In dulcele stil classic

De Nichita Stanescu

Face parte din volumul cu acelasi titlu aparut in 1970.

La prima vedere e un poem de dragoste, dar sensul mai profund este acela ca iubirea e o
cale de cunoastere, o modalitate de constituire a cuplului ideal.
Intr-un alt registru, textul poate fi considerat o arta poetica ce vorbeste despre laboratorul
artistic al poetului, despre intalnirea dintre poet si inspiratie, despre extazul pe care-l
produce clipa revelatiei absolutului.

TEME SI MOTIVE

Sunt ale literaturii romantice : timpul , efemeritatea , iubirea , iubita , conditia artistului ,
relatia dintre creator si inspiratie , …. Dar si teme si motive clasice cum ar fi motivul “
panta rhei “ reveland masura , curgerea , ritmul vietii

TITLUL

Este o constructie nominala care trimite cu gandul la un fapt repetabil : cautarea timpului
absolute prin iesirea din timpul ceasornicelor , cautare clasica ce i-a incitat pe toti marii
poeti ai lumii . Aceasta cautare este transpusa in poezie , arta in general fiind o forma de
rezistenta , un protest impotriva efemeritatii
Poetul are ca model stilul clasic ce presupune admiratie fata de frumusetile lumii ,
perspective luminoasa , apolinica asupra existentei , seninatatea si echilibrul sufletesc
Titlul se refera la o raportare ludica , chiar ironica fata de teme cum ar fi erosul sau
timpul

COMPOZITIE

- poezia e compusa din 5 catrene in monorima, cu un vers final izolat si se

constituie in cateva secvente poetice
- Secventa 1: strofele 1-2 reprezinta momentul aparitiei muzei, a domnisoarei
o Suita de metafore delimiteaza calea de patrundere din concret in abstract,
indepartarea de real spre transcendent ca intr-un ritual al intalnirii dintre
poet si univers, dintre relativ si absolut.
o Pasul coboara din “bolovan”, “frunza verde”, “inserare”, “dintr-o pasare
amara”
o Seara este momentul declinului luminii , al constientizarii efemeritatii
o Eul are in acelasi timp constiinta complementaritatii si dualitatii lumii ;
domnisoara este simbolul tineretii eterne , a frumusetii sublime a lumii
prin teluric – bolovan - , vegetal – frunza , acvatic – unda , aerian - pasare
- Secventa2: reprezinta clipa revelatiei, momentul de maxima tensiune lirica, care
dureaza doar o secunda
o Folosirea formei arhaice a verbului “l-am fost zarit” exprima
simultaneitatea si trecerea momentului
o Extazul vizual sau auditiv este o forma de acces la sacralitatea lumii
 o Locul intalnirii e preluat din recuzita romantica, este apa, oglinda, unda
esentializata “l-am fost zarit in unda”.
o Funda aminteste de cununa purtata de zeite
o Senzatia este de coborare “Pasul coboara, inima i se afunda”
o Versul 12 “Inima incet mi-afunda” este cheia poemului prin accentul lui
tragic
o Eul liric resimte dureros intalnirea cu inspiratia
- Secventa 3: formuleaza idealul poetic, si este reprezentat de strofa a IV-a
o Poetul devine victima a viziunii sale, a iluziei, un halucinat al inspiratiei
“Blestemat si semizeu”
o Poetul e damnat de conditia lui de muritor , este un semizeu care nu are
acces la eternitate
o Tonalitatea elegiaca a versurilor e data de sentimentul de damnare a
poetului ce vine din constinta dualitatii existentei sale, efemer - peren, din
constiinta singuratatii sale pe care o percepe ca pe o boala “caci imi este
foarte rau”
- Ultima secventa: constituita din ultima strofa
o Reprezinta revenirea la starea de espectativa de la inceput
o Este o meditatie lirica pe tema scurgerii inexorabile a timpului si a
nimicniciei “Stau intins si lung si zic/ Domnisoara mai nimic”
o In afara inspiratiei poetice, sau in afara iubirii existenta poetului nu are
sens
o Astrul solar se asimileaza prin epitete “ pitic . aurit , mozaic “ bufonului ,
arlechinului , mascariciului ; aceste personaje , intruchipari degradate ale
regelui , nebunului sau sacerdotului rostesc adevaruri eterne sub masca
protectoare a rasului ;
o Versul final, izolat, are rol conclusiv “pasul trece eu raman” si proclama
conceptia poetului despre salvarea prin poezie, prin arta, din fata scurgerii
ireversibile a timpului

NIVELURILE TEXTULUI

Fonetic si prozodic – primele 3 catrene au masura de 8 silabe si o rima feminina ;

ultimele 2 catrene au masura de 7 silabe si rima masculine ; ritmul este predominant
trohaic , iar rima variabila – versuri in asonanta , monorima ( amintind de versul popular),
versuri identice , versuri pare si impare , constructie anaforica ,… toata aceasta tehnica
prozodica duce cu gandul la o parodie , la poezia ludica sau la cantecul de lume
Morfo – sintactic – substantivul generalizat “ domnisoara “ in loc de numele femeii sau al
muzei , subtantiv care se repeta de 5 ori in text , inclusiv in constructia “ pasul tau de
domnisoara “ ; lirism subiectiv prin verbe si pronume la pers . 1 sau 2 “ am fost zarit “ , “
ramai “ , “ stau “ , “ tau “ , “ meu “ , “ mi “ ; un singur verb in strofa 1 , strofa a 2a
eliptica ; predomina coordonarea intr-o sintaxa liniara , simplificata
Lexico – semantic – termeni comuni din sfera naturii terestre sau cosmice – bolovan ,
frunza , inserare , pasare sau din sfera uman senzoriala –pas , inima , mers , timpan
Stilistic – opozitii , antiteze : static – dinamic , natural – artificial , terestru – cosmic ,
ascendant – descendent ; metafore socante “ dintr-un bolovan coboara / pasul tau de
domnisoara “ , epitete surprinzatoare “ pasare amara “ , “ blestemat si semizeu “ , “ soare
pitic , aurit , mozaic “ etc

Text neomodernist:
- Conceptul: Neomodernism
Inca din titlul volumului “In dulcele stil clasic” poetul isi marturiseste intentia de a reveni
al o varsta anterioara a poeziei cautand simplitatea si rafinamentul versului clasicilor. De
altfel, poetul afirmase ca se simte atras de problematica filozofica blagiana, de purele
sonoritati verbale barbiene, sau de reinventarea limbajului poetic arghezian. In felul
acesta el intelege sa recupereze modelele clasicilor. In prologul volumului, cititorul e
avertizat ca de data aceasta poezia “e un fel de pasare care zboara invers”

Neomodernismul presupune reluarea unui plan anterior asumat programmatic si

recuperearea unor modele prin mai multe modalitati:
1. reliricizarea poeziei, care devine expresie a sentimentelor , intorcandu-se la
subiectivismul fecund creator, folosirea persoanei I nu reprezinta numai un aspect
gramatica ci sursa unei subiectivitati libere, fara granite.
2. reintelectualizarea poeziei, care redevine meditativa, problematizanta,
conceptuala si care presupune adeasea 2 niveluri de lectura (o simpla poveste de
iubire), intalnirea dintre poet si domnisoara, intalnirea dintre poet si muza,
inspiratie
3. folosirea unui limbaj ambiguu, metafore subtile, imagini insolite, lirism abstract
preponderant conceptual