-Hidrografia 

este o ramură a hidrologiei care

studiază hidrosfera sau o parte a ei, respectiv se ocupă cu
studiul apelor de suprafață dintr-o regiune
(râuri, fluvii, lacuri, mări, oceane), cu descrierea și reprezentarea
acestora pe hartă.
Factorii care influenţează hidrografia Europei:
- poziţia geografică – prin caracteristicile elementelor climatice
- caracteristicile cantitative şi calitative ale circuitului apei în natură;
- configuraţia ţărmurilor;
- relieful;
- solurile,
- întinderea continentului

Apele subterane

 sunt prezente mai ales în formaţiunile sedimentare

 contribuie, în funcţie de climat, cu 10-25% la volumul de apă ce se scurge pe
râuri

 Oceane şi mări

 Oceanul Atlantic – influenţează Europa prin intermediul Curentului Atlanticului

de Nord → modifică elementele climatice → climat temperat oceanic →
precipitaţii bogate → debit bogat al râurilor din Vestul Europei
 mări exterioare: N: Marea Nordului, Marea Norvegiei, Marea Baltică, Marea
Barents

Gheţari şi banchiză
- gheţari continentali: (de calotă): în Ioslanda, Svalbard, Novaia Zemlea;
- banchiza: în mările Oceanului Arctic (în Marea Albă)
- gheţari montani: în Munţii Alpi, Pirinei, Alpii Scandinavici, Uralul de Nord
Fluvii şi râuri

 caracteristicile climei influenţează debitele râurilor şi tipul de scurgere:

- râuri care curg în regiuni cu climat temperat –oceanic → debite bogate tot timpul
anului, cu un maxim iarna: Sena, Tamisa, Rin, Elba;
- râuri care curg în regiuni cu climat continental → îngheaţă iarna, au debite
bogate primăvara: Volga, Don, Ural.
- râuri care curg în regiuni cu climat mediteranean → debite bogate iarna, dar şi
primăvara pentru cele care izvorăsc din Munţii Alpi- Rhonul, Padul; debite mici
vara şi toamna când unele râuri seacă

→ pluvionivală – în sectorul montan

→ subterană
→ gheţari
→ lacuri

 bazine hidrografice diferite ca suprafaţă, orientate spre spaţiile înconjurătoare:

 spre Oceanul Arctic sunt orientate fluviile: Peciora, Dvina de Nord, Dvina de
Vest, Vistula, Oder, Elba, Rhin,
 spre mările din sudul continentului: Ural, Volga, Don, Nipru, Bug, Nistru,
Dunăre, Mariţa, Pad, Ron, Ebro
 Spre Oceanul Atlantic şi Marea Mânecii: Sena, Guadalqivir

 ierarhizarea fluviilor după lungimea cursului: Volga, Dunărea, Ural, Nipru, Don,

Peciora, Nistru, Rhin, Elba;
 ierarhizarea fluviilor după debit: Volga, Dunărea, Peciora, Rhin, Nipru, Vistula,
Don
 Fluviile Europei se varsă prin: delte:- Dunărea, Volga, Padul, Tibrul, Rhonul,
Rhinul, Vistrula; estuare: Elba, Tamisa.
Lacurile

 după modul de formare:

– lacuri glaciare → formate în depresiunile create de foştii gheţari cuaternari de

calotă: Lacul Ladoga, Lacul Onega, în Finlanda- peste 450.000 cuvete lacustre,
etc.
→ formate în depresiunile create de gheţarii alpini: Lacul Geneva, Lacul Garda,
Lacul Como (410 m adâncime), Lacul Boden, Lacul Constanţa, Lacul Maggiore,
Lacul Zürich, etc

 lacuri tectonice → formate în depresiuni de origine tectonică: Marea Caspică,

Lacul Balaton
 lacuri vulcanice → formate în craterele vulcanilor stinşi din Islanda, Franţa
(Nemi), Italia (Bolsena, Albano)
 lacuri de baraj artificial → formate pe marile fluvii cu scop hidroenergetic: pe
Volga (Lacul Rîbinsk)
 lacuri carstice→ formate pe roci calcaroase: în Alpii Dinarici,
 lagune, limane maritime situate pe ţărmul mării: nord-vestul Mării Negre, sudul
Franţei

 după suprafaţă:

 lacuri mici: în sare, în regiuni carstice, lacuri tectonice;

 lacuri mari: lacurile glaciare din nordul continentului

ROMÂNIA

Râurile interioare
- bazine hidrografice inegale ca suprafaţă
- râurile interioare se varsă direct sau indirect în Dunăre
→grupe teritoriale: → grupa de vest – de la Vişeu la Bega (Tur, Someş, Barcău,
Crişul Repede, Crişul Negru, Crişul Alb, Mureşul); râurile sunt colectate de Tisa
→ grupa de sud- vest- Timiş, Bârzava, Caraş, Nera, Cerna- se varsă direct în
Dunăre
→ grupa de sud între Bahna şi Călmăţui (Bahna, Blahniţa, Desnăţui, Jiu, Olt,
Călmăţui, Vedea, Argeş, Mostiştea, Ialomiţa, Călmăţui); râurile sunt colectate de
Dunăre
→ grupa de est – râuri colectate de Siret (Suceava, Moldova, Bistriţa, Trotuş,
Milcov, Râmnicu Sărat, Buzău, Bârlad) şi Prut (Başeu, Jijia, Bahlui), apoi de
Dunăre
→ grupa râurilor dobrogene- se varsă în Marea Neagră, prin limanuri sau lagune
(Teliţa, Taiţa, Slava, Casimcea)
→ ierarhizarea râurilor după lungimea cursului: Mureş, Olt, Prut, Siret, Ialomiţa,
Someş, Argeş, Jiu
→ ierarhizarea râurilor după debit: Siret, Olt, Mureş, Jiu, Prut, Argeş
→ subterană

Lacurile
→ ocupă 1,1% din suprafaţa ţării- 3.400 lacuri
→ diversitate a originii cuvetei lacustre
→ tipuri de lacuri, după origine (mod de formare):

 naturale: lagune (Razim- Sinoe), limane fluviale (bugeac, Oltina), limane

maritime (Techirgiol, Tatlageac), lacuri de luncă (Bălţile Dunării), lacuri în
depresiuni de tasare (crovuri) în Bărăgan, lacuri în masive de sare (Coştiui,
Slănic, Ocnele Meri, Turda, Ocna Sibiului), lacuri carstice (Vărăşoaia), lacuri
vulcanice (Sf. Ana), lacuri glaciare (Bucura, Zănoaga, Bâlea, Gâlcescu,
Podragul, Lala), lac de baraj natural (Lacul Roşu);
 antropice: lacuri hidroenergetice (Porţile de Fier I şi II, Vidraru), iazuri în
Câmpia Transilvaniei (Zau de Câmpie, Ţaga), Câmpia Moldovei (Negreni,
Vlădeni, Podu Iloaie), Câmpia de Vest (Cefa, Tămaşda, Marţihaz), lacuri de
agrement(Căldăruşani, Snagov)

→ tipuri de lacuri, după treapta de relief:

 de munte: lacuri glaciare, lac vulcanic, lac de baraj natural, lacuri

hidroenergetice, lacuri carstice
 de deal şi podiş: lacuri în masive de sare, iazuri
 de câmpie şi luncă: lacuri în depresiuni de tasare, limane fluviale, lacuri de
luncă, limane maritime

Dunărea
→ cel mai important fluviu european, sub aspectul complexităţii, străbate Europa
Centrală şi de Est şi se varsă în Marea Neagră printr-o deltă (Delta Dunării)
→ al doilea fluviu ca lungime şi debit al Europei, după Volga
→ al doilea fluviu ca trafic de mărfuri, după Rhin
→ străbate 10 ţări (Germania, Austria, Slovacia, Ungaria, Croaţia, Serbia,
România, Bulgaria, Moldova, Ucraina) şi 4 capitale )Viena, Bratislava, Budapesta,
Belgrad)
→ Cursul Dunării se împarte în 3 sectoare:
-cursul superior- până aproape de Viena
- cursul mijlociu- de la Viena la Baziaş
- cursul inferior- de la Baziaş până la vărsare
→ Afluenţii Dunării (cei mai importanţi, ca debit): Sava, Tisa, Drava, Inn
→ Dunărea asigură legătura dintre Marea Neagră şi Marea Nordului prin
intermediul Canalului Dunăre- Marea Neagră, iar în vest prin intermediul unui
sistem de canale, Main, Rhin.
→ influenţează România prin: →colectează reţeaua hidrografică
→ potenţial hidroenergetic
→ asigură legătura fluvială între centrul şi estul Europei
→influenţează caracteristicile mediului natural
→ utilizarea ei economică
→ sectoare : →Baziaş- Gura Văii (Porţile de Fier)- Defileul Dunării-cel mai
important defileu din Europa (144 Km); în prezent are aspectul unui imens lac,
Lacul Porţile de Fier I- 130 Km lungime, situat în amonte de barajul hidrocentralei
Porţile de Fier
→Gura Văii (Porţile de Fier)-Călăraşi-Lunca Dunării se situează la contactul
dintre Câmpia Română şi Podişul Prebalcanic, albia este îndiguită, panta este
redusă, lacul Porţile de Fier II
→ Călăraşi- Brăila – Bălţile Dunării; lunca este foarte largă, încadrată între cele
două braţe principale la contactul dintre Dobrogea şi Câmpia Română
→ Brăila – Marea Neagră- Dunărea maritimă, cuprinde şi Delta Dunării
(Rezervaţie a Biosferei)
→ influenţe antropice asupra Dunării:
→ construirea lacurilor de acumulare şi a hidrocentralelor de la Porţile de Fier şi
Ostrovul Mare
→ reducerea cantităţii de aluviuni transportate
→ creşterea mineralizării Dunării – deversări de substanţe poluante din unităţi
economice
→ diminuarea fenomenelor de îngheţ, datorită ridicării punctului termic de îngheţ
→ schimbarea funcţionalităţii Luncii Dunării prin lucrările de îndiguiri şi desecări

Marea Neagră

 Marea Neagră reprezintă un rest din Marea Sarmatică (ce se întindea de la

bazinul Vienei până la Marea Caspică);
 a fost numită de greci Pontus Euxinus (“mare primitoare”)
 a avut dintotdeauna un important rol geopolitic pentru ţările dunărene, vecine
sau apropiate, pe care le-a legat maritim cu Marea Mediterană şi Oceanul
Planetar
 reprezintă o turnantă a comerţului europeano-asiatic
→ particularităţi: →mare continentală- legătura cu Oceanul Planetar prin
intermediul strâmtorilor Bosfor (spre Marea Marmara), Dardanele (spre Marea
Egee şi Marea Mediterană), Gibraltar (spre Oceanul Atlantic)
→maree redusă (sub 10 cm)
→curenţi circulari determinaţi de vânt
→ curenţi de transfer între Marea Neagră şi marea Mediterană
→bilanţ hidrologic pozitiv , datorită aportului adus de fluvii şi precipitaţii
→două straturi de apă şi de salinitate
→lipsa curenţilor verticali
→platforma continentală extinsă
→biomasa la suprafaţă
→salinitatea redusă (16-17%)
→la adâncimi există H2S (hidrogen sulfurat)
→ Relieful Mării Negre:

 platforma continentală (0...200 m)

- aspect de câmpie submarină cu înclinare slabă

 abruptul continental (-200... -2000 m)

 bazinul Mării Negre (situat la adâncimi mai mari de 2000 m

-“câmpie” submarină întinsă şi netedă

→ Litoralul românesc al Mării Negre:

o 244 Km - se desfăşoară între Sulina şi Vama Veche

o ţărm jos, în nord, de la Sulina la Capul Midia,ţărm deltaic, cu lagune, plaje,
cordoane de nisip
o ţărm înalt, cu faleză, în sud, de la Capul Midia la Vama Veche.