HIDROGRAFIA EUROPEI

Regimul de scurgere al fluviilor/râurilor europene este condiționat de factori precum:

- relieful – determină repartiția apelor curgătoare;
- clima – influențează regimul hidrologic prin variația precipitațiilor și a temperaturilor;
Alimentarea apelor curgătoare se face din:
- precipitații (dominant)
- ape subterane
- ghețari
- lacuri
Evoluția în timpul anului a temperaturilor și a modului de cădere a precipițațiilor influențează
mărimea debitelor și înregistrarea unor fenomene hidrologice specifice (ape mari, viituri, ape
mici), însoțite de situații extreme de manifestare de revărsări, inundații sau secări.
● Cel mai lung fluviu european – Volga (3.700 km).
● Al doilea fluviu european – Dunărea (2.860 km).
Regimuri de scurgere a fluviilor europene (variațiile debitelor) – tipuri:
1.Tipul nordic
- fluvii care se varsă în Oc. Arctic – PECIORA, DVINA DE NORD;
- scurgerea este redusă în sezonul rece din cauza înghețului; dezghețul, care se transmite
treptat dinspre sud, provoacă inundații în nord, unde albiile râurilor sunt încă înghețate → debite
mari la finele primăverii și vara.
2. Tipul vestic
- fluvii care se varsă în Oc. Atlantic – LOARA, SENA, TAMISA, TEJO, DUERO.
- scurgere bogată tot anul, cu un maxim iarna.
3. Tipul sudic
- fluvii care se varsă în Marea Mediterană – RHON/RON, PO/PAD, TIBRU, EBRO.
- scurgere bogată iarna și redusă vara.
4. Tipul central
- fluvii care se varsă în Marea Baltică – VISTULA
- Marea Neagră – DUNĂREA
- Marea Nordului – RHIN/RIN
- regim complex, cu ape mari primăvara, viituri vara, ape mici toamna și iarna.
 5. Tipul estic
- pentru fluviile care se varsă în Marea Caspică – VOLGA, NIPRU.
- ape mici iarna și vara, debite bogate primăvara.
● DEBITUL = cantitatea de apă care se scurge printr-un anumit sector al unui râu/fluviu,
măsurată în m³/s.
● DEBITUL MEDIU ANUAL = media aritmetică a debitelor medii lunare.
● Fluviile Europei de varsă prin :
- DELTE – Dunărea, Volga, Padul, Tibrul, Rhonul, Rhinul, Vistula
- ESTUARE – Elba, Tamisa, Sena, Loara

Lacurile din Europa

Clasificarea lacurilor din Europa în funcție de geneza depresiunii lacustre:
1. tectonice – Marea Caspică, Balaton (în Ungaria)
2. glaciare – a) de calotă – Ladoga, Onega (în N Rusiei)
-lacurile Mazuriene ( în N Poloniei)
-pe teritoriul Finlandei, Suediei, Norvegiei → au rezultat în urma
retragerii și topirii calotei glaciare din pleistocen.
● Finlanda = țara celor 1.000 de lacuri
● Stockholm = ,,Veneția Nordului,,
b) montane – Como, Garda, Maggiore (în Alpii Italieni) → formate în circuri
glaciare
3. vulcanice – Bolsena, Albano ( în Munții Apenini/Italia), în Islanda, Nemi (în Masivul
Central Francez), Sf. Ana ( Craterul Ciomatu – Grupa Centrală a Carpaților Orientali)
4. lagune, limanuri – pe țărmurile Mării Negre și Mării Baltice
5. lacuri hidroenergetice – Samara (pe Volga), Porțile de Fier I și II (România, Serbia)