ASE BUCUREȘTI

FACULTATEA DE BUSINESS ȘI TURISM

AMENAJAREA TURISTICĂ A ZONEI TURISTICE

GURA VADULUI (Tohani), JUDEȚUL PRAHOVA

Nume student: Moise Marina Evelina

Master an I semestrul II

Administrarea Afacerilor în Turism

BUCUREȘTI 2023
 Cuprins

Introducere

Capitolul 1 GURA VADULUI-Tohani

1.1 Localizarea zonei

1.2 Criteriile de selecție
1.3 Gradul de atractivitate al zonei
 Capitolul 1 Gura Vadului-Tohani

Subcapitolul 1.1. Localizarea zonei

LOCALIZAREA ZONEI

Gura Vadului este o comună din județul Prahova, Muntenia, România. Se află la 7 km
distanță de cel mai apropiat oraș, Mizil, aflat la jumătatea distanței între municipiile Ploiești
și Buzău pe DN1B.

AMPLASAREA GEOGRAFICĂ ŞI RELIEFUL

Din punct de vedere geografic, Gura Vadului este amplasată într-o zonă deluroasă
cuprinsă de Subcarpații de Curbură, la poalele dealurilor Istriței. Acesta este situat în
Muntenia, pe teritoriul județului Prahova. Comuna Gura Vadului este situată în partea central
- estica a județului Prahova si se învecinează̆ cu:
1. orașul Mizil
2. comuna Vadu Sapat
3. comuna Calugareni
4. comuna Jugureni
5. comuna Năeni (jud. Buzau) 6. comuna Sahateni (jud. Buzau)
Comuna Gura Vadului este compusa din 3 sate: Gura Vadului, Perșunari, Tohani
Comuna se află în estul județului, la limita cu județul Buzău, localitatea de
reședință fiind situată la 5 km de orașul Mizil. Poziția sa este în zona de deal a versantului
sudic al Dealurilor Istriței, în regiunea viticolă Dealul Mare, pe ambele maluri ale râului
Tohăneanca. Este străbătută de șoseaua județeană DJ100H, care o leagă spre sud de Mizil
(DN1B) și spre nord și est de Jugureni și mai departe în județul Buzău de Tisău și Vernești
(unde se termină în DN10). La Gura Vadului, din acest drum se ramifică șoseaua județeană
DJ102R, care duce spre nord-vest la Călugăreni, Tătaru și Gornet-Cricov.
ISTORIE

La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna purta numele de Tohani, făcea parte din
plasa Tohani a județului Buzău, și era formată din satele Gura Vadului, Tohani, Tohăneanca
(actualmente, Perșunari) și Valea Scheilor. Comuna avea 2020 de locuitori, o școală mixtă în
satul Tohani și 7 biserici deservite de 5 preoți.
În aceeași componență este consemnată comuna și de Anuarul Socec din 1925, tot în
plasa Tohani și cu o populație de 3150 de locuitori.
În 1950, județele s-au desființat, iar comuna a fost arondată raionului Mizil din regiunea
Buzău și apoi (după 1952) din regiunea Ploiești. În 1968, la reînființarea județelor, comuna a
primit numele de Gura Vadului, după noua reședință și a trecut la județul Prahova, iar satul
Valea Scheilor a fost arondat comunei Cărbunești.

HIDROLOGIE

Din punct de vedere hidrologic reţeaua hidrografica din arealul comunei Gura Vadului este
relativ bogata. Astfel partea nordica a comunei este brazdatat de o serie de vai ce separa
dealurile. Dintre cele mai importante amintim: Valea Basineasca, Valea Fintesti, Valea
Trandafirilor, Valea Tohani. Acestea se aduna in partea de sud a comunei intr-o singura vale,
paraul Tohaneanca, ce strabate partea sudica a comunei de la N la S si care reprezinta limita
de extravilan cu orasul Mizil pe o lungime de circa 3,0

Subcapitol 1.2. Criteriile de selecție

POPULAȚTIE
Localitatea are 2554 locuitori si este compusa din trei sate:
-Persunari,
-Tohani
-Gura Vadului.
Cele trei sate sunt alimentate cu energie electrica din sistemul energetic national, sunt
racordate la apa potabila si telefon. In viitor vor avea loc investitii, intr-un proiect de
aducțiune si distribuție a gazelor. Acest proiect poate fi concesionat.
DEZVOLTAREA ECONOMICĂ
In localitate exista multe resurse naturale neexploatate. Printre aceste resurse putem
menționa cantitatea mare de calcar in cariera folosita in construcții.
In Gura Vadului se afla una din putinele zone din Romania favorabile cultivării migdalilor si
smochinilor. Aceste fructe se pot valorifica in industria alimentara, iar de mentionat este
faptul ca migdalii care se cultiva pe o suprafata de 7 ha pot fi folositi si in industria
farmaceutica, cosmetica etc.
Zona poate fi exploatata din punct de vedere turistic si balnear prin existenta stațiunii Baile –
Boboci. O alta atracție turistica este Biserica cu hramul „Intrarea in Biserica Maicii
Domnului” (datata 1816) unde conform legendei in perioada interbelica a avut loc o casatorie
intre principele Nicolae si frumoasa Dolette.
Zona este foarte bine cunoscuta in plantatiile mari de vita-de-vie, stiind ca aici se obtine unul
dintre cele mai bune vinuri rosii, cea mai cunoscuta podgorie fiind Tohani. In localitate
funcționează patru complexe de vinificație:
S.C. TOHANI SA,
S.C. DOMENIILE VITICOLE S.R.L.,
S.C. CRAMELE HALEWOOD S.A.
S.C. OENOTERRA S.R.L

RELIEF

Din punct de vedere geografic, comuna este amplasată într-o zonă deluroasă cuprinsă de
Subcarpații de Curbură, la poalele dealurilor Istriței. Localitatea Tohani a devenit renumită pe
parcursul timpului datorită suprafețelor viticole importante pe care le cuprinde, podgoriile din
preajma localității fiind o parte a podgoriei Dealul Mare. Relieful zonei este propice
practicării sporturilor extreme (para panta), astfel o investiție in construirea unei baze
sportive ar aduce multe beneficii investitorului. Comuna Gura Vadului este situata la
contactul Subcarpatilor cu campia reprezentate din punctul de vedere al unitatilor
morfologice de Dealurile Istritei respectiv glacisul Istritei. Din punctul de vedere morfologic
partea de N a comunei este amplasata intr-o zona colinara dominata de vf. Strehanu (417,5
m) sau Varful cu Dor (307,5 m). Iar cel mai inalt punct (458,6 m) se afla situat in partea de N
a comunei. In partea de S a comunei, situata in zona de glacis, altitudinile au valori medii de
120,0 -130,0 m.
RESURSE NATURALE
Pădure; Calcar; Deal; Plante medicinale; Viță de vie.

DATE GEOLOGICE

Din punct de vedere geologic depozitele care afloreaza pe teritoriul comunei Gura
Vadului
sunt dispuse intr-o ordine normala de sedimentare, de la N spre S astfel:
- in partea de NW a comunei, pe flancul sudic al anticlinalului Naeni afloreaza depozite de
varsta miocen inferior si mediu reprezentate prin gresii cenusii, argile cenusii si verzui,
nisipuri si gresii gipsifere, tufuri. Peste acestea se regasesc depozite sarmatiene (volhynian -
bessarabian si kersonian) reprezentate prin nisipuri, nisipuri grezoase respectiv calcare
organogene apartinand formatiunii de Istrita.
Spre S in zona satului Persunari se observa depozite de varsta meotian (nisipuri, gresii,
gresii oolitice) si pleistocen inferior (romanian - rm) reprezentate prin argile, argile nisipoase.
In partea centrala a comunei afloreaza depozite de varsta pleistocen inferior (qp1)
reprezentate prin pietrisuri, nisipuri, argile nisipoase si pleistocen superior (argile - argile
nisipoase).
Partea sudica a comunei, corespunzatoare zonei de glacis, este acoperita de depozite
pleistocen superior reprezentate prin prafuri argiloase, prafuri si argile.

Subcapitolul 1.3 Gradul de atractivitate al zonei

TURISMUL
Comuna are un potenţial turistic datorită peisajului, cramelor şi monumentelor istorice
din zonă: biserici, troițe, monumente memoriale.
Capacitatea de cazare a comunei este destul de scăzută, existând undeva la maxim 5
unități de cazare, cea mai cunoscută și atrăgătoare fiind „Crama Apogeum”.
Cinci obiective din comuna Gura Vadului sunt incluse în lista monumentelor istorice
din județul Prahova ca monumente de interes local. Unul este un sit arheologic, aflat pe
„Drumul Bordarilor” în zona satului Perșunari, și care cuprinde urme de așezări din Epoca
Bronzului, secolele al V-lea–I î.e.n., și din secolele al IX-lea–al X-lea. Un alt monument,
clasificat ca monument de arhitectură, este biserica „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului”
(1816) din satul Tohani. Celelalte trei sunt monumente memoriale sau funerare, cruci de
piatră aflate în satul Gura Vadului: crucea de pomenire de lângă fântâna din fața magazinului
de stat (secolul al XVIII-lea); crucea de pomenire de lângă podul peste Tohăneanca (1696) și
o cruce memorială (1792) aflată la 1,5 km vest de sat, pe șoseaua spre Călugăreni.
Stânca Tohani este un sit de importanță comunitară (SCI) desemnat în scopul
protejării biodiversității și menținerii într-o stare de conservare favorabilă a florei spontane și
faunei sălbatice, precum și a habitatelor naturale de interes comunitar aflate în arealul zonei
protejate. Acesta este situat în Muntenia, pe teritoriul județului Prahova. Zona a fost declarată
sit de importanță comunitară prin Ordinul Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile
Nr.1964 din 13 decembrie 2007 (privind instituirea regimului de arie naturală protejată a
siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura
2000 în România)[5] și se întinde pe o suprafață de 50 hectare.

FLORĂ

Situl reprezintă o zonă deluroasă (dealurile Streheanu constituite pe calcare sarmatice,

pajiști, păduri de foioase) încadrată în bioregiune continentală aflată la poalele Subcarpaților
de Curbură; ce conservă habitate naturale de tip: Comunități pioniere din Sedo-Scleranthion
sau din Sedo albi-Veronicion dilleni pe stâncării silicioase, Pajiști uscate seminaturale și
faciesuri cu tufărișuri pe substrat calcaros (Festuco Brometalia), Tufărișuri de foioase
ponto-sarmatice și Versanți stâncoși cu vegetație chasmofitică pe roci calcaroase și protejază
o gamă variată de plante, dintre care unele foarte rare sau endemicepentru regiunea
Munteniei. La baza desemnării sitului se află câteva specii floristice enumerate în anexa I-a
a Directivei Consiliului European 92/43/CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor
naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică), printre care: miruță (Anchusa
officinalis), Alyssum caliacrae specie endemică pentru România, coșaci (Astragalus
vesicarius), capul-șarpelui (Echium rubrum), rușcuță de primăvară(Adonis vernalis), usturoi
sălbatic (cu specii de Allium saxatile, Allium moschatum, Allium albidum ssp. albidum),
hajmă păsărească (Allium flavum), clopței (Campanula sibirica ssp. divergentiformis), sipică
(Cephalaria uralensis), brândușă (Crocus reticulatus), fumariță (Fumana procumbens), alior
(Euphorbia nicaeensis), mușcata dracului (Knautia macedonica), poala "Sfintei Mării"
(Nepeta ucranica), paronihie capitată (Paronychia cephalotes), sclipeți (Potentilla aurea ssp.
chrysocraspeda), pătlăgină (Plantago argentea), lăptiucă (Scorzonera austriaca), garofiță
albă (Silene rupestris), jaleș (Salvia nutans), zambilă de câmp (Scutellaria orientalis),
brăndușă galbenă (Sternbergia colchiciflora), trifoi de munte (Trifolium montanum), sugărel
(Teucrium montanum), ghizdei de mare (Tetragonolobus maritimus) sau fetică (Valerianella
coronata și Valerianella pumila).

CLIMA

Conform explicațiilor specialiștilor, dealurile albe de calcar sunt 'responsabile' pentru

climatul mediteraneean din zonă. Faptul că vegetația este rară pe aceste stânci, iar stratul de
sol lipsește cu desăvârșire în multe locuri face ca albul pietrelor să reflecte o mare cantitate de
radiație solară, încălzind mai mult aerul și intensificând mișcarea acestuia. Cel mai deosebit
lucru în această zonă este ansamblul de condiții climatice care permite dezvoltarea unui
număr foarte mare de plante dintre care multe sunt rare, endemice, adică se dezvoltă doar
aici, în zona Munteniei.

Zona cercetata se caracterizeaza printr-o clima temperat continentala – moderata, ce prezinta

diferentieri in functie de varietatea reliefului. Aceasta se caracterizeaza prin urmatoarele
valori ale principalelor elemente meteorologice:

0
- temperaturi medii anuale: 7 – 8 C;

0
- temperaturi medii in ianuarie: - 3.... – 2 C;

0
- temperaturi medii in iulie: 17 – 20 C;

- precipitatii 750 mm/an, cu repartiţie neuniforma in timpul anului, cele mai multe cazand in
intervalul aprilie – iunie

LEGISLAȚIA PRIVIND SITUL ARIEI PROTEJATE

Planul de management al sitului: a fost elaborat prin implementarea unui proiect
finanţat prin POS Mediu-Axa 4. In prezent, acest plan a fost finalizat si a fost aprobat prin
Ordinul de Ministru nr.1969/2015. Obiective de conservare: Datele ştiintifice obţinute în
urma studiilor de teren au relevat faptul ca cele 4 habitate de interes comunitar pe baza carora
a fost declarat situl Natura 2000 au fost eronat identificate, fiind necesarã modificarea
Formularului standard Natura 2000. In plus, dintre cele 4 habitate noi, 3 sunt prioritare. De
asemenea, au fost identificate noi obiective de conservare – o specie de lepidoptere de interes
national (Hyponephele lycaon) si specii de pasari ce vor trebui adaugate in sectiunea „alte
specii importante” a formularului standard.
Tipurile de habitate identificate în urma studiilor derulate în teren în perioada 2012-2013 în
vederea întocmirii planului de management.

Codurile si denumirele Natura 2000:

40A0 – Tufărisuri subcontinentale peripanonice Subcontinental peri-Pannonic scrub.
6250 – Pajişti stepice panonice pe loess [Pannonic loess steppic grasslands]
6240 – Pajişti stepice subpanonice [Sub-pannonic steppic grasslands]
6510 -Fâneţe de joasă altitudine (Alopecurus pratensis, Sanguisorba officinalis) [Lowland
hay meadows (Alopecurus pratensis, Sanguisorba officinalis)]
In sit este prezentă specia de plante Echium russicum-capul sarpelui, specie de interes
comunitar listatã în Formularul Standard al sitului.
Dintre speciile din Lista roşie a plantelor superioare din România au fost identificate: 27
specii rare si 2 specii subendemice, toate necesitând măsuri de protecţie.
Studiul avifaunei din zonă a certificat prezenţa a 90 specii de păsări aflate in pasaj sau
care cuibaresc aici. 16 dintre cele 90 de specii observate sunt incluse pe anexa 1 a Directivei
Păsări şi fac obiectul măsurilor de conservare speciale privind habitatul iar 46 dintre specii
sunt incluse pe anexele Ordonanţei de Guvern nr. 57/2007.

Indicele de atractivitate

Ponderea în totalul
Elementele ofertei atracțiilor Nivel calitativ
Relief 0.3 0.3
Climă 0.1 0.1
vestigii istorice 0.2 0.2
Monumente 0.2 0.2
atracții culturale 0.1 0.1
Infrastructura 0.1 0.1
total indice de atractivitate 1 1
Harta Zonei