GEOGRAFIA ROMANIEI

HIDROGRAFIA
 CARACTERE GENERALE ALE APELOR DIN
ROMÂNIA
• varietatea resurselor de apă : ape curgătoare (5000),
lacuri(3400), ape subterane(peste 2000 de izvoare şi
zăcăminte de ape minerale), ape maritime;
• volumul mare de apă al României: 77,4 km³/an;
• unitatea apelor României dată de configuraţia
reliefului cu inelul Carpaţilor în centru impunând
reţelei hidrografice o structură radiară;
• 96,9% din râurile României au lungimi sub 50 km
datorită reţelei colectoare inelară formată din Tisa,
Dunăre, Siret dublat de Prut (Excepţii: Dunărea-1075
km pe teritoriul României şi 4 râuri de peste 500 km-
Mureşul, Prutul,Oltul, Siretul)
• densitatea medie a reţelei hidrografice: 0,49 km/km²
 I. APELE CURGATOARE
Fluviul Dunarea
• Fluviul cu cea mai mare importanta economica din
Europa, al doilea ca lungime (2857 km) si ca debit
(6000m³/s) este DUNAREA si traverseaza partea
centrala a continentului de la V la E si tranziteaza
teritoriul a 10 state europene. El izvoraste din Muntii
Padurea Neagra (Germania) si se varsa in Marea
Neagra prin intermediul unei delte aflată pe teritoriul
Romaniei.
• La noi in tara fluviul are 4 sectoare:
1. Bazias - Portile de Fier - Defileul Dunarii
2. Portile de Fier- Calaras – Lunca Dunarii
3. Calarasi – Braila - Baltile Dunarii
4. Braila – Sulina -Dunarea maritima
 Dunarea pe teritoriul Romaniei
• Din lungimea Dunarii de 2860 de km, pe
parcursul carora aduna afluenti din 17
tari, mai mult de o treime sunt pe
teritoriul Romaniei (1075 Km).

• Porturile Romaniei la Dunare:

• -Sulina
• -Tulcea
• -Galati
• -Braila
-Calarasi
-Oltenita
Giurgiu
Turnu Magurele
Drobeta Turnu Severin
Orsova,
Bazias
 RÂURILE INTERIOARE DIN ROMÂNIA

Reţeaua hidrografică este alimentată preponderent

pluvial (precipitaţii), iar în sectoarele montane
pluvionival (precipitaţii şi zăpadă) ; în anumite
porţiuni există şi un aport de ape subterane.

• grupa nord – vestică – cuprinde râuri mai mici între

care Vişeul şi Iza;
• grupa vestică – râuri cu bazine hidrogarfice mari :
Someşul (15015 km² cu afluenţii Someşul Mare,
Someşul Mic, Almaş, Agrij, Lăpuş, Firiza), Mureşul
(27830 km² cu afluenţii : Arieş, Gurghiu, Târnava Mică,
Târnava Mare, Sebeş, Ampoi, Niraj şi Strei), Crişurile
(Repede, Negru, Alb), Crasna şi Barcău;
• grupa sud – vestică – în Banat râuri mici importante
fiind Timişul, Bega şi Caraşul;
• grupa sudică – râuri cu bazine alungite cele mai mari
fiind: Oltul (24050 km² cu afluenţii: Râul Negru, Bârsa,
Homorodul Mare, Homorodul Mic, Cibin, Lotrul, Topolog,
Olteţ), Jiul (10080 km² cu afluenţii: Tismana, Motru,
Gilort, Amarandia), Argeşul (12590 km ² cu afluenţii:
Vâlsan, Râul Doamnei, Argeşel, Sabar, Dâmboviţa,
Neajlov), Ialomiţa (cu afluenţii: Cricovul Dulce, Prahova)
• grupa estică – bazinele au un net caracter asimetric şi
afluenţii cei mai lungi pe dreapta: Siretul (42830 km² cu
afluenţii: Suceava, Moldova, Bistriţa, Trotuş, Şuşiţa,
Putna, Buzău, Bârlad, Covurlui), Prut (28396 km² cu
afluenţii: Başeu, Jijia (Sitna şi Bahlui));
• grupa sud – estică (de litoral dobrogean) – râuri scurte,
cu debite mici şi care se varsă în lacuri de tip liman sau
lagună: Teliţa, Taiţa, Slava şi Casimcea
 II. APELE STATATOARE
(LACURILE) DIN ROMÂNIA
• Ocupă 1,1 % din suprafaţa României însemnând aproximativ 3400 de
lacuri.
• lacuri de munte:
1) glaciare: Bucura (cea mai mare suprafaţă) şi Zănoaga (cel mai adânc,
29m) în M. Retezat, Gâlcescu în M. Parâng, Capra şi Bâlea în M. Făgăraş, Lala
şi Buhăiescu în M. Rodnei
• 2) în cratere vulcanice: Sf. Ana în Muntele Ciomatu (1301 m)
• 3) de baraj natural: Lacul Roşu în bazinul superior al Bicazului
• 4) de acumulare: Izvorul Muntelui (pe Bistriţa), Vidraru (pe
Argeş), Vidra (pe Lotru), Negovanu ( pe Sadu),
Mărişel, Fântânelele, Gilău (pe Someşul Cald şi
Mic), Porţile de Fier I, II (pe Dunare)
• lacuri de deal şi podiş:
– iazuri şi heleştee: Cătina, Geaca, Zău de Câmpie (în Podişul Transilvaniei),
Dracşani pe Sitna
– lacuri de acumulare: pe Bistriţa (12), pe Argeş (14), pe Olt, pe Jiu
– lacuri în masive de sare: Slănic, Telega, Ocnele Mari, Turda, Sovata
• lacuri de câmpie:
– limanuri fluviatile: Mosiştea, Gălăţui (pe Dunare), Snagov,
Căldăruşeni, Amara (pe Ialomiţa), Jirlău, Balta Albă (pe Buzău)
– lacuri în crovuri
– iazuri şi heleştee: Cefa ( în Câmpia de Vest)
– lacuri de agrement: Băneasa, Mogoşoaia, Tei, Floreasca
(lânga Bucureşti)
• lacuri din lunca şi Delta Dunării:
– limanuri fluviatile: Mosiştea, Bugeac, Oltina, Vederoasa
– lacuri de luncă: Brateş şi Crapina
– lacuri din deltă: Fortuna, Rusca, Gorgova, Roşu, Dranov,
Tatanir
• limanuri şi lagune de pe malul marii:
– limanuri maritime: Babadagu, Techirghiol, Mangalia, Agigea,
Taşaul, Agirghiol
- lagune: Razim, Zmeica, Sinoe, Goloviţa, Siutghiol
 III. APELE SUBTERANE
• Apele freatice se întâlnesc în toate unitaţile de relief şi sunt
alimentate din apele de precipitatii sau din râuri. Cele mai
importante acumulari se găsesc în depozitele sedimentare din
depresiunile intramontane, din podişuri şi câmpii.
• Apele de adâncime se afla sub nivelul apelor freatice, uneori la
adâncimi foarte mari (ex. în Câmpia Româna)
• Apele minerale. Prezenţa în unele sectoare a faliilor de
adâncime, a lanţului muntos vulcanic sau a zăcămintelor de
hidrocarburi şi sare a dus la formarea de ape subterane minerale,
care apar la zi sub forma izvoarelor minerale.
• Apele termale şi radioactive, apar în unele regiuni datorită
tectonicii complexe şi a prezenţei unor corpuri intrusive în
fundament (ex. în zona Munţilor Apuseni, a Munţilor Harghita, pe
Valea Cernei la Baile Herculane).
 IV. MAREA NEAGRĂ
• Suprafaţa de 462535 km² (împreună cu Marea Azov), fiind o mare de tip
continental
• Adâncimea maximă este de 2211 m undeva la mijlocul mării, mai
aproape de ţărmul sudic;
• Temperatura apei variază la suparafaţă între iarnă (0˚C) şi vară (20 -
24˚C), iar în adâncime se menţine constantă în jurul a 8 – 9˚C;
• Salinitatea apei variază cu adâncimea, deosebindu-se doua straturi:
• unul la suparfaţă de aproximativ 180 m grosime, alimentat cu ape fluviale
(salinitatea de 17 – 18 ‰), populat cu vietăţi marine.
• al doilea, sub 180 m cu salinitate ridicată 22 ‰, cu acumulări de gaze toxice
ce impiedică dezvoltarea faunei.
• Curenţii marini sunt determinaţi de salinitatea mai ridicată a Mării
Mediterane, aceasta ducând la apariţia unor curenţi prin Strâmtoarea
Bosfor. Exista totodată un curent de suprafaţă cu traseu circular determinat
de vânturi.
• Ţărmul românesc al Mării Negre măsoară 244 km şi se întinde de la
gura sudică a braţului Chilia şi pâna la Vama Veche.