera la calitatea serviciilor sanitare,
la gradul de pregătire al personalului, medical, la infrastructura si echipamentelor sanitare.

1.4.1.3 Bilantul natural

Diferentele care exista intre nivelul natalităţii si cel al mortalităţii unei populaţii sunt
redate de bilantul natural. Acesta se obtine prin diferenta dintre rata natalităţii si rata
mortalităţii.
Efectuand scaderea dintre natalitate si mortalitate, la nivelul oraşului Băile Olanesti, s-
au observat următoarele valori :

An 1 1 1 2 2 2
997 998 999 000 001 002
Rata 1 1 1 1 9 9
natalităţii o/oo 2.8 2.6 2.2 0.1 .9 .7
Rata 1 9 9 9 1 1
mortalităţii o/oo 3.2 .9 .3 .7 0.2 0.6
Bilantul - 2 2 0 - -
natural 0.4 .7 .9 .4 0.3 0.9
Sursa: Calculat dupa datele Primariei Oraşului Olanesti

Aceste ascensiuni si scaderi ale natalităţii si mortalităţii fac ca bilantul natural al

populaţiei sa inregistreze valori diferite intre 1997 si 2002. Valorile bilantului natural cunosc
o ascensiune de la –0.4 in 1997 la 2.9 in anul 1999, dupa care coboara brusc la 0.4 in 2000 si
apoi la –0.9 in anul 2002. Valoarea maxima a fost înregistrându-se in 1999 ( +2.9 o/oo ), iar
minima in 2002 ( -0.9. o/oo).

Structura populaţiei pe grupe de varsta si sexe

Varsta si ,,sexul’’ (genul), numite si ,,caracteristici demografice fundamentale’’

prezintă o importanta deosebita, data fiind semnificatia lor pentru analiza demografica,
economica sau sociala. Astfel, natalitatea si mortalitatea variază in functie de varsta
populaţiei, genul, rata de activitate, gradul de ocupare al populaţiei ca si de mobilitatea
acesteia in teritoriu.
Au fost evidenţiate de către O.N.U. trei grupe de varsta :
Grupa tanara, in care se incadreaza populaţia de la 0 – 15 ani, 0 – 18 ani sau 0 – 20
ani;
Grupa adulta, considerata intre 15 – 59 ani, 15 – 65 ani sau 20 – 65 ani;
Grupa varstnica, cuprinde populaţia ce depăşeşte 60 sau 65 ani.

Pagina 12 din 51
 La nivelul localităţii Băile Olanesti, in cadrul recensământului efectuat in anul 2002,
populaţia este grupata pe categorii de varsta astfel: 0 – 6 ani, 7 – 14 ani, 15 – 18 ani, 19 – 23
ani, 24 – 35 ani, 36 – 50 ani, 51 – 60 ani, peste 60 ani. In urma acestui recensamant s-au
înregistrat următoarele date referitoare la structura pe grupe de varsta si sex:

S Grupe de varsta – ani

ex < 7 1 1 2 3 5 >
6 – 14 5 – 18 9 – 23 4 – 35 6 – 50 1 – 60 60
B 2 2 1 2 2 4 2 3
arbati 63 63 90 68 90 06 99 72
F 2 2 2 2 2 4 3 5
emei 35 68 09 43 50 11 67 00
T 4 5 3 5 5 8 6 8
otal 98 31 99 11 40 17 66 72
Sursa: Primăria Oraşului Olanesti

Valorile cele mai mari s-au înregistrat in cadrul populaţiei varstnice cu varsta de peste
60 de ani (18 %), 372 persoane de genul masculin, respectiv 500 persoane de genul feminin.
Se observa o diferenta destul de mare intre cele doua grupe de sexe. Numărul maxim de
persoane de genul masculin se inregistreaza in cadrul populaţiei adulte cu varsta cuprinsa
intre 36 – 50 de ani, respectiv 406 persoane.
Valorile cele mai mici ale populaţiei s-au înregistrat in cadrul populaţiei tinere cu
varsta cuprinsa intre 15 – 18 ani (8.2 %), 190 persoane de genul masculin, respectiv 209
persoane de genul feminin.
Creşterea ponderii categoriei de populaţiei de peste 60 de ani in cadrul populaţiei
localităţii Băile Olanesti merita o atentie deosebita si implica investitii speciale, având in
vedere ca marea parte a acestora vor avea nevoie de ingrijiri speciale, si nu se vor putea
descurca singuri.

Structura confesionala a populaţiei

Pentru a stabili structura confesionala a localităţii Băile Olanesti au fost utilizate date
cu privire la repartitia populaţiei dupa religie, din ultimul recensamant efectuat.
La nivelul intregului oras predomina populaţia ortodoxa care inregistreaza 4390
adepti, urmata de populaţia greco – catolica cu 4 adepti, populaţia romano – catolica si cea
baptista cu cate 3 reprezentanti fiecare si populaţia reformata si penticostala cu cate 2
reprezentanti.
In toate cartierele oraşului Băile Olanesti, exceptie facand Livadia, populaţia este de
religie ortodoxa. Livadia este singurul cartier in care, desi predomina ortodocsii (1946 )
întâlnim si alte religii.

Structura etnica a populaţiei

Grupele etnice sunt definite ca subpopulatii ai căror membrii au caracteristici comune,

cum ar fi nationalitatea, limba, religia sau rasa.
Voi încerca in continuare sa stabilesc structura etnica a populaţiei localităţii Băile
Olanesti doar in functie de nationalitate. Astfel, in urma analizei datelor obţinute in urma
recensământului din anul 2002, am observat urmatoarea structura:

Se nationalitate

Pagina 13 din 51
 x R % Ge % M % T %
omani rmani aghiari igani
Fe 2 5 0 0 4 8 1 5
mei 462 1.3 0 7 6.6
B 2 4 1 1 1 2 1 4
arbati 336 8.7 00 0 3 3.4
T 4 1 1 1 5 1 3 1
otal 798 00 00 00 0 00
Sursa: Calculat dupa datele Primariei Oraşului Olanesti

Se observa ca populaţia este in majoritate de nationalitate romana, celelalte etnii fiind

slab reprezentate.

Structura profesionala a populaţiei

In cadrul localităţii Băile Olanesti, populaţia îşi desfasoara activitatea in următoarele

domenii:
Industrie
Agricultura
Constructii
Invatamant si arta
Sanatate si asistenta medicala
Circulaţia marfurilor
Activitati hoteliere
Alte activitati
In urma recensământului efectuat in 2002 s-au înregistrat rezultate surprinzatoare,
numărul pensionarilor din localitate reprezentand jumatate din întreaga populaţie activa.
Fiind o staţiune bine dezvoltata din punct de vedere turistic, 30 % din populaţia activa
îşi desfasoara activitatea in turism, iar restul de 20 % in alte domenii (in special in industrie si
sanatate).
Primele trei cartiere ale oraşului Băile Olanesti, ce detin un număr mare de persoane
din populaţia activa, sunt: Livadia, Olanesti, Cheia. In Livadia activitatile hoteliere si
comertul ocupa primul loc in functie de populaţia activa. In Olanesti si Cheia primul loc il
ocupa industria.

1.4.2 Oraşul Olanesti

1.4.2.1 Scurt istoric al staţiunii

Descoperirile arheologice de pe teritoriul Băile Olăneşti dovedesc continuitatea

neîntreruptă a prezenţei oamenilor pe aceste meleaguri încă din paleolitic şi neolitic.
Prima atestare documentară a localităţii datează din anul 1579, când voievodul Radu
de la Afumaţi întăreşte spătarului Radu şi fratelui său Albu toate proprietăţile pe care le-a
avut Radu Goran în Olăneşti. Mai târziu, alte şi alte documente menţionează cu diferite
prilejuri localitatea străjuită de vârfurile Vânturariţa, Buila, Stogu şi Căprăreaţa ale Munţilor
Căpăţânii.
Datorită situării sale retrase faţă de drumurile principale, a condiţiilor naturale marcate
de prezenţa pădurilor seculare care înconjoară localitatea, a fost unul dintre locurile de
refugiu ale populaţiei din împrejurimi în vremea migraţiei popoarelor şi a diferitelor
incursiuni turceşti de-a lungul timpului. În 1821, după izbucnirea revoluţiei lui Tudor

Pagina 14 din 51
Vladimirescu s-au retras la Olăneşti un număr însemnat de boieri, care aflând astfel de apele
„miraculoase” din sat au început să răspândească vestea efectului lor tămăduitoare în diferite
boli.
Rezultatele deosebit de bune obţinute în tratamentul bolnavilor îl determină pe
domnitorul Bibescu să gratifice pe medicii băilor, Mayer şi Gussi. În acea epocă tratamentul
era combinat: cură externă sub formă de băi, cât şi utilizarea apelor în cură internă (de băut).
Stabilirea indicaţiilor terapeutice ale fiecărui izvor mineral („de ce boală este
tămăduitor”) impun efectuarea de analize ale apelor minerale, care au fost executate în 1853
de către Petre Poenaru şi apoi de Alexe Marin; amândoi găsesc aceste ape foarte bune şi
incomparabil superioare multor staţiuni din străinătate.
În mai 1895, în urma unui fenomen meteorologic neobişnuit, averse de ploaie însoţite
de viituri, s-au distrus în câteva ore toate construcţiile, ceea ce a făcut ca activitatea balneară
să fie întreruptă aproape un deceniu.
Reconstrucţia staţiunii s-a făcut prin reamenajarea a 30 de surse minerale, pe care Dr.
Ştefan Minovici(1897) şi Dr. Grigore Pfeiffer(1902) le-au analizat din punct de vedere
chimic, numerotându-le pentru prima oară. A urmat apoi refacerea drumului dintre localitate
şi oraşul Rm. Vâlcea şi s-au înălţat noile construcţii.
Staţiunea devine din ce în ce mai cunoscută astfel că numărul celor venişi la tratament
creşte treptat. Sunt reorganizate unităţile care administrau locurile de odihnă şi tratament, s-
au modernizat şi recaptat unele izvoare prin mărirea debitelor şi prin construirea de
pavilioane noi. De asemenea, s-au construit noi locuri de cazare şi s-au modernizat cele
vechi, astfel încât acum Olăneştiul este una dintre cele mai vizitate staţiuni de pe Valea
Oltului.

1.4.2.2 Constituire

Din anul 1722 au fost gasite date cu privire la aşezările din Oltenia si implicit din zona
studiata. In acea perioada Băile Olanesti si Cheia erau sate de mosneni, iar Comanca sat
megiesesc. Statistica din anul 1731 arata ca aceste sate apartin de pliul muntelui. Date
statistice oferite de Harta Rusa din anul 1835 ne aduce la cunostinta faptul ca satul Cheia
detinea 139 gospodarii, iar satul Olanesti 203 gospodarii.
Din informatiile obţinute in 1865 se constata ca Olanesti devine comuna care avea in
componenta sa catunele Olanesti, Tisa, Livadia, Mosoroasa, in total 234 de case. Cheia era de
asemenea comuna rurala compusa din catunele Cheia si Gurguiata, in total 195 de case, iar
Comanca si Pietrisu cu 225 de case.
In urma rapoartelor prefectului P.N. Stanescu din anul 1908 aflam ca primariile din
olanesti si Cheia se infiinteaza posturi telefonice, iar mai tarziu din situaţia judeţului Vâlcea
pe anii 1910 – 1911 aflam ca fusese executata soseaua Băile Olanesti – Comanca, iar satul
Saracinesti a fost dezlipit de Olanesti si trecut la comuna Cheia.
La recensamintele din 6 aprilie 1941 au fost înregistrate in comuna Cheia 245 de
cladiri, in Gurguiata 44 de cladiri, in Livadia 165 de cladiri, in Olanesti 427 de cladiri, in
Pietrisu 45 de cladiri, iar Mosoroasa era inclusa in localitatea Dosu.
Din datele obţinute la recensământul din 21 februarie 1956 s-a constatat ca actualul
oras Băile Olanesti detinea opt localitati componente: Cheia, Comanca, Gurguiata, Livadia,
Pietrisu, Tisa, Olanesti si Mosoroasa.

1.4.2.3 Economie

Activitatea economica se bazeaza in cea mai mare parte pe valorificarea potentialului

balneo – turistic. Intrucat cererea turistica pentru aceasta staţiune ramane in permanenta

Pagina 15 din 51
ridicata, functia turistica poate fi dezvoltata si diversificata. Celelalte ramuri ale economiei,
industriei si agriculturii au o pondere mai redusa.
Industria
Activitatile actuale de tip industrial sunt nereprezentative pe teritoriul oraşului.
Industria locala nu este prezenta decât in masura deservirii serviciilor de baza.
Mica industrie, industria mestesugareasca si artizanala, ramura cu traditie in zona, ar
trebui stimulata pentru a ocupa forta de munca actuala, a diminua fluctuatia spre alte zone si
pentru a diversifica oferta de produse locale oferite turistilor.
Activitatile de constructie si depozitare sunt reprezentate prin unitati mici, dotate
precar.
Agricultura
Terenurile agricole de pe intreg teritoriul localităţii Băile Olanesti detin 2626 hectare
din care fac parte: livezi, păşuni, fanete, terenuri arabile.
Pasunile si fanetele ocupa suprafaţa cea mai insemnata, circa 2260 hectare, mai mult
de jumatate din întreaga suprafaţa agricola care detinea doar 1670 hectare in anul 1948. Acest
fapt se datorează defrisarilor efectuate in decursul anilor.
Livezile de pomi fructiferi ocupa locul al doilea ca intindere, doar 230 hectare de la
338 hectare înregistrate in 1995, insa productia este mult mai mare: 428 de tone fata de 69 de
tone in 1995.
Desi este cel mai redus ca suprafaţa, terenul arabil este intens cultivat cu porumb,
cartofi si legume. Din totalul de 130 de hectare, 80 de hectare sunt cultivate cu porumb. Spre
deosebire de anul 2002, in anul 1995 suprafaţa cultivata era de 70 de hectare, iar productia
mult mai insemnata, de circa 361 de tone. Cea mai mare productie s-a înregistrat in anul
1997, aceasta fiind de 487 tone pe o suprafaţa cultivata de 78 de hectare.
O alta cultura este aceea a cartofului, suprafaţa cultivata fiind in anul 2002 de 33
hectare, iar productia de 432 tone. Cea mai insemnata productie s-a înregistrat in anul 1998 –
613 tone, pe o suprafaţa de 31 de hectare.
Cultura legumelor este nelipsita desi se întinde pe doar 13 hectare. Productia
înregistrându-se in 2002 a fost de 173 de tone, mult mai mica in anii precedenti.
Suprafaţa ocupata de păduri este de 13274 de hectare, ea cunoscand o usoara
extindere din 1989 (12841 hectare) si pana in prezent.
Terenurile ocupate de lacuri, balti, râuri, detin o suprafaţa aproape egala cu cea a
terenului arabil, aceasta fiind de 138 hectare.
Din intreg fondul funciar, drumurile ocupa doar 61 de hectare, iar constructiile
reprezentate prin curti, cladiri ocupa 140 de hectare. Mult mai extinse ca suprafaţa fata de
terenurile arabile sau cele ocupate de ape sunt terenurile neproductive, reprezentate de rape,
stanci, ravene, care ocupa circa 195 de hectare.
Creşterea animalelor
Din totalul efectivelor de animale, cele mai însemnate sunt porcinele, in anul 2002 se
inregistreaza 1424 de capete. Locul doi este ocupat de creşterea ovinelor, in acelaşi an
înregistrându-se 1127 de capete, iar bovinele detineau la sfârşitul anului 2002, 648 de capete.

1.4.2.4 Dotari tehnico – edilitare

Alimentarea cu apa. Localitatile Livadia si Olanesti sunt alimentate cu apa dintr-un

rezervor cu o capacitate de 750 m3. Rezerva acestuia este constituita din ape de suprafaţa, din
apele râului Olanesti si ale afluentului sau Răpuroasa. Dupa ce este trecuta printr-o statie de
tratare, apa este distribuita consumatorilor prin cadere libera. Satele Comanca si Pietrisu au

Pagina 16 din 51
alimentare cu apa in sistem local, prin captarea unor izvoare cu drumuri subterane, cu un
rezervor de stocare a apei si distributie prin cadere libera.
Sistemul de canalizare a apelor uzate se gaseste numai in localitatile componente
Livadia si Olanesti. O statie de epurare supradimensionata care functioneaza doar cu 25 %
din capacitate, epureaza mecanic apa menajera, dupa care aceasta este deversata in raul
Olanesti.
Energia termica. Asigurarea necesarului de caldura in localitatile componente se face
in sistem local, cu sobe care folosesc combustibili solizi. Doar in Livadia exista doua centrale
termice care functioneaza pe combustibil lichid si alimenteaza blocurile de locuinte din zona,
Vila Plopu si cateva instituii (Politia, S.C. Edilitara, S.C. Universul si C.E.C.). hotelurile au
centrale proprii de incalzire.
Alimentarea cu energie electrica a orasului Baile Olanesti se face din doua surse: P.A.
Ostroveni si Statia de Transformare 110/ Kw Valcea Nord, printr-o retea aeriana LEA 20 Kw.
In localitatea Olanesti exista trei posturi de transformare, in Livadia opt posturi, in Cheia
doua posturi, iar Tisa si Pietrisu au cate un post de transformare. Sunt in curs de alimentare
cu energie electrica localitatile Comanca si Mosoroasa.

Mediul inconjurator si protectia lui

Pe teritoriul administrativ al orasuluiBaile Olanesti nu s-au construit unitati industriale

care sa constituie factori majori de poluare.
Activitatea turistica exercita, doar in sezonul estival presiuni asupra mediului, prin
numarul mare de turisti si prin apele uzate evacuate. Prin propunerile cuprinse in PUG,
privind extinderea retelei de canalizare in sistem unitar si racordarea anexelor gospodaresti la
acestea, amenajarea unei gropi de gunoi ecologice, modernizarea si extinderea statiei de
epurare a apelor uzate, rezolvarea problemelor legate de colectarea gunoiului din localitatile
componente si calitatea mediului, in general, se va imbunatati.
Calitatea apelor de suprafata (rauri) si a freaticului, desi usor vulnerabile, se mentine
in limite admise, acestea nefiind contaminate in factori poluanti.
Masurile efectuate de catre Inspectoratul de Protectie a Mediului din Rm.Valcea,
privind calitatea aerului, apei, solului si a zgomotului nu semnaleaza depasiri ale valorilor
maxime admise.
Factorii de risc naturali care afecteaza zona alunecarilor de teren, eroziunea
versantilor si innundatiile provocate de ploi torentiale pot fi inlaturate sau diminuate prin
studii si lucrari specifice(studii geotehnice, drumuri, impaduriri, regularizarea unor cursuri de
apa, indiguiri).
In ceea ce priveste radioactivitatea naturala a mediului ambiant, nu depaseste valorile
admise, iar dupa gradul de seismicitate, localitatea se incadreaza in zona a VII – a, in
conformitate cu STAS 11100 / 1 – 77, privind zonarea seismica a teritoriului Romaniei.

CAP.II POTENTIALUL TURISTIC

Potentialul turistic al statiunii

In viziunea Organizatiei Mondiale a Turismului si a altor organisme de profil din

cadrul Comunitatii Europene, potentialul turistic al unei tari sau zone este dat de ansamblul
componentelor naturale, culturale si socio – economice care exprima posibilitati de
valorificare in plan turistic, ofera sau dau o anumita functionalitate teritoriului si constituie
premise pentru dezvoltarea activitatilor in turism. Astfel, un anumit spatiu geografic prezinta

Pagina 17 din 51
interes din punct de vedere turistic in masura in care ofera resurse turistice sau antropice,
resurse ce – in urma unor amenajari specifice – pot fi puse in valoare, intrand in circuitul
turistic intern sau international.

Ape minerale

De-a lungul vremii, definitiile si clasificarile utilizate pentru apele minerale sunt
neprecise si neunitare, fiind folosite in mod diferit de medici, chimisti, geologi sau ingineri,
chiar in cadrul aceleiasi specialitati aparand moduri diferite de clasificare si denumire.
Definitia internationala data dupa Congresul de la Bad Nauheim din 1912 este
urmatoarea: ,,Apa minerala este apa care contine peste 1 g de substante solide dizolvate la 1
kg sau care contine dioxid de carbon, radium sau substante rare intr-o anumita concentratie
sau are o temperatura de peste 200 C’’.
Pentru realizarea unificarii definitiilor, clasificarii si codificarii in vederea
perfectionarii sistemului de inventariere, s-a propus o alta definitie imbunatatita fata de cele
existente: ,,Apa minerala este apa naturala subterana sau de suprafata, atermala sau termala,
cu continut variat de saruri, elemente chimice, gaze si substante radioactive, care depasesc cel
putin una din valorile minime stabilite’’. Valorile minime ale indicatorilor caracteristici, din
care cel putin una trebuie sa fie depasita, se accepta sa fie urmatoarele: mineralizare totala
1000 mg/dm3; fier 10 mg/dm3; arseniu 0,7 mm/dm3; iod 1 mg/dm3; acid metaboric 5
mg/dm3; titrabil 1 mg/dm3; hidrogen sulfurat 1 mg/dm3; bioxid de carbon liber sau legat in
dicarbonati 1000 mg/dm3; radioactivitatea 80 (c/dm3.

Clasificarea fizico – chimica a apelor minerale

Datorita bogatiei si diversitatii apelor sale minerale Romania are propria ei

clasificarea ce cuprinde 11 grupe. Apele minerale de la Baile Olanesti se incadreaza in
urmatoarele grupe:
Ape oligominerale, cu un continut mai mic de 1 g/l substante dizolvante si mai putin
de 1 g/l bioxid de carbon; cele reci (acratopege) se folosesc in cura interna (3 bis, 4, 10, 11 si
12);
Ape clorurate sodice, cu un continut de peste 1 g/l de clorura de sodiu, utilizate in cura
interna;
Ape iodurate, cu un continut de cel putin 1 mg/l iod; apele hipotone iodurate utilizate
in cura interna au concentratii de 3 – 5 mg/l iod;
Ape sulfatate, ce contin sulful sub forma lui oxidata si care sunt, in general, ape
hipotone (sodice, calcice, magneziene), indicate pentru cura interna;
Ape sulfuroase, cu un continut de cel putin 1 mg/l sulf titrabil, in care predomina
formele reduse ale sulfului (hidrogen sulfurat, sulfuri);
Intr-un buletin de analiza chimica a unei ape minerale se vor mentiona anionii si apoi
cationii. Daca e cazul, se vor mai consemna gazele prezente in apa. In final, se va indica
gradul de osmolaritate a apei si eventual gradul termalitatii (daca depasesc 200 C) in
conditiile naturale de izvor sau foraj.

Geneza apelor sulfuroase din statiunea Baile Olanesti

Modul de formare a apelor minerale, care in secolele XVIII si XIX au preocupat mai
ales pe chimisti, in ultimele trei decenii ale secolului al XIX-lea incepe sa fie privit si prin
prisma geologiei. Noile explicatii stiintifice sunt legate si de originea apelor sulfuroase de la
Baile Olanesti. In ceea ce priveste apele minerale de pe Valea Oltului, ipoteza emisa in 1887

Pagina 18 din 51
de Gr. Cobalcescu este admisa pana in zilele noastre de majoritatea cercetatorilor. Potrivit
acesteia, apele minerale sulfuroase de la Baile Olanesti isi datoresc mineralizarea proceselor
chimice de dizolvare ce au loc, pe parcursul circulatiei apelor, in conglomeratele eocene.
Ideea a fost preluata de numerosi cercetatori care au efectuat studii asupra apelor minerale in
primele decenii ale secolului XX. Se apreciaza ca exponentul teoriei poate fi considerat I.
Popescu-Voitesti (1933), care considera ca hidrogenul sulfurat nu poate fi un rezultat al
oxidarii sulfurilor si ca in primul rand, intereseaza procesul de reducere a sulfatilor, indiferent
daca ei au luat nastere prin oxidarea piritelor sau nu.
In ultimele trei decenii cercetarile hidrogeologice au reusit, in general, sa stabileasca
raporturile existente intre diversele formatiuni geologice si principalele tipuri hidrochimice de
ape minerale. In mod special originea apelor sulfuroase l-a preocupat in acesti ani pe M. Feru,
care a constatat urmatoarele cu privire la apele minerale sulfuroase de la Baile Olanesti:
Caracterul chimic al apelor minerale clorosodice, bromoiodurate, sulfuroase cu
continut redus de sulfati si continut apreciabil in acid boric, precum si prezenta amoniului,
specific apelor de zacamant;
Apele sunt insotite de gaze libere, constituite in proportie de 70 – 97% din metan si
omologii sai superiori, prezentand caracteristica unor gaze petrolifere ce le antreneaza spre
suprafata;
Diversele grade de diluare si diversificare hidrochimica sunt cauzate de amestecul in
proportii diferite cu alte componente provenite din apele de infiltratie;
Hidrogenul sulfurat a fost considerat de cercetatorii anteriori ca un produs rezultat
prin oxidarea sulfurilor, in special a piritelor, existente in conglomerate eocene, fara sa tina
seama de lipsa de concordanta dintre calitatea acestuia, mineralizarea apelor, debitul surselor
sau de faptul ca ele apar numai la nivelul conglomeratic inferior, desi orizontul superior are
acelasi caracter petrografic.
M. Feru apreciaza ca , data fiind calitatea de ape de tip zacamant, insotite totdeauna de
hidrocarburi gazoase, trebuie sa acceptam originea organica a hidrogenului sulfurat, rezultat
din reducerea sulfatilor de catre microorganisme anaerobe caracteristice (de tipul Spirovobro)
in prezenta carbonului din hidrocarburi.
In circulatia lor subterana apele sunt impregnate cu hidrogen sulfurat dar si cu alte
elemente chimice, din cauza contactului cu diferite roci, fapt ce da nota specifica fiecarei ape
minerale. Asa se explica individualizarea izvoarelor minerale si incadrarea lor intr-un tip
dupa elementul chimic predominant: ape sulfuroase simple, ape sulfuroase carbogazoase, ape
sulfuroase clorurosodice, ape sulfuroase iodurate – bromurate, ape sulfuroase alcalino –
teroase, ape sulfuroase sulfatate. Elementul predominant si cu cea mai mare valoare biologica
este hidrogenul sulfurat, care este foarte instabil iar in apele minerale sulfuroase invechite
sulful se oxideaza imprimand apei aspectul lactascent. Hidrogenul sulfurat da nastere sulfului
elementar sau acizilor polisulfhidrici si sarurilor acestora (hidrosulfati, tiosulfati); ionii
sulfhizi, ce au o mare difuzibilitate, sunt absorbiti in organism pe toate caile de 154 de ori
mai repede decat ionii sulfati.
La emisie, izvor, apele sulfuroase sunt limpezi si incolore datorita echilibrului
mentinut de conditiile interne ale subsolului din care au luat nastere; prin contactul cu aerul
atmosferic apa minerala sulfuroasa se oxideaza iar sulful redus se transforma treptat din nou
in forme mai oxidate, imprimand apei o culoare galbuie – lactascenta si favorizand
precipitatiile sulfului. Prin oxidare se pierd elementele biologice active si din aceasta cauza
tratamentul cu ape sulfuroase se face de regula la sursa, iar apa minerala sulfuroasa isi pierde
calitatile prin imbuteliere.
Procesele de oxidare au loc sub actiunea bacteriilor sulfuroase oxidante de tipul
,,Thiobacillus thiooxidans’’ si ,,Thiobacillus thioparus’’; rezulta o substanta onctuoasa

Pagina 19 din 51
(unsuroasa, grasa, uleioasa) compusa din sulf coloidal, bacterii sulfuroase si diferite alge –
folosita in impachetari, cataplasme.
In continuare voi prezenta principalele caracteristici ale apelor minerale de la Baile
Olanesti:
Prezenta clorului, sodiului, iodului, bromului, sulfati in cantitati mici, acid boric si
amoniu le incadreaza in categoria apelor de zacamant;
Toate izvoarele minerale din statiune sunt insotite la emergenta de gaze libere (metan
si omologii lui superiori), ce favorizeaza ascensiunea apelor de zacamant spre suprafata;
Pe drumul lor ascensional apele de zacamant vin in contact cu stratul acvifer din
orizontul conglomeratic inferior, slab mineralizat, care le dilueaza pe masura ce urca spre
suprafata;
Caracterul clorurosodic, bromoiodurat al apelor de zacamant scade pe masura ce ionii
de clor, brom, iod sunt diluati; in situatia sulfatilor se petrece un fenomen invers; pe masura
ce urca spre suprafata sulful se oxideaza datorita si actiunii bacteriile sulfuroase oxidante de
tipul ,,Thiobacillus’’;
Debitele izvoarelor minerale in care predomina apele de adancime este in mica
masura influentat de regimul de precipitatii si sunt determinate de cantitatea de gaze ce
antreneaza spre emergenta aceste ape; debitul variaza la intervale destul de scurte in timp
(zile si chiar ore), la fel ca si concentratia de minerale – tot din cauza variatiei cantitatii de
gaze care le antreneaza spre suprafata; cercetarile hidrogeologice au relevat ca variatia
concentratiei elementelor chimice este mai accentuata in cazul clorului, mult mai redusa
pentru hidrogenul sulfurat si foarte putina pentru iodul bicarbonic.
Aceste caracteristici arata ca apele minerale din statiunea valceana Baile Olanesti sunt
ape de zacamant iar ascensiunea lor este favorizata de gaze, la care se adauga ape provenite
din precipitatii. Circulatia aceste ape spre suprafata este facilitata si de reteaua de falii, fisuri,
crapaturi ce strabat in toate directiile depozitele eocene formate din conglomerate. Cercetarile
hidrogeologice facute de-a lungul anilor au demonstrat ca o parte din aceste ape minerale au
originea la sud de locul undese afunda straturile, iar in drumul lor spre emergenta intalnesc
orizontul marnos si sunt deviate spre nord. Dupa specialisti, locul de origine al unora din
apele minerale se afla la 10 – 15 km sud de statiune, intre localitatile Pausesti Maglasi si
Govora, zona unde pozitia monoclinala a straturilor geologice este intrerupta de cute
anticlinale si sinclinale. Asemenea cute se pot observa la suprafata pe valea Cheii, valea
Tisei, valea Olanestiului, valea Piciorul Porcului, la Muereasca – fapt ce explica si prezenta
unor izvoare minerale in aceste vai. S-a mai demonstrat ca volumul apelor minerale din zona
este influentat si de infiltratiile masive ale apelor din precipitatii, mai ales in zona Muntilor
Capatanii. Avand in vedere gradul de indepartare – dilutia – a chimismului apelor minerale,
in comparatie cu apa sondelor, sursele minerale de la Baile Olanesti au fost incadrate in mai
multe tipuri:
Izvoare minerale cu apa similara apei de sonde: 1, 2, 3, 4, 7, 15, 16, 19, 20, 23, 29 si
30;
Izvoare la care se observa schimbarile chimismului din cauza unor factori externi
(precipitatii mari cazute in bazinul hidrogeografic sau fenomene seismice): 5, 8, 9, 13 si 14;
Izvoare minerale inconstante in timp si independente de agenti perturbatori: 10 si 12;
se crede ca sunt influentate de ape de infiltratie care circula cu viteze foarte mici;
Izvoarele minerale 11 si 24 au avut un debit crescut dupa cutremurul din 4 martie
1977, dar mineralizarea lor a suferit putine schimbari.
Studiile complexe efectuate de diferiti cercetatori asupra apelor minerale de la Baile
Olanesti, mai ales de M. Feru intre 1969 – 1985, au demonstrat ca elementele chimice
(anioni, cationi) din aceste ape prezinta variatii, mai ales in caz de precipitatii mari sau
seisme, dar nu in proportii mari, fapt ce demonstreaza stabilitatea lor chimica. Chiar

Pagina 20 din 51
cutremurul din 4 martie 1977 nu a influentat major parametrii chimici ai izvoarelor minerale,
ci variatii ale debitelor lor, iar mineralizarea totala nu s-a schimbat prea mult si dupa o
perioada a revenit la normal. Studiile cercetatorilor de la Institutul de Stiinte Biologice din
Bucuresti au demonstrat absenta activitatii enzimatice, lipsa unor germeni patogeni si faptul
ca apele se inscriu in parametrii de potabilitate prevazuti de legislatie. La unele izvoare
minerale s-au observat in apa bacterii sulfuroase, filamentoase, caracteristice apelor ce contin
hidrogen sulfurat.

Radioactivitatea apelor minerale de la Baile Olanesti

In 1965 cercetatorii I. Al.Maxim si Cornelia Plesa, de la Institutul de Izotopi Stabili

din Cluj-Napoca, au relevat ca radioactivitatea unor ape minerale din statiune este direct
legata de rocile cristaline pe care le strabat, mai ales gnaisuri cu biotit si cu zirconiu –
element radioactiv. Noi cercetari facute in 1977 si reluate apoi in 1980 de catre S. Arpad si
Delia Bogdan au aratat ca radioactivitatea surselor minerale de la Baile Olanesti este sub
valoarea normala admisa pentru apele de suprafata, deci ele nu sunt ape minerale radioactive.
Prezenta apelor naturale alaturi de apele minerale din statiune a fost demonstrata inca
din 1902 de catre Grigore Pfeiffer. Studii ulterioare vor pune in evidenta prezenta la toate
izvoarele a hidrocarburilor gazoase (in procente de 60 – 80 %), mai ales a metanului, iar in
cantitati mai mici a omologilor lui superiori. La toate izvoarele a fost detectata si prezenta
azotului (peste 35 %), obesevandu-se ca o crestere procentuala a lui e insotita de o diminuare
a procentului de hidrocarburi. In schimb, bioxidul de carbon in cantitati destul de mici (intre
0.19 – 8,81) se intalneste doar la unele surse de ape minerale: izvoarele minerale numarul 4,
numarul 14, numarul 30 si sondele 1001 ISEM, 1 IBF si 2 IMFBRM.
La toate sursele au fost detectate gazele rare heliu si argon, dar in procente sub 1%;
cantitatea lor creste atunci cand se mareste si procentul de azot (la sursele 3 bis, 5, 8, 10, 11,
14, 19, 24 si sonda 1002 ISEM). Prezenta gazelor rare explica, dupa unii cercetatori,
fenomenul de ionizare a aerului cu influente benefice asupra organismului uman.
Sursele de ape minerale din statiunea Baile Olanesti, in functie de emergenta, au fost
grupate in doua mari categorii: izvoare si sonde. Amplasarea lor este urmatoarea:
Valea Tisei: izvoarele minerale captate numarul 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16 si
izvoarele minerale necaptate numarul 6, 17, 18;
Valea Olanesti: izvoarele minerale captate numarul 1, 2, 3 bis, 4, 5, 19, 24, 27, 30 si
izvoarele minerale necaptate numarul 20, 25, 26, 28, 29, 31;
Valea Rapuroasa: izvoarele minerale necaptate numarul 21, 22, 23.
In cura externa se foloseste apa minerala a sondelor numarul 1 IBF, numarul 2
IMFBRM, numarul 1 ISEM, numarul 2 ISEM – toate amplasate pe Valea Olanestilor.

Concluzii cu privire la apele minerale

Contributii insemnate la cercetare zacamantului hidromineral Baile Olanesti au adus

M. Feru, M. Florian, G. Sincan. Apele minerale din zona sunt acumulate in conglomerate
eocene (majoritatea izvoarelor precum si a forajelor numarul 1, 2, 3 si 4) si oligocene
(izvoarele din Valea Cheii), precum si in gresiile senoniene (forajul numarul 5 si izvorul
numarul 31). Circulatia apei se face pe reteaua de fisuri, suprafete de stratificatie, falii, iar
ascensiunea ei este favorizata de prezenta gazelor si, in special a metanului. Analiza detaliata
a zacamantului hidromineral Baile Olanesti, exploatat prin 30 izvoare naturale si 4 foraje,
evidentiaza prezenta unui tip hidrodinamic variat al apelor minerale din zona:

Pagina 21 din 51
 Sulfuroase, bicarbonatate, sulfatate, sodice, calcice, magneziene – la izvoarele
numarul 11, 12, 24 si 31, avand o mineralizare totala de numai 500 – 1000 mg/l si un continut
de hidrogen sulfurat de 0,1 – 9 mg/l;
Sulfuroase, clorurate, bicarbonatate, sodice – numai la forajul 5 bis, cu o mineralizare
totala de 1300 mg/l;
Sulfuroase, clorurate, bromurate, iodurate, sodice, calcice, magneziene – intalnite in
majoritatea forajelor din zona; acest tip se divide in 2 subgrupe: sulfuroase, clorurate,
bromurate, iodurate, sodice (izvoarele numarul 1, 2, 13, 14), avand o mineralizare de 1500 –
3000 mg/l si hidrogen sulfurat de 5- 20 mg/l, apoi cele clorurate, bromurate, iodurate, sodice,
calcice, magneziene (izvoarele numarul 3, 4, 5, 7, 8, 9, 10, 15, 16, 19, 23, 27, 30 si forajele
numarul 1, 2, 3, 4,5). Mineralizarea totala este mai mare la apa din foraje – cu 11 – 20 mg/l,
prezentand si un continut mai ridicat de hidrogen sulfurat.
Cerectarile hidrogeologice, hidrochimice si izotopice au relevat ca apele minerale de
la Baile Olanesti sunt de origine profunda, de tipul apelor de zacamant, aflate in diferite stadii
de diluare, cu ape superficiale. La acordarea categorisirii acestui tip genetic concura prezenta
iodului si bromului, amoniului, borului, a gazelor libere de tipul metanului si a omologilor
superiori ai acestuia precum si continutul ridicat de sulfati.
Deci, avem de-a face cu grade diferite de diluare a unui tip primar de apa puternic
mineralizata cu caracter de apa de zacamant, datorita amestecului, in proportii diferite cu apa
acumulata in fisurile conglomeratelor eocene sau gresiilor senoniene – ce conduce la
cresterea sulfatilor.
Concentratia de deuteriu indica existenta a trei componente ce contribuie la
alimentarea zacamantului: ape de infiltratie locala mai ales din Valea Olanestiului; ape venite
de la altitudini ridicate si, in sfarsit, ape de adancime. O caracteristica generala a acestor ape
minerale o constituie si prezenta hidrogenului sulfurat. El este considerat ca avand o origine
organica, rezultand din reducere sulfatilor de catre bacterii anaerobe specifice in prezenta
hidrocarburilor.
Statiunea valceana Baile Olanesti ocupa primul loc printre statiunile balneoclimaterice
din Romania in ceea ce priveste: numarul de izvoare, debitul total zilnic al lor, varietatea
compozitiei si a concentratiei apelor minerale. Aici se gasesc peste 35 de surse hidrominerale,
fie izvoare naturale fie ca rezultat al unor lucrari de foraje si miniere (puturi si galerii) facute
de oameni. Un numar de 17 izvoare minerale (numarul 3, 5, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16,
17, 18, 19, 24, 30) sunt captate pentru cura interna (crenoterapie); alte trei surse hidrotermale
captate (izvoarele minerale numarul 3 bis, 4 si 27) pot fi folosite in cura interna. Alte zece
surse hidrominerale necaptate, cu potential de a fi folosite in cura interna, sunt izvoarele
numarul 6, 20, 21, 22, 23, 25, 26, 28, 29 si 31. Pentru cura externa (balneatie) sunt folosite
doua izvoare minerale (numarul 1 si numarul 2) si patru sonde: numarul 1-IBF, numarul 2-
IMFBRM, numarul 1001-ISEM si numarul 2-ISEM.

TABEL

Indicatii terapeutice

In acest subcapitol voi incerca sa prezint principalele caracteristici ale fiecarui izvor
de apa minerala din statiunea Baile Olanesti. Apele minerale se impart in:
Ape sulfuroase, au o actiune de desensibilizare aorganismului la bolnavii cu diverse
afectiuni alergice (intoxicatii la medicamente, toxiinfectii alimentare cu sechele alergice,
urticarii, prurite ale pielii) sau la bolnavii cu boli de piele (eczeme profesionale, prurigo, etc);
Ape diuretice, pentru bolile de rinichi,care elimina nisipul si piatra de la rinichi, ficat;
descarca sangele si articulatiile de depozitele de nisip uric cu care se incarca guta;

Pagina 22 din 51
 Ape laxative, tonice ale tubului digestiv, care restabilind buna functionare a
organismelor digestive, asigura digestia si nutritia organismului. Afectiunile ficatului sunt
foarte mult influentate de aceste ape;
Ape alcaline si bicarbonatate, excelente in afectiunile stomacului, care neutralizand
acizii si otravurile alimentare produse in stomac, feresc toate celelalte organe ale corpului de
alteratia ce ar produce-o aceste otravuri daca ar fi absorbite si, deci, daca ar patrunde in
organism;
Ape feruginoase, a caror eficacitate este recunoscuta de toti, si mai ales de anemici si
de cei cu anumite boli si alteratiuni ale sangelui;
Ape iodurate, clorurate, sodice si sulfurate folosite pentru bai.

Bioclimatul statiunii Baile Olanesti

Pozitia geografica si cadrul natural din localitatea Baile Olanesti creeaza un bioclimat
sedativ, de crutare, favorabil organismului tot timpul anului, atat sub aspect cutanat cat si
raspirator, actionand profilactic si terapeutic.
De asemenea, prin solicitarea foarte slaba a sistemului nervos central si vegetativ,
precum si a glandelor cu secretie interna, se rezlizeaza o rapida aclimatizare a celor veniti in
statiune, pentru odihna sau tratament. Ca factor natural de cura, bioclimatul din statiune este
caracterizat prin:
Numarul de mediu lunar cu confort termic, in luna iulie, la amiaza, este de 10, iar de
cel de zile cu inconfort prin incalzire este de 11;
Stresul bioclimatic cutanat prezinta un indice mediu annual redus (10), cu lunile
aprilie – mai si septembrie – octombrie relaxante, atat sub aspect cutanat cat si respirator;
Indicele de stres bioclimatic pulmonar anual are valoarea 25;
Indicele de stres bioclimatic total din cursul unui an este 35, caracterizand astfel zona
ca avand un bioclimat sedativ de crutare.
Cercetarile efectuate de Instututul de Medicina Fizica, Balneoclimatologie si
Recuperare Medicala din Bucuresti, privind influenta climatului din Olanesti asupra
organismului ( perioada 1966 – 1975 ) au dus la concluzia ca este un bioclimat favorabil in
tot cursul anului, mai ales in lunile aprilie – mai si septembrie - octombrie. Asa se explica de
ce bioclimatul de aici este foarte bine tolerat atat de batrani cat si de oamenii cu probleme de
sanatate avansate.
Aceste conditii minunate pentru organism, fac ca an de an tot mai multi oameni sa
vina la Baile Olanesti pentru a-si ingriji sanatatea.

Profilul statiunii

Baile Olanesti face parte din categoria statiunilor permanente, unde se fac tratamente
pe parcursul intregului an. Profilul ei este determinat de complexul de factori naturali dar si
de dotarile de care dispune statiunea. Aici se trateaza un numar mare de boli ce pot fi grupate
astfel:
Afectiuni renale si ale cailor urinare;
Afectiuni ale tubului digestiv ;
Afectiuni hepatobiliare;
Afectiuni ale aparatului respirator;
Boli de nutritie si metabolism;
Afectiuni O.R.L.;
Afectiuni dermatologice;

Pagina 23 din 51
 Afectiuni asociate; afectiuni ale aparatului locomotor, nevroza astenica, boli
endocrine, boli de sange etc.

Alte forme de potential turistic

Dintre factorii cultural – istorici existenti in zona, monumentele istorice sunt cele mai
recunoscute.
In localitatea Baile Olanesti exista trei biserici declarate monumente istorice. Cea mai
veche este Biserica cu hramul,, Sfantul Nicolae’’. Dupa legenda si traditie prima constructie
ar data din anul 1551 sau 1555. Unii specialisti cred ca biserica fost ridicata ,,in vatra altei
ctitorii din veacul al XVII-lea’’, bazandu-se pe o lespede de mormant pe care au citit data de
7140 (adica anul 1632). Actuala constructie a fost ridicata la 1718 cu cheltuiala jupanului
Draghici, capitan Olanescu si a jupanesei, Ecaterina de Otetelis, in zilele domnitorului Ioan
Mavrocordat, Episcop al Ramnicului fiind Kir Damaschin. Ctitorii si rudele lor sunt infatisati
in tabloul votiv aflat deasupra usii de la intrare. In total sunt 27 de persoane pictate.
Biserica cu hramul ,,Sfantul Ion, Sfantul Nicolae si Sfantul Gheorghe’’ este cunoscuta
de localnici si sub denumirea de ,,Biserica din Cormosesti’’. Conform psaniei, ctitorii sunt
boierii Gheorghe Branescu si fratele sau Barbu, arhimandritul Iosif Saracinescu. Aceasta
biserica a fost ridicata in timpul domnitorului Alexandru Nicolae Sutu, pe cand Kir Galaction
era Episcop al Ramnicului. Ctitorii sunt pictati in interior, deasupra usii de la intrare.
Biserica cu hramul ,,Sfintii voievozi Mihail si Gavril’’ se afla situata in fostul catun
Valea de Casa.
In localitatea Livadia, parte componenta a statiunii Baile Olanesti, slujbele se tin in
Biserica cu hramul ,,Nasterea Maicii Domnului si Sfantul Pantelimon’’, zisa Biserica lui
Horea din Albac. Aceasta biserica a fost adusa aici in anul 1954 de la mosia Florica a
Bratienilor, prin grija Patriarhului Justinian Marin si a Episcopului Iosif al Ramnicului si
Argesului, recladita pe un deal, sub muchia de rasarit a statiunii si sfintita pe 12 octombrie
1958.
Schitul Iezer – a fost ridicat in anul 1559 de domnitorul Mircea Ciobanu si sotia sa
Doamna Chiajna. Biserica actuala a fost zidita in secolul XVIII.

2.3. Potentialul turistic din aria limitrofa

In studiul din punct de vedere turistic al imprejurimilor statiunii Baile Olanesti am

urmarit in principal orasele: Calimanesti, Baile Govora si Ramnicu Valcea, datorita faptului
ca sunt cele mai dezvoltate si mai cunoscute din zona. In continuare vom analiza fiecare din
aceste localitati in parte.

Orasul Calimanesti – Caciulata

2.3.1.1. Aşezare geografică

Staţiunea Călimăneşti constituie, fără îndoială, atât prin peisajele variate pe care le
oferă, cât şi prin diversitatea factorilor naturali de cură, perla staţiunilor de pe Valea Oltului.
Este situată la poalele Carpaţilor Meridionali, pe malurile Oltului, la 45o15’ latitudine
nordică şi 24o15’ longitudine estică, la o altitudine de280m. Se desfăşoară pe o suprafaţă de
24Km2 .
Căi de acces: pe calea ferată (halta C.F.R. Călimăneşti-Căciulata) la 311 Km de
Bucureşti, 149 Km de Craiova şi 81 Km de Sibiu; pe şoseaua naţională nr. 7 la 194 Km de

Pagina 24 din 51
Bucureşti (prin Piteşti şi Rm. Vâlcea) şi la 98 Km de Sibiu, iar de la Craiova 188 Km pe
şoselele nr. 65 până la Piatra - Olt, nr. 64 până la Rm. Vâlcea şi nr. 7 până la Călimăneşti.

2.3.1.2 Factorii de cura balneara

Staţiunea este străjuită la nord de Munţii Coziei(1664m) şi Muntele Naruţu(1499m),

aflaţi de-o parte şi de alta a Oltului. Din aceşti munţi pleacă spre sud culmi deluroase
subcarpatice cum sunt: Priboieni(675m), Căciulata(600m), Băilor(580m) pe dreapta,
Păuşu(650m), Jardei(660m) pe stânga. La sud, panorama este închisă de dealurile
Manga(776m) pe dreapta Oltului şi Lăstun(561m) pe stânga, ocupând sectorul vestic al
depresiunii subcarpatice Jiblea.
Localitatea are un climat temperat continental blând, fără schimbări bruşte de
temperatură sau umiditate, caracteristic depresiunilor subcarpatice, fapt pus în evidenţă şi de
creşterea viţei- de- vie, a nucului şi castanului comestibil, precum şi a altor pomi fructiferi.
Temperatura medie anuală este de +9,7oC, iar vara de +19,1oC. Cantitatea medie de
precipitaţii este de 705mm/an, cele mai multe ploi căzând spre sfârşitul primăverii. Aerul este
mereu proaspăt. Umiditatea relativă a aerului variază în cursul anului între 68-71%, iar vara
între 56,9-66%. Durata de strălucire a soarelui variază între 1800-1900 ore anual.
Vânturile care suflă în staţiune, canalizate pe Valea Oltului, au direcţia nord-sud. În
timpul verii adie briza de munte.
Clima localităţii oferă condiţii prielnice tratamentului balnear complex tot timpul
anului.
Colectorul principal al apelor din zona Călimăneşti este râul Olt. Dar, pe lângă apele
dulci, faima staţiunilor o dau apele minerale. Cercetările geologice recente au dus la
concluzia că apele minerale de aici sunt clorurate, slab iodurate, sulfuroase, cu o concentraţie
de săruri între 0,5-29 g/l.
Izvoarele minerale apar la baza orizonturilor conglomeratice şi grezoase de vârstă
eocenă – cele de la Călimăneşti – sau cretacică(etapele santonian – campanian şi
maestrictian) – cele de la Căciulata, Cozia şi Bivolari. Hidrogenul sulfurat prezent în aceste
ape minerale ia naştere din piritele şi marcasitele aflate în blocurile de cristalin remaniate în
conglomerate sau gresii şi marne, sub formă de concreţiuni, care se alterează în zona de
oxidaţie. Este prezent de asemenea dioxidul de carbon şi unele slabe de gaz metan. Apele
minerale termale de la Căciulata, Cozia şi Bivolari, forate recent, provin de la adâncimi mari.

2.3.1.3. Indicaţii pentru tratamentul balnear

Staţiunea Călimăneşti-Căciulata, prin multiplii factori naturali de cură – atât interni

cât şi externi – şi-a câştigat de peste o jumătate de veac o binemeritată reputaţie atât în ţară
cât şi peste hotare.
Izvoarele minerale folosite. Pentru cura internă se utilizează următoarele izvoare de pe
malul drept al Oltului, variate în concentraţie, dar aproape identice din punct de vedere al
compoziţiei lor (fiind ape sulfuroase, clorurosodice, calcice şi magneziene).
Izvorul numărul 6 (cel mai concentrat), utilizat pentru spălarea ochilor în
faroconjunctivite cronice.
Izvorul numărul 7, cel mai slab mineralizat, utilizat atât de bolnavi cât şi de localnici,
ca apă potabilă.
Izvorul numărul 8, puternic mineralizat constituie apa de elecţie pentru hepato-
colecistitele cronice cât şi gastro-colitele ana şi hipo-acide. Este utilizat de asemenea cu

Pagina 25 din 51
succes şi sub formă de injecţii intramusculare în alergiile de diverse etiologii, precum şi în
diferite eczeme ale pielii.
Izvorul nr. 14, este o apă minerală hipotonă, utilizată în gastroduodenite hiperacide şi
ulcere gastroduodenale cronice.
Izvorul Căciulata I, cunoscut încă din 1830, având în bolile de rinichi o justificată
reputaţie internaţională, are o apă limpede, cu gust plăcut, puţin sărat, cu miros de hidrogen
sulfurat puţin pronunţat, cu reacţie slab alcalină, având o temperatură de 12o C. Datorită
puternicei sale acţiuni diuretice este utilizat cu bune efecte terapeutice în litiazele renale
oxalice, urice sau fosfato-magneziene.
Tot pe malul drept al Oltului se află izvorul Căciulata II care cuprinde şi gaz metan;
izvorul Căciulata III are o temperatură de 53o C şi un debit enorm (60 vagoane/24 h), ceea ce
a determinat şi determină direcţia de dezvoltare mereu crescândă a staţiunii.
Prin forarea recentă – în zona Cozia – a altor 3 izvoare (Cozia I,II,III) cu ape mezo-
termale şi cu un debit abundent, se creează premisele pentru ridicarea a noi complexe
turistice în staţiune.
Pe malul stâng al Oltului se găsesc izvoarele Păuşa I şi Păuşa II cu ape hipotone,
sulfuroase, bicarbonatate, conţinând clorură de sodiu în cantităţi inferioare izvorului
Căciulata I. Fiind diuretice, aceste 2 izvoare se recomandă bolnavilor de calculoză renală care
nu sunt indicaţi pentru cura internă cu izvorul Căciulata I.
Puţin mai spre nord de aceste izvoare, tot pe malul stâng al Oltului, în zona Bivolari,
au fost recent forate 2 sonde, apele fiind identice în ce priveşte compoziţia lor, dar cu o
temperatură mai joasă (35o C).
Pentru cura externă (băi) se utilizează izvoarele nr. 9,10,11,12 şi 12bis (la
Călimăneşti). Apele acestor izvoare, sulfuroase, clorurate, sunt colectate într-un mare
rezervor şi încălzite înainte de utilizare, la temperatura necesară.
În afară de factorii naturali de cură, bolnavilor li se pot aplica şi proceduri adjuvante
în secţiile de hidrotermoterapie, ce funcţionează în cadrul Pavilionului Central şi a
complexelor sanatoriale din Căciulata. În aceste secţii se efectuează: duş masaj, băi de
kinetoterapie, afuziuni alternante, afuziuni fulger, duşuri scoţiene, duşuri rozetă, băi cu aburi,
împachetări cu nămol sau parafină, masaj uscat, băi (artificiale) cu acid carbonic, bule de aer
şi plante medicinale.
Dintre tratamentele electrice ce se pot face în staţiune menţionăm: aplicaţii de solux,
băi de lumină parţială şi generală, raze infraroşii, raze ultraviolete, raze ultrascurte,
ultrasunet, ionogalvanizări, faradizări, curenţi diadinamici, curenţi cu impulsuri magneto-
diaflux, aerosoli, inhalaţii şi pulverizaţii de sulf sau diverse soluţii medicamentoase.
Staţiunea Călimăneşti este singura staţiune balneară din România care are 5 profiluri
de cură şi anume: 1) afecţiuni ale rinichilor şi căilor urinare; 2) afecţiuni ale tubului digestiv
şi glandelor anexe; 3) afecţiuni ale aparatului locomotor şi ale sistemului nervos periferic; 4)
boli profesionale (intoxicaţii cu metale grele, plumb, mercur); 5) silicoză. Acest singur fapt
explică de ce numeroşi bolnavi, atât din ţară cât şi din străinătate, vin ani de-a rândul şi chiar
de 2 ori pe an la Călimăneşti.
Trebuie remarcat totodată că în foarte puţine staţiuni balneare se pot trata concomitent
atâtea afecţiuni asociate, îmbinând cura internă cu cea externă. Este de notat de asemenea, că
staţiunea Călimăneşti, prin concentraţia relativ mai scăzută a apelor minerale sulfuroase, dă
posibilitatea unui tratament eficace şi lipsit de riscuri, chiar bolnavilor mai în vârstă. Cura
balneară la Călimăneşti se recomandă în general afecţiunilor mai sus amintite, aflate în
stadiul cronic de evoluţie.

2.3.1.4 Monumente istorice

Pagina 26 din 51
 Oraşul staţiune Călimăneşti – Căciulata este cunoscut atât pentru izvoarele sale
minerale folosite pentru cura balneara, cat si datorita monumentelor sale istorice, foarte
apreciate de vizitatori. Dintre acestea amintim:
Ruinele Castrului Roman Arutela – aflate in apropierea oraşului, in apropierea unor
izvoare termale, folosite in termele castrului. Aceasta construcţie a fost un important obiectiv
militar roman si avea menirea sa păzească sistemul de fortificaţii al limesului alutan si drumul
roman săpat in stanca pe Valea Oltului. Bogatul material arheologic descoperit aici atesta
construirea castrului in timpul domniei Împăratului Hadrian.
Mănăstirea Cozia – situata la doi kilometri de Călimăneşti, este unul dintre cele mai
valoroase monumente de arhitectura din secolul al XIV – lea si un punct de plecare pentru
arhitectura de influenta bizantina in Tara Romaneasca. Biserica mare a fost zidita intre 1386
– 1388 de Mircea cel Bătrân si atrage atenţia prin eleganta si armonia proporţiilor, bogăţia de
ornamentaţii si excepţionala valoare a picturii. Aici se afla mormântul lui Mircea cel Bătrân,
unul dintre cei mai glorioşi voievozi din istoria poporului roman, precum si cel al mamei lui
Mihai Viteazul, Teofana.
Schitul Ostrov – a fost construit pe o insula, in mijlocul râului Olt, de domnitorul
Neagoe Basarab si soţia sa Despina. A fost terminat in 1522 după moartea lui Neagoe
Basarab.
Schitul Turnu - a fost construit in anul 1676 si atrage prin chiliile săpate de sihastri
chiar in gresia muntelui.

2.3.2. Staţiunea Govora

2.3.2.1. Aşezare geografică

Staţiunea Govora constituie, prin factorii naturali de cură şi prin frumuseţea peisajelor
pe care le oferă, una din cele mai renumite staţiuni balneare şi climaterice de pe Valea
Oltului.
Staţiunea este situată în depresiunea subcarpatică cu acelaşi nume, pe malurile
pârâului Hinţa, la întretăierea paralelei de 45o5’ latitudine nordică şi a meridianului de 24o8’
longitudine estică. Oraşul cuprinde, pe lângă staţiune şi satele Curăturile, Gătejeşti şi Prajila.
Staţiunea este străjuită în toate părţile de dealuri: Piscupia şi Prăjile la nord, Păuşeşti la vest,
Baba Floarea, Curăturile, Zăpodul la sud şi Cerbului-Bodeanca la est.
Teritoriul oraşului se învecinează cu comuna Buneşti la nord-est, cu comuna Mihăieşti
la sud-est, comuna Păuşeşti la sud-vest şi cu comuna Stoeneşti la nord-vest. Altitudinea
staţiunii este de 330-380m.
Căi de acces: pe calea ferată: (staţia C.F.R. Govora); din şoseaua nr. 24 de la Rm.
Vâlcea (21Km) sau din Piatra-Olt (96Km), pe şoseaua nr. 67 până la Govora sat (12Km) cu
autobuze care au curse zilnice

2.3.2.2. Factorii terapeutici

În staţiunea Govora, factorii terapeutici sunt reprezentaţi prin climă, ape minerale şi
nămoluri terapeutice.
Clima. Prin valorile elementelor sale componente, clima este temperat-continentală,
moderată, cu veri răcoroase şi ierni blânde. Prezenţa iodului în atmosferă îi conferă staţiunii
unicitate între staţiunile vâlcene, fiind recomandată în terapia afecţiunilor cronice respiratorii.
Pe lângă ionizarea negativă cu ioni, climatul blând, cu cer senin constant, cu puţine zile
ploioase şi ceţoase, duce la uşurarea respiraţiei cât şi la dispariţia crizelor de astm. În staţiune

Pagina 27 din 51
se practică o serie de proceduri care au drept scop valorificarea deplină a climatului în
tratarea bolilor respiratorii. Aşa sunt: cura de odihnă în aer liber (pe balcon, terasă sau în
parul sanatoriilor); baia de aer-lumină (helioterapia dozată) care se efectuează în sezonul cald
într-un aerosolariu amenajat în spatele pavilionului central de băi, pe malul Hinţei. În cadrul
aerosolariului se practică kinetoterapia activă, gimnastică de înviorare etc.; helioterapia se
mai poate face în cameră, pe balcon, terase sau sub umbrar; baia de aer simplă în cameră,
seara sau ziua la umbră, în oricare anotimp al anului. Aerul mereu proaspăt şi ozonizat are
acţiune calmantă asupra aparatului respirator şi cardio-vascular.
Apele minerale, de zăcământ, sunt atermale, hipotone, izotone şi hipertone. După
constituţia geologică a stratelor, apa minerală, forată şi captată prin puţuri şi sonde, folosită în
cura internă şi externă, este de mai multe tipuri şi anume:
ape minerale hipertone, cu o mineralizare totală de 400-800 mg/l, clorosodice,
iodurate şi bromurate;
ape minerale concentrate, clorosodice, sulfuroase, concentraţia de hidrogen sulfurat
fiind de 200-400 mg/l;
ape minerale sulfuroase hipotone, sub 200 mg/l hidrogen sulfurat, slab bicarbonatate.
Apele concentrate, sărate, sulfuroase, captate în puţuri, îşi au originea în depozitele de
sare de vârstă miocenă, care conţin şisturi argiloase şi sulfat de fier. În schimb, apele minerale
captate prin sonde sunt iodurate, bromurate, lipsite de sulf şi atermele. Aceste ape sunt
exploatate din depozitele sedimentare de vârstă helveţiană.
În cura internă se folosesc izvoarele: 23 August, cu apă minerală hipotonă, atermală,
bicarbonatată, sulfuroasă, sulfatată, calcică, sodică, potasică şi magneziană şi 30 Decembrie
cu apă hipotonă, atermală, bicarbonatată, sodică, potasică, sulfatată, calcică, clorurată,
magneziană, cu urme de hidrogen sulfurat.
Pentru cura externă se utilizează apa minerală extrasă cu ajutorul puţurilor nr. 1-6,
care este atermală, hipertonă, lipsită de brom şi iod, dar bogat sulfuroasă.
Nămolurile terapeutice. Nămolul utilizat la Govora este preparat din nămolul mineral
antrenat din adâncuri de apele clorosodice, iodurate, bromurate, colectat de pe fundul
bazinelor unde se depozitează apele minerale după extragerea lor prin sonde. Pentru a-l face
mai fluid, el este amestecat cu marna argiloasă scoasă din pârâul Hinţa şi cu nămolul
sapropelic fosil adus de la Ocnele Mari. Acesta se extrage de două ori pe an şi se depozitează
în bazine de beton în staţiunea Govora. Nămolul sapropelic fosil de la Ocnele Mari este un
şlic mineralizat care se caracterizează printr-o bună plasticitate, aderând uşor şi durabil la
nivelul tegumentelor. Are proprietatea de a reţine mai mult timp temperatura corpului,
precum şi o capacitate calorică mare. În schimb are o conductibilitate termică scăzută.
Staţiunea este profilată în special în cura externă, în tratamentul afecţiunilor cronice
ale aparatului locomotor şi sistemului nervos periferic. În al doilea rând, pentru tratamentul
afecţiunilor cronice ale aparatului respirator şi cele otorinolaringologice, dar şi în boli de
nutriţie.

2.3.2.3 Indicaţii terapeutice

Atât prin izvoarele sale minerale, cat si prin clima si nămolurile terapeutice, staţiunea
Băile Govora este recunoscuta pe plan intern si internaţional. Majoritatea turiştilor vin aici
pentru a-si trata anumite afecţiuni, dintre care amintim:
Afecţiuni ORL (rinosinuzite cronice, sinuzite, amigdalite, stepticocice, rinoferinfite,
laringite, micoze orofaringiene)
Afecţiuni respiratorii (bronşita cronica, traheobronşita, emfizem pulmonar, astm
bronşic alergic)
Afecţiuni reumatismale degenerative

Pagina 28 din 51
 Afecţiuni reumatismale articulare; sechele, post-traumatice
Afecţiuni neurologice periferice si centrale ( pareze, sechele poliomelitice)
Afecţiuni asociate (ginecologice, endocrine, boli profesionale).
Pentru tratarea acestor afecţiuni exista diverse metode, dintre acestea cele mai
cunoscute fiind:
Bai calde cu ape minerale iodurate si sulfuroase
Bai cu esenţa de brad
Bai cu bioxid de carbon
Împachetări cu nămol cald
Pneumoterapie
Aerosoli
Electroterapie (galvanizări, curenţi diadinamici, magneto diaflux, solux ultrasunete)
Hidroelectroterapie
Kinetoterapie
Cure interne cu apa minerala
Cura de teren
Solarium
Masaj
Masaj subacval

2.3.2.4 Monumente istorice

Mănăstirea Govora – a fost menţionata intr-un document incă din 1488. A fost rezidita
de Vlad Călugărul si de Radu cel Mare in secolul al XVII – lea, pentru ca mai apoi Matei
Basarab sa o restaureze si sa aducă aici o tiparniţa la care s-a imprimat, in 1640 ,,Pravila de la
Govora’’, cea mai veche culegere de legi tipărite in Tara Romaneasca. In timpul lui
Constantin Brancoveanu, complexul monastic a fost amplificat si s-a construit biserica
actuala, care păstrează o pictura interioara de mare valoare, datând din anul 1711. Mănăstirea
are un mic muzeu unde se afla expuse obiecte de arta feudala, vechi manuscrise si tipărituri,
obiecte de cult.
Mănăstirea Horezu – a fost construita in anul 1693 de către Domnitorul Constantin
Brâncoveanu. Mănăstirea a fost inclusa în patrimoniul UNESCO în 1995, si este cel mai
rafinat exemplar de arhitectura româneasca.
Mănăstirea Dintr-un Lemn – a fost ridicată de Ancuţa, fiica Doamnei Chiajna si a lui
Mircea Ciobanul in secolul al XVII-lea si, aşa cum spune legenda, a fost construită dintr-un
singur lemn de stejar. Biserica cu hramul "Naşterea Maicii Domnului" este zidită de Preda
Brâncoveanu între anii 1634-1635. Mănăstirea a mai suferit adăugiri în anii: 1707, 1715 si
1837 (acoperită cu plumb).Între anii 1926-1930 si 1938-1939, mănăstirea a fost restaurată, iar
în anul 1955 întregului ansamblu de clădiri i s-au adus îmbunătăţiri de către Sf. Episcopie a
Râmnicului si Argeşului.
În biserică se găsesc mormintele soţiei si fiului lui Şerban Cantacuzino.

2.3.3. Ramnicu Vâlcea

2.3.3.1. Aşezare geografică

Municipiul Rm Vâlcea, reşedinţa judeţului Vâlcea, important centru economic şi

cultural al ţării, este aşezat în partea central sudică a României, respectiv la confluenţa dintre
Olt şi Olăneşti, la o distanta de 18 km. fata de staţiunea Băile Olanesti. Situat la intersecţia
paralelei de 45o7’ latitudine nordică cu meridianul de 24o22’21” longitudine estică, la

Pagina 29 din 51
jumătatea distanţei de la Ecuator şi Polul Nord, oraşul se află în plină zonă temperată, cu cele
mai favorabile condiţii climatice pentru dezvoltarea vieţii omeneşti.
Căi de acces: oraşul este aşezat pe una din principalele rute internaţionale care leagă
Europa centrală de Peninsula Balcanică (E81,DN7). Faţă de Bucureşti se află la 174Km pe
şosea; de Sibiu – la 100Km; de Tg-Jiu – la 115Km; de Piteşti – la 62Km; de Slatina – la
100KM şi de Craiova – la 123Km. Pe calea ferată este situat pe linia Sibiu – Piatra Olt, la o
distanţă de 99Km de Sibiu, 87Km de Piatra Olt şi 293Km de Bucureşti (via Titu) sau 273Km
(via Roşiori). Prin darea în exploatare a liniei ferate Rm. Vâlcea – Vâlcele, distanţa până la
Bucureşti se va reduce la 160Km.

2.3.3.2. Principalele obiective turistice

Datorita aşezării sale geografice oraşul Rm. Vâlcea este un centru turistic, atât la nivel
de organizare şi coordonare a celorlalte staţiuni şi locuri turistice, cât şi centru turistic prin
multitudinea de obiective ce pot fi vizionate. Astfel, în oraş pot fi vizitate următoarele:
Muzeul judeţean. Înfiinţat în anul 1951, are trei secţii: istorie, care funcţionează în
local nou, etnografie şi arte plastice. Secţia de istorie, prin cele 13.000 de exponate, dezvăluie
bogatul trecut al judeţului, multe dintre obiecte fiind scoase la iveală prin săpăturile
arheologice din ultimele decenii. Secţia de artă populară cuprinde peste 7.000 de piese din
fondul etnografic vâlcean. Secţia de pictură are o interesantă colecţie de peste 600 de piese,
opere semnate de renumiţi artişti ca: Pallady, Iser, Petraşcu, Tonitza, Ţuculescu ş.a.
Casa memorială Anton Pann. A fost construită la sfârşitul secolului al XVIII-lea în
stilul arhitecturii româneşti. Intrarea se face pe scări de piatră care dau într-un foişor sprijinit
pe stâlpi de stejar frumos sculptaţi, după stilul arhitecturii populare vâlcene. Un coridor, nu
prea lung, desparte cele patru camere cu tavane joase. Casa a fost ca locuinţă, dar şi ca
farmacie, cârciumă şi prăvălie. Aici a locuit între anii 1825-1828 şi 1833-1837,marele
maestru povestitor Anton Pann, profesor de muzică în Rm. Vâlcea. Pe Anton Pann îl găsim
aici şi la 1848, când participă, alături de revoluţionarii vâlceni, la desfăşurarea evenimentelor
de atunci. Mai revine în Râmnic în anul 1854. în sălile muzeului sunt expuse obiecte care au
aparţinut lui Anton Pann, opere şi lucrări ale acestuia sau despre el. Pentru activitatea sa pe
tărâmul culegerii de folclor, a fost supranumit de către M. Eminescu „fiul Pepelei, cel isteţ ca
un proverb”.

Interior – Casa Memorială Anton Pann.

Parcul Zăvoi, din partea vestică a oraşului, a fost amenajat între anii 1850-1856.
Intrarea se face printr-o portă sculptată în stil naţional. În faţa porţii străjuieşte monumentul
lui Barbu Ştirbei, realizat între anii 1912-1914. În parc se află Fântâna turbatului, construită
în 1844 de Constantin Măldărescu (Turbatu) şi reparată în 1896. în apropierea acesteia se fală
o placă comemorativă care ne aminteşte că aici, în 1848, revoluţionarii vâlceni au depus
jurământul pe Constituţie şi au cântat sub bagheta lui Anton Pann „Deşteaptă-te, române.”.
Monumentul Eroilor, de la poalele Dealului Capela, a fost ridicat în anul 1915 prin
grija lui Ghe. Sabin, voluntar în Războiul de Independenţă, în memoria eroilor căzuţi în acest
război. Este opera sculptorului I. Iordănescu.
Dealul Capela, din partea de vest a oraşului, împădurit aproape în întregime,
reprezintă un loc de recreere şi excursii foarte plăcute. Aici se află Hanul Capela, care are 98
de locuri în 52 de camere, restaurant, bar de zi si o gradină de vară. În apropiere este
amenajat un popas turistic cu căsuţe.

Pagina 30 din 51
 Schitul Cetăţuia, de pe Dealul Cetăţuia, din nordul oraşului, a fost reconstruit in
secolul trecut (1850-1853), pe temeliile unei biserici mai vechi, si pictat de Gh. Tătărescu. In
biserica veche a fost ucis, la 2 ian 1859, voievodul Radu de la Afumaţi.
Biserica Sf. Paraschiva este ctitoria voievodului Pătraşcu cel Bun, ridicată între anii
1554-1557; ea a fost terminată de fiul său, Mihai Viteazul, la 1598.
Aşezământul Episcopiei Râmnicului ester aşezat sub Dealul Capela. În centrul
aşezământului se află Biserica Mare – ctitoria episcopului Calinic. Construcţia a început in
1851 şi s-a terminat in 1856, fiind asemănătoare ca stil cu Mănăstirea Cernica, Pasărea de
lângă Bucureşti si Frăsinei din Vâlcea. Este construită în stil catedrală, cu ziduri puternice in
formă de cruce, cu ferestrele largi, altar mare, bolti semicalotate, pardosite cu ciment
mozaicat şi acoperită cu tablă. Prezintă o latură mare şi două mai mici. Pictura aparţine
marelui artist al vremii Gh. Tătărescu. La nord de biserica mare se află paradisul, construit în
1750-1751 de episcopul Grigore. Acesta este bine proporţionat, zvelt şi bine împodobit
arhitectural şi pictural, caracteristic epocii post brâncoveneşti. În interior şi exterior păstrează
pictura originală, executată executată în frescă de Grigore Zugravul. Tâmpla bisericii, lucrată
de dascălul Apostu Diaconu, se păstrează de asemenea, în original. La paraclis ne reţin
atenţia figurile unor filozofi din antichitate, precum şi ale unor filosofi din antichitate, precum
şi ale unor sibile, în registrul superior de la exteriorul acestuia. La parterul paraclisului a fost
amenajată o colecţie de vechi obiecte bisericeşti: tipărituri, icoane, veşminte, antimise. Pe o
alee se ajunge la Bolniţă, construită de episcopul Climent între anii 1744-1748, pictată în
frescă, unde se păstrează şi câteva icoane vechi. Celelalte clădiri servesc administraţiei
eparhiale.

Episcopia Râmnicului

Piaţa Mircea cel Bătrân, din centrul oraşului, este dominată de statuia domnitorului
Mircea cel Bătrân, operă a sculptorului Ion Irimescu (1966). Piaţa este flancată la nord de
hotelul Alutus şi de biserica Buna Vestire – construită de voievodul Mircea Ciobanul, la
mijlocul secolului al XVI- lea, arsă între anii 1736-1737, apoi refăcută de Radu Râmniceanu

Pagina 31 din 51
şi alţii la 1747 şi pictată în frescă. Piaţa are şi un frumos parc cu alei străjuite de castani
sălbatici. Rezultatele săpăturilor arheologice efectuate aici cu câţiva ani în urmă atestă
existenţa vechii curţi domneşti medievale.

CAP. III STADIUL ACTUAL DE VALORIFICARE AL POTENTIALULUI

TURISTIC

3.1.Formele principale de turism

În ultimii ani a crescut tot mai mult importanţa factorilor naturali de cură în medicina
preventivă, astfel încât tot mai mulţi turişti vin în staţiunile balneare pentru a se odihni şi a se
destinde într-un cadru natural agreabil. Staţiunea Băile Olăneşti acordă o atenţie deosebită
oferirii unor condiţii optime de efectuare a tratamentului, principala formă de turism întâlnită
aici fiind turismul balnear.
Instalaţiile de tratament ale staţiunii Băile Olăneşti sunt specializate după tipul de cură
internă sau externă.
Pentru cura internă se foloseşte crenoterapia. Sursele de apă au fost amenajate in
pavilioane individuale (izvorul nr. 3, 5 şi 24), sau pavilioane commune (Pavilionul nr. 2, cu
izvoarele nr. 7, 19, 15 şi 16, Pavilionul nr. 1 cu izvoarele nr. 8, 9, 10, 11, 12, 13 şi 14 şi
Pavilionul izvoarelor nr. 16, 17 şi 18).
Pentru cura externă există stabilimentul de băi minerale, o clădire veche construită în
anul 1910, în present închisă pentru modernizare. Este dotată cu 60 de căzi, iar apa este în
prealabil încălzită într-o centrală termică proprie. Mai există un bazin în aer liber, cu o
capacitate de 240 m3 care nu este în stare de funcţionare.
În Vila ,,1 Mai’’ se gasesc patru cazi instalate care funcţionează cu apă minerală,
sulfuroasă adusă de la sonda F 2.
In afara de hidroterapie, statiunea este dotata cu instalatii pentru electroterapie
(galvano – ionizari, curenti diadinamici, interferentiale, unde scurte), aerosoloterapie,
kinetoterapie, fototerapie, magneto – diaflux, tratament cu parafina.
In statiunea Baile Olăneşti se mai folosesc ca mod de tratament injectiile cu apa
minerala sulfuroasa izotona, pentru desensibilizarea organismului la diverse afectiuni
alergice. Aceasta reprezinta o premiera in domeniu, iar rezultatele sunt spectaculoase.
Capacitatea de tratament a statiunii poate asigura in conditii de solicitare maxima a
capacitatii de cazare, un numar de 14 700 / 2 933, echivalentul a cinci proceduri / turist / zi,
aspect ce dovedeste o buna dimensionare a acesteia.
Alături de turismul balnear, in staţiune se mai pot practica si alte forme de turism,
generate de variate resurse turistice si anume:
Turismul de odihna si recreere – este practicat de persoanele sănătoase, pentru
repunerea in forma, refacerea fizica si psihica după o activitate stresantă, favorizat fiind de un
cadru natural plăcut, atractiv, de un bioclimat sedativ, de cruţare si posibilităţi de agrement
variate;
Drumeţia montana – se adresează iubitorilor de drumeţii montane; este favorizata de
poziţia localităţilor componente pe versantul sudic al Muntelui Capatana, si de prezenta
staţiunii in apropierea Masivelor Bila – Vanturarita – Stogu, masive montane străbătute de
numeroase trasee turistice marcate, unele deosebit de spectaculoase. Cele care au punct de
plecare din staţiune sau localităţile componente pot fi parcurse de turiştii veniţi la tratament la
sfarsit de saptamana;

Pagina 32 din 51
 Turismul religios si de pelerinaj – prezenta in localităţile componente a unor lăcaşe de
cult cu valoare spirituala: Schitul Pătrunsa, Pahomie, Bradu, Iezer, Biserica Comanca,
Biserica de Lemn a lui Horia, Sfinţii Voievozi, sau in împrejurimi (pe o raza de maxim 10
km.) creează posibilitatea organizării unor pelerinaje, mai ales cu ocazia unor sărbători
religioase;
Turismul itinerant cu valenţe culturale – se organizează din staţiune prin agenţiile de
turism locale, excursii cu trasee tematice, in care sunt incluse obiective cultural – istorice,
etno – culturale, resurse naturale (peşteri, chei, defilee);
Turismul rural si agroturismul – valorifica existenta unor gospodarii tărăneşti si
contribuie la cunoaşterea obiceiurilor, ocupaţiilor tradiţionale si a stilului de viata rural, prin
cazare la localnicii din satele limitrofe;
Vanatoarea si pescuitul sportiv – se adresează iubitorilor de aventuri cinegetice si
pescarilor amatori, având la dispoziţie un bogat fond cinegetic de vanatoare si piscicol;
Turismul pentru sporturi extreme – are condiţii favorabile de practicare datorita
existentei in Masivele Vanturarita – Stogu, Soarele – Stogu a unor trasee pentru alpinism, cu
grade diferite de dificultate spre izvoarele Văii Olanesti sau pentru alpinismul uşor, cu grade
de dificultate 1A – 1B, pe cursul mijlociu al Văii Cheia.

3.2. Baza materiala pentru turism

Baza tehnico – materiala este reprezentata de ,,ansamblul mijloacelor tehnice de

producţie utilizate in scopul obţinerii de bunuri si servicii specifice, destinate consumului
turistic’’ (R. Mincu 2000). Aceste mijloace tehnice se prezintă printr-o structura diversa
(unităţi de cazare si alimentaţie, mijloace de transport, instalaţii de agrement, etc.), adaptata
specificului nevoilor turiştilor, funcţiilor economice si in special ale turiştilor.

3.2.1.Baza de cazare

Principalele unităţi de cazare întâlnite in Băile Olanesti sunt următoarele:

Hotel ,,Parâng’’ – care aparţine de SIND România. Acest hotel a fost dat in folosinţa
la data de 10 august 1997 si are o capacitate de cazare de 748 de locuri in camere de doua sau
trei paturi si şapte apartamente. Dispune de o sala de biblioteca de unde se pot împrumuta
cărti si jocuri de club, un restaurant, atât dietetic cat si clasic, bar de zi, bar de ape minerale,
precum si doua săli de kinetoterapie. Hotelul dispune si de personal care se ocupa cu
organizarea de excursii cu durata de o jumătate de zi, sau o zi întreaga, in judeţ sau in judeţele
limitrofe (Argeş, Sibiu, Gorj), la monumente istorice si de arta;
Hotel ,,Olanesti’’ – cu caracter privat. A fost dat in folosinţa in luna mai 1985.
Dispune de o capacitate de cazare de 435 de locuri, in camere cu doua si trei paturi si doua
apartamente. Hotelul are si un restaurant, dietetic si clasic si un bar de zi;
Hotel ,,Livadia’’ – aparţine de Casa Naţionala de Pensii si alte Drepturi de Asigurări
Sociale. Este specializat ca unitate de tratament balnear si recuperarea capacităţii de munca.
Iniţial, când a fost dat in folosinţa la data de 7 ianuarie 1975, hotelul dispunea de 100 de
locuri, insa la renovarea lui in 1995, s-a mai construit incă un corp cu o capacitate de cazare
de 120 de locuri. In incinta lui se găsesc un restaurant dietetic si un bar de zi;
Vila ,,1 Mai’’ – aparţine de Academia Romana. A fost dat in folosinţa in anul 1954,
ultima modernizare având loc in anii 1974 – 1975, când a fost mărita si capacitatea de cazare
cu încă 70 de locuri. Actualmente aceasta este de 185 de locuri, in camere cu confort de 2
stele. Vila dispune de o sala de mese, o sala de cinema si spectacole, o sala de jocuri sportive,
o sala de kinetoterapie si o biblioteca;

Pagina 33 din 51
 Hotel ,,Latina’’ – dispune de o capacitate de cazare mai mica, respectiv 50 de locuri.
In interiorul hotelului putem găsi un cabinet medical, o microbază de tratament si un bar de
ape;
Hotel ,,Elisabeta’’ – dispune de 18 locuri de cazare in camere cu doua paturi;
Pensiunea ,,Maria’’ – este formata din doua vile, vila 1 cu unsprezece camere a cate
doua paturi fiecare si vila 2 cu noua camere a doua paturi.
Pensiunea Hodan – dispune de 20 de locuri de cazare in camere cu doua paturi,
categoria 1 stea;
Pensiunea Luana – dispune de 15 locuri de cazare in camere de doua paturi;

CAPACITATEA DE CAZARE PE ANUL 2002

IN STATIUNEA BAILE OLANESTI

N Tip de unitate Număr Număr Categor

umăr camere locuri ii confort
crt.
1 Hotel Parâng 374 748 ΗΗ

2 Hotel Olanesti 212 435 ΗΗ

3 Hotel Livadia 120 262 ΗΗ
4 Hotel 9 18 Η
Elisabeta
5 Vila 1 Mai 106 185 ΗΗ
6 Pensiunea 20 40 ΗΗ
Maria
7 Pensiunea 8 15 ΗΗ
Luana
8 Pensiunea 10 20 Η
Hodan
9 Total 859 1723 -------
Sursa: Calculat după datele Primăriei Oraşului Olanesti

Fig. 1

categorii de confort

2%

1 stea
2 stele

98%

Pagina 34 din 51
 Din analiza datelor din figura numarul 1 putem observa ca in statiunea Baile Olăneşti
predomina bazele de cazare cu categorie de confort 2 stele, in proportie de 98 %. Putem
mentiona astfel ca statiunea ofera turistilor structuri de primire la un nivel de confort
nesatisfacator. Acest lucru poate fi explicat prin faptul ca statiunea s-a axat indeosebi pe
dezvoltarea bazei de tratament si a grupurilor de izvoare minerale. Aceasta deoarece turistii
care vin in Baile Olăneşti, o fac in special pentru tratarea diferitelor afectiuni si astfel s-a luat
decizia modernizarii statiunii pe etape: mai intai baza de tratament si apoi baza de cazare.
In Baile Olăneşti intalnim si doua unitati de cazare Hotel Elisabeta si Pensiunea
Luana, care dispun de camere de cazare cu confort 1 stea. Numarul locurilor oferite de aceste
doua unitati este destul de redus, doar 2 % din totalul numarului de locuri de cazare din
statiune. Aceste doua unitati nu pun la dispozitia turistilor sali de tratament, ele adresandu-se
in special celor care viziteaza statiunea pe termen scurt si in scop turistic.
Pentru ca statiunea sa poata fi relansata pe piata turismului balnear international se
impun masuri cat mai urgente pentru modernizarea, consolidarea si dezvoltarea ei.

Fig. 2

structura pe tip de unitate

11% 4%

hotel
vile
pensiuni

85%

In staţiune mai se găsesc si alte vile, care momentan sunt in renovare, si care sunt in
totalitate private, cum ar fi:

Număr crt. Tip de Număr Categorii de

unitate locuri confort
1 Vila Veche 12 Lux
2 Vila 24 ΗΗ
Cerceluş
3 Vila 30 ΗΗ
Liliacul
4 Vila Steluţa 16 ΗΗ
5 Vila 23 ΗΗ
Trandafirul
6 Vila 34 ΗΗ
Zambila

Pagina 35 din 51
 7 Vila Crinul 32 Η
8 Vila 21 Η
Crizantema
9 Vila Dr. 229 Η
Sturza
10 Vila 148 Η
Florilor
11 Vila 18 Η
Garofiţa
12 Vila 50 Η
Gladiola
13 Vila 28 Η
Luminiţa
14 Vila 89 Η
Narciselor
15 Vila 66 Η
Stejarul
16 Vila Violeta 28 Η
17 Vila 45 Η
Florilor
18 Total 893 --------
Sursa: Calculat după datele Primăriei Oraşului Olanesti

Fig. 5

3.2.2.Baza de alimentatie

Aceasta se cere analizata prin prisma triplei ei functionalitati: pentru turisti, pentru
turisti si populatia locala si respectiv, in exclusivitate pentru populatia locala. Desi, in mod
potential toate unitatile de alimentatie din zona pot fi utilizate de catre turisti, in atentie sunt
luate cele reprezentative, in special cele aferente bazelor de cazare, ca si cele de categorie
superioara.
Din punct de vedere al structurii pe tipuri de unitati, se constata o diversificare redusa
a unitatilor, cele mai numeroase fiind restaurantele clasice si barurile de zi.

STRUCTU NR. DE NR. DE TOT PRO

RA SI NUMARUL LOCURI LOCURI BAR AL CENT
LOCURILOR IN RESTAURANT (%)
UNITATILE DE
ALIMENTATIE
DIN STATIUNEA
BAILE
OLANESTI – 2002
UNITATE
Hotel 250 30 280 26.9
Olanesti %
Hotel 160 116 276 26.5

Pagina 36 din 51
Parang %
Hotel 172 22 194 18.6
Livadia %
Vila 1 Mai 200 18 218 21%
Hotel 14 ---------- 14 1.4%
Elisabeta
Hotel 22 ---------- 22 2.2%
Latina
Pensiunea 18 ---------- 18 1.8%
Maria
Pensiunea 16 ---------- 16 1.6%
Luana
Total 852 186 1038 100
%
Sursa: date de la S.C. Olanesti S.A., 2002

structura locurilor de alimentatie

2002

18%

bar
restaurant

82%

Din analiza datelor prezentate in tabel si ilustrate in figura nr. , observam ca structura
locurilor de alimentatie oferite de unitatile de cazare din statiunea Baile Olăneşti este formata
in special din cele destinate pentru a servi masa, respectiv 82% locuri in restaurant. Restul de
18% este rezervat locurilor la bar, si se adreseaza in special noilor veniti si celor aflati in
trecere prin statiune.
De remarcat este faptul ca unitatile turistice din statiune rezerva un loc destul de mic
celor ce vror sa stea la bar, exceptie facand hotelul ,,Parang’’ care pune la dispozitia turistilor
nu mai putin de 116 locuri la bar. Acest lucru se datoreaza faptului ca turistii sositi in statiune
vin in primul rand pentru tratament si apoi pentru peisajul deosebit de atragator.

3.2.3.Baza de tratament

Baza de tratament din cadrul statiunii Baile Olanesti este o baza moderna, integrata in
baza de cazare, in care cele mai importante sunt: Hotel Parang, Hotel Olăneşti, Hotel Latina
si Vila 1 Mai. In cadrul acestei baze de tratament se efectueaza zilnic mii de proceduri pentru
tratarea afectiunilor incadrate in nomenclatorul O. M. S.

Pagina 37 din 51
 Baza de tratament a statiunii Baile Olanesti este amenajata pentru tratarea afectiunilor
renale si cailor urinare, a tubului digestiv, locomotorii, gastrice,etc.
Factorii de cura sunt reprezentati de apele minerale prezente in zona. Baza de
tratament este compusa din mai multe incaperi unde se gasesc aparate cu care se efectueaza
diferite proceduri medicale in raport cu afectiunile fiecarui turist. Baza de tratament este
prezentata impreuna cu afectiunile ce se trateaza, in urmatorul tabel:
Proceduri de tratament balnear in statiunea Baile Olăneşti
Nr. SALI DE AFECTIUNI
crt TRATAMENT
1 Aerosoli Sinuzite, rinite
2 Parafina Antiinflamatori, reumatici
3 Ionizari Reumatisme degenerative
4 Diadinamici Inflamatii articulare in faza
acuta a bolii
5 Interferente Spondiloza cervico – dorso –
lombara, fracturi cronice
6 Unde scurte, calde, Sinuzite, otite
reci
7 Diapuls Antiinflamator
8 Angiomat Reglarea circulatiei periferice
9 Ultrasunet Afectiuni reumatismale
10 Bai sulf Afectiuni generale
11 Bai galvanice Reglarea circulatiei periferice
si a tensiunii arteriale
12 Dus subacval Obezitate, circulatie
13 Afuziuni Circulatia periferica a
muschilor inferiori
14 Bai plante Sedative ale sistemului
nervos
Sursa: date oferite de hotelurile din Baile Olanesti.

3.2.4.Baza de agrement

Pentru petrecerea timpului liber in statiunea Baile Olanesti, turistii au la dispozitie o

sala de cultura (dotata cu club, sala de jocuri, biblioteca, sala de spectacole), gradina de vara
acoperita, utilizata pentru proiectii de filme si spectacole artistice, discoteci, terenuri de sport,
un parc central, sali pentru jocuri mecanice.
De asemenea, pentru refacerea şi consolidarea stării de sănătate în cadrul
tratamentului complex la Baile Olăneşti se recomandă cură de teren – plimbări; care se vor
efectua în mod gradat, crescând în timpul sejurului prin distanţa şi greutatea terenului
parcurs. Condiţiile de relief ale Băilor Olăneşti oferă un cadru prielnic pentru realizarea
acestui deziderat.
În descrierea unor trasee turistice pentru cura de teren vom lua ca punct de plecare
piaţa din faţa parcului central.
Traseul nr. 1. Aleea izvoarelor – se merge pe această alee până la izvorul 24. La
începutul traseului pe partea stângă întâlnim Grădina – cinematograful de vară iar mai încolo
vilele nr. 16 şi 17. Pe partea dreaptă a aleii se află parcul central al staţiunii. După
parcurgerea a 150m la stânga se află o alee pe care se merge la pavilionul 20, la parterul
căruia se află principala bază de tratament a staţiunii; tot în această clădire se află şi farmacia

Pagina 38 din 51
oraşului; vis-a-vis se află vila nr. 21 unde se găseşte o parte din secţia de electroterapie.
Lângă pavilionul nr. 20 se află vila nr. 18 care are la parter sala de gimnastică medicală.
Pe partea dreaptă a Aleii izvoarelor se află primul pavilion cu ape minerale (izvorul
nr. 7, 15, 16, 19). În continuarea drumului se trece peste podul pârâului Tisa, pe partea stângă
a acestui pârâu se găsesc cele mai numeroase izvoare (nr. 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14) într-un
frumos pavilion de buvetare.
În amonte de podul peste pârâul Tisa se află vila Turn aşezată pe un frumos platou.
Urcarea spre acest obiectiv se face în apropierea izvorului nr. 30, iar izvorul nr. 5 se află la
câteva zeci de metrii în amonte de această vilă; vis-a-vis de ele se află izvorul nr. 3 (pe partea
opusă a pârâului Olăneşti), la care se ajunge trecând peste un pod care se află deasupra unei
cascade a pârâului Olăneşti.

fig.1. Cascadă pe Olăneşti

În continuarea traseului se merge până la izvorul nr.24 care are un pavilion propriu
modern.

Pagina 39 din 51
 fig.2. Pavilionul izvorului nr.24

Aleea izvoarelor parcurge un cadru natural încântător, cu un relief dominat de stânci

bogate în vegetaţie foioasă. Această alee însoţeşte pârâul Olăneşti, care are o apă limpede şi
repede ca a oricărui pârâu de munte. Lungimea acestei alei este de aproximativ 2-3Km şi se
recomandă a fi parcursă de cel puţin 2 ori pe zi.
Traseul nr. 2 – este un traseu care este bine de parcurs în primele zile ale
tratamentului, atât pentru antrenamentul progresiv la mers, cât şi pentru cunoaşterea staţiunii.
La începutul traseului pe partea dreaptă se află clădirea administrativă a Complexului Balnear
Olăneşti; continuându-se drumul, întâlnim vilele 14, 13, 12, 11, 10, 9, 8, 7, 6 şi biblioteca
oraşului. Acest traseu oferă posibilitatea de a admira clădirile şi peisajul de pe partea stângă a
râului Olăneşti. Pe o altă alee laterală unde se află vila nr. 1 pe partea dreaptă, iar pe partea
stângă se află complexe comerciale, cinematograful Dacia şi un restaurant. În spatele
cinematografului există o alee care merge spre piaţă, poştă şi terenurile de sport; lângă piaţă
se află campingul şi Satul de Vacanţă. Din piaţă se ajunge într-o stradă ce poartă numele
fostului sat de pe malul stâng al râului: Livadia, trecând peste un pod de fier numai pentru
pietoni. La capătul estic al acestei străzi se află Consiliul Popular Olăneşti şi o şcoală
generală. Traseul se încheie la restaurantul Cheia.
Traseul nr. 3. După câteva zile de sejur se poate face un traseu mai dificil pornind spre
„Piatra scrisă”. Se pleacă din faţa parcului central, se urcă pe strada Parângului; pe care se
găseşte mila nr. 15, precum şi bisericuţa din Albac, construită în 1746, mutată în 1907 la
Ştefăneşti-Argeş şi adusă la Olăneşti în 1958, supranumită şi biserica lui Horia.
Din strada Parângului se urmăreşte marcajul turistic trecându-se prin livezi, până
ajungem la o stâncă din gresie pe care se găsesc diverse inscripţii ale unor turişti, de unde şi
denumirea de „Piatra scrisă”. Drumul fiind în pantă solicită din partea călătorului un efort
mare şi un grad de antrenament ridicat pentru a parcurge cei aproximativ 2Km ai acestui
traseu.
Traseul nr. 4 este un traseu mai lung de aproximativ 6 Km ce continuă aleea
izvoarelor spre Cabana Bacea. Pe parcursul acestui traseu se întâlneşte un drum care duce
spre cătunele Tisa şi Gurguiata, iar alt drum se îndreaptă spre cătunul Comanca unde se
găseşte un frumos popas turistic. Acest traseu însoţeşte pârâul Olăneşti.
Traseul nr. 5 este un alt traseu solicitant ce porneşte de la Consiliul Popular ce urcă
dealul prin Epuseşti spre Suta, apoi Creasta Cocoşului spre comuna Muereasca şi Mănăstirea
Frăsinei. Acest traseu se parcurge în aproximativ 2 ore şi jumătate.

Pagina 40 din 51
 Traseul nr. 6 merge la Schitul Iezer şi începe din faţa parcului pe aleea izvoarelor;
drumul continuă prin cătunele Tisa şi Gurguiata. Acest traseu marcat este mai solicitant decât
celelalte trasee, necesitând din partea turistului un antrenament fizic. Schitul Iezer este atestat
în 1495 în vremea lui Radu cel Mare; aici se crede că a fost depozitată visteria lui Mihai
Viteazul. Traseul este parcurs în aproximativ 2-3 ore. Călătorii antrenaţi pot continua drumul
pe malul pârâului Chieia spre Sfânta Căprăreasa, sfântul Stogu sau Sfânta Gera (1885m). Tot
cei antrenaţi pot face o excursie în masivul Buila-Vânturariţa unde se ajunge în 6-7 ore pe o
potecă marcată cu triunghi roşu de la cantonul Chieia – curmătura Garnice – Pârâul de Piatră
– Muntele de Piatră – „Între Râuri” sau pe marcajul cu punct roşu în 7-8 ore: Muntele de
Piatră – Vârful Piatra (1641m), refugiul Bueta, Vârful Buila (1849m) – Vârful Vânturariţa
(1885m).
Pentru destinderea celor sosiţi în Băile Olăneşti, mai sunt şi alte trasee care pot fi
străbătute cu autocarul spre: Rm. Vâlcea, Călimăneşti, Voineasa, Sibiu, Horezu, Peştera
Muierilor, Târgu Jiu, Drobeta-Turnu-Severin, Curtea de Argeş – Vidraru – Transfăgărăşan,
trasee ce facilitează vizionarea unor importante obiective turistice şi istorice ale acestei zone.

3.3 Circulatia turistica

Analiza circulatiei turistice inregistrata in statiunea Baile Olanesti din anul 1995 si
pana in anul 2002 este realizata cu scopul de a cuprinde volumul, dinamica si structura
acesteia pe principalii indicatorii: ,,numar turisti’’, ,,numar innoptari’’, ,,durata mediu a
sejurului’’, in ideea de a identifica principalele fluxuri turistice din aria judetului.

A Turisti cazati Numar de innoptari

nul T R S T R S
otal omani % traini % otal omani % traini %
1 2 2 9 2 1 3 3 9 1 0
995 8171 7912 9 59 54624 53103 9.6 521 .4
1 2 2 9 2 0 3 3 9 1 0
996 8790 8525 9.1 65 .9 45037 43519 9.6 518 .4
1 2 2 9 2 2 3 3 9 1 0
997 7615 6915 7.4 50 .6 31654 30195 9.6 459 .4
1 2 2 9 3 1 3 3 9 2 0
998 8358 8039 8.8 19 .2 92790 90739 9.5 051 .5
1 3 3 9 2 0 4 4 9 1 0
999 0414 0186 9.2 28 .8 10003 08199 9.6 804 .4
2 3 3 9 2 0 4 4 9 1 0
000 1799 1568 9.2 31 .8 10509 09011 9.7 498 .3
2 3 3 9 2 0 4 4 9 1 0
001 6815 6565 9.3 50 .7 52370 50720 9.7 650 .3
2 3 3 9 1 0 4 4 9 1 0
002 1577 1428 9.5 49 .5 01602 00502 9.8 100 .2

Pagina 41 din 51
 20% 52% lux confrtI confrtI 28% categoridnf

Pagina 42 din 51
 dinamica numar turisti

40000

35000

30000
25000
romani
20000
straini
15000

10000
5000

0
1995 1996 1997 1998 1 1999 2000 2001 2002

Sursa:

Analiza detaliata a dinamicii si structurii circulaţiei turistice in staţiunea Băile

Olăneşti permite o serie de constatări care, cu ajutorul datelor din tabelul nr.X se vor prezenta
in continuare.
Primul indicator al circulaţiei turistice, respectiv ,,număr turişti’’ se prezintă astfel:
Numărul total de turişti a cunoscut in perioada 1995 – 2001 o creştere continua (mai
puţin in anul 1997 când s-a înregistrat o scădere cu 6% ), cea mai mare valoare fiind atinsa in
anul 2001 când s-a înregistrat o creştere cu 15% (36 815 turişti). Datorita numărului mare de
vile aflate in curs de renovare, numărul de turişti înregistrat in anul 2002 a scăzut ajungând
aproximativ la nivelul anului 2000 (s-a înregistrat o scădere cu 15.7%).
Numărul turiştilor romani cunoaşte de asemenea o creştere in perioada 1995 – 2001
(mai puţin in anul 1997 când s-a înregistrat o scădere cu 6% ), cea mai mare valoare fiind
atinsa in anul 2001 (36 565 turişti). In anul 2002 numărul acestora a scăzut cu 15.3%.
Numărul turiştilor străini sosiţi in staţiune înregistrează in perioada analizata fluctuaţii
oscilante, crescând in anul 1997 cu 25 % fata de anul precedent. Se înregistrează apoi o
scădere la fel de mare, 29 %. In anul 2002, si numărul turiştilor străini a cunoscut o scădere
importanta de aproximativ 50 %, ajungând la numărul de 149 de persoane.

dinamica numarului de innoptari

500000
450000
400000
350000
300000
romani
250000
straini
200000
150000
100000
50000
0
1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002
.

Pagina 43 din 51
 Cel de-al doilea indicator al circulaţiei turistice - ,,număr înnoptări’’ – a cunoscut o
evoluţie aproximativ egala cu cea a numărului de turişti (tabel nr. X).
Numărul total al înnoptărilor a înregistrat o scădere in anul 1997, cu 5% fata de anul
anterior; a urmat apoi o creştere de 18 % in anul 1998 si cu 10 % in anul 2001. La fel ca si in
cazul numărului total de turişti, in anul 2002 s-a înregistrat o scădere a înnoptărilor cu 13%.
Numărul înnoptărilor realizate de turiştii romani au cunoscut de asemenea o scădere in
anul 1997, cu 5.5 % fata de anul anterior. Insa in următorii ani numărul înnoptărilor a crescut,
creşterea maxima fiind înregistrata in anul 2001, cu 10 %. Numărul a scăzut insa in anul 2002
cu 12 %.
In cazul numărului înnoptărilor realizate de turiştii străini in staţiune, se constata ca
din anul 1998 a scăzut ajungând in anul 2002 la aproape jumătate din numărul înregistrat in
anul mai sus menţionat.

Durata medie a sejurului este de asemenea unul din indicatorii circulaţiei turistice.
Sejurul mediu reprezintă un raport intre numărul total al înnoptărilor si numărul total al
turiştilor cazaţi. In continuare voi prezenta evoluţia duratei medii a sejurului in staţiunea
Băile Olăneşti intre anii 1995 si 2002:

Tabel nr. DURATA SEJURULUI (DS)

ANUL TOTAL Romani Străini

1995 12.58 12.6 5.8

1996 11.98 12.04 5.7
1997 12 12.28 5.8
1998 13.85 13.9 6.4
1999 13.48 13.5 7.9
2000 12.9 12.9 6.4
2001 12.28 12.3 6.6
2002 12.71 12.74 7.3
Sursa: S.C. Olăneşti S.A., 2002

dinamica sejur mediu

25

20

15
romani
straini
10

0
1 2 3 4 5 6 7 8

Pagina 44 din 51
 Din datele prezentate in tabel si evidenţiate in graficul de mai sus, putem observa ca
durata sejurului mediu este destul de ridicata in aceasta staţiune, valoarea minima fiind de
11.98 zile / turist, valoare înregistrata in anul 1996. Cele mai mari valori au fost atinse in anii
1998 si 1999, 13.85 zile / turist, respectiv 13.48 zile / turist.
Valorile sejurului mediu in cazul turiştilor romani cazaţi in staţiune ating de asemenea
cote mari, cea mai mica valoare fiind înregistrata in anul 1996, aceea de 12.04 zile / turist. In
anul 2002 durata sejurului mediu a fost de 12.74 zile / turist.
In cazul turiştilor străini sosiţi in Băile Olăneşti, valorile sejurului mediu sunt in jur de
5.7 zile / turist, respectiv 7.9 zile / turist. In anul 2002 durata sejurului mediu a fost de 7.3 zile
/ turist.

CAP. IV PROPUNERI DE DEZVOLTARE A STATIUNII

In acest capitol vor fi dezbătute doua părţi principale care stau la baza dezvoltării
turismului in staţiunea Băile Olanesti: premizele dezvoltării turismului si strategii de
dezvoltare si modernizare a bazei tehnico – materiale din staţiune.

4.1. Premizele dezvoltării turismului

Dezvoltarea activităţii de turism este favorizata de următoarele elemente:

Zăcăminte de apa minerala cu calităţi terapeutice deosebite, recomandate in tratarea
unui număr mare de afecţiuni;
Bioclimatul zonei, sedativ de cruţare, favorizând tratamentul profilactic si curativ;
Cadrul natural (creat de formele de relief, structuri geologice, hidrologie, vegetaţie),
lipsit de noxe, de mare valoare peisagistica si de recreere, ce permite diversificarea ofertei
turistice locale;
Prezenta unor forme de relief spectaculoase (in calcare, in special), ecosisteme
fluoristice si forestiere, încadrate prin Legea nr. 5/2000, in rezervaţiile naturale;
Accesibilitate uşoara;
Existenta unor structuri turistice (cazare, alimentaţie, tratament, agrement) care pot fi
modernizate la un grad sporit de confort;
Poziţionarea localităţii intr-o zona cu un potenţial recunoscut, cu valoare
internaţionala (Valea Oltului, ,,Oltenia de sub munte’’), de mare atractivitate pentru fluxurile
turistice (18 km fata de drumul naţional E81).

4.2. Strategii de dezvoltare a turismului

4.2.1. In domeniul infrastructurii

In conformitate cu Planul de Urbanism General al oraşului si cu cerinţele dezvoltării

unui turism modern, competitiv pe plan european, este necesara armonizarea funcţiei turistice
cu infrastructura generala. Astfel, sunt necesare a se realiza următoarele lucrări:
Modernizarea si echiparea tehnica a drumurilor de acces DN 64 dinspre Rm. Vâlcea
(18 km);
Modernizarea drumurilor si aleilor pietonale din interiorul localităţii Livadia, pe
teritoriul careia se afla structurile turistice;
Modernizarea drumului judetean de acces despre Tisa, in vederea unor amenajari
turistice viitoare (2,5 km);
Alimentarea cu gaze naturale;

Pagina 45 din 51
 Redimensionarea alimentarii cu apa a statiunii;
Extinderea retelei de canalizare;
Modernizarea statiei de epurare;
Alimentarea cu energie electrica a localitatilor componente Comanca, Mosoroasa si
Gurguiata;
Realizarea unor parcari subterane sau in sistem multietajat, domeniu deficitar in
momentul de fata in staţiune;
Amenajarea unei gropi de gunoi ecologice;
Amenajarea unei statii de carburanti in aval de staţiune;
Infiintarea unui birou de informatii turistice in zona centrala a statiunii (zona
parcului), unde va fi montat si panoul cu traseele turistice montane din Muntii Capatanii, bine
dotat cu materiale publicitare, harti turistice ale statiunii si ale zonelor adiacente.

4.2.2. In domeniul structurilor turistice

Valoarea terapeutica a resurselor minerale din statiune si nu in ultimul rand existenta

unor foraje in conservare ce ar putea fi activate si amenajate, recomanda dezvoltarea
structurilor turistice ale statiunii si modernizarea ofertei balneoclimaterice.
In acest sens, se propun urmatoarele:
Modernizarea hotelurilor Olanesti si Parang si a vilelor, vizand ridicarea gradului de
confort al acestora din urma la 2, 3 si respectiv 4 stele;
Realizarea unor bungalow-uri (3 stele – 60 locuri) la popasul Olanesti, inlocuindu-se
casutele vechi si amenajarea unor platforme de campare;
Realizarea unui complex hotelier balnear amplasat in zona din spatele vechii baze de
tratament:
Cazare – 200 de locuri in camere cu confort de 3 stele;
Alimentatie – 250 de locuri la categoria I;
Baza de tratament – 500 de proceduri majore pe zi;
Club de agreement – care sa cuprinda o sala de fitness, o sauna, un club cu mese de
biliard, mese de tenis, jocuri mecanice si electronice.
Realizarea unui complex cultural si de agreement amplasat in zona centrala, in parcul
statiunii care sa cuprinda o videoteca, o discoteca, o biblioteca cu sala de lectura, sali de joc,
o cafenea, o cofetarie si un bar de zi;
Amenajarea a doua – trei terenuri de sport multifunctionale, amplasate pe traseele de
promenada din zona adiacenta vaii parcului Olanesti;
Modernizarea campingului Comanca si a cabanei Caprioara prin inlocuirea casutelor
si realizarea unor grupuri sanitare noi;
Amenajarea unui strand termal in aval de izvorul 24;
Realizarea unui casino amplasat pe un promontoriu situat in dreptul podului peste raul
Olanesti si a cascadei. La subsol se va amenaja un restaurant cu specific romanesc cu 80 de
locuri (gen Coliba Haiducilor sau Sura Dacilor din Poiana Brasov), iar la parter si etaj vor fi
amplasate sali de jocuri si unitati de alimentatie de lux (restaurant clasic cu 100 de locuri, bar
de zi cu 40 de locuri si bar de noapte cu program astistic cu o capacitate de 80 de locuri);
Realizarea unui hotel balnear cu grad ridicat de confort destinat turismului
international:
Cazare – 250 de locuri in camere cu confort de 4 stele;
Alimentatie – 350 de locuri la categoria lux si categoria I (restaurant clasic – 100 de
locuri, local cu terasa – 40 de locuri, restaurant cu specific italian – 60 de locuri, crama cu
vinoteca – 50 de locuri, bar de zi – 40 de locuri, cofetarie – 20 de locuri, braserie si berarie –
40 de locuri);

Pagina 46 din 51
 Baza de tratament – 1000 de proceduri majore pe zi;
Complex de agreement (piscina cu apa termala, sauna, tenis de masa, jocuri mecanice
si electronice).
In aria localitatii Tisa se propune realizarea unui sat de vacanta, amplasat in
apropierea heliportului, pe versantul vestic spre localitatea Cheia, cu:
Cazare in bungalow-uri – 200 de locuri in camere cu confort de 3 stele;
Alimentatie de categoria I – 250 de locuri (fast-food – 100 de locuri, braserie – 60 de
locuri, terasa – 40 de locuri, bar de zi – 30 de locuri, cofetarie – 20 de locuri);
Club de agreement;
Teren de sport multifunctional;
Partie de ski dotata cu baby-ski.

4.3.Turismul si protectia mediului inconjurator

Turismul, mai mult ca oricare domeniu de activitate, este dependent de mediul

inconjurator, acesta reprezentand ,,natura sa prima, obiectul si domeniul de activitate si
desfasurarea a turismului, suportul sau cadrul, purtatorul resurselor sale’’.
Turismul se desfasoara in mediu si prin mediu, calitatea acestuia putand favoriza sau
defavoriza activitatea turistica. Relieful, padurea, apele, monumentele naturii, monumentele
de arta si arhitectura, aerul, in general toate componentele mediului inconjurator se constituie
ca resursa turistica ce favorizeaza dezvoltarea turismului de odihna, recreere si cultural.
Cu cat aceste resurse sunt mai variate si mai complexe, cu proprietati apropiate de
cele primare, cu atat interesul lor este mai mare, iar activitatile pe care le genereaza sunt mai
valoroase si mai atractive, raspunzand unor motivatii turistice cat mai variate.
Relatia turism mediu inconjurator are o semnificatie deosebita, iar dezvoltarea si
ocrotirea mediului reprezinta conditia de baza a turismului. Orice modificare produsa acestuia
aduce prejudicii si potentialului turistic prin diminuarea sa, sau anularea resurselor sale.
In cazul turismului, consecintele degradarii resurselor turistice pot avea implicatii
social – economice dintre cele mai grave. Astfel din punct de vedere economic aceste
neajunsuri se reflecta in imposibilitatea valorificarii acestor resurse. In plus produsele
turistice ce includ resurse turistice degradate isi micsoreaza din valoare avand drepr
consecinta diminuarea cererii turistice si implicit utilizarea mai redusa a bazei materiale
turistice.
Dependenta evidenta a turismului de calitatea mediului face ca el sa fie interesat in
toate actiunile de protectie a mediului si, prin aceasta in protejarea propriilor resurse.
Prejudiciile aduse potentialului turistic sunt numeroase:
Declansarea de incendiu produsa de anumite categorii de turisti care fac focul in
padure;
Impiedicarea regenerarii plantelor;
Tasarea solului;
Braconajul.
Aceste urmari grave sunt din cauza necunoasterii de catre turisti a gravelor implicatii
ce le pot avea actiunile lor asupra factorilor de mediu. Circulatia turistica necontrolata
efectuata la obiectivele turistice naturale sau antropice in absenta amenajarii pentru vizitarea
acestora provoaca de cele mai multe ori distrugerea unor elemente ce le-au consacrat ca
obiective turistice.
Fenomenul poluarii naturale a capatat forme mai complexe prin patrunderea
turismului automobilistic in locurile pana nu demult inaccesibile turistilor, abatandu-se astfel
de la drumul principal si distrugand pajisti, flora, arbusti prin strivire sau sub influenta
gazelor de esapament.

Pagina 47 din 51
 Dezvoltarea turismului are ca premiza fundamentala protejarea si conservarea
potentialului turistic si prevenirea degradarii lui, acestea constituind o proba de maxima
importanta si actualitate.
Legea Protectiei Mediului nr. 137/45 reglementeaza activitatile economice si sociale
cu impact asupra mediului, in baza caruia autoritatile pentru protectia mediului, in procedura
de autorizare a acestora, emit acorduri si autorizatii de mediu, inclusiv pentru unele activitati
de turism si agreement. Acordul de Mediu este un act tehnico – juridic prin care sunt stabilite
conditiile de realizare a unui proiect sau a unei activitati din punct de vedere al impactului
asupra mediului, iar prin Autorizatia de Mediu sunt stabilite conditiile si parametrii de
functionare pentru activitatiile existente si pentru cele noi, pe baza acordului de mediu.
Aceste documente se obtin in urma unui studiu de impact ecologic, social si economic
pentru fundamentarea deciziilor privind amplasarea si diminuarea unor activitati economico –
sociale, nivelul de exploatare a resurselor regenerabile, tratarea si evacuarea apelor uzate.
In cadrul actiunilor de protejare a mediului inconjurator, una din masurile importante
de protectie si conservare a potentialului turistic o reprezinta amenajarea si organizarea
adecvata si la un nivel superior a zonelor, traseelor sau obiectivelor turistice. Protectia
mediului inconjurator si a patrimoniului turistic este influentata in mare masura si de
constiinta ecologica a populatiei. Aceasta se poate realiza printr-o actiune sustinuta de
educatie cu privire la mediul si protectia mediului, prin insuflarea unei atitudini de respect si
responsabilitate fata de resursele naturale si antropice, in vederea ocrotirii lor.
Formele de poluare produse prin turism sunt urmatoarele:
Poluare fizica si chimica. Sezonalitatea in timp si spatiu a consumului turistic
constituie un factor de poluare fizica. Efectele poluante ale supraaglomerarii, din cauza
sezonalitatii activitatii turistice, pot fi datorate fie consumatorilor de turism fie prestatorilor.
Printre efectele ce au ca sursa turistii sunt: degradarea peisajului prin agresarea naturii,
dotarilor si monumentelor de arta si aparitia fenomenului inflational al preturilor din cauza
cererii excesive.
Amenajare turistica. Amenajarea turistica necorespunzatoare constituie cea mai grava
forma de degradare a resurselor turistice de catre turism insusi. Excesul de amenajare are
doua consecinte: puternica degradare a mediului ambiant si scaderea atractiei zonei prin
supradimensionarea factorului antropic, in detrimentul factorului natural, prin sufocarea
acestuia.
Poluarea aerului. Activitatile turistice grupate pe forme de turism sau luate
independent pot reduce calitatea aerului. Astfel, vara, cand circulatia turistica este la cote
maxime, se poate produce poluarea aerului prin gazele de esapament produse de
autoturismele turistilor, de numarul mare de autocare. Lipsa unor amenajari adecvate privind
depozitarea gunoaielor, deseurilor menajere poate produce o poluare olfactiva a aerului din
localitatea turistica.
Poluarea apei. Poluarea apei e mult mai prezenta deoarece foarte multe activitati
turistice nu se pot derula in lipsa unor resurse de apa, care determina starea de igiena si
calitatea serviciilor turistice oferite. Poluarea apei mai este produsa si prin turismul
neorganizat, prin campare in locuri situate pe malurile apelor, a lacurilor unde turistii, prin
resturile lasate pot contribui la scaderea calitatii apelor de suprafata sau subterane.
Poluarea solului. Aceasta forma de poluare afecteaza mai ales prin extinderea
amenajarii turistice si de transport, ce determina scoaterea din circuitul forestier si agricol a
unor importante suprafete. Solurile sunt afectate indeosebi de cantitatea de deseuri solide
care, prin anumite procese fizice si chimice, pot afecta calitatea acestora.
Poluarea vegetala. Speciile vegetale sunt tot mai valoroase prin pastrarea parametrilor
de calitate a mai multor componente ale mediului inconjurator. Padurile detin suprematia prin
faptul ca reduc poluarea aerului. Amenajarile turistice pot contribui la degradarea vegetatiei

Pagina 48 din 51
existente prin colectarea lemnului de foc pentru picnic, parcarea direct pe iarba, ruperea unor
specii ca suveniruri, camparea haotica a corturilor.
Poluarea faunei. Speciile faunistice sunt valoroase pentru domeniul pescuitului si al
vanatorii sportive. Extinderea amenajarii turistice si circulatia turistica determina reducerea
habitatului natural pentru multe dintre animalele salbatice. Practicarea necontrolata a
braconajului, pescuitului si vanatorii poate conduce la scaderea dramatica a efectivului de
fauna. Comportamentul zgomotos al turistilor si camparea libera au un impact negativ asupra
mediului de viata al multor specii de animale, multe dintre acestea fiind sensibile la orice
modificare adusa biotopului lor.
Poluarea fonica. Activitatea turistica detine mai multe surse prin care produce sunete
cu caracter disconfortant. Zgomotele sunt produse de: lifturile de marfa, instalatiile de aer
conditionat, comportamentul necivilizat al unor turisti. Existenta surselor de poluare sonora
are implicatii asupra starii de buna dispozitie a turistilor, aparitia lor devenind dezagreabila.
Dezvoltarea mediului si a potentialului turistic este afectata de dezvoltarea
nesistematizata a localitatilor, proiectarea necorespunzatoare a obiectivelor de investitii cu
caracter turistic, stabilirea de amplasamente neadecvate pentru baza materiala turistica,
realizarea de constructii inestetice, ocuparea intensiva a unor spatii cu constructii turistice,
ceea ce poate afecta chiar si echilibrul ecologic al teritoriului.

CAP. V POSIBILITATI DE PROMOVARE A STATIUNII BAILE

OLANESTI IN TURISMUL INTERN SI INTERNATIONAL

Promovarea este realizata, in primul rand, de societatea de turism din statiune care se
ocupa si de comercializare.
Strategia politicii de promovare apartine fiecarei societati comerciale, fiind cea mai
avantajoasa, atat din punct de vedere financiar, cat si sub raportul rezultatelor obtinute, daca
se are in vedere ca turismul balnear se adreseaza cu precadere segmentului turistic de varsta a
III-a.
Oferta turistica a statiunii Baile Olanesti, incluzand si celelalte forme de turism
(odihna si recreere, vanatoare si pescuit, afaceri) se poate face cunoscuta printr-o sustinuta
campanie publicitara.
Mijloacele de realizare indicate pentru realizarea unei campanii publicitare sunt:
Mass – media;
Materiale publicitare tiparite, acestea fiind dovada existentei ofertei cu care amatorii
de turism pot lua cunostinta;
Participari la targuri si expozitii de turism;
Realizarea de obiecte promotionale (calendare, agende, pungi, etc.).
Promovarea produsului turistic al statiunii se poate realiza eficient pe trei niveluri
diferite:
Promovarea proprie ca activitate componenta a politicii manageriale a sociatatii
comerciale;
Promovarea prin intermediul firmelor tour-operatoare sau a agentiilor de turism
partenere;
Promovarea prin intermediul Autoritatii Nationale pentru Turism in cadrul strategiei si
politicii acestuia de promovarea Romaniei pe piata turistica externa.

5.1. Promovarea proprie

Pagina 49 din 51
 Strategia de promovare a statiunii Baile Olanesti are ca obiective principale:
Lansarea noului produs turistic pe piata, care se face intr-un moment care nu trebuie
sa coincida cu alte evenimente care ar putea sa polarizeze interesul publicului. Pentru
pregatirea acestui moment sunt necesare desfasurarea unor activitati ca:
Realizarea noului pliant al statiunii care va cuprinde: localizare/harta, imagini de
hoteluri, servicii oferite, posibilitati de distractie, informatii utile (adresa, telefon, fax);
Realizarea de postere si diapozitive;
Realizarea de obiecte de reclama;
Realizarea unei campanii publicitare in presa scrisa si in cea a audio – vizualului,
pentru informarea ofertei noi.
Atragerea unor segmente ale cererii turistice potentiale
Produsul turistic al statiunii este un produs complex, avand o gama variata de servicii.
Se poate realiza o promovare in randul urmatoarelor segmente ale cererii potentiale:
administratie publica, banci (angajatii acestora fiind predispuse la stari de stres), federatii si
cluburi sportive, federatii si sindicate profesionale.
Atragerea unor segmente de turisti de pe piata externa, se poate realiza printr-un
compartiment de marketing care va actiona prin urmatoarele directii:
Trimiterea unor seturi de informatii utile la Birourile de Informatii turistice din
strainatate ale Romaniei;
Initierea unor campanii promotionale in presa romaneasca care se distribuie in
strainatate (Roumanian Business Journal, Roumanian Economic Observer, Romanian
Panorama etc.);
Analizarea oportunitatii participarii in cadrul standurilor nationale ale Romaniei (prin
minister sau patronat) la manifestarile expozitionale, targuri de turism in strainatate.
Promovarea eficienta pe piata externa a produsului turistic, se mai poate realiza si prin
asocierea cu un partener strain, in exploatarea unora dintre hotelurile statiunii. Se poate
asigura astfel o ocupare eficienta a hotelurilor respective cu turisti adusi de partener intr-un
numar stabilit prin contractul de asociere.
Fidelizarea clientelei, care este un proces complex si de durata. Stimularea interesului
clientelei pentru revenirea in statiune va fi rezultatul intregii activitatii comerciale, tradus in
gradul de satisfacere a cererii. Prin compartimentul de marketing se va elabora o strategie
supla care va cuprinde ca activitati esentiale:
Infiintarea unei banci de date, care va cuprinde lista clientilor, hotelurilor cu cateva
date personale;
Elaborarea unor chestionare si distribuirea lor pentru completare, in toate unitatile de
primire, a caror raspunsuri sa contureze gradul de satisfacere a asteptarilor clientilor;
Redactarea si expedierea unor scurte scrisori de multumire pentru faptul de a fi ales
statiunea ca unitate de gazduire;
Informarea clientilor cu privire la noutatile aparute in oferta statiunii (excursii pe
anumite trasee, organizarea de mese festive, mese folclorice, servicii noi care se ofera
turistilor la sugestia acestora – aniversari, zile de nastere).

5.2. Promovarea prin intermediul firmelor sau agentiilor de turism partenere

Firmele tour-operatoare si agentiile de turism partenere constituie principalul canal de

distributie a produsului turistic Baile Olanesti. Avantajele colaborarii cu acestea rezida din
urmatoarele aspecte:
Comercializarea mai buna a produsului;
Existenta unei retele de distributie deja formata, atat pe piata interna, cat si pe cea
externa, multiplicand astfel posibilitatile de penetrare pe aceste piete.

Pagina 50 din 51
 5.3. Promovarea prin intermediul Autoritatii Nationale pentru Turism

In baza atributiilor sale, Autoritatea Nationala pentru Turism realizeaza promovarea

Romaniei ca destinatie turistica pentru cererea potentiala din strainatate.
Dintre activitatile specifice organizate se pot mentiona:
Realizarea de brosuri si pliante cu oferta turistica generala a Romaniei;
Participarea la targuri si expozitii internationale de turism;
Realizarea de fotoreportaje si filme de prezentare si promovare a ofertei romanesti.

CONCLUZII

Analiza potentialului turistic din statiunea Olanesti a pus in evidenta cateva trasaturi
distincte ale acesteia care o individualizeaza fata de celelalte statiuni balneoclimaterice din
Romania si care ii confera un statut aparte, avand o mare recunoastere si atractivitate pe plan
intern si european.
Aceste particularitati sunt exprimate de:
Pozitia si asezarea geografica favorabila;
Situarea statiunii intr-un areal geografic dominat de relief de deal si munte, cu lipsa
unor factori de risc natural (alunecari, seismitati);
Prezenta unor numeroase si importante izvoare minerale;
Pastrarea unor areale forestiere cu impact pozitiv asupra peisajului si a unor arii
protejate;
Apropierea statiunii de un mare centru urban – Ramnicu Valcea, care permite
multiplicarea formelor de turism si cunoasterea aspectelor istorice, artistice ale acestui oras;
Prezenta unor servicii de activitati publice si edilitare ce asigura buna functionare a
statiunii pentru care sunt necesare actiunile de modernizare;
Dezvoltarea unitatii de alimentare, prin initiative private, marindu-se astfel numarul
de baruri, patiserii, cofetarii, cafenele, terase;
Prezenta unor structuri de agreement insuficiente si slab dotate care se cer
diversificate si modernizate;
Modernizarea tuturor bazelor de tratament existente, deoarece cele mai moderne se
gasesc la nivelul hotelurilor de trei si patru stele si respectiv de lux;
Derularea unor activitati de promovare mai ample care sa permita atragerea unui
numar mai mare de turisti romani si straini;
Realizarea unui parteneriat mai bun intre administratia publica locala, agentii
economici privati, societatile si agentiile de turism, pentru cresterea calitatii serviciilor
turistice prestate;
Realizarea unor strategii de dezvoltare care sa aiba la baza existenta unor anchete de
marketing, a elaborarii unui plan de urbanism pentru statiune si de etapizare pe termen mediu
si lung a obiectivelor care se cer finalizate pentru dezvoltarea acestei statiuni si de castigare
de noi functii turistice europene.

Pagina 51 din 51