Puhoi, Ialoveni

Puhoi este o localitate, centru de comună, în Raionul Ialoveni,

Republica Moldova

Asezare
Comuna Puhoi este situată în partea centrală a Moldovei şi în partea de sud-est a
raionului Ialoveni la o depărtare de 33 km de capitala republicii, oraşul
Chişinău şi la aproximativ 15 km de calea ferată Mereni. Latitudinea
geografică a satului este de 47 27’ 05’’ şi longitudinea 46 58’.

Din punct de vedere istoric comuna Puhoi a fost înfiinţată în 1469 şi ocupă o suprafaţă de
4552 ha pământ. După datele ultimului recensământ în sat locuiesc aproximativ 5562 loc.

La nord satul este delimitat de teritoriul satului Chetrosu, la sud de teritoriul comunei
Gangura, la est - Văratic şi la vest de satul Ţipala.

Poziţia fizico-geografică a comunei Puhoi este foarte avantajoasă, relieful de câmpie, clima
temperat continentală blândă, solurile fertile de cernoziom au favorizat din cele mai vechi
timpuri popularea şi valorificarea acestui teritoriu.

Poziţia economico-geografică a comunei Puhoi are următoarele particularităţi:

• Comuna Puhoi este situată la o distanţă mică de oraşul Chişinău.

• Teritoriul este traversat de cai de transport de o mare importanţă economică.

Istoric
De-a lungul anilor, satul Puhoi din raionul Ialoveni şi-a creat o interesantă istorie. Zamfir
Arbore, în “Dicţionarul geografic al Basarabiei” menţionează: Puhoiul, sat în judeţul Bender
volostea Căinari, aşezat pe pârâul Puhoiului, care se varsă în râul Botna, mai jos de satul
Gangura. Toponimia cuvântului Puhoi înseamnă torent mare de apă, format din rezultatul
ploilor sau al topirii zăpezilor. Conform datelor teritoriul satului reprezintă o regiune de deal.
Sunt cunoscute denumirile acestor dealuri: Hârtopul Lupuil, Grădina Baltag, Valea Tighiaiei,
Stoian, Bârihoi care indică diferite regiuni ale satului şi desigur fiecare din aceste regiuni îşi
are istoria ei. Se presupunea că anul întemeierii satului Puhoi este 1469, căci anume acest an
figura în documentul prin care Ştefan cel Mare ar fi dat satul Puhoi unor slugi ale sale:
Nicolaie Matosgada şi Hegaşu Melciul- postelnic la curtea voievodului. Dar Bogdan I. în
culegerea “Documente false atribuite lui Ştefan cel Mare” demonstrează că acest document
este un fals. Alt document care priveşte satul Puhoi îl găsim “Documente privitoare la târgul
şi ţinutul Lăpuşnei” este o jalbă cu data de 7 august 1828 semnată de boierul Constantin
Stoianov în care se spune “… când pe vremile acelea cu 30 ani pe aceste moşii a fost sat
tătăresc…” Într-un alt document al lui Aurel Sava se conţine o jalbă cu data de 12 septembrie
1828 a răzeşilor din satul Puhoi care afirmă că “… moşia umblă în trii bătrâni, adică cel întâiu
Alieru şi al doilea Ojog şi al treilea Albu şi aşa cu această rânduială din vechimi au stăpânit
strămoşii noştril până acum cei mai de pe urmă nepoţi şi strănepoţi”. În adresarea lor către
guvernatorul Basarabiei din 19 martie 1827, răzeşii din sat menţionează că moşia satului
Puhoi avea 900 stânjeni în lăţime şi 4000 stânjeni în lungime şi mai că mai mult de 200 ani
este împărţită în trei bătrâni a câte 300 stânjeni fiecare.

Geografia
1.Relieful

1.4.1 Particularităţile generale Teritoriul satului din punct de vedere geomorfologic face parte
din Câmpia Moldovei de Sud, iar din punct de vedere fizico- geografic face parte din Câmpia
Nistrului Inferior. Relieful contemporan a început a se forma în pliocenul inferior şi s-a
încheiat în cuaternar în urma proceselor erozional acumulative. Procesele de formare a
reliefului au început în pliocenul inferior în condiţiile de coborâre lentă a teritoriului. Râul
Nistru, străbătând acest teritoriu şi-a format valea sa şi terasele care s-au păstrat şi până în
prezent sub forma unor dealuri relicte în apropierea satului. La sfârşitul pliocenului superior a
avut loc statornicirea teritoriului şi râul Puhoi şi-a început precesul de formare a văii sale.
Relieful continuă să se formeze şi în prezent. Formele principale de relief cu altitudini mai
mari au apărut în urma mişcărilor tectonice de ridicare mai intensivă. Teritoriul satului se
ridică cu 2-4 mm / anual. Din punct de vedere orografic, satul face parte din Platoul
Moldovenesc în care se încadrează morfostructura locală a Puhoiului (Bâcului). Această
morfostructură se încadrează între râul Nistru- Botna, se limitează la nord de fractura Vadul
lui Vodă şi la sud-est de fractura Botna. Această morfostructură locală reprezintă suprafaţa de
dezvoltare de mai departe a vechilor terase ale Nistrului. Cele mai mari altitudini din acest
raion geomorfologic se găsesc în apropierea satului Puhoi. Acestea reprezintă nişte dealuri
relicte care au rămas în urma formelor mai vechi de relief, care în comparaţie cu altele s-au
păstrat nu numai în straturile inferioare şi cele superioare ale «stratului de baltă». În apropirea
satului, grosimea stratului de baltă atinge 15 m. Aceste dealuri au altitidinea maximă de 234
m. Cu toate că altitudinile predominante ale câmpiei nu sunt mari, relieful este variat,
fragmentat, complicat. El este reprezentat prin forme principale de relief: platouri, coline
brăzdate de numeroase ravene, vâlcele, văi. Colinele sunt o prelungire a Colinelor Codrilor,
spre sud-est, altitudinile scad, culmile lor devin mai largi, versanţii mai puţin abrupţi.
Altitudinile scad în direcţia sud şi sud est de la 234 m până la 60 m în valea râului. Predomină
altitudinile de 120-200m. Lungimea medie a versanţilor depăşeşte 1100m, relieful fragmentat
se caracterizează prin alternarea dealurilor cu văi largi ale râurilor şi predominarea pantelor cu
diferite înclinaţii şi expoziţii.

2 Procesele contemporane de formare a relieful

- procesele exogene 1.8.Eroziunea Cel mai mare rol în formarea reliefului contemporan al
satului îi revine eroziunii. Eroziunea se manifestă foarte intens pe versanţii vâlcelelor, văilor,
dealurilor. Ea apare sub două forme: de suprafaţă şi de adâncime. Eroziunea de suprafaţă este
răspândită acolo unde relieful are altitudini mari şi este mai fragmentat. Ea se dezvoltă şi pe
câmpiile fragmentate constituite din roci, argilo- nisipoase. Pe teritoriul satului eroziunea de
suprafaţă – 3,2 km / km. Eroziunea de adâncime contribuie la costituirea unor forme de relief
negative, cum sunt: ravenele, vâlcelele. Eroziunea liniară pe teritoriul satului reprezintă 173-
180 m. Ravenele s-au format ca rezultat al torentelor de apă cauzate de ploile torenţiale şi de
topirea zăpezilor. Ele se întâlnesc pe întreg teritoriul, însă mai frecvent pe teritoriile cu
altitudini mari, cu versanţi abrupţi, constituiţi din depozite argilo-nisipoase şi loessoidale.
Paralel cu procesele naturale, la formarea ravenelor contribuie esenţial şi factorul antropic.
densitatea ravenelor este de 1,5 km/ km. Numărul de ravene la 10 km este de 3-10 şi este o
regiune unde se dezvoltă mai puţin ravenele faţă de regiunea centrală a Moldovei. În această
regiune cele mai multe ravene (41,7 %) se înregistrează la altitudinea de 80-120 m, care
corespunde hipsometric cu suprafaţa straturilor ale sarmaţianului mediu. Cele mai puţine
ravene (5,7 %) se înregistreză la altitudinea de 180-220 m. Ravenele au diferite dimensiuni:
de la câţiva zeci de metri până la sute de metri lungime, adâncimea lor variind de la 3-5 m
până la 10-20 m, ravenele cele mai lungi se dezvoltă pe talvegurile văilor şi vâlcelelor.
Ravenele aduc în fiecare an pagube enorme economiei satului, în primul rând agriculturii. În
urma formării şi dezvoltării reţelei de ravene anual se distrug şi ies din întrebuinţare multe ha
de pământuri fertile. Vâlcelele s-au format în urma acţiunii torentelor de apă curgătoare
temporare şi permanente. Ele reprezintă nişte forme erozionale de relief mai vechi şi de
dimensiuni mai mari. În limitele satului densitatea vâlcelelor este medie, ele au lungime mare
şi sunt mai puţin adânci, cu versanţi domoli. Valea râului Puhoi s-a format în urma acţiunii
torentului de apă curgătoare permanent. Valea sa s-a format în depozitele argilo- nisipoase şi
de aceea lunca este bine exprimată cu versanţi domoli. Debitul mic de apă a râuleţului
transportă o cantitate mică de material aluvial, de aceea terasele sunt slab evidenţiate în relief.
Debitul apei depinde de climă, în anii ploioşi când debitul creşte râuleţul transportă mult
material aluvial şi formarea teraselor are loc mai intens. Terasele râuleţului se deosebesc de
terasele râurilor mari atât după litologie cât şi după mărime. La formarea teraselor contribuie
materialul local de aceea o mare importanţă o au procesele denudaţionale. Este de menţionat
că slaba dezvoltare a teraselor favorizează dezvoltarea rapidă a ravenelor, vâlcelelor. Satul
Puhoi este situat în zona temperată a globului, cu o climă de tranziţie de la temperat oceanică
la acea temperat continentală.

1.5.1 Factorii climatogeni

Clima se formează sub influenţa a trei categorii de factori: 1.radiativi 2.dinamici 3.fizico-
geografici Teritoriul satului este străbătut de râuleţul Puhoi, care este afluent de stânga al
râului Botna (bazinul Nistrului). Lungimea râuleţului este de 16 km, suprafaţa bazinului
58,8m2. Izvorăşte din partea de Nord a satului la altitudinea de 233 m cu direcţia de scurgere
spre sud-est şi se varsă în râul Botna în apropierea satului Căinari. Înălţimea versanţilor pe
unele sectoare ajunge pînă la 4 m, dar în general adâncimea lor este mică. Versanţii râuleţului
sunt slab dezvoltaţi. Râuleţul formează o vale sub forma de y moderat întortocheată cu o
luncă pe unele sectoare bine dezvoltată. La ieşirea din sat se formează o luncă largă şi se varsă
într-o serie de barine artificiale. O bună parte din lunca râului reprezintă vatra satului. Cele
mai mari niveluri ale apei se înregistrează primăvara când se topesc zăpezile. Vara nivelul
apei scade datorită evaporării, iar după timpurile ploioase se înregistrează o creştere a
nivelului apei, dar pe o perioadă scurtă. Iarna, odată cu prezenţa gerurilor râuleţul îngheaţă.
Toamna şi iarna înlegătură cu reducerea precipitaţiilor atmosferice care parţial sub formă de
zăpadă, nivelul apelor scade simţitor.

Populaţia
1. Evoluţia numerică a populaţiei. Dacă e să vorbim despre primii locuitori ai satului apoi
aceştia au fost rezeşi moldoveni. Cât priveşte familiile concrete care populează vatra, am
întâlnit obstacole serioase la identificarea lor. Pe parcursul perioadei (1950-2006) numărul
populaţiei a sporit de la 3000 la 5560. Valoarea maximă a numărului de locuitori în această
perioadă a fost în anul 1991, începând cu 1992 numărul populaţiei se află în descreştere, fapt
ce este cauzat de diminuarea incontinuă a sporului natural şi prezenţa unui sold migratoriu
negativ. Structura pe vârste şi pe sexe a populaţiei. La ora actuală în structura pe vârste a
populaţiei se observă o tendinţă de reducere a numărului populaţiei în vârstă sub 16 ani şi o
sporire a indicelui respectiv al populaţiei mature. Conform datelor din 2006 în satul Puhoi
erau persoanele cu vârste cuprinse între 0-15 ani – 1478 persoane; cu vârste cuprinse între 16-
61 ani – 1464 persoane, şi peste 62 ani – 860 persoane. Actualmente datorită scăderii ratei
natalităţii şi în primul rând a migraţiei populaţiei tinere din sat la oraş are loc procesul de
îmbătrânire a populaţiei din sat.

1.Caracteristica generală a economiei

Particularităţile istorico-geografice ale dezvoltării economiei. Satul Puhoi dispune de diverse
condiţii şi resurse naturale, de forţă de muncă, de un potenţial tehnico-ştiinţific relativ înalt,
necesare pentru dezvoltarea multor ramuri ale economiei şi în primul rând, a celor de
prelucrare a materiei prime agricole. Însă aceşti factori au influenţat în mod diferenţiat în
diferite perioade asupra nivelului general de dezvoltare economică, a specializării şi
amplasării ramurilor economiei. Conform unor documente din 1874 sătenii aveau în comun
1504 de desetine de pământ, iar unii moşieri deţineau şi ei un număr mare de desetine:
Anastasia Miliniova şi Anna Tanaskaia deţineau 3250 desetine, Constantin Stoianov – 664
desetine, Bubanovskii – 380 desetine, Secidevanda – 320 desetine. În anul 1910 în satul Puhoi
erau 2518 locuitori, care dispuneau de 3174 desetine de pământ. Deci faţă de anul 1874
numărul desetinelor care aparţineau puhoienilor a crescut de 2 ori. În acea perioadă ei cultivau
grâu, orz, ovăz, porumb. Pentru asigurarea familiei cu făina locuitorii Puhoiului măcinau
cerealele lor la moară. În anul 1902 în Puhoi erau 5 mori de vânt, o moară de aburi, o moară
cu benzină. O altă ocupaţie a puhoienilor la începutul secolului XX era pomicultura. Ei
cultivau diferite soiuri de mere (cele mai bune erau merele domneşti), pere, prune, nuci
greceşti, abricoase, caise, cireşe, vişine. O îndeletnicire veche a puhoienilor care se practică şi
azi, era creşterea viţei de vie şi producerea vinurilor. Un mare aport la dezvoltarea producţiei
de vin moldovenesc a contribuit politica guvernului ţarist care a condiţionat la creşterea
cerinţei faţă de vinurile moldoveneşti. În 1958-1959 a fost construit magazinul care duce la
îmbunătăţirea asigurării cu mărfuri de primă necesitate. În 1958 a fost începută electificarea
satului ca în 1965 deja 780 case ale puhoienilor era lumină electrică. În anii 1960-1990 în sat
au fost construite mai multe obiecte importante ca: brutăria, ce asigură cu pâine nu numai
satul Puhoi, ci şi alte sate vecine. În 1977 a fost construită casa de cultură; în 1978 – şcoală cu
3 etaje, 3 grădiniţe de copii, casă de deservire socială, baia, farmacia, o ospătărie, 2 puncte
medicale, oficiul poştal, parc pentru maşini. În pădurea din apropiere în 1967 a fost construită
tabăra de odihnă “Poeniţa”. Industria. Principala ramură a industriei dezvoltată în regiune este
industria alimentară. În cadrul industriei alimentare se evidenţiază industria vinicolă, industria
de panificaţie, industria uleiurilor vegetale, industria berii, industria cărnii. Industria vinicolă
este principala subramură dezvoltată în regiune, care s-a dezvoltat pe baza fabricii de vin
prezente în sat. Fabrica de vin a fost construită în anii 1965-1968 în cadrul colhozului. În
această perioadă fabrica producea o mare cantitate de vin pe baza materiei prime locale. În
august 2000 fabrica este privatizată de o firmă moldo-rusă şi capătă denumirea de “Asconi”.
Odată cu privatizarea, fabrica a fost înzestrată cu utilaje moderne, cu capacităţi de depozitare
şi condiţionare a vinului, au fost create noi locuri de muncă pentru localnici. În prezent fabrica
produce o gamă largă de produse vinicole dintre care se remarcă vinurile seci şi cele dulci. Se
prelucrează materia primă locală, dar şi cea importată din satele din apropiere. În toamna
anului 2006 fabrica a produs 800 tone de vin care a fost îmbuteliat şi transportat pe piaţa
mondială. Până în anul 2006 principala ţară în care erau exportate vinurile era Rusia, în
prezent vinurile fabricii “Asconi” sunt cunoscute într-o serie de ţări ca SUA, Italia, Ungaria,
Cehoslovacia, România. Vinurile “Asconi” au participat la o serie de concursuri din Moldova,
România şi Rusia. Toate aceste reuşite nu ar fi fost existat fără buna înţelegere care există în
colectivul fabricii care este alcătuit din 200 de lucrători. În cadrul fabricii mai este construită
şi o secţie care produce bere, dar în mici cantităţi. Berea este exportată în butelii în
magazinele din apropiere. Industria morăritului este slab dezvoltată. Dacă în trecut localnicii
erau nevoiţi să se deplaseze în satele vecine pentru a măcina făina, în prezent în sat au fost
construite 2 mori mici. Industria de panificaţie este reprezentată de fabrica de pâine “Maria
Guţu”. Fabrica a fost construită în anul 1972 şi producea o mare cantitate de produse de
panificaţie. În anul 2004 fabrica este privatizată de o persoană individuală. În prezent fabrica
acoperă circa 80% din necesarul de pâine a satului şi produce o gamă largă de paste făinoase.
În sat în anii 1994, 1999, 2000 au fost construite 3 oloiniţe care prelucrează materia primă
locală. Ca materie primă este folosită floarea soarelui şi se obţin următoarele produse: ulei
vegetal, srotul, care este folosit în gospodăriile localnicilor sau este exportat. Industria cărnii
este reprezentată de complexul zootehnic din satul vecin Văratic. Acest complex a fost
construit în 1992 de către un proprietar individual în apropiere de fostul complex zootehnic
care ulterior a fost distrus. În acest complex se cresc bovine. În complex se prelucrează
materia primă locală cât şi cea importată din satele din apropiere. Complexul “Valul lui
Traian” produce o gamă largă de mezeluri, conserve din carne şi alte preparate din carne
foarte cunoscute pe piaţa naţională prin calitatea lor.

Cultura
În 1889 pe lângă biserica din sat a fost deschisă o mică şcoală în care făceau carte 29 de
băieţi. Lecţiile le preda preotul Vladimir Olariu. În 1889 învăţător la şcoala din sat devine
Pantelei Ilrtinov, iar în 1903 învăţătoare devine puhoianca Eugenia Cetine. Deşi în următorii
ani numărul elevilor de la şcoală se mărea, totuşi mulţi copii nu frecventau şcoala şi
analfabetismul mai persista. În prezent liceul teoretic Puhoi are o capacitate de 964 locuri,
anul dării în exploatare este 1967. În liceu îşi fac studiile 807 elevi în 33 de clase. Cadrul
didactic este compus din 57 de persoane, personalul tehnic – 23 persoane. În anul 2005 şcoala
a câştigat un proiect moldo-american în urma căruia şcoala a fost supusă unei reparaţii
capitale, şcoala a fost gazificată şi a fost schimbat tot sistemul de încălzire, au fost schimbate
ferestrele şi uşile. Pe teritoriul satului activează trei grădiniţe de copii: Grădiniţa nr.1, care
este alcătuită din două edificii, primul – anul dării în exploatare 1963, cu o capacitate de 60
copii, dar în prezent frecvenţa este de 82 copii, al doilea – anul dării în exploatare 1982, cu o
capacitate de 80 copii, ce nu activează în prezent. Clădirea dată necesită reparaţie capitală.
Din motivul că copiii sunt plasaţi numai într-o clădire, grupele sunt supraîncărcate. Grădiniţa
nr.2, anul dării în exploatare 1973, cu o capacitate de 80 copii, în prezent frecventează
grădiniţa 84 copii. Necesită reparaţie sistemul de încălzire şi reparaţia capitală a acoperişului.
Grădiniţa nr.3, anul dării în exploatare 1964, cu o capacitate de 60 copii, în prezent este
frecventată de 60 copii. E necesar de a construi un gard nou, deoarece actualul este din lemn
şi e putred. Populaţia satului este deservită de 2 biblioteci, anul dării în exploatare 1978, una
pentru cititorii maturi, cealaltă pentru copii, numărul de angajaţi – 5 persoane, dintre care doi
bibliotecari. Fondul de carte constituie 17500 lei, având în vedere cerinţele crescânde ale
cititorilor, fondul de carte necesită completare. Biblioteca este amplasată în sediul casei de
cultură, se încălzeşte cu sobe. O bună parte din tineretul studios pleacă să termine studiile
universitare şi postuniversitare în universităţile din Chişinău sau în universităţile din
România. Cultura. Sfera culturii include instituţiile medicale, căminele culturale, bibliotecile,
cinematografele, biserica. La începutul secolului XX majoritatea populaţiei era neştiutoare de
carte şi unicul focar de cultură şi izvor de hrană spirituală era biserica. În 1813 în satul Puhoi
a fost construită din lemn biserica “Sf.Nicolae”. Biserica care există astăzi a fost construiă din
piatră în 1883. Printre primii slujitori ai acestui lăcaş poate fi menţionat cântareţul Dimitrie
Olaru, care şi-a început serviciul aici prin 1886. În 1904 preot al bisericii este numit Mihail
Friptu, care a activat şi în perioada interbelică. Un alt slujitor a fost şi Vasile Turcanu care a
îndeplinit funcţia de cântăreţ începând cu anul 1913. În timpul puterii sovetice biserica a fost
închisă, localnicii fiind nevoiţi să se deplaseze în satul vecin Ţipala pentru a asculta slujba.
Începând cu 1987, biserica a fost deschisă din nou. Din anul 1989 slujitor al bisericii este
Sârbu Alexei. În prezent biserica se află în reparaţie capitală care se efectuează cu ajutorul
financiar al sătenilor.

1)Biblioteca.

În sat este Casa de Cultură, care a fost construită în anul 1978, capacitatea de 500
locuri. În urma lichidării Cooperativei Agricole de Producţie Puhoi, în anul
1999, clădirea Casei de Cultură, care era într-o stare deplorabilă, a fost
transmisă la bilanţ primăriei. În prezent se efectuează o reparaţie capitală a
Casei de Cultură. În Casa de Cultură a existat un cinematograf, dar în
prezent acesta este distrus. În prezent la Casa de Cultură sunt 6 angajaţi. Tot
în sediul casei de cultură este organizat un club de muzică şi unul de dansuri.
Reţeaua de deservire socială a populaţiei include o gamă destul de variată de
servicii: reparaţia maşinilor, serviciile locativ-comunale, o frizerie, în
apropierea satului este o sTransporturile şi căile de comunicaţie.
Transporturile reprezintă una din ramurile de bază ale economiei şi asigură
deplasarea mărfurilor, a pasagerilor, a legăturilor de producţie ş.a. Satul are
un sistem de transporturi şi o reţea de căi de comunicaţie relativ bine
dezvoltate, dar care este în degradare. Satul are o poziţie geografică
favorabilă în partea centrală a Moldovei în apropiere de capitala ţării,
teritoriul fiind în apropierea multor căi de comunicaţie de importanţă
naţională. Sistemul de transporturi este reprezentat de aproape toate tipurile
principale: auto, prin conducte. Rolul principal după cantitatea de mărfuri
expediate şi după traficul de mărfuri îi revine transportului auto, la fel şi în
transportul de călători. Transportul auto este principalul mijloc de transport
din regiune. În anii ’90 ai secolului trecut parcul de automobile număra peste
200 de autoturisme, 20 de tractoare, 10 combine, 20 autocamioane. În
prezent s-a micşorat numărul de tractoare, autocamioane şi combine. Odată
cu deschiderea hotarelor şi creşterea posibilităţilor cetăţenilor de a călători, a
crescut şi numărul de automobile personale, procurate din Occident, nu
întotdeauna de cea mai bună calitate, care au adăugat noi probleme mediului
înconjurător. În prezent fiecare a treia familie din sat are câte un autoturism.
Satul fiind aşezat în văgăună, drumurile publice locale au mult de suferit din
cauza ploilor, de aceea necesită reparaţii şi o acoperire rigidă. Reparaţia
drumurilor asfaltate se efectuează aproape în fiecare an; lungimea lor pe
teritoriul satului este de 7 km. Satul este străbătut de o stradă asfaltată. Prin
sat trece autostrada care duce spre regiunea de sud-est a Moldovei, la 5 km
de sat este autostrada Chişinău – Tiraspol şi Chişinău – Comrat. În
apropierea satului la 5 km este staţia de cale ferată de la Căinari. Satul se află
la 5 km de staţia de cale ferată Mereni. În apropierea satului la aproximativ
15 km se află aeroportul de la Chişinău. Transportul fluvial nu este dezvoltat
din cauza lipsei în apropiere a râurilor navigabile. Transportul public este
efectuat de 10 autocare care transportă populaţia sătească spre oraş.
Transportul prin conducte este alcătuit din transportul gazoducte şi apeducte.
În anul 2003 a început gazificarea satului. Gazoductul vine dinspre oraşul
Chişinău. În prezent circa 300 de case sunt gazificate, inclusiv şcoala, 2
grădiniţe de copii. O parte din gazoductele principale sunt trasate pe sub
pământ. O parte din gospodăriile satului sunt alimentate cu apă din cele 4
fântâni arteziene existente în sat. Alimentarea cu apă a gospodăriilor s-a
efectuat cu ajutorul financiar al localnicilor. În întregime satul este
electrificat şi în prezent se efectuează lucrări de renovare a reţelei de curent
electric.tatie de alimentare cu benzină.