HIDROGRAFIA EUROPEI ŞI A ROMÂNIEI - ASPECTE GENERALE

EUROPA
Europa dispune de importante resurse de apă, aparţinând unor tipuri variate, neuniform distribuite
spaţial.
1. Factorii care influenţează hidrografia Europei:
- poziţia geografică – prin caracteristicile elementelor climatice
- caracteristicile cantitative şi calitative ale circuitului apei în natură;
- configuraţia ţărmurilor;
- relieful;
- solurile,
- întinderea continentului
2. Componentele hidrografiei Europei:
a. Apele subterane

 sunt prezente mai ales în formaţiunile sedimentare

 contribuie, în funcţie de climat, cu 10-25% la volumul de apă ce se scurge pe râuri

b. Oceane şi mări

 Oceanul Atlantic – influenţează Europa prin intermediul Curentului Atlanticului de Nord →

modifică elementele climatice → climat temperat oceanic → precipitaţii bogate → debit bogat
al râurilor din Vestul Europei
 mări exterioare: N:
Marea Nordului, Marea
Norvegiei, Marea
Baltică, Marea Barents

S: Marea Caspică, Marea

Neagră, Marea Mediterană
c. Fluvii şi râuri

 caracteristicile climei
influenţează debitele
râurilor şi tipul de
scurgere:

- râuri care curg în regiuni cu

climat temperat –oceanic →
debite bogate tot timpul anului,
cu un maxim iarna: Sena,
Tamisa, Rin, Elba;
- râuri care curg în regiuni cu
climat continental → îngheaţă iarna, au debite bogate primăvara: Volga, Don, Ural.
- râuri care curg în regiuni cu climat mediteranean → debite bogate iarna, dar şi primăvara pentru cele
care izvorăsc din Munţii Alpi- Rhonul, Padul; debite mici vara şi toamna când unele râuri seacă

 sisteme de alimentare a râurilor: → pluvială(precipitatii lichide)

→ pluvionivală ( topirea zapezilor) – în sectorul montan

→ subterană
→ gheţari
→ lacuri

 bazine hidrografice diferite ca suprafaţă, orientate spre spaţiile înconjurătoare:

 Oceanul Arctic fluviile: Peciora, Dvina de Nord, Dvina de Vest, Vistula, Oder, Elba, Rhin,
 spre mările din sudul continentului (Mediterana, Neagra,Caspica): Ural, Volga, Don, Nipru, Bug,
Nistru, Dunăre, Mariţa, Pad, Ron, Ebro

 Oceanul Atlantic şi Marea Mânecii: Sena, Guadalqivir

 ierarhizarea fluviilor după lungimea cursului: Volga, Dunărea, Ural, Nipru, Don, Peciora, Nistru,
Rhin, Elba;

 ierarhizarea fluviilor după debit: Volga, Dunărea, Peciora, Rhin, Nipru, Vistula, Don

 Fluviile Europei se varsă prin: delte:- Dunărea, Volga, Padul, Tibrul, Rhonul, Rhinul, Vistrula;
estuare: Elba, Tamisa.

d. Lacurile

 după modul de formare:

– lacuri glaciare → formate în depresiunile create de foştii gheţari cuaternari de calotă: Lacul Ladoga,
Lacul Onega, în Finlanda- peste 450.000 cuvete lacustre, etc.
→ formate în depresiunile create de gheţarii alpini: Lacul Geneva, Lacul Garda, Lacul Como (410 m
adâncime), Lacul Boden, Lacul Constanţa, Lacul Maggiore, Lacul Zürich, etc

 lacuri tectonice → formate în depresiuni de origine tectonică: Marea Caspică, Lacul Balaton

 lacuri vulcanice → formate în craterele vulcanilor stinşi din Islanda, Franţa (Nemi), Italia
(Bolsena, Albano)

 lacuri de baraj artificial → formate pe marile fluvii cu scop hidroenergetic: pe Volga (Lacul
Rîbinsk)

 lacuri carstice→ formate pe roci calcaroase: în Alpii Dinarici,

 lagune, limane maritime situate pe ţărmul mării: nord-vestul Mării Negre, sudul Franţei

e. Gheţari şi banchiză
- gheţari continentali: (de calotă): Islanda, Svalbard, Novaia Zemlea;
- banchiza: în mările Oceanului Arctic (în Marea Albă)
- gheţari montani: în Munţii Alpi, Pirinei, Alpii Scandinavici, Uralul de Nord

ROMÂNIA

Componente ale
hidrografiei României:
Dunărea, râurile
interioare, apele
subterane, lacurile şi
Marea Neagră
a. Râurile interioare
- bazine hidrografice
inegale ca suprafaţă
- râurile interioare se
varsă direct sau indirect
în Dunăre
→grupe teritoriale: →
grupa de vest – de la
Vişeu la Bega (Tur,
Someş, Barcău, Crişul
Repede, Crişul Negru, Crişul Alb, Mureşul); râurile sunt colectate de Tisa
→ grupa de sud- vest- Timiş, Bârzava, Caraş, Nera, Cerna- se varsă direct în Dunăre
→ grupa de sud între Bahna şi Călmăţui (Bahna, Blahniţa, Desnăţui, Jiu, Olt, Călmăţui, Vedea, Argeş,
Mostiştea, Ialomiţa, Călmăţui); râurile sunt colectate de Dunăre
→ grupa de est – râuri colectate de Siret (Suceava, Moldova, Bistriţa, Trotuş, Milcov, Râmnicu Sărat,
Buzău, Bârlad) şi Prut (Başeu, Jijia, Bahlui), apoi de Dunăre
→ grupa râurilor dobrogene- se varsă în Marea Neagră, prin limanuri sau lagune (Teliţa, Taiţa, Slava,
Casimcea)

b. Lacurile
→ ocupă 1,1% din suprafaţa ţării- 3.400 lacuri
→ diversitate a originii cuvetei lacustre
→ tipuri de lacuri, după origine (mod de formare):

 naturale: lagune (Razim- Sinoe), limane fluviale (bugeac, Oltina), limane maritime (Techirgiol,
Tatlageac), lacuri de luncă (Bălţile Dunării), lacuri în depresiuni de tasare (crovuri) în Bărăgan,
lacuri în masive de sare (Coştiui, Slănic, Ocnele Meri, Turda, Ocna Sibiului), lacuri carstice
(Vărăşoaia), lacuri vulcanice (Sf. Ana), lacuri glaciare (Bucura, Zănoaga, Bâlea, Gâlcescu,
Podragul, Lala), lac de baraj natural (Lacul Roşu);

 antropice: lacuri hidroenergetice (Porţile de Fier I şi II, Vidraru), iazuri în Câmpia Transilvaniei
(Zau de Câmpie, Ţaga), Câmpia Moldovei (Negreni, Vlădeni, Podu Iloaie), Câmpia de Vest (Cefa,
Tămaşda, Marţihaz), lacuri de agrement(Căldăruşani, Snagov)
c. Apele subterane
→ape freatice
→ape de adâncime
→ape geotermale
→ izvoare minerale

DUNĂREA ŞI MAREA NEAGRĂ

1. Dunărea
→ cel mai important fluviu european, sub aspectul complexităţii, străbate Europa Centrală şi de Est şi se
varsă în Marea Neagră printr-o deltă (Delta Dunării)
→ al doilea fluviu ca lungime şi debit al Europei, după Volga
→ al doilea fluviu ca trafic de mărfuri, după Rhin
→ străbate 10 ţări (Germania, Austria, Slovacia, Ungaria, Croaţia, Serbia, România, Bulgaria, Moldova,
Ucraina) şi 4 capitale )Viena, Bratislava, Budapesta, Belgrad)
→ Cursul Dunării se împarte în 3 sectoare:
-cursul superior- până aproape de Viena
- cursul mijlociu- de la Viena la Baziaş
- cursul inferior- de la Baziaş până la vărsare
→ Afluenţii Dunării (cei mai importanţi, ca debit): Sava, Tisa, Drava, Inn
→ Dunărea asigură legătura dintre Marea Neagră şi Marea Nordului prin intermediul Canalului Dunăre-
Marea Neagră, iar în vest prin intermediul unui sistem de canale, Main, Rhin.
→ influenţează România prin: →colectează reţeaua hidrografică
→ potenţial hidroenergetic
→ asigură legătura fluvială între centrul şi estul Europei
→influenţează caracteristicile mediului natural
→ utilizarea ei economică
Sectoare :

→Baziaş- Gura Văii (Porţile de Fier)- Defileul Dunării-cel mai important defileu din Europa (144
Km); în prezent are aspectul unui imens lac, Lacul Porţile de Fier I- 130 Km lungime, situat în amonte de
barajul hidrocentralei Porţile de Fier
→Gura Văii (Porţile de Fier)-Călăraşi-Lunca Dunării se situează la contactul dintre Câmpia
Română şi Podişul Prebalcanic, albia este îndiguită, panta este redusă, lacul Porţile de Fier I
→ Călăraşi- Brăila – Bălţile Dunării; lunca este foarte largă, încadrată între cele două braţe
principale la contactul dintre Dobrogea şi Câmpia Română
→ Brăila – Marea Neagră- Dunărea maritimă, cuprinde şi Delta Dunării (Rezervaţie a Biosferei)
→ influenţe antropice asupra Dunării:
→ construirea lacurilor de acumulare şi a hidrocentralelor de la Porţile de Fier şi Ostrovul Mare
→ reducerea cantităţii de aluviuni transportate
→ creşterea mineralizării Dunării – deversări de substanţe poluante din unităţi economice
→ diminuarea fenomenelor de îngheţ, datorită ridicării punctului termic de îngheţ
→ schimbarea funcţionalităţii Luncii Dunării prin lucrările de îndiguiri şi desecări

2. Marea Neagră
  Marea Neagră reprezintă un rest din Marea Sarmatică (ce se întindea de la bazinul Vienei până
la Marea Caspică);

 a fost numită de greci Pontus Euxinus (“mare primitoare”)

 a avut dintotdeauna un important rol geopolitic pentru ţările dunărene, vecine sau apropiate, pe
care le-a legat maritim cu Marea Mediterană şi Oceanul Planetar

 reprezintă o turnantă a comerţului europeano-asiatic

→ particularităţi: →mare continentală- legătura cu Oceanul Planetar prin intermediul strâmtorilor

Bosfor (spre Marea Marmara), Dardanele (spre Marea Egee şi Marea Mediterană), Gibraltar (spre
Oceanul Atlantic),maree redusă (sub 10 cm),curenţi circulari determinaţi de vânt, curenţi de transfer
între Marea Neagră şi Mediterană,lipsa curenţilor verticalI,salinitatea redusă (16-17%)

Relieful Mării Negre:

 platforma continentală (0...200 m)

- aspect de câmpie submarină cu înclinare slabă

 abruptul continental (-200... -2000 m)

 bazinul Mării Negre (situat la adâncimi mai mari de 2000 m

-“câmpie” submarină întinsă şi netedă

→ Litoralul românesc al Mării Negre:

o 244 Km - se desfăşoară între Sulina şi Vama Veche

o ţărm jos, în nord, de la Sulina la Capul Midia,ţărm deltaic, cu lagune, plaje, cordoane de
nisip

o ţărm înalt, cu faleză, în sud, de la Capul Midia la Vama Veche.