Regimul hidrologic al fluviilor europene

Regimul de scurgere al raurilor variaza in cursul anului in functie de conditiile clima si de

relief. In spatiul european exista rauri cu un regim complex si cu regim simplu de scurgere

Raurile cu regim complex strabat regiuni variate d.p.d.v. morfologic si climatic,

reprezentand si artere importante de navigatie si energie; cele mai importante dintre acestea
sunt: Dunarea, Rhinul, Elba, Rhônul.

Raurile cu regim simplu se diferentiaza in mai multe tipuri, in functie de variatia

debitului:

 Tipul nordic (arctic) se alimenteaza predominant din zapezi(regim de alimentare

nival), avand cele mai mari debite primavara, la topirea zapezilor; o parte din an aceste
rauri sunt afectate de fenomenul de inghet, durata acestuia crescand de la sud catre
nord, spre zonele de varsare; exemple: Peciora, Dvina de Nord, Neva;
 Tipul atlantic (vestic) se alimenteaza predominant din ploi (regim de alimentare
pluvial), iar regimul scurgerii este relativ echilibrat, datorita unei mari uniformitati a
distributiei precipitatiilor in toate anotimpurile; se remarca totusi debite mai mari iarna
si la inceputul primaverii, cand si precipitatiile sunt mai bogate; exemple: Sena,
Loara, Tamisa;
 Tipul mediteranean se alimenteaza aproape exclusiv din ploi si se caracterizeaza prin
debite mici vara (se poate ajunge la secare in cazul unor rauri mici) si ape mari iarna,
cand se pot produce viituri puternice; exemple: Tibru, Salso, Ebru, Segura, Alfios;
 Tipul central-european cuprinde rauri lungi, cu debite mari la sfarsitul primaverii si
inceputul verii, ca urmare a topirii zapezilor si a ploilor de primavara (regim de
alimentare pluvio-nival); exemple: Elba, Odra, Vistula;
 Tipul est-european este specific raurilor din campiile intinse ale Europei de Est,
avand debite oscilante, foarte mici atat vara (datorita climatului continental excesiv),
cat si iarna (datorita inghetului); debite bogate sunt primavara; exemple: Volga, Don,
Nipru.