Sunteți pe pagina 1din 3

Europa

Hidrografia

Clasificarea fluviilor
a) dupa lungime:

fluvii cu lungimi de peste 3500 km:


Volga cel mai lung fluviu al Europei, cu cel mai mare bazin hidrografic;
- izvoraste din Podisul Valdai si se varsa in bazinul endoreic al Marii Caspice;
fluvii cu lungimi intre 2000 si 3000 km:
Dunarea al doilea fluviu ca lungime ( 2860 km ) si debit;
- izvoraste din Muntii Padurea Neagra si se varsa printr-o delta in Marea Neagra;
Ural izvoraste din Muntii Ural si se varsa in Marea Caspica;
Nipru izvoraste din Podisul Rusiei Centrale si se varsa in Marea Neagra;
fluvii cu lungimi intre 1000 si 2000 km: Don, Peciora, Nistru, Rhin, Elba, Vistula, Loara.

b) dupa regimul hidrologic:


rauri cu regim complex = in cursul anului prezinta mai multe cresteri si scaderi de debite;
este specific pentru fluviile lungi, cu debite bogate, care strabat unitati de relief diferite sau
diferite tipuri de clima;
Ex. Rhin, Rhon, Dunare.

regim simplu = o singura crestere de debit si o singura scadere in cursul unui an.
Rauri cu regim de scurgere simplu:
a) tipul nordic : Peciora, Dvina de Nord
se varsa in Oceanul Arctic;
au debite bogate pe tot parcursul anului, insa scurgerea este mai redusa iarna, cand se
produce inghetul;

b) tipul vestic/atlantic : Tamisa, Sena, Loara


se varsa in Oceanul Atlantic;
regim uniform, cu scurgere bogata tot timpul anului, maxima iarna;

c) tipul estic : Volga, Don, Nipru


se varsa in Marea Caspica;
cu debite oscilante, foarte mici vara ( din cauza climatului continental excesiv ) si iarna ( din
cauza inghetului ), mai bogate primavara;

d) tipul central : Vistula, Elba, Odra


se varsa in Marea Baltica sau Marea Neagra;
cu debite mari primavara ( topirea zapezilor si ploile de primavara );

e) tipul sudic/mediteranean : Ebro, Tibru


se varsa in Marea Mediterana;
sunt rauri scurte, cu debite mari iarna si primavara si foarte scazute vara, cand pot seca.

Fluviile se varsa prin:


delte ( Dunarea, Volga, Padul, Vistula, Rhonul, Rhinul );
estuare ( Tamisa, Sena, Elba );
limane si lagune ( Nistru ).
Lacurile
Clasificarea lacurilor

Dupa geneza ( originea cuvetei lacustre ):

A. Lacuri naturale
a) lacuri tectonice
Marea Caspica ( lac relict, cu cea mai mare suprafata = 371 000 km2, cu nivelul apei sub cel
al Oceanului Planetar, la 28 m );
L. Balaton ( Ungaria );
L. Ohrid, L. Prespa ( in Macedonia )

b) lacuri glaciare
formate in regiunile acoperite de calota cuaternara:
L. Ladoga, L. Onega ( in Rusia )
L. Mazuriene ( Polonia )
L. Vanern, L. Vattern, L. Malaren ( Suedia )
L. Saimaa ( Finlanda ); Finlanda = '' Tara celor o mie de lacuri ''
formate in zonele montane inalte acoperite de ghetarii cuaternari/actuali:
L. Geneva, L. Zurich ( Elvetia )
L. Constantza ( la granita dintre Germania, Elvetia, Austria )
L. Como, L. Garda, L. Maggiore ( in Alpii Italieni )
L. Bucura, L. Zanoaga ( in Romania )

c) lacuri vulcanice
- L. Nemi ( in Masivul Central Francez )
- L. Albano, L. Bolsena ( in Italia )
- L. Sf. Ana ( in Romania )

d) lacuri carstice
- in Muntii Alpi, in Muntii Dinarici ( Alpii Dinarici )

e) lagune si limane
Limanele Nistrului, Tasaul, Techirghiol, Mangalia ( in NV Marii Negre )

B. Lacuri antropice
a) lacuri hidroenergetice
L. Portile de Fier, pe Dunare
L. Volgograd, L. Samara, L. Novgorod, pe Volga;
L. Dnepropetrovsk, pe Nipru.

Ghetarii
continentali/ de calota : in Islanda;
montani: in M. Alpi, M. Pirinei, M. Scandinaviei ( limita zapezilor permanente pentru
clima temperata este la peste 3000 m ).