GEOGRAFIA

ROMÂNIEI
(inceputuri!?)
1. Regiune şi istoricul regiunii

Gografia defineste regiuni naturale complexe sau

regiuni pe tipuri de elemente geografice naturale
(regiuni geomorfologice, climatice, biogeografice,
pedologice ş.a.) şi regionări privind elementele de
geografia umană sau regionări în scopul amenajării
unui teritoriul cu viziunea spre o dezvoltare durabila
(administrativă, regiuni de dezvoltare ş.a.)

Tipologia regionării, dependentă de factori

existenţi:
- naturali (factorii de mediu),
- economici (datorită pătrunderii antropicului în
mediul natural),
- sociali (cu precădere cel etnic, religios şi
cultural),
- tehnologici,
- geopolitici.
 2. Caracteristici generale
- a regiona înseamnă a împărţi un teritoriu, un continent, o ţară, etc. în unităţi şi
subunităţi subordonate, din ce în ce mai mici;
- regionarea fizico-geografică înseamnă: depistarea, conturarea, nominalizarea şi
ierarhizarea taxonomică a unităţilor subalterne, de diferite grade, existente real într-
un teritoriu al suprafeţei terestre;
- regionarea se finalizează prin hărţi ale regionării, cu o legendă structurată
într-o scară taxonomică ce indică mărimea unităţilor (domeniu, regiune şi unitate);

A. Principiile de bază ale regionării: B. Operaţiunile de regionare :

- obiectivitatea şi unicitatea
- omogenietatea,
- geneza comună,
- funcţionalităţi comune sau
complementare,
- integralitatea şi subordonarea,
- comparaţia sau echivalenţa.
- analiza spaţială,
- depistarea discontinuităţile,
- se conturează unităţi,
- regionări parţiale,
- posibilitatea conturării unor grupări de unităţi
- se numesc unităţile,
- codificarea unităţilor,
- textul.
 Regiuni geomorfologice
IX-Subcarpaţii;
I-Carpaţii Orientali;
X-Podişul Mehedinţi;
II-Carpaţii de Curbură;
XI-Podişul Getic;
III-Carpaţii Meridionali;
XII-Podişul Moldovei;
IV-Carpaţii Banatului;
XIII-Câmpia Banato-Crişană;
V-Carpaţii Apuseni;
XIV-Câmpia Română;
VI-Depresiunea Transilvaniei;
XV-Podişul Dobrogei;
VII-Dealurile Crişanei;
XVI-Câmpia deltaică şi lagunară a Dobrogei;
VIII-Dealurile Banatului;
XVII-Platforma continentală Română).
Regiunile geografice
1 - Carpaţii (Orientali, ai Curburii, Meridionali, Banatului, Apuseni);
2 - Depresiunea (colinară) a Transilvaniei;
3 -Subcarpaţii (Moldovei, de Curbură, Getici);
4 - Delurile de Vest;
5 - Podişul Moldovei;
6 - Podişul Dobrogei;
7 - Podişul Getic;
8 - Podişul Mehedinţi;
9 - Câmpia Română;
10 - Câmpia de Vest;
11 - Delta Dunării, litoralul şi platforma continentală a Mării Negre.
 Regiunile climatice
Climatic regionarea se materializează prin influenţele externe dominante într-un
anumit teritoriu, la care se pot adăuga şi regiunile locale cu caracteristici proprii.
În România sunt cunoscute 6 regiuni cu influenţe externe şi una carpatică:
- vestică şi transilvană;
- bucovineană;
- bănăţeano-olteană;
- sudică de interferenţă;
- pontică;
- montană.
Regionarea hidrografică
Pe grupe/sisteme bazinale:
- grupa râurilor nordice (afluenţii Tisei superioare – Vişeu, Iza, Săpânţa),
- grupa râurilor vestice (Someş, Crasna, Barcău, Crişuri, Mureş),
- grupa râurilor sud-vestice (Aranca, Bega, Timişul, Bârzava),
- grupa râurilor sudice (Cerca, Topolniţa, Jiu, Olt, Argeş, Ialomiţa, Buzău),
- grupa râurilor estice (Siret, Prut),
-grupa râurilor dobrogene (danubiene-Topolog, Pecineaga; maritime-Teliţa,Taiţa, Slava,
Casimcea).

Pe marilor bazine hidrografice (cumpenele de ape), de exemplu: Siret, Prut, Olt, Mureş,
Someş, Ialomiţa ş.a
Regionarea biogeografică

Biogeografic este extrem de complex de realizat o regionare, aceasta în

general depinde de latitudine:
- zonalitate: zona stepei; zona silvostepei; zona nemorală a stejarilor);
- etajare: etajul de foioase/nemoral; etajul molidului/boreal; etajul
tufărişurilor şi rariştilor/subalpin; etajul pajiştilor scunde şi al tufărişurilor
pitice/alpin
Regiuni floristice
- central-europene, în Carpaţi şi în partea central-nordică a Moldovei;
- mediteraneană, sudul ţării din Banat şi până în Bălţile Dunării;
- ponto-caspică, Bărăgan, Câmpia Galaţiului şi Dobrogea)
Regiuni geobotanice (carpatică, estică, sud-estică, sudică şi vestică).
Regionarea pedogeografică

Regionarea pedogeografică ţine cont de sol, care trebuie privit în interrelaţiile sale
cu ceilalţi factori ai mediului geografic şi nu în ultimul rând cu potenţialul său
productiv.
- 5 regiuni (carpatică, transilvană, banato-crişană, dunăreano-pontică şi moldavă);
- 8 domeni (după clasele de sol predominante);
- 58 subdomenii (după tipurile predominante de sol);
- 82 districte (după localizarea geografică).

sau

- 2 domenii şi pe mai multe unităţi.

Primul domeniu este cel al câmpiilor şi dealurilor cu unitatea banato-someşană (cu
Câmpia şi Dealurile de Vest), unitatea danubiano-getică (Câmpia Română până în
dreptul Bucureştiului şi Podişul Getic), unitatea danubiano-pontică (Câmpia Română
de est, Bălţile şi Delta Dunării şi Podişul Dobrogei), unitatea transilvană (Depresiunea
colinară a Transilvaniei), unitatea subcarpatică (Subcarpaţii Getici, Curburii,
Moldovei). Cel de-al doilea domeniu este cele montan în care sunt incluşi Carpaţii
Orientali, Curburii, Meridionali, Banatului, Apuseni.
Regionare administrativ-teritorială a fost elaborată în general pentru a crea o
oarecare stabilitate şi autonomie economico-socială dar cu interdependenţe şi
conexiuni directe între judeţe.

- în anul 1938 (România Mare) erau 10 ţinuturi

care cuprindeau 71 de judeţe,
- în 1952 (România postbelică) număra 16
regiuni şi 198 de raioana,
- în 1966 existau 16 regiuni şi 150 de raioane,
- în 1968 existau 39 de judeţe şi un oraş cu
regim de judeţ,
- 1981 erau 40 de judeţe şi un oraş asimilat
judeţului,
- în 2003 sunt prezente 41 judeţe şi Municipiul
Bucureşti

Suprafaţa medie a judeţelor este de 5675,6 kmp, iar cele mai întins
judeţ este Timiş cu 8697,7 kmp, iar cel mai redus Ilfov cu 1583 kmp,
dar fără Bucureşti care are o suprafaţă de 238 kmp.
După numărul de locuitori, care este variabil în timp, mai ales după
1989 când migraţia şi sodul natural s-au modificat radical şi prezintă o
dinamică activă, Covasna este cel mai mic cu 222274 locuitori, iar cel
mai mare este Prahova cu 829224 locuitori, iar Bucureştiul deţinea
1926334 locuitori (2004).
Regiunile de dezvoltare sunt grupări de judeţe care nu au caracter
administrativ ci numai rol de planificare în dezvoltarea regională a României.

Nord - Est
(suprafaþa în km ºi 36850 km
8 regiuni de dezvoltare: 50 0 50 100km LEGENDA numãrul de oraºe)
32oraºe

- de Nord-Est (Suceava, Botoşani,

Sud-Est
35762 km 33oraºe
Satu Botoºani
Neamţ, Iaşi, Vaslui), Satu
Mare
Maramureº Suceava
Botoºani
Sud
34453 km 43oraºe
Baia Mare
- de Sud-Est (Brăila, Buzău, Constanţa, Mare
Sãlaj
Bistriþa-
Nãsãud
Suceava
Iaºi
Sud - Vest
29212 km 32oraºe
Oradea Iaº i
Galaţi, Tulcea, Vrancea), Bihor
Zalãu
Cluj Bistriþa
Neamþ Vest
32034 km 36oraºe
Piatra Neamþ
- de Sud (Argeş, Călăraş, Dâmboviţa, Arad
Cluj-Napoca
Mureº
Harghita Bacãu
Vaslui
Nord - Vest
34159 km 35oraºe
Vaslui
Giurgiu, Ialomiţa, Prahova, Teleorman),
Târgu Mureº Miercurea
Alba Bacãu
Arad Alb a-Iulia Ciu c Centru
34100 km 100 oraºe
- de Sud-Vest (Dolj, Gorj, Mehedinţi, Timiº oara
Timiº
Deva
Sibiu
Braºov
Covasna
Sfânt u- Vrancea Galaþi
Gheorghe Bucureºti
Hunedoara Sibiu 1821 km 2 oraºe
Olt, Vâlcea), Reºiþa
Braºov
Buzãu
Focºani Galaþi

Argeº
- de Vest (Timişoara, Arad, Caraş-
Râmnicu Brãia
Caraº- Târgu Jiu Vâlcea Prahova Tulcea
Severin Piteºti Târgoviºte
Buzãu Brãila Tulcea
Gorj Vâlcea Ploieºti
Severin, Hunedoara), Drobeta-
Turnu Dâmboviþa Ialomiþa Slobozia

- de Nord-Vest (Bihor, Bistriţa-Năsăud,

Severin Bucureºti
Mehedinþi
Slatina Cãlãraºi Constanþa
Cãlãraºi
Cluj, Maramureş, Satu-Mare, Sălaj),
Cra iova Olt Giurgiu
Total (1997) Constanþa
Dolj Alexandria Giurgiu
238391 km2 262 oraºe
- Centru (Alba, Braşov, Covasna, Teleorman

Harghita, Mureş, Sibiu)

- Bucureşti (Ilfov şi Bucureşti). Gruparea judeþelor pe regiuni statistice
(1997)
Regionarea turistică se bazezează, pe componentele naturale, definitorii în
structura peisagistică şi a resurselor turistice şi care polarizează activitatea turistică
din ţară.
În România se disting:
- 4 regiuni (Carpaţii, Dealurile şi Podişurile, Câmpia şi dealurile joase, Litoralul);
- 10 subregiuni (Carpaţii Orientali; Carpaţii Meridional; Munţii Banatului; Munţii
Apuseni; Dealurile subcarpaţice; Dealurile de podiş; Câmpia Română; Câmpia şi
Dealurile de Vest; Delta Dunării; Litoralul)
Regionare de tip UE
Regiunile transfrontaliere denumite şi euroregiuni
- Carpatică (1993) în care participă 5 ţări (România, Polonia, Slovacia, Ungaria şi Ucraina);
- Dunăre-Criş-Tisa-Mureş (1997) cu 3 ţări participante (România, Serbia şi Ungaria);
- Dunărea de Jos (1998) cu trei ţări participante (România, Republica Moldova şi Ucraina);
- Prutul Superior (2000) cu trei ţări participante (România, Republica Moldova şi Ucraina);
- Giurgiu-Ruse (2001) cu două ţări participante (România şi Bulgaria);
- Asociaţia de colaborare transfrontalieră Dunărea 21 (2002) cu trei ţări participante (România,
Serbia şi Bulgaria);
- Danubius (2002) cu două ţări participante (România şi Bulgaria);
- Siret-Prut-Nistru (2002) cu două ţări participante (România şi Republica Moldova);
- Dunărea de Sud (2002) cu două ţări participante (România şi Bulgaria);
- Bihor-Hajdu-Bihar (2002) cu două ţări participante (România şi Ungaria);
- Dunăre-Dobrogea (2002) cu două ţări participante (România şi Bulgaria);

Regionări geopolitice le nivel continental şi global

Globalizarea sau mondializarea economică poate determina o redefinire a
teritoriilor (favorizate sau defavorizate) mai mult pe criterii politice şi
sociale, denumite ansambluri economice şi geopolitice mondiale.
Regiunile geobotanice ale României
Grupele hidrografice ale României
Regiuni pedogeografice
Regiuni pedogeografice
Bazinele hidrografice ale României
Uniunea Europeană
Tipuri genetice generale de câmpii: câmpii fluvio-lacustre, câmpii fluvio-marine, câmpii
litorale şi platforme de abraziune
- Câmpia de Vest: de glacis, piemontane terasate, piemontan terminale, de terase, de podiş
peneplenizat, de subsidenţă, câmpii-conuri;
- Câmpia Română: piemontane vechi getice, piemontane cu strate de Frăteşti, piemontane
subcarpatice, piemontan-terminale, de glacis subcarpatic, de glacis
premoldav, de glacis-piemontan predobogean, de terase, de subsidenţă,
de tip bălţi dunărene vechi/tabulare, de tip baltă actuală, de terase cu
nisipuri;

- Delta Dunării: fluviatilă,

Fluvio-maritimă;

- Câmpia litorală;

- Platforma de
abraziune.
 Unităţile (regiunile) morfostructurale

Unităţile de platformă: Podişul Moldovei, Câmpia Română, Podişul Getic, Podişul Getic,
Delta Dunării.

Unităţile de orogen: Carpaţii (cristaino-mezozoice, subunităţile flişului, subunităţile

sedimentaro-vulcanice, neovulcanice, subunităţile depresiunilor
intramontane), Subcarpaţii.

Unităţile intermediare:
Depresiunea intercarpatică
a Transilvaniei, Câmpia de Vest
şi Dealurile de Vest.
 Tipurile şi subtipurile de relief

Tipuri şi subtipuri de munţi:

- după stitul morfoectnic (1908, Emm. de Martonne): alpin, jurasic, transilvan;
- după stilul morftectonic (1981, Gr. Posea et. all): carpato-hercinic, carpato-alpin,
alpino-hercinic, munţii vulcanici plus Măcinul;
- după mecanismul de formare: subducţie, obducţie şi coliziune;
- în funcţie de modelarea externă;
- după altitudine;
- după harta geomorfologică 1:400000 (Posea Gr., Badea L., 1980)
Regiunile geomorfologice din România
Harta geologică a României
Regiunile fizico-geografice ale România
Structura în plăci a teritriului României
- vestică şi transilvană;
- bucovineană;
- bănăţeano-olteană;
- sudică de interferenţă;
- pontică;
- montană.