HIDROGRAFIA

Europa dispune de resurse importante de apă, care sunt însă neuniform repartizate.
Apele subterane au dezvoltare mare în formațiunile sedimentare și în funcție de climat contribuie cu
10-25% din volumul de apă ce se scurge pe râuri. Au o pondere mare în vestul și centrul Europei, mică în est
iar în sud prezintă variații sezoniere.
Apele curgătoare aparțin unor bazine hidrografice care au caracter exoreic (se varsă în Oceanul
Planetar) sau endoreic (se varsă în M. Caspică – Volga și Ural).
Debitul este cantitatea de apă care se scurge printr-o secțiune, într-un interval de timp. Variația
debitului in cursul unui an formează regimul de scurgere al râului respectiv. Tipuri de scurgere:
- nordic: fluviile care se varsă în Oc. Arctic, scurgerea este redusă în sezonul rece din cauza înghețului;
dezghețul se face dinspre sud de aceea în nord, unde albiile sunt înghețate, se produc inundații. Au debite
mari la sfârșitul primăverii și vara – Peciora, Dvina de Nord.
- vestic/ atlantic: se varsă în Oc. Atlantic, debite mari tot timpul anului, cu maxim de iarnă: Elba, Rin, Sena,
Tamisa, Loara, Garonne, Tejo.
- sudic: in M. Mediterană, debite mari iarna, mici vara și toamna: Guadalquivir, Ebro, Ron, Pad, Tibru,
Marița.
- central/ complex: în M Neagră și M Baltică, debit mare primăvara și începutul verii, ape mici toamna și
iarna: Vistula, Odra, Dunărea, Nistru, Nipru.
- estic: în M Caspică, M Azov, ape mari primăvara, mici vara și iarna: Don, Volga, Ural.

Gura de vărsare. Fluviile Europei se varsă prin:

- delte: Dunărea, Volga, Pad, Tibru, Ron, Vistula, Rin
- estuare: Elba, Tamisa, Sena, Loara, Garonne, Tejo
- limane: Nistru

Lacurile.
1. tectonice: M Caspică, un rest al M Sarmatice, are 371.000 km2 și adâncime maximă de 980m; L. Balaton
– Ungaria, Loch Ness – Scoția.
2. glaciare: formate în urma topirii ghețarilor cuaternari
- de calotă: Ladoga și Onega - Rusia, Vattern și Vanern - Suedia, Finlanda-Țara celor 1000 de lacuri,
- montane: Alpi – Geneva, Garda, Maggiore, Como (-410m), Carpați.
3. vulcanice: Italia – Bolsena, Albano, Trasimeno; Mas. Centr. Francez, Mas. Șistos Renan- maare, Carpați.
4. carstice, prin dizolvarea calcarului: Alpi, Dinarici
5. lagune și limane: formate prin bararea unor foste golfuri (lagune) sau a gurii de vărsare a unor râuri
(limane): S Franței, litoralul M Negre și Baltice.
6. de baraj antropic/ de acumulare: pe Volga–Samara, Volgograd; pe Dunăre; Norvegia, Suedia, Elveția,
Austria.

Dunărea
 Izvorăște din Mții Pădurea Neagră și se varsă in M. Neagră printr-o deltă. Este pe locul doi în Europa
ca lungime și debit după Volga, dar este principalul fluviu european ca și complexitate geografică,
străbătând 10 țări (Germania, Austria, Slovacia, Ungaria, Croația, Serbia, România, Bulgaria, R. Moldova,
Ucraina) și 4 capitale (Viena, Bratislava, Budapesta, Belgrad). Are direcție de curgere vest-est, diferită de a
celorlalte fluvii europene. Afluenți: Inn, Drava, Sava, Tisa.
Are o lungime de 2860 km, din care 1075km în România, bazinul său hidrografic deține 8% din
suprafața continentului, debitul ~6470 m3/s la Pătlăgeanca. Prin construcția celor două canale de navigație,
Dunăre-Main-Rin pe cursul superior și Dunăre-Marea Neagră pe cel inferior, s-a scurtat drumul pe apă între
M Neagră și M Nordului, unind porturile Constanța și Rotterdam.
La nivel european are 3 sectoare:
- cursul superior/ sectorul alpin are o lungime de 1060 km, izvor-Viena, este navigabilă în aval de Ulm,
- cursul mijlociu/ sectorul panonic, 725 km, Viena-Baziaș, primește cei mai importanți afluenți.
- cursul inferior/sectorul românesc, 1075 km, Baziaș-vărsare.
Pe teritoriul României are 4 sectoare:
- Baziaș-Gura Văii, 144 km lungime sau Defileul Dunării tăiat în Mții Carpați, cel mai lung din Europa;
lacul Portile de Fier I;
- Gura Văii-Călărași/ Lunca Dunării, curge într-o singură albie la contactul dintre Cp Română și Pod
Prebalcanic;
- Călărași-Brăila/ sectorul bălților, cu o luncă foarte largă (20-25km) se bifurcă de două ori, închizând două
incinte: Balta Ialomiței și Balta Brăilei;
- Brăila-Sulina/ Dunărea maritimă, în aval de Pătlăgeanca se bifurca în brațele Chilia și Tulcea, în aval de
Tulcea în Sulina și Sf. Gheorghe. Pe acest sector navele maritime pot urca până la Brăila.
Are o importanță economică multiplă: navigație, hidroenergie, alimentare cu apă industrială și pentru
irigații, pescuit, turism.