Mangementul învățării și

dezvoltare personală
Bază de discuție pentru curs
 Tematică și timp
Curs 1: Învățarea umană. Abordări, definirii și perspective– 2h

Curs 2: Teorii și modele privind învățarea umană. Partea I– 2h

Curs 3: Teorii și modele privind învățarea umană. Partea a II-a– 2h

Curs 4: Învățare și dezvoltare. Discuții și deschideri – 2h

Curs 5: Învățarea eficientă. Strategii și tehnici de învățare eficientă.

Modalități de realizare corectă a unei lucrări academice
(referate, eseuri, recenzii) – 2h

Curs 6: Managementul învățării – componentă a managementului

propriei persoane - 2h

Curs 7: Învățarea în școală. Premise pedagogice ale facilitării unei

învățări școlare/academice eficiente- 2h
 Cerințe de evaluare

Realizarea unei demonstrații psihopedagogice de

utilizare a unei strategii de învățare eficientă, în cadrul
seminarului – 40% din nota finală

Colocviu – 60% din nota finală

Realizarea unui material-suport scris care sa ateste

pregatirea în vederea realizării sarcinii de seminar –
condiție de intrare în examen
 Sugestii bibliografice
Illeris, K. (coord.)(2014). Teorii contemporane ale
învățării. București: Editura Trei
Mureșan, P. (1990). Învățarea rapidă și eficientă.
București: editura Ceres
Negovan, V. (2013). Psihologia învățării. Forme, strategii
și stil. București: Editura Universitară
Negreț-Doridor, I., Pânișoară, I-O. (2008). Știința învățării.
De la teorie la practică. Iași: Polirom
Sălăvăstru, D. (2009). Psihologia învățării. Teorii și
aplicații educaționale. Iași: Polirom
Siebert, H. (2001). Învățarea autodirijată și consilierea
pentru învățare. Iași: Institutul European
 Curs 1: Ce este învățarea?

Învățarea= proces formativ care presupune:

 achiziția de noi cunoștințe, valori, comportamente,
deprinderi și abilități, ca urmare directă a experienței,
 o schimbare relativ durabilă în conduita individului,
ca rezultat al achiziției internalizate și valorificate.

o Învățarea= activitate esențială ce implică modificarea

plastică a comportamentului individului în urma
confruntării cu mediul (experiență)
 Abordări clasice ale învățării
Învățarea, ca asociere între stimul și răspuns
(abordarea asociaționistă)

Învățarea, ca procesare de informații (abordarea

cognitivistă)

Învățarea, ca și construcție de semnificații (abordarea

constructivistă)

Învățarea, ca activitate centrată pe nevoile celui care

învață (abordarea umanistă)

Învățarea, ca sinteză a interacțiunilor persoană-mediu-

comportament (abordarea social-cognitivă)
Perspective asupra învățării (apud Huitt, 2004 )
Cum se produce învățarea?
Ce presupune învățarea?
 Forme ale învățării
Învățare instrumentală și învățare comunicațională (Habermas, 1981): control al
performanței și semnificație în relație

După criteriul aria activității psihice în care se produce învățarea (Sălăvăstru, 2009):
 Învățare perceptivă – achiziția și dezvoltarea abilităților de percepere a
mediului;
 Învățare motorie – achiziția deprinderilor de mișcare simple sau complexe;
 Învățare verbală – formarea și îmbogățirea vocabularului, însușirea limbii;
 Învățarea conceptelor – formarea abilităților de a categoriza și a clasifica

o După criteriul intenționalității:

 Învățare intenționată - sistematică, (auto)dirijată
 Învățare neintenționată – latentă, emerge spontan din experiență
 Ce rezultă în urma învățării?
Produsele învățării:
 Cunoștințe:
 declarative – informații despre fapte sau stări de fapt
 procedurale - referitoare la operații și acțiuni desfășurate în
virtutea unui scop (reguli, proceduri)
 condiționale – referitoare la strategii și la modalitățile de
adecvare a acestora la situațiile întâlnite
 Deprinderi: configurații de operații și/sau mișcări care duc la
îndeplinirea unor acțiuni simple sau complexe. Ex: D.motorii,
intelectuale
 Abilități: modalități rafinate (prin exercițiu și reflecție) de
îndeplinire a unor sarcini specifice sau activități mai generale
 Atitudini: moduri interne de raportare cognitivă, afectivă și
comportamentală la aspecte ale mediului (natural, social, cultural,
etc.). Ex. Atitudini față de: sine, ceilalți, activitate, natură
 Curs 2: Teorii și modele privind
învățarea umană
Ce este o teorie?
O teorie = o explicație sistematizată într-o construcție
conceptuală privind aspecte ale cunoașterii într-un
anumit domeniu

Ce este un model?
Un model = o construcție teoretică sau materială, care
descrie procesul sau aspectele cunoașterii explicate
prin teorie

În ceea ce privește învățarea – ”teoria explică procesul, iar

modelul îl descrie” (Nicola, 1996, p.126)
Învățare-dezvoltare
Care este relația
ereditate-mediu, în
dezvoltare? (Nature vs.
Nurture)

Depinde dezvoltarea de
implicarea activă a
individului sau
dezvoltarea este
independentă de
activitatea individului?
 Teorii ale învățării
Teoriile asociaționiste ale învățării (învățarea =
S-R):
Asociere prin contiguitate (vecinătate temporală a
stimulului condiționat cu cel necondiționat)
Asociere prin întărire (legătura S-R se formează pe
baza consecințelor acesteia)

Teorii cognitive ale învățării (învățarea depinde

de procesele cognitive și afectiv-motivaționale ale
individului):
Funcționalism
Gestaltism
 Teorii ale învățării
Teorii constructiviste ale învățării:
Constructivismul genetic al lui Piaget
Socioconstructivismul lui Bruner

Teorii socioculturale ale învățării:

Teoria socioculturală a lui Vîgotski
Teoria formării operațiilor mintale a lui Galperin

Teoriile învățării sociale (învățarea se produce prin

interacțiunea dintre mediul social și individ):
Teoria învățării prin modelare a lui Bandura
Teoria localizării controlului a lui Rotter
 Teorii ale învățării
Teorii umaniste
ale învățării

Teoria
experiențială a
învățării

Teoria
prelucrării
informației
 Modele asociaționiste ale învățării
Asocierea prin contiguitate
 Învățarea se produce în
momentul în care un stimul
condiționat se asociază,
prin apropiere temporală,
cu stimul necondiționat
 Ex: Câinele învață să
saliveze la aprinderea unei
lumini; Micul Albert învață
se se teamă de un șoricel
alb
 Reprezentanți: Ivan Pavlov,
John B. Watson
 Modele asociaționiste ale învățării
Asocierea prin întăriere
 Învățarea se produce ca urmare a
unei asocieri întărite
 Întăririle (recompense sau
pedepse) duc la creșterea
probabilității de repetare sau
stingere a unui comportament
 Conexionismul lui Thorndike:
 Învățarea se produce prin încercare
și eroare;
 Învățarea necesită exercițiu;
 Învățarea este mai trainică în
prezența recompensei; pedeapsa
stinge un comportament;
 Legea pregătirii în vederea acțiunii
(învățării)
 Modele asociaționiste ale învățării
Asocierea prin întăriere
 Condiționarea operantă a lui
Skinner:
 Învățarea se produce prin
comportament operant
(caută, activ, întărirea)
 Învățarea necesită programe
de întărire, utilizând:
 Un interval de întărire
 O rată de întărire
 Învățarea este mai ușor de
controlat prin administrarea de
întăriri pozitive, decât prin
pedepse.
Modelul gestaltist al învățării
Procesele cognitive și experiența
anterioară intervin în medierea dintre
acțiunea mediului și reacția
individului.

La baza procesului de învățare stă

ordonarea, configurarea, gruparea
elementelor situațiilor-problemă, într-
o ”formă bună” (gestalt)

Învățarea presupune insight, în

sensul înțelegerii legăturii dintre
elementele situației- problemă, prin
reconfigurarea acestora  găsirea
bruscă a soluției

Abordare de factură fenomenologică

 interes asupra structurii
experienței și conștiinței

Reprezentanți: Kohler, Wertheimer,

Kofka.
Modele constructiviste ale
învățării
Învățarea = construcție activă a cunoașterii

Învățarea presupune o configurare mintală personalizată a

experienței individului cu mediul

Constructivismul:
 Exogen
- cel care învață este un procesator activ de informație,
construind în for intern o reprezentare a lumii așa cum este
ea în realitate;
- Modelul ACT-R a lui Anderson: învățarea se poate realiza
fără cunoștințe prealabile, doar prin folosirea exemplelor.
 Endogen (Genetic) – bazat pe teza lui Piaget asupra
dezvoltării cognitive
Constructivismul lui Jean Piaget