ANALIZA JUDEȚULUI VRANCEA

PREZENTARE GENERALĂ

CIOBOTARU INGRID-ELENA

PETRE CAMELIA-DANIELA

TARNAUCEANU OANA-ELENA

Planificare Teritoriala

Grupa 213

BUCUREȘTI

2020

1
Cuprins
LOCALIZARE................................................................................................................3

SCURT ISTORIC............................................................................................................5

SCURT ISTORIC VRANCEA.....................................................................................5

SCURT ISTORIC FOCȘANI.......................................................................................6

RELIEFUL.......................................................................................................................7

GEOLOGIE.....................................................................................................................8

RETEAUA HIDROGRAFICA........................................................................................9

REȚEAUA DE DRUMURI ȘI CĂI FERATE..............................................................11

SOLURILE....................................................................................................................13

TURISMUL...................................................................................................................15

BIBLIOGRAFIE............................................................................................................17

2
LOCALIZARE

Fig1. Localizarea județului Vrancea

Vrancea este județ în regiunile istorice Moldova (la nord de râul Milcov) și Muntenia (la sud

de râul Milcov) din România. Județul are o suprafață de 4.863 km², iar reședința este
municipiul Focșani.Principalele cursuri de apă sunt : Siret ( între Adjud și Nămoloasa ),  Șușița,
Putna, Milcov, Râmnicu Sărat (de la Ciorăști până la vărsarea sa în Siret). Cele mai mari altitudini le
dețin vârfurile Lăcăuț (1776 m) și Goru (1784 m).

Județe vecine: la nord-est județul Vaslui, la est județul Galați, la sud-est județul Brăila, la sud județul

Buzău, la vest județul Covasna, la nord județul Bacău.

Județul Vrancea este cuprins între coordonatele geografice 45°23’ și 46°11’ latitudine nordică și
26°23’ și 27°32’ longitudine estică, fiind situat în partea de sud-est a țării, la curbura Carpaților
Orientali.

3
 Focșani este municipiul de reședință al județului Vrancea, la limita între regiunile
istorice Moldova și Muntenia, România, format din localitățile componente Focșani
(reședința), Mândrești-Moldova și Mândrești-Munteni.
Are o populație de 79.315 locuitori.

Este încadrat geografic la 45°42′N 26°13′E, străjuind

partea sud-estică a Carpaților de curbură, la contactul
dintre Câmpia Siretului inferior și dealurile
subcarpatice ce culminează cu Măgura Odobeștilor
(1.001 m). Municipiul Focșani are o suprafață de
54,8 km², ceea ce reprezintă 1% din suprafața județului
Vrancea, fiind o localitate de dimensiune medie.

Fig.2 Amplasarea orașului Focșani în județul Vrancea

Fig. 3 Localizarea orașului Focșani în județul Vrancea

4
SCURT ISTORIC
SCURT ISTORIC VRANCEA
Pentru prima dată denumirea Vrancea (Varancha) este atestată la 2 iulie 1431, într-un
document descoperit de C.C. Giurescu și publicat în 1945 în „Revista Istorică Română” (p. 416),
desemnând Țara împădurită sau Țara Neagră (apud Sava, Sava 2007: 149).

În anul 1968, cu ultima organizare administrativ-teritorială, prin care s-a revenit la vechea
împărțire pe județe, Vrancea și-a recăpătat actualul nume, teritoriul său extinzându-se spre sud și sud-
est prin încorporarea unei părți din fostul raion Râmnicu Sărat (se desființează regiunea Ploiești și
apare județul Buzău) de la care au fost încorporate localitățile: Bălești, Chiojdeni, Ciorăști,
Dumitrești, Jitia, Sihlea, Tâmboiești, Slobozia Bradului și Vintileasca. Alte patru localități au fost
alipite de la județul Bacău: Boghești, Corbița, Homocea și Tănăsoaia. De la raionul Brăila
(fosta regiune Galați) s-au alipit comunele Măicănești și Râmniceni.

Fig.4 Componența actualului județ Vrancea în anul 1930

5
SCURT ISTORIC FOCȘANI
Săpăturile arheologice efectuate în anul 1977 în sudul Focșaniului atestă că vatra actuală a
orașului a fost locuită încă din neolitic, obiectele descoperite aparținând culturii Criș (circa 5000
î.Hr.). Teritoriul pe care se află orașul astăzi a fost puternic afectat de invazia 
goților, hunilor, slavilor, tătarilor.

Hrisov muntean

Primul document în care se vorbește despre existența Focșanilor, este un hrisov muntean, din
30 ianuarie 1575, în care se arată cum Alexandru Vodă din Țara Românească a fost lovit „cu
înșelăciune pe la Focșani” de Ion Vodă cel Viteaz, se referă la o luptă purtată în 1572.

Târg

Până la începutul secolului XVII-lea, Focșaniul era consemnat ca sat, iar după anii 1615-
1620 se menționează denumirea de târg, devenind cu timpul cea mai importantă așezare
între Trotuș și Râmnicu Sărat, aflându-se la confluența drumurilor comerciale ce unesc Țara
Românească cu țările din vestul și estul Europei.

Focșanii Valahiei și Focșanii Moldovei

Pentru că Focșanii se găseau chiar pe granița ce despărțea Moldova de Țara Românească, cu

timpul au apărut două orașe cu același nume: Focșanii Valahiei și Focșanii Moldovei. Pe Ia
anul 1641, un călător străin anonim descria Focșanii ca fiind un oraș mare, „aflat chiar pe granița
Moldovei cu Muntenia, pe care le desparte un pârâu, mai bine zis o baltă, peste care este clădit un
pod de piatră”. Pârâul era de fapt o gârlă creată prin derivarea unei părți din apa Milcovului, care la
început a avut suficientă apă pentru a pune în mișcare o moară, dar care după anul 1831 era aproape
complet colmatată. La 1 ianuarie 1848 a fost suprimată linia vamală între Moldova și Țara
Românească, Focșaniul pierzând astfel funcția de vamă. După alegerea ca domn a lui Alexandru Ioan
Cuza în Principatele Unite, acesta a dat un decret, la 10 iulie 1862, care legifera că „ambele părți ale
orașului Focșani de dincoace și dincolo de Milcov, vor forma în viitor un singur oraș, care va fi
residența județului Putna”. La Focșani a funcționat între anii 1859 și 1862 comisia centrală
însărcinată cu elaborarea legilor comune în Principatele Unite, Curtea de Casație pentru două
Prefecturi (Putna și Râmnicul Sărat), două tribunale, două poliții, două secții ale municipalității.
Perioada dintre Unire și câștigarea independenței cunoaște o mare înflorire.

6
 Fig.5 Hărți Focșani secolul al XIX-lea vs prezent

RELIEFUL
Dispus în trepte dinspre vest spre est, cuprinde Munții Vrancei (cu depresiunile
intramontane Greșu și Lepșa ), Dealurile Subcarpatice și Câmpia Siretului Inferior, mărginită la nord-
est de Podișul Moldovei (Colinele Tutovei) și la sud–est de Câmpia Râmnicului.

Munții Vrancei sunt munți de încrețire , alcătuiți din culmi ce provin din fragmentarea
platformei de eroziune de 1700 m (Goru - 1785 , Lăcăuți – 1777 , Giurgiu – 1720 , Pietrosu – 1672 ,
Zboina Frumoasă – 1657). Dealurile Subcarpatice, depresiunile colinare și dealurile de podiș, cuprind
dealurile înalte vestice (două șiruri între Valea Putnei și Valea Șușiței) depresiuni intradeluroase
(transversal sau de-a lungul văilor Șușiței, Putnei și Milcovului, precum și la cumpăna apelor între
bazinul Milcovului și Râmnei), dealurile înalte Măgura Odobeștilor – 966 m), glacisul subcarpatic,
care face legătura între Dealurile Subcarpatice. Câmpia Siretului Inferior și Câmpia Râmnicului, se
înclină spre est până la altitudinea de 20 m, la confluența Râmnicului Sărat cu Siretul . Câmpia
Siretului reprezintă treapta cea mai de jos de pe teritoriul județului și se intinde între glacisul
subcarpatic și râul Siret, cu suprafața înclinată de la vest la est și altitudinea cuprinsă între 20 m și 125
m.

Câmpia înaltă situată între glacis și o linie ce trece pe la Mărășești, Vânători, Milcovul,

Tătăranu, Râmniceni și la est de Ciorăsti, are o altitudine de 70 m în nord și 35 m în sud. Ea are
aspectul unei suprafețe netede, ușor învălurită datorită prezenței unor conuri aluvionare între care
câmpia formează depresiuni locale, cu exces de umiditate (bolta Voetin, Lacul Negru, aria de la est de
Căiata) datorate adâncimii reduse la care se află stratul de apă.

7
 La nord de Valea Șușiței, aspectul câmpiei reprezintă forma unei prisme în trepte ce coboară
catre Lunca Siretului, iar în apropierea Adjudului, la terasele Siretului se adaugă cele ale Trotușului.

Câmpia joasă se întinde pe linia Mărășești, Vînători, Tătăranu, Râmniceni și de la est

de Ciorăști până la albia Siretului, altitudinea ei fiind de 35–50 m în partea de nord și de 20–30 m în
cea de sud. Este caracterizată printr-o suprafață relativ netedă, înclinată în aceeași direcție de scurgere
a Siretului și este traversată de numeroase albii, meandre și depresiuni cu exces de umiditate, separate
între ele prin grinduri teșite.

Fig.6 Relieful din județul Vrancei

GEOLOGIE
Din punct de vedere geologic, zona județului Vrancea aparține platformei Moesice, alcătuită
din două etaje structurale: unul inferior ce corespunde fundamentului cristalin și unul superior ce
corespunde cuverturii sedimentare. Șisturile cristaline, împreună cu o parte din învelișul lor
sedimentar sunt străpunse de roci eruptive în cea mai mare parte acide (porfire) și de roci bazice.

8
Fundamentul de șisturi cristaline este de vârstă mai veche decât Ordovicianul, probabil Precambrian.
Cuvertura sedimentară din Platforma Moesica incepe cu Silurianul și se termină cu Cuaternarul.

Prin lacune cu caracter regional, sedimentele s-au separat în mai multe cicluri de sedimente
după erele geologice în care s-au depus de la Ordovician - Carbonifer până la Cuaternar. Partea
bazală a Cuaternarului este reprezentată de pietrișuri, nisipuri și lentile argiloase, rezultat al depunerii
materialului transportat de vastele conuri de dejecție din zona carpatică de curbură. Peste acestea este
suprapus relieful caracteristic depozitelor fostelor albii respectiv pietrișuri și nisipuri cu grosimi
cuprinse între 3 si 7 m în zona de câmpie. După migrarea albiilor, aceste sedimente au fost acoperite
de depozite loessoide de natură deluvială-proluvială cu grosimi cuprinse între 2 și 8 m.

Am încercat să fac o hartă mult mai clară doar că datele mele erau eronate doar pe județul
Vrancea.

Fig.7 Harta geologica – Vrancea

9
RETEAUA HIDROGRAFICA
Rețeaua hidrografică a județului Vrancea măsoară 1756 Km cursuri de apă codificate cu
următoarele subbazine hidrografice principale:

1. Subbazinul Siret, 1.230 Suprafața km²

2. Subbazinul Trotuș, 130 Suprafața km²
3. Subbazinul Putna, 2.480 Suprafața km²
4. Subbazinul Râmnicu Sărat, 673 Suprafața km²

Total: 4.513 km²

Fig.8 Rețeaua hidrografică din Vrancea

10
REȚEAUA DE DRUMURI ȘI CĂI FERATE

Fig.9 Rețeaua rutieră Vrancea

Județul Vrancea este traversat de drumul european E85 (drumul național DN2 care face

legătura rutieră cu Bacău, Roman și Suceava (spre nord) și cu Buzău, București și Giurgiu (spre sud).

Fig.10 Principalele drumuri care străbat orașul Focșani

Calea ferată care trece prin Focșani

11
În ceea ce privește Focșaniu, rețeaua de comunicații este dispusă radial, accesul în oraș făcându-se
prin șase porți de intrare:

 dinspre sud pe E85 (DN2) din direcția București-Buzău prin Bariera București;

 dinspre est, pe DN23 din direcția Brăila-Galați prin Bariera Brăilei și Galați;
 dinspre est, pe DJ 204D din direcția Suraia prin Bariera Galați–Suraia;
 dinspre nord, pe E85 din direcția Suceava–Bacău-Mărășești sau Iași-Vaslui-Tecuci prin Bariera
Mărășești și pe DJ 204E și DJ 209 din direcția Petrești și Vânători;
 dinspre vest, pe DN2D prin Bariera Drumul Vrancei-Odobești din direcția Târgu Secuiesc–
Vidra–Bolotești–Drumul Vrancei sau pe DJ 205C din direcția Vidra-Bolotești–Odobești–Focșani;
 dinspre est, pe DN2M din directia Andreiașu de jos;
 dinspre sud, pe DC 141 prin Bariera Cotești din direcția comunei Câmpineanca.

Fig. 11
Rețeaua

feroviară Vrancea

De asemenea, județul este traversat de magistrala feroviară CFR 500 (București-Suceava).

12
 Fig.12 Infrastructura tehnică din județul Vrancea

SOLURILE

Judeţul Vrancea are o cuvertură de soluri foarte variată şi complexă, datorită diversităţii
condiţiilor geografice. În Câmpia Siretului, ele sunt constituite din cernoziomuri levigate şi compacte,
precum şi cernoziomuri freatice-umede levigate, ce ocupă partea mai joasă a câmpiei înalte. O
caracteristică pentru câmpia joasă şi luncile râurilor este existenţa solurilor aluvionare cu carbonaţi.
Glacisul subcarpatic şi dealurile înalte estice sunt acoperite cu soluri brune-gălbui, soluri brune tinere
de grohotişuri. În văile principale se găsesc soluri aluvionare nisipoase crude, necarbonate,
superficiale, poduri de terase cu soluri brune de pădure, soluri luto-nisipoase, luto-argiloase sau brune
podzolite cu pseudoglei.

13
 Culmile dealurilor din partea înaltă a depresiunii şi culmile dealurilor sud-estice, unde
procesul de eroziune este foarte activ, au un înveliş de soluri brune, brune-gălbui tipice şi divers
podzolite, în mare parte cu caracter scheletic. În regiunea dealurilor înalte vestice, terenurile sunt
acoperite cu soluri brune, brun-gălbui tipice şi brun-gălbui crude superficiale, cu soluri brune în
diferite stadii de eroziune. Pe suprafeţe întinse apar : roca de bază şi materialele de pantă. În
depresiunile submontane, pe podurile teraselor, predomină solurile brune tipice, mai uşor podzolite
sau pseudogleizate. Solurile ce acoperă suprafeţele luncilor sunt superficiale şi scheletice, în părţile
mai stabile tinzând către un sol brun.

Culmile muntoase mai joase au un înveliş de soluri montane brune de pădure, predominant
uşoare, sau predominant grele, în funcţie de roca parentală, formată din soluri montane brune de
pădure, precum şi din soluri montane podzolice şi din podzoluri. Culmile montane mai înalte au
soluri montane brune acide podzolice, podzoluri humio-feruginoase, humus brut şi podzoluri
turboase.

Cu excepţia regiunilor de câmpie, ce se încadrează în domeniul silvostepei, vegetaţia judeţului

Vrancea aparţine în întregime zonei de pădure. Culmile Vrancei sunt acoperite cu molidişuri pure,
înconjurate, la exterior, de un brâu de brădet pur şi în amestec. Din loc în loc, în porţiunile cele mai
înalte, pădurea face loc unor rarişti de molid, ienupăr şi pajişti montane. Culmile muntoase mai joase,
ca şi partea dealurilor în alte vestice, sunt acoperite cu făgete montane pure sau în amestec. În
regiunea dealurilor subcarpatice, pădurea s-a păstrat pe culmile plate şi în porţiunea superioară a
versanţilor, fiind constituită din făgete, făgete-gorunete, gorunete-făgete şi şleauri de deal. În
depresiuni apare stejărişul de talie pitică, petice şi porţiuni de făgete montane pure şi de amestec. În
zona dealurilor Tutovei, interfluviile sunt acoperite, din loc în loc, de gorunete, iar în regiunea de
câmpie apar insule de păduri cu stejar pedunculat. Pajiştile ocupă o bună parte a teritoriului de pe care
pădurea a fost defrişată.

14
Fig.13 Solurile din județul Vrancea

15
TURISMUL

Vrancea are un peisaj pitoresc, în care sunt ocrotite monumente ale naturii de o frumuseţe
aparte: Parcul Natural Putna Vrancea, Cascada Putnei, Rezervaţia Naturală Cheile Tişiţei, Focul Viu
de la Andreiaşu de Jos, Căldările Zăbalei, Cascada Mișina de la Nistorești, Lacul Negru din Cheile
Nărujei, Groapa cu Pini de la Tulnici, Muntele Goru. Vrancea are un relief remarcabil de variat, cu o
reprezentare echilibrată a tuturor formelor de relief şi cu o specificitate judeţeană dată de existenţa
unei depresiuni intra-deluroase înalte, bine irigate de bazinul Putnei cu afluenţii săi.

Mausoleele de la Mărăşti, Mărăşeşti şi Soveja, sau Casa memorială ”Moş Ion Roată” din

Cîmpuri, Casa Tudorei Vrâncioaia de la Bîrseşti, vorbesc despre istoria și legendele acestui ţinut.

Vrancea pastorală este şi în prezent deţinătoarea meşteşugurilor populare tradiţionale:

oieritul, caşul afumat, cioplitul lemnului (mica dogărie, tiparele şi păpuşarele de caş, troiţele,
obiectele gospodăreşti), olăritul, ţesutul pânzei, stofei, ştergarelor şi confecţionarea (cusutul, brodatul)
portului popular vrâncenesc, făuritorii de instrumente populare (fluier, caval, trişcă, cimpoi, bucium,
ocarină) din Nereju, Nistoreşti, Spulber şi a autenticelor măşti tradiţionale din Nereju, Năruja,
Vintileasca, prelucrarea artistică a răchitei și papurei la Suraia.

Județul Vrancea este renumit pentru meşteşugul vinului și pentru că deține excelente soiuri
autohtone, reunite într-o salbă de podgorii şi crame renumite: Coteşti, Jariştea, Odobeşti şi Panciu, cu
al său vestit vin spumant,  aflate pe “Drumul Podgoriilor Vrâncene”.

Vrâncenii ştiu să muncească, dar şi să se bucure în zilele de sărbatoare, cel mai bun prilej fiind
culesul viilor. În luna octombrie a fiecărui an, vrâncenii îşi primesc oaspeţii la Festivalul Internaţional
al Viei şi Vinului “Bachus”, cel mai important eveniment de profil din România, ocazie numai bună
de a gusta câte un pocal din vinurile vrâncene alese.

Ajunși în municipiul Focșani, puteți să vă rezervaţi un loc în loja Teatrului Municipal “Mr.
Gh. Pastia”, la Ateneul Popular “Mr. Gh. Pastia” sau la Ansamblul folcloric “Ţara Vrancei”, pentru a
urmări un spectacol de teatru, un concert cameral sau un spectacol folcloric, pentru a vă întregi
imaginea culturală şi istorică despre Vrancea de astăzi.

16
Fig.14 Zonele turistice din Vrancea

17
BIBLIOGRAFIE
http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Judeţul_Vrancea#Soluri.2C_flor.C4.83_.C5.9Fi_faun.C4.83

https://ro.wikipedia.org/wiki/Județul_Vrancea

https://cjvrancea.ro/descopera_vrancea/turism/

18