DUNĂREA

Dunărea este al doilea fluviu ca lungime dintre fluviile Europei (după Volga). Izvorăște
din Munții Pădurea Neagră sub forma a două râuri numite Brigach și Breg ce izvorăsc de sub
vârful Kandel (1241m). Numele german al fluviului este Donau, Dunărea curge către sud-est, pe
o distanță de 2.858 km, până la Marea Neagră. La vărsarea fluviului în Marea Neagră s-a
format Delta Dunării.
Dunărea este un important drum fluvial internațional, curgând prin 10 țări
(Germania, Austria, Slovacia, Ungaria, Croația, Serbia, România, Bulgaria, Republica
Moldova, Ucraina) și are afluenți din alte șapte țări. Trece prin patru capitale de
stat: Viena, Bratislava, Budapesta și Belgrad.

Dunarea strabate Romania pe o suprafata de 1075 kilometri. Ea reprezinta al doilea

element natural care marcheaza configuratia naturala a Romaniei. De aceea, tara noastra mai este
definita drept o tara carpato-danubiana.

In articolul din 1941, “Hotarul romanesc dunarean”, geograful roman Al. Radulescu
gaseste ca Dunarea indeplineste un rol intreit:

1. In primul rand, rolul de artera de navigatie, cunoscuta inca din Antichitate si

reluata cu intensitate la inceputul epocii moderne.

2. Rolul de hotar: Dunarea desparte aici Europa Balcanica de Europa centro-

orientala careia ii apartine si Romania. Toate sunt in contrast intre cele doua mari
diviziuni: relieful mai mult muntos, predominarea tertiarului, procentul redus al loess-
ului, climatul premediteranean, ca si flora si fauna sunt caracterele principale ale
Peninsulei Balcanice, in timp ce in Europa centrala avem forme de relief variate, cu
un procent mare de ses, predominarea quaternarului, bogate paturi de loess, climat
continental de tip danubian si polonez” (I. Badescu, “Sociologia si geopolitica
frontierei”, p. 100-101) .

3. Dunarea a avut rol de “polarizare politica a statului romanesc” (vezi si Vintila

Mihailescu). Libera navigatie la gurile Dunarii poate fi asigurata de o Romanie
puternica, singura interesata ca navigatia pe Dunare sa fie libera. Este semnificativ in
acest sens ca, de cate ori Rusia sau Turcia au avut preeminenta la gurile Dunarii,
navigatia comerciala pe Dunare a fost mult diminuata. Mihai.

O a doua parere este si cea la care ajunge Simion Mehedinti cu privire rolul deosebit pe
care Dunarea l-a jucat in istoria romanilor: acela de a fi determinat, in cea mai mare parte,
intregirea teritoriala a statului roman in seolul al 19-lea si la inceputul secolului al 20-lea. Astfel,
in incercarea de a oferi un raspuns la intrebarea “cand incepe Unirea?”, autorul stabileste
urmatoarele etape in realizarea acestui obiectiv:
 a) in 1829, prin Tratatul de la Adrianopole, raialele stapanite de turci pe malul stang al
Dunarii au fost realipite la Muntenia, generozitatea marilor puteri de atunci fiind
motivata, in primul rand, de dorinta Marii Britanii ca navigatia pe Dunare sa fie
libera.

b) In 1865 Basarabia este restituita, deoarece Anglia si Franta deveneau din ce in ce

mai preocupate de “chestia Orientului” si de inaintarea rusilor catre Bosfor.

c) Unirea Moldovei si a Munteniei a fost considerata necesara dooarece, pentru

stapanirea Dunarii, era nevoie de o tara mai mare sub un domn legat prin recunostinta
de Franta.

Exista cateva elemente care amplifica, in zilele noastre, importanta Dunarii, transformand-o intr-
o axa comerciala majora a Europei. Este vorba despre crearea canalului Rin-Main-Dunare, care
leaga Marea Nordului cu Marea Neagra, portul Rotterdam cu portul Constanta. Tarile din Europa
centrala pot avea acces direct la Marea Neagra si de aici la Canalul Suez. Apare o noua ruta
comerciala: Canalul Suez-Europa Centrala via Constanta, care, fata de cea veche (cea care
traverseaza intreaga Mare Mediterana si ocoleste Penisula Iberica) prezinta urmatorul avantaj:
scurteaza drumul cu opt zile de mars, inclusiv costurile aferente. Alt avantaj: porturile Marii
Negre si cele ale Marii Mediterane Orientale au cea mai favorabila pozitie fata de Canalul Suez
pentru rutele Oceanului Indian si ale Extremului Orient (I. Seftiuc, “Romania si problema
stramtorilor”).

Aceasta unitate regionala grefata pe un sistem hidrografic de mari dimensiuni este totodata si un
element de legatura intre unitatile conexate: Muntii Banatului, Podisul Mehedinti, Podisul Getic,
Campia Romana, Podisul Dobrogei, Delta Dunarii si chiar Marea Neagra. Totodata spre Dunare
"graviteaza" si spatii mai indepartate, direct sau indirect, prin intermediul retelei hidrografice
regionale si continentale.

Dunarea are o importanta deosebita sub multiple aspecte pentru tara noastra. In acelasi timp
datorita unor caracteristici naturale exceptionale (volumul de apa al fluviului) are influenta
asupra celorlalte elemente naturale, indeosebi in navigatie.
Cursul sau are un pronuntat caracter unitar, avand in acest fel caracteristicile unei unitati naturale
distincte in ansamblul unitatilor regionale ale Romaniei.
Cursul Dunarii poate fi subdivizat in patru sectoare astfel: de la Bazias la Portile de Fier, de la
Portile de Fier la Calarasi, de la Calarasi la Braila si in aval de Braila.

Sectorul Portile de Fier - Calarasi este sectorul Dunarii situat in sudul Campiei Romane.
Datorita reliefului jos si luncii largi Dunarea are o latime apreciabila, ceea ce face ca adancimile
sa fie mai mici, asigurand doar un pescaj de 2 m, impropriu navelor maritime; apar si ostroave
(cum ar fi Ostrovul Mare).
In Lunca Dunarii existau in trecut lacuri intise legate prin brate secundare de Dunare si situate
sub influenta oscilatiilor de nivel ale acesteia; aceste lacuri de lunca au fost indiguite, desecate,
cum a fost lacul Greaca, cel mai intins, si o parte amenajate (de ex. lacul Bistret sau Suhaia).

Spre sud tarmul este mai inalt, iar spre Campia Romana mai jos, cu o larga dezvoltare a luncii,
ceea ce-i confera o pronuntata asimetrie; aceasta "impingere" spre sud a Dunarii este datorata
(printre altele) si afluentilor directi din Campia Romana (Drincea, Desnatui, Jiu, Olt, Calmatui,
Vedea, Arges, Mostistea).

Porturile principale din acest sector sunt: Drobeta-Turnu Severin, Calafat, Corabia, Turnu
Magurele, Zimnicea, Giurgiu, Oltenita si Calarasi.

In acest sector a fost amenajata hidrocentrala Portile de Fier II. Intre orasele Giurgiu si Ruse
Dunarea este traversata de un pod rutier si feroviar.

Sectorul Bazias - Portile de Fier se numeste si Defileul Dunarii; schimbarea profunda a

caracteristucilor cursului Dunarii are loc in dreptul barajului de la Portile de Fier. In parte de
nord sunt Muntii Locvei, Muntii Almajului (intre Bazias si Orsova) si pe o mica portiune (in aval
de Orsova) Podisul Mehedinti; unitati care au corespondente la sud de Dunare, unde Carpatii se
continua.

Inaintea construirii sistemului hidroenergetic si de navigatie de la Portile de Fier, cursul Dunarii

in regimul natural avea o serie de caracteristici pe care nu le mai intilnim in forma actuala,
amenajata.

Ca un adevarat "defileu" valea foarte ingusta imprima apei o viteza mare formandu-se vartejuri,
care ingreunau navigatia; chiar in zona Portilor de Fier, albia avea stanci vizibile la ape mici.
Zona ingusta din dreptul Muntilor Almajului purta si poarta numele de "Cazane". Prin construire
barajului s-a creat un lac intins, necesar hidrocentralei "Portile de Fier". Datorita cresterii
nivelului apei, o serie de localitati au fost stramutate, cum s-a intamplat cu orasul Orsova.

Barajul are lateral un sistem de doua ecluze, care faciliteaza deplasarea navelor. Afluentii
principali ai Dunarii in acest sector sunt: Nera (care se varsa chiar la intrarea Dunarii in Tara,
langa Bazias) si Cerna, iar porturile principale sunt Moldova veche si Orsova.

Sectorul Calarasi - Braila (Baltile Dunarii) se caracterizeaza prin despartirea Dunarii in cate
doua brate (unite inr-un singur curs intre Giurgeni - Vadu Oii), ce inchid in interior incinte, in
trecut inundabile ("Balta" Brailei si "Balta" Ialomitei), cu balti, mlastini, lacuri, in prezent
indiguite, desecate si transformate in zone agricole ("Insula Mare a Brailei" si "Balta Ialomitei").

Sectorul "baltilor" ca si Lunca Dunarii din sudul Campiei Romane erau utilizate in trecut de
pastorii transhumanti, care coborau oile din Carpati la iernat, datorita climatului mai bland si
adapostit. In acest sector Dunarea este traversata de podul feroviar vechi, un pod feroviar si rutier
nou intre Fetesti si Cernavoda si podul rutier Giurgeni-Vadu Oii. Afluentii Dunarii in acest
sector sunt Calmatui si Ialomita, iar porturile principale - Fetesti, Cernavoda, Hirsova si Macin.

Sectorul dintre Braila si Mare, Dunarea Maritima, in aval de Braila, permite intrarea navelor
maritime (cu pescaj de 7 m). Intre Braila si Patlageanca, Dunarea curge printr-un singur brat,
sporindu-si debitul cu afluentii mari (Siret, cu 222 mc./sec. si Prut). La Patlageanca si in aval de
Tulcea se desparte in cele trei brate - Chilia, Sulina, Sfantu Gheorghe - care contureaza spatiul
Deltei.

Dintre acestea doar Sulina este navigabil pentru nave maritime; este continuu dragat, indeosebi
la varsarea in mare, unde se creaza "bara" de la Sulina. In acest sector porturile principale sunt
Braila, Galati, Isaccea, Tulcea si Sulina.

Vegetatia predominanata este vegetatia acvatica si de lunca, cu speciile corespunzatoare. Fauna

acvatica da insa specificul Dunarii; aici urca din Marea Neagra, pentru a-si depune icrele,
sturionii (morun, pastruga, cega, nisetru), numiti de Herodot "pesti fara oase". In lungul Dunarii
exista specii de animale caracteristice luncii (vidra, bizam, numeroase specii de pasari s.a.).

Solurile de lunca (aluviale), solurile nisipoase si cele saraturoase au, pe ansamblu, o fertilitate
redusa care necesita masuri de ameliorare.

Hidrografia este elementul esential al caracteristicilor fizico-geografice. Dunarea isi sporeste

debitul cu peste 900 mc./sec. la Patlageanca, in mare parte datorita afluentilor directi din tara
noastra precum Nera, Cerna, Topolnita, Drincea, Desnatui, Jiu, Olt, Vedea, Arges, Ialomita,
Calmatui, Siret, Prut.

Debitul solid la intrarea in Delta este de 58,7 mil. t. aluviuni pe an, care se depun pe teritoriul
Deltei sau in mare.

O data la cativa ani, Dunarea ingheata, rareori de la un mal la altul; frecvent insa sloiurile in
timpul dezghetului se acumuleaza creindu-se zapoare, care stanjenesc navigatia. Lunca Dunarii
are ape freatice la suprafata, bogate, alimentate partial din Dunare, ale caror oscilatii frecvente
pot crea saraturi.