EUROPA – ROMÂNIA suport curs

ION ANDREI
LICEUL TEORETIC „ ȘERBAN
VODĂ” SLĂNIC
 EUROPA – ELEMENTE GEOGRAFICE

• Europa este situată în întregime în emisfera Nordică.

• Este străbătută de:
– Cercul Polar de Nord, prin: Federația Rusă, Finlanda, Suedia, Norvegia, Islanda.
– Meridianul 0° (Greenwich), ce trece prin Regatul Unit, Franța și Spania.
Limitele Europei (Europa formează împreună cu Asia o unitate continentală numită Eurasia):
− în Nord – Oceanul Arctic;
− în Vest – Oceanul Atlantic;
− în Sud – Marea Mediterană;
− în Est – M-ții Ural, fluviul Ural, Marea Caspică, M-ții Caucaz, Marea Neagră și Marea
Egee cu zona de legătură dintre ele respectiv strâmtoarea Bosfor, Marea Marmara și
strâmtoarea Dardanele.
Punctele extreme:
− în Nord – Capul Nord: 71° latitudine Nordică.
− în Sud – Capul Tainaron / Matapan: 36° latitudine Nordică.
− în Vest – Capul Roca 9° longitudine Vestică.
− în Est – extremitatea Nord-Estică a M-ţiilor Urali (Vorkuta) (67⁰ longitudine Estică).
Distanța între Nord și Sud – 4000 km, iar între Est și Vest - 5000km.
Pentru spațiile insulare în Nord se ajunge la 81°49´ latitudine N. în Arhipelagul Franz
Joseph, iar în Sud la 34°55´ latitudine N. în Insula Creta. În Vest 24°32´ longitudine V. în
Islanda.
Țărmurile și articulațiile țărmurilor
Peninsule: Pen. Scandinavia, Pen. Kola (Rusia), Pen. Iutlanda (se suprapune Danemarcei),
Pen. Bretagne, Pen. Iberică (cu Portugalia și Spania), Pen. Italică, Pen. Balcanică, Pen.
Peloponez (Grecia), Pen. Crimeea.
Insule: Islanda (cea mai mare insulă vulcanică din Oc. Atlantic), Arhipelagul Britanic (peste
care se suprapun statele Marea Britanie și Irlanda), Baleare (aparțin de Spania), Azore și
Madeira (care aparțin de Portugalia), Corsica (care aparține de Franța), Sicilia și Sardinia (care
aparțin de Italia), Creta (Grecia, Malta și Cipru.
Marile: ce înconjoară Europa:
– la Oceanul Arctic și Atlantic se află mările: Norvegiei, Nordului și Baltică, Mânecii.
– la Marea Mediterană: Ligurică, Tireniană, Adriatică, Egee, Marea Neagră, Marea Azov.
Golfurile: Biscaya, Finic, Bristol, Botnic, Odessa, etc.

Tipuri de țărmuri:
A. ŢĂRMURI ÎNALTE (la contactul dintre mare / ocean și munte)

• țărmuri cu fiorduri – vechi văi glaciare înguste și adânci invadate de apele mării, cu
aspectul unor golfuri cu pereți înalți și abrupți. Tipice pentru țărmul Mării Norvegiei, nordul
Islandei și al Scoției;
• țărmuri cu riass – sunt golfuri ramificate care pătrund adânc în uscat, pe cursul văilor,
în regiuni de munți vechi sau de podișuri ușor înălțate. Se întâlnește în NV Spaniei, Pen.
Bretagne (Franța), Sudul Regatului Unit;
• țărm dalmatic (cu canale și insule): cutele munților, paralele cu țărmul, prin înaintarea
apei formează canale, în locul depresiunilor și văilor și insule în locul culmilor cutelor. Se
găseștepe țărmul estic al Marii Adriatice (Dalmația / Croația).

1
 B. ŢĂRMURI JOASE (la contactul dintre mare/ocean și câmpie)

• țărmuri cu lagune - sunt lacuri formate prin închiderea unor golfuri de către mare
(țărmul Mării Baltice, țărmul Mării Negre, țărmul Mării Adriatice);
• țărmuri cu limanuri – sunt lacuri formate prin închiderea gurilor de vărsare ale unor
râuri de către mare (țărmul Mării Negre – România și Ucraina);
• țărmuri cu delte: - se formează în mări închise, din interiorul continentului, cu maree
mică: Dunărea, Volga, Ron, Pad;
• țărmuri cu estuar: în zonele deschise la ocean, cu maree înaltă: Tamisa, Sena, Elba;
• țărmuri antropice (cu poldere) - uscaturi obținute de sub apa mării prin îndiguire și
desecare (Olanda).

2
3
 ROMÂNIA – ELEMENTE GEOGRAFICE

• Așezarea geografică
− pe Glob: în emisfera nordică, la intersecția paralelei de 45° lat. N (ce o situează la
jumătatea distanței dintre Ecuator și Polul Nord) cu meridianul de 25° long. E (ce o situează la
jumătatea distanței dintre Oceanul Atlantic și Munții Ural).
− pe continent: este situată în centrul continentului (Europa Centrală), la distanțe
aproximativ egale (circa 2800 km) față de: nordul Europei – Capul Nord, vestul Europei –
Capul Roca, estul Europei – Munții Ural și mai aproape (circa 1000 km) față de sudul Europei
- Capul Tainaron.
• Vecinii României: în N: Ucraina, în E: Republica Moldova, Ucraina și Marea Neagră,
în S: Bulgaria, în SV: Serbia, în NV: Ucraina.
• Punctele extreme: în N: localitatea Horodistea, în S: orașul Zimnicea, în E: orașul
Sulina, înV: localitatea Beba Veche.
• Caracteristicile României:
✓ România este definită ca țară carpato – danubiano – pontică:
− este țară carpatică deoarece 2/3 din lungimea Carpaților se află pe teritoriul
României și ocupă 28% din suprafața țării;
− este țară dunăreană (danubiană) deoarece 1075 km (reprezentând 38% din
lungimea cursului de apă) se află pe teritoriul României sau la granițele sale;
− țară pontică deoarece are ieșire la Marea Neagră pe o lungime de 245 km (de
la Sulina la Vama Veche).
✓ Suprafața: 238 397 km2
✓ Populație: aproximativ 19,4 milioane km2
✓ Țară membră NATO – 2004
✓ Țară membră UE – 2007

4
 ELEMENTE FIZICO - GEOGRAFICE
DEFINITORII ALE EUROPEI
1. Caractere generale ale reliefului
• altitudinal, relieful Europei se încadrează între – 28 m (Câmpia Precaspică) și +5642
m (vf. Elbrus, Munții Caucaz); al doilea vârf: + 4807m (vf. Mont Blanc, Munții Alpi);
altitudinea medie = 340 m;
• d.p.d.v. al treptelor de relief, în Europa predomină câmpiile (57%), munții dețin doar
6%;
• tectonic , Europa aparține Plăcii Euro - asiatice, principalele unități morfostructurale
fiind:
a) unități de platformă (precambriene), reprezentând cel mai vechi nucleu continental
european;
b) unități de orogen (oros= munte) , formate prin încrețirea (cutarea) scoarței terestre
în orogenezele: caledoniană, hercinică și alpină.

2. Unitățile morfostructurale / unități de relief

• Unități precambriene (străvechi) – Scutul Baltic și Platforma Est – Europeană /
Platforma Rusă
• Munții:
1. Unități caledonice (foarte vechi) – Alpii Scandinaviei, M-ții Scoției, M-ții
Grampian, M-ții Penini, M-ții Cambrieni, Pod. Casimcei;
2. Unității hercinice (vechi) - Meseta Spaniolă, Masivul Central Francez, Munții
Jura, Munții Vosgi, Pod. Ardeni, Masivul Șistos Renan, Munții Pădurea Neagră, Munții Hartz,
Munții Ural, Munții Măcin;
3. Unități alpine (noi tinere) – Munții Sierra Nevada, Munții Iberici, Munții
Cantabrici, Munții Pirinei, Munții Alpi, Munții Apenini, Munții Dinarici, Munții Balcani (Stara
Planina), Munții Rila, Munții Rodopi, Munții Pindului, Munții Carpați, Munții Caucaz.
4. Vulcanii
a. inactivi – în vestul Carpaților Orientali (Oaș – Gutâi - Țibleș) cel mai lung
lanț de munți vulcanici din Europa.
b. activi – Etna, Vezuviu, Stromboli (Italia), Santorini (Grecia), formați în
urma subducției Plăcii Africane sub Placa euro-asiatică.
• Podișuri: Pod. Bavariei (Germania), Pod. Boemiei (Cehia), Pod. Volînic, Pod. Podolic
și Pod. Donețului (toate în Ucraina), Pod. Valdai, Pod. Rusiei Centrale, Pod Volgai, și Colinele
Timan (toate în Federația Rusă), Pod. Norrland (Suedia), Pod. Finlandei.
• Câmpiile:
- fluvio – glaciare: Câmpia Europei de Nord.
- fluvio – lacustre: Câmpia Padului, Câmpia Panonică, Câmpia Română.
- fluvio – litorale: Câmpia Mării Caspice (Precaspică), Câmpia Mării Negre.
- pe structurile precambriene ale Platformei Est - Europene: Câmpia Europei de Est /
Câmpia Rusă.
- alte câmpii: C. Andaluziei, C. Aragonului, C. Parisului, C. Loarei, C.Aquitaniei, C.
Loarei, C. Irlandei, C. Portugaliei.
3. Tipuri genetice de relief.
• Relief glaciar – a apărut ca urmare a acțiunii ghețarilor (continentali și montani), care
s-au format în perioada glaciară cuaternară (Pleistocen) în Europa Nordică și în munții cu
altitudinimai mari de 2000 m. Este reprezentat de aliniamente de morene, depresiuni lacustre
(în Nordul Europei) și circuri, văi morene glaciare (în munții).

5
 ➢ Continental (de calotă): Islanda, Câmpia Nord-Europeană, Câmpia Est - Europeană.
➢ Montan: Munții Pirinei, Munții Alpi, Munții Caucaz, Munții Carpații, Munții Apenini,
Munții Scandinaviei, Munții Ural (în Nord).
• Relief carstic: apare pe roci carstificabile (calcare și sare), fiind reprezentat de peșteri
și chei; este reprezentativ în Podișul Karst din Slovenia, unde a fost studiat pentru prima oară.
• Relief vulcanic: este format în urma erupțiilor vulcanice și este reprezentat de:
✓ Vulcani activi: Etna, Vezuviu, Stromboli (toți în Italia), Santorini (Grecia),
formați în zona de contact a plăcii tectonice africane și placa tectonică euro-asiatică și vulcanul
Hekla (în Islanda – insulă vulcanică situată la contactul dintre plăcile tectonice euro- asiatice
și americană).
✓ Un lanț de vulcani stinși, cu resturi de conuri și cratere vulcanice (în Carpații
Românești)
• Relieful eolian: este reprezentat de dune în Sudul Franței, Câmpia Precaspică și
Câmpia Română
• Relief litoral: este prezent prin diferite tipuri de țărmuri: țărm cu fiorduri (Norvegia),
țărm cu canale (vestul Croației), țărm cu delte (Volga Dunăre, Pad), țărm cu estuare (Elba,
Tamisa , Sena, Loire, Garonne, Tejo), țărm cu lagune (țărmurile Mării Baltice, țărmul Mării
Negre), țărm antropic (polderele olandeze).
• Relief fluvial: în câmpii, mai ales cu văi largi, interfluvii netede, lunci și terase.

4. Caracterizarea principalelor unități de relief

Munții Alpi prezintă următoarele caractere generale ale reliefului:
− Modul de formare: s-au format prin încrețirea scoarței în orogeneza alpină;
− Tipuri de roci: sunt alcătuiți din roci metamorfice dar și din calcare în Est;
− Altitudini: depășesc 4000 m ( vf. Mont Blanc - 4807m);
− Fragmentare: sunt puțin fragmentați (masivitate accentuată);
− Tipuri de relief: prezintă relief glaciar și relief carstic.

Munții Caucaz
− s-au format prin încrețirea scoarței în orogeneza alpină și erupții vulcanice;
− sunt alcătuiți din roci metamorfice la care se adaugă calcare și roci vulcanice;
− depășesc 5000 m ( vf. Elbrus - 5642 m);
− sunt puțin fragmentați (masivitate accentuată);
− prezintă relief glaciar, relief carstic și vulcanic.

Munții Pirinei
− s-au format prin încrețirea scoarței în orogeneza alpină;
− sunt alcătuiți din roci metamorfice;
− depășesc 3000m ( vf. Pic d’Aneto - 3404 m);
− sunt puțin fragmentați (masivitate accentuată);
− prezintă relief glaciar.

Munții Apenini
− s-au format prin încrețirea scoarței în orogeneza alpină și prin erupții vulcanice;
− sunt alcătuiți din roci metamorfice și roci vulcanice;
− altitudinile sunt de aproape 3000m ( vf. Gran Sasso - 2912 m);
− prezintă relief glaciar și vulcanic.

6
 Munții Carpați
– s-au format prin încrețirea scoarței în orogeneza alpină și prin erupții vulcanice;
– sunt alcătuiți dintr-o varietate de roci : metamorfice, vulcanice și sedimentare;
– depășesc 2500 m ( vf. Gerlachovka - 2655 m);
– sunt fragmentați;
– prezintă relief glaciar, vulcanic și carstic.

Munții (Alpii) Dinarici

− s-au format prin încrețirea scoarței în orogeneza alpină;
− sunt alcătuiți din calcare;
− depășesc 2500 m (vf. Jezerski - 2694 m);
− prezintă relief glaciar și carstic.

Munții Balcani (Munții Stara Planina)

− s-au format prin încrețirea scoarței în orogeneza alpină;
− sunt alcătuiți din roci metamorfice;
− depășesc 2000 m ( vf. Botev- 2376 m);
− prezintă relief glaciar.

Masivul Central Francez

− s-au format prin încrețirea scoarței în orogeneza hercinică și prin erupții vulcanice;
− sunt alcătuiți din roci vulcanice și calcare;
− are altitudini sub 2000 m ( vf. Mont Doré - 1886 m);
− prezintă relief vulcanic și carstic.

Munții Ural
− s-au format prin încrețirea scoarței în orogeneza hercinică;
− sunt alcătuiți din roci metamorfice;
− are altitudini sub 2000 m ( vf. Narodnaia - 1895 m);
− prezintă relief glaciar în Nord.

Munții Penini, Munții Grampian și Munții Scoției

− s-au format prin încrețirea scoarței în orogeneza caledoniană;
− sunt alcătuiți din cristaline și calcare;
− are altitudini în jur de 1000 m ( vf. Ben Nevis – 1343 - Munții Grampian; vf. Cross Fell
893m - Munții Penini);
− sunt fragmentați tectonic, au aspect îmbătrânit;
− prezintă relief carstic și relief glaciar.

Munții (Alpii) Scandinaviei

− s-au format prin încrețirea scoarței în orogeneza caledoniană;
− sunt alcătuiți din roci metamorfice;
− are altitudini în jur de 2500 m ( vf. Galdhøpiggen );
− prezintă relief glaciar și ghețari actuali, spre vest văile au versanți abrupți care se termină
prin fiorduri;
− se caracterizează prin masivitate.

7
 Meseta Spaniolă (Podișul Castiliei)
− s-au format prin încrețirea scoarței în orogeneza hercinică, ulterior a fost intens erodat;
− fundamentul este alcătuit din roci metamorfice peste care s-a depus o cuvertură sedimentară;
− are altitudini 500-600 m;
− are aspectul unui platou vălurit și pietros dominat de culmi numite sierre, apărute în
urmare înălțării unor blocuri cristaline în timpul orogenezei alpine;
Podișul și Câmpia Finlandei
− s-au format sedimentare peste un fundament precambrian ce aparține Scutului Baltic,
fiind modelate de calota glaciară cuaternară;
− fundamentul este alcătuit de șisturi cristaline, peste care sunt situate depozite glaciare;
− are altitudini de 400 – 500 m (în nord) și 80- 100 m (în sud);
− prezintă relief glaciar format din șiruri de morene, între care se află depresiuni lacustre.

Câmpia Europei de Est

− este o câmpie fluvio – glaciară, care s-a format prin sedimentare peste un fundament
precambrian ce aparține Platformei Est - europene, fiind modelată de calota glaciară cuaternară;
− sunt alcătuită din roci sedimentare: argile, nisipuri, pietrișuri, löess;
− are altitudini medii în jur de 200 m, dar depășește 300 m în anumite sectoare (Colinele
Timan – 463 m, Pod. Valdai - 343 m);
− prezintă interfluvii netede și morene glaciare.

Câmpia Nord-Europeană
− este o câmpie fluvio – glaciară, care s-a format prin sedimentare peste un fundament vechi
ce aparține Scutului Baltic, fiind modelată de calota glaciară cuaternară;
− sunt alcătuită din roci sedimentare: argile, nisipuri, pietrișuri, löess;
− are altitudini medii în jur de 200 m;
− prezintă interfluvii netede și morene glaciare.

Câmpia Padului
− s-a format prin depunerea de sedimente într-un vechi golf al Mării Adriatice;
− sunt alcătuită din roci sedimentare: argile, nisipuri, pietrișuri;
− are altitudini în jur de 100 m, iar la contactul cu munții ajunge la 300 m;
− Aspectul reliefului este neted sau ușor înclinat, caracterizându-se prin existența
interfluviilor netede și largi.

Câmpia Panonică
− s-a format prin depunerea de sedimente într-un bazin tectonic, peste un fundament
cristalin faliat;
− sunt alcătuită din roci sedimentare: argile, nisipuri, pietrișuri;
− Prezintă compartimente mai joase (cu altitudini sub 150 m ) și compartimente mai înalte
(150 – 300 m);
− Aspectul reliefului este neted, caracterizându-se prin existența interfluviilor netede si largi.

8
9
10
11
 Relieful României

Caractere generale ale reliefului

➢ Din punct de vedere altimetric, relieful României se desfășoară între 0 m și 2544 m
(vf. Moldoveanu din Munții Făgăraș).
➢ Treptele de relief cuprind: munții (28%), dealuri (25 %), podișuri (17 %), câmpii (30
%).
➢ Din punct de vedere geologic, relieful României cuprinde: unități de platformă (ce
constituie fundamentul reliefului de la exteriorul Carpaților) și unități de orogen (formate prin
cutare în orogenezele caledoniene, hercinică și alpină).
➢ Relieful românesc este variat, proporțional, dispus în trepte concentrice și
simetrice față de Depresiunea Colinară a Transilvaniei, situată în centrul țării.

Unități majore de relief

CARPAŢII ORIENTALI cuprind:

1. Grupa nordică a Carpaților Orientali (Carpații Maramureșului și ai

Bucovinei)
- Mod de formare : s-a format prin erupții vulcanice (în partea de vest) și prin încrețirea
scoarței terestre (în partea centrală și de est) în orogeneza alpină;
- Altitudini: peste 2000 m (2303m, vârful Pietrosu - Munții Rodnei);
- Tipuri de roci (alcătuire petrografică): este alcătuită din trei fâșii paralele de roci, ce
determină un accentuat paralelism al culmilor montane orientate NV-SE: în vest roci vulcanice,
în centru roci metamorfice (șisturi cristaline) și în est roci sedimentare cutate (fliș);
- Tipuri genetice de relief: relief glaciar (Munții Rodnei – Lacul Lala) și relief vulcanic
(în Munții Oaș, Gutâi, Țibleș);
- Fragmentare: este fragmentată de depresiuni și văi ( cea mai mare fiind Depresiunea
Maramureșului).

2. Grupa centrală a Carpaților Orientali – (Carpații Moldo - Transilvani)

- Mod de formare : s-a format prin erupții vulcanice (în partea de vest) și prin încrețirea
scoarței terestre (în partea centrală și de est) în orogeneza alpină;
- Altitudini: peste 2000 m (2100 m, vârful Pietrosu - Munții Călimani);
- Tipuri de roci (alcătuire petrografică): este alcătuită din trei fâșii paralele de roci, ce
determină un accentuat paralelism al culmilor montane orientate NV-SE: în vest roci vulcanice,
în centru roci metamorfice (șisturi cristaline) și în est roci sedimentare cutate (fliș);
- Tipuri genetice de relief: relief vulcanic ( în Munții Călimani, Gurghiu, Harghita), relief
carstic (Cheile Bicazului) și relief ruiniform pe conglomerate (Munții Ceahlău);
- Fragmentare: este fragmentată de depresiuni și văi ( Depresiunea Ciuc și Giurgeu).

3. Grupa sudică Carpaţilor Orientali (Carpații curburii)

- Mod de formare : doar prin încrețirea scoarței terestre în orogeneza alpină;
- Altitudini: sub 2000 m (1954 m, vârful Ciucaș - Munții Ciucaș);
- Tipuri de roci (alcătuire petrografică): din roci sedimentare cutate (fliș);
- Tipuri genetice de relief: relief ruiniform pe conglomerate (Munții Ciucaș) și relief
carstic (Munții Piatra Mare, Postăvaru);
- Fragmentare: este fragmentată de depresiuni și văi ( Depresiunea Brașov este cea mai
mare depresiune intramontana din țară, fiind străbătută de râul Olt).

12
 CARPAȚII MERIDIONALI cuprind:
1. Grupa Munților Bucegi
- Mod de formare : prin încrețirea scoarței terestre în orogeneza alpină;
- Altitudini: peste 2000 m (2505 m, vârful Omu - Munții Bucegi);
- Tipuri de roci (alcătuire petrografică): este alcătuită din calcare, conglomerate și șisturi
cristaline;
- Tipuri genetice de relief: relief glaciar (Valea Morarului), relief carstic (Cheile
Tătarului, Peștera Ialomiței) și relief ruiniform pe conglomerate (Babele și Sfinxul din Bucegi);
- Fragmentare: este fragmentată de culoarul Rucăr – Bran.
2. Grupa Munțiilor Făgăraș
- Mod de formare : prin încrețirea scoarței terestre în orogeneza alpină;
- Altitudini: peste 2000 m (2544 m, vârful Moldoveanu - Munții Făgăraș);
- Tipuri de roci (alcătuire petrografică): din roci metamorfice (șisturi cristaline);
- Tipuri genetice de relief: relief glaciar foarte bine dezvoltat (lacul Bâlea, Lacul Capra,
Lacul Podragu);
- Fragmentare: se caracterizează printr-o masivitate accentuată (este nefragmentata de
depresiuni).

3. Grupa Munților Parâng

- Mod de formare : prin încrețirea scoarței terestre în orogeneza alpină;
- Altitudini: peste 2000 m (2519 m, vârful Parângu Mare - Munții Parâng);
- Tipuri de roci (alcătuire petrografică): din roci metamorfice și calcare;
- Tipuri genetice de relief: relief glaciar (Lacul Gâlcescu) și relief carstic (Peștera
Polovraci);
- Fragmentare: se caracterizează prin masivitate.

4. Grupa Munților Retezat Godeanu

- Mod de formare : prin încrețirea scoarței terestre în orogeneza alpină;
- Altitudini: peste 2000 m (2509 m, vârful Peleaga - Munții Retezat);
- Tipuri de roci (alcătuire petrografică): din roci metamorfice și calcare;
- Tipuri genetice de relief: relief glaciar (Lacul Bucura și Lacul Zănoaga) și relief carstic
(Cheile Cernei);
- Fragmentare: se caracterizează prin masivitate.

CARPAȚII OCCIDENTALI cuprind:

1. Munții Banatului
- Mod de formare: prin încrețirea scoarței terestre în orogeneza alpină;
- Altitudini: sub 2000 m (1446 m, vârful Semenic - Munții Semenic);
- Tipuri de roci (alcătuire petrografică): din roci metamorfice și calcare;
- Tipuri genetice de relief: relief carstic;
- Fragmentare: sunt fragmentați de depresiuni și văi.

2. Munții Poiana Ruscă

- Mod de formare: prin încrețirea scoarței terestre în orogeneza alpină;
- Altitudini: sub 2000 m (1374 m, vârful Padeș);
- Tipuri de roci (alcătuire petrografică): din șisturi cristaline;
- Fragmentare: sunt masivi.

13
 3. Munții Apuseni
- Mod de formare: prin încrețirea scoarței terestre în orogeneza alpină și prin erupții;
vulcanice
- Altitudini: sub 2000 m (1849 m, vârful Bihor - Munții Bihor);
- Tipuri de roci (alcătuire petrografică): din toate tipurile de roci (metamorfice,
vulcanice, sedimentare – mai ales calcare) dispuse dezordonat, ceea ce determină un ”mozaic
petrografic”;
- Tipuri genetice de relief: relief vulcanic și relief carstic (foarte bine dezvoltat – Peștera
Scărișoara, Peștera Urșilor);
- Fragmentare: sunt foarte fragmentați de depresiuni și văi (depresiuni intramontane și
depresiuni - golf).

SUBCARPAȚII
1. Subcarpații Moldovei
− s-au format prin încrețirea scoarței, la sfârșitul orogenezei alpine;
− prezintă altitudini între 300 – 900 m, altitudinea maximă se înregistrează în Culmea Pleșu
(911 m);
− sunt alcătuiți din roci sedimentare (argile, nisipuri pietrișuri, sare);
− relieful este reprezentat de:
• un singur șir de depresiuni submontane, închise în partea de est de dealuri subcarpatice;
• carst pe sare la Târgu Ocna;
• alunecări de teren.

2. Subcarpații Curburii
– s-au format prin încrețirea scoarței, la sfârșitul orogenezei alpine;
– prezintă altitudini între 300 – 900 m, altitudinea maximă se înregistrează în Măgura
Odobești (996 m);
– sunt alcătuiți din roci sedimentare (argile, nisipuri pietrișuri, sare);
– relieful este reprezentat de:
• două șiruri de depresiuni: depresiuni submontane ( regiuni joase situate la poalele
munților) și intracolinare (regiuni joase situate între dealuri) și două șiruri de dealuri
subcarpatice;
• carst pe sare la Slănic;
• alunecări de teren.
– este cel mai complex sector subcarpatic deoarece: prezintă două șiruri de depresiuni și
două șiruri de dealuri subcarpatice; pătrund pinteni de munte (Pintenul Ivănețu), au formă
curbată; fac trecerea de la o regiune montană la una de câmpie.

3. Subcarpații Getici
− s-au format prin încrețirea scoarței, la sfârșitul orogenezei alpine;
− reprezintă cel mai înalt sector subcarpatic: prezintă altitudini între 300 – 1000 m și peste
1000 m (Măgura Mățău – 1018 m, Dealul Chiciora – 1218 m);
− sunt alcătuiți din roci sedimentare (argile, nisipuri pietrișuri, sare);
− relieful este reprezentat de:
• două șiruri de depresiuni: depresiuni submontane ( regiuni joase situate la poalele
munților) și intracolinare (regiuni joase situate între dealuri) și dealuri subcarpatice;
• carst la Ocnele Mari;
• alunecări de teren.

14
 DEALURILE DE VEST
– s-au format la poalele Carpaților Occidentali prin acumularea sedimentelor aduse de
râurile din munți;
– sunt alcătuiți din roci sedimentare (argile, nisipuri, pietrișuri), străpunse din loc în loc
demăguri alcătuite din șisturi cristaline și roci eruptive;
– altitudinile sunt cuprinse între 200 – 400 m; în nord 500-600 m – Dealul Prisnel (651 m);
– relieful este reprezentat de:
• un șir de dealuri fragmentate de depresiuni – golf și văi largi;
• alunecări de teren.
– înclină de la est la vest
– cuprind:
✓ În sud: Dealurile Banatului, între care se remarcă Dealurile Lipovei;
✓ În centru: Dealurile Crișene;
✓ În nord: Dealurile Silvaniei, cele mai întinse și mai înalte.

DEPRESIUNEA COLINARĂ A TRANSILVANIEI

– s-a format prin sedimentare, peste o regiune de scufundare produsă datorită eforturilor de
ridicare și cutare a Carpaților;
– este alcătuită din roci sedimentare (argile , nisipuri, pietrișuri, sare);
– prezintă altitudini de 500 – 600 m în partea centrală, 800-1000 m în est (Dealul Becheci
1080m );
– tipuri de relief: domuri gazeifere (sunt boltiri ale scoarței terestre care conțin gaz metan)
prezente în centru (Câmpia Transilvaniei și Podișul Târnavelor); carst pe sare prezent pe
margini la Ocna Sibiu, Ocna Dej, Turda, Praid (este impus de cutele diapire = structuri
geologice care conțin sâmburi de sare), alunecări de teren;
– cuprinde:
• dealuri si depresiuni submontane (pe margini);
• în centru: Podișul Someșan (în NV), Câmpia Transilvaniei (în centru, se numește
”câmpie” deoarece prezintă relief neted, altitudini joase și este cultivată agricol) și Podișul
Târnavelor (în sud).

PODIȘUL MOLDOVEI
– s-a format prin sedimentare peste un fundament cristalin vechi, precambrian, ce
aparține Platformei Est – Europene;
– este alcătuit din roci sedimentare (argile, nisipuri, pietrișuri);
– tipuri de relief:
• interfluvii netede și largi în Câmpia Moldovei și Podișul Sucevei;
• cueste în Podișul Bârladului (ex. Coasta Iașilor în nordul Podișului Bârladului);
• alunecări de teren.
– cuprinde:
1. Podișul Sucevei (în NV) cu altitudini de 500 – 600 m (Dealul Ciungi – 688 m);
2. Câmpia Moldovei (a Jijiei) (în NE) cu altitudini de 200 m (Dealul Cozancea 265
m) se numește ”câmpie” deoarece relieful este neted, altitudinile sunt reduse și este cultivată
agricol;
3. Podișul Bârladului (în S) cu altitudini de 400 – 500 m (Dealul Doroșan - 561 m ).

15
 PODIȘUL DOBROGEI
– cuprinde:
1. Masivul Dobrogei de Nord.
2. Podișul Dobrogei de Sud.
– mod de formare:
➢ Masivul Dobrogei de Nord s-a format prin încrețirea scoarței terestre în orogeneza
caledoniană (Podișul Casimcei – cea mai veche unitate de relief a țării) și în orogeneza hercinică
(Munții Măcin);
➢ Podișul Dobrogei de Sud s-a format prin sedimentare.
– Tipuri de roci:
➢ Masivul Dobrogei de Nord este alcătuit din granit în Munții Măcin, calcare, șisturi
verzi în Podișul Casimcei (șisturile verzi sunt cele mai vechi roci de la noi din țara);
➢ Podișul Dobrogei de Sud este alcătuit din calcare, acoperite cu löess.
– altitudini de 300 – 400 m (Masivul Dobrogei de Nord) și în jur de 200 m (Podișul
Dobrogeide Sud); altitudinea maximă se înregistrează în vârful Greci – 467 m (Munții Măcin).
– Tipuri de relief:
• Relief carstic reprezentat de peșteri și chei;
• Munți vechi, intens erodați în Masivul Dobrogei de Nord;
• Relief litoral (reprezentat de faleză și plajă) și crovuri în Podișul Dobrogei de Sud.

PODIȘUL GETIC

– s-a format prin sedimentare la poalele unei unități mai înalte, de aceea se numește și
piemont;
– este alcătuită din roci sedimentare (nisipuri, pietrișuri, argile);
– înregistrează altitudini de 600 – 700 m , în nord și de 200 – 300 m , în sud; altitudinea
maximă se înregistrează în Dealul Perilor 745 m în nordul Podișului Cândești;
– tipuri de relief:
• Relief piemontan puternic fragmentat de văile râurilor;
• Interfluvii netede, sub formă de platformă;
• Alunecări de teren.
– înclină de la nord la sud.

PODIȘUL MEHEDINȚI

– este cea mai mică unitate majoră de relief a țării;

– s-a format prin încrețirea scoarței terestre în orogeneza alpină;
– este alcătuit din șisturi cristaline și calcare;
– are altitudini cuprinse între 500 – 700 m (cele mai mari altitudini se înregistrează în
Dealurile Izvernei - 885 m);
– prezintă relief carstic;
– Este o unitate aparte deoarece se aseamănă cu munții prin modul e formare, tipul de roci
și tipul de relief și cu dealurile prin altitudini.

16
 CÂMPIA ROMÂNĂ
Este cea mai întinsă unitate majoră de relief a țării.
Caractere generale ale reliefului:
– s-a format prin sedimentare peste o unitate de platformă;
– este alcătuită din roci sedimentare: argile, nisipuri, pietrișuri acoperite cu löess (a cărei
grosime este mai mică în vest și mai mare în est, depășind 20 m grosime în Câmpia
Bărăganului);
– înregistrează altitudini medii în jur de 100 m, altitudinea maximă este de 300 m în
Câmpia Piteștiului, iar altitudinea minimă este de 6 m în Câmpia Siretului Inferior;
– înclină de la nord la sud și de la est la est;
– tipuri de relief:
• Câmpii piemontane, înalte cu altitudini de 200 – 300 m, situate la poalele dealurilor,
ferite de inundații (ex. Câmpia Piteștiului);
• Câmpii de subsidență, joase (ex. Câmpia Siretului Inferior);
• Câmpii tabulare, orizontale cu aspectul unor câmpuri întinse si netede (ex.
C. Bărăganului )
• Relief eolian, cu dune în sudul Câmpiei Olteniei și în Câmpia Bărăganului (în lungul
văilor Ialomiței, Călmățui și Buzău);
• Relief pe löess reprezentat de crovuri (excavațiuni formate prin tasarea löessului).
– cuprinde:
1. Sectorul Vestic ( Câmpia Olteniei, situată în vest, între Olt și Dunăre, străbătută
de râul Jiu );
2. Sectorul Central (situat între Olt și Argeș);
3. Sectorul Estic (situat la est de Argeș, unde se află Câmpia Bărăganului - cea
mai extinsă subdiviziune a Câmpiei Române).

CÂMPIA DE VEST
– s-a format prin sedimentare peste un fundament cristalin, puternic faliat și coborât în
trepte;
– este alcătuită din roci sedimentare: argile, pietrișuri, nisipuri, löess;
– înregistrează altitudini medii de 100 m, iar altitudinea maximă este de 174 m în
CâmpiaVingăi;
– înclină de la est la vest;
– tipuri de relief:
• Câmpii piemontane, înalte cu altitudini peste 100 m, situate la poalele dealurilor,
ferite de inundații (ex. Câmpia Vingăi);
• Câmpii de subsidență, joase cu altitudini de 80 – 90 m, unde râurile au cursuri
divagate, producând frecvent inundații și înmlăștiniri, de aceea unele au fost îndiguite și
canalizate;
• Câmpii tabulare (orizontale) (ex. Câmpia Aradului, Câmpia Carei);
• Relief eolian cu dune în Câmpia Carei;
• Relief pe loess reprezentata de crovuri.

DELTA DUNĂRII

– este cea mai noua unitate majoră de relief a țării, care s-a format prin umplerea cu
sedimente a unui vechi golf al Mării Negre, în următoarele condiții: cantitate mare de
sedimentetransportată și depusă de Dunăre, platformă continentală netedă și extinsă,
maree redusă și curenți circulari în apele Mării Negre;

17
 – este o câmpie în formare prin procese de sedimentare;
– este cea mai joasă unitate majoră de relief a țării, înregistrând altitudini medii de 0,5
m și altitudinea maximă de 12,4 m în Grindul Letea;
– este alcătuită din roc sedimentare (nisipuri, pietrișuri);
– tipuri de relief:
• Grinduri (unități pozitive);
• Lacuri și bălți (unități negative);
Brațele principale: la Pătlăgeanca, Dunărea se împarte în 2 brațe:
• Chilia: situat la nord, este cel mai mare și mai adânc braț al deltei (-39 m), transportă
cel mai mare volum de apă dintre toate brațele Dunării și formează la gura de vărsare o deltă
secundară, numită Delta secundară a Chiliei
• Tulcea, care este la est de orașul Tulcea se desface în brațele:
o Sulina: situat în centru, cel mai scurt și singurul navigabil cu nave de tonaj
mare (maritime);
o Sf. Gheorghe: situat în sud, la a cărei gură de vărsare se află Insula Sacalin.

18
 CARACTERISTICILE RELIEFULUI ROMANIEI
Diviziuni Mod de formare Tipuri de roci Tipuri de relief Altitudine
medie / maximă
Carpații ca urmare a Roci vulcanice, roci Relief glaciar – Munții Altitudine maximă 2303
Maramureșului și ai orogenezei alpine cristaline Rodnei (Lacul Lala) m – vf. Pietrosu Rodnei
Bucovinei + (metamorfice) Relief vulcanic
(GRUPA NORDICĂ erupții vulcanice Roci sedimentare
A CARPAȚILOR cutate (fliș)
ORIENTALI)
Carpații Moldo – ca urmare a Roci vulcanice, roci Relief carstic – Cheile Altitudinea maximă 2100
transilvani orogenezei alpine cristaline Bicazului m - vf. Pietrosu Călimani
+ erupții (metamorfice) Relief vulcanic (L. Sf.
(GRUPA
CARPATII ORIENTALI

vulcanice Roci sedimentare Ana)

CENTRALĂ A cutate (fliș) Relief fluviatil (defileul
CARPAȚILOR Mureșului)
ORIENTALI)
Carpații de Curbura Ca urmare a roci sedimentare Relief petrografic Altitudine maximă 1954
orogenezei alpine cutate (fliș) (conglomerate) m – vf. Ciucaș.
(GRUPA SUDICĂ A Relief periglaciar
CARPAȚILOR Relief fluviatil (valea
ORIENTALI) Buzăului)

Grupa Bucegi Ca urmare a Roci cristaline, Relief glaciar Altitudinea Maximă 2505
MERIDIONALI

orogenezei alpine Roci sedimentare Relief carstic m vf. Omu

(calcare si Relief petrografic
CARPATII

conglomerate) (conglomerate și gresii)

Grupa Făgăraș Ca urmare a Roci cristaline Relief glaciar Altitudinea Maximă 2544
orogenezei alpine Relief periglaciar m vf. Moldoveanu
(grohotișuri)

19
 Grupa Parâng Ca urmare a Roci cristaline Relief glaciar Altitudinea maximă 2519
orogenezei alpine Roci sedimentare Relief periglaciar m vf. Parângu Mare
(calcare) (grohotișuri)
Relief carstic (Peștera
Polovraci)
Grupa Retezat Ca urmare a Roci cristaline Relief glaciar Altitudinea maximă 2505
Godeanu orogenezei alpine Roci sedimentare Relief carstic (Cheile m vf. Peleaga
(calcare) Cernei
Relief periglaciar

Subcarpații s-au format în Rocile sedimentare Relief pe argile Altitudinea maximă

Moldovei ultima faza a de tipul (gresiile, (alunecări 911m Culmea Pleșu
orogenezei alpine argile, nisipuri, de teren)
pietrișuri, marne, Relief fluviatil
sare)
SUBCARPATII

Subcarpații de s-au format în Rocile sedimentare Relief pe argile (alunecări Altitudinea maximă 996
Curbura ultima faza a de tipul (gresiile, de teren) m Măgura Odobești
orogenezei alpine argile, nisipuri, Relief fluviatil
pietrișuri, marne, Relief carstic (pe sare –
sare) Peștera S6 Meledic)

Subcarpații Getici s-au format în Rocile sedimentare Relief pe argile (alunecări Altitudinea maximă
ultima faza a de tipul (gresiile, de teren) Dealul Chiciora – 1218 m
orogenezei alpine argile, nisipuri, Relief fluviatil
pietrișuri, marne,
sare)

20
 s-a format prin Este alcătuit din roci Relief structural Altitudinea maximă 688
(monoclinal – Coasta

MOLDOVEI
sedimentare sedimentare - Dealul Ciungi
PODISUL (calcare, gresii, Iașilor)
marne, pietriș, nisip, Relief pe argile (alunecări
argile), de teren)
Relief fluviatil

Masivul Dobrogei de s-a format în Este alcătuit din Relief carstic (Cheile Altitudinea maximă 467
Nord timpul orogenezei șisturi verzi, Dobrogei) m vf. Greci (M -ții Măcin)
DOBROGEI
PODISUL

caledonice și granite, calcare, Relief petrografic (pe

hercinice nisip, loess loess)
Podișul Dobrogei de s-a format prin Este alcătuit din Relief litoral (plajă și
Sud sedimentare roci sedimentare faleza)
(nisip șicalcare)

Munții Banatului Ca urmare a Un mozaic Relief carstic (peșteri) Altitudinea maximă 1446
CARPATII OCIDENTALI

orogenezei alpine petrografic alcătuit Relief fluviatil (defileul m vf. Semenic

din roci cristaline, Dunării)
roci sedimentare
Munții Poiana Ruscă Ca urmare a Roci metamorfice Relief fluviatil Altitudinea maximă 1374
orogenezei alpine Relief petrografic (pe roci m vf. Padeș
cristaline)
Munții Apuseni Ca urmare a Un mozaic Relief carstic (peșteri si Altitudinea maximă 1849
orogenezei alpine petrografic, alcătuit platouri calcaroase) m vf. Bihor
din roci cristaline, Relief vulcanic (coloanele
roci vulcanice și de bazalt Detunatele)
roci sedimentare Relief fluviatil (valea
Arieșului)

21
 s-a format prin Alcătuită din roci Relief pe argile (alunecări Altitudinea maximă -
DEPRESIUNEA COLINARA A sedimentare sedimentare de tipul de teren) 1080 m Dealul Becheci
argilelor, marnelor, Relief monoclinal
nisipuri, gresiilor, (cuestă)
calcare. Relief diapir (cute
TRANSILVANIEI

diapire)
Relief de domuri gazeifere

s-a format prin Este alcătuit din roci Prezintă relief petrografic Altitudinea maximă – 772
(pe argile) – alunecări de m Gruiurile Argeșului
PODISUL

sedimentare sedimentare
GETIC

(nisipuri, pietrișuri, teren

marne, argile, etc.)

prin încrețirea este alcătuit din Prezintă relief carstic Altitudinea maximă – 885
MEHEDINȚI

scoarței terestre șisturi cristaline și m Dealurile Izvernei

PODIȘUL

în orogeneza calcare.
alpină, peste care
s-au depus
calcare.

22
 s-a format prin Sunt alcătuite din Relief fluviatil Altitudinea maximă - 795

DEALURILE
sedimentare. roci moi: argile, m Dealul Preluca

DE VEST
marne, gresii,
nisipuri, pietrișuri la
care se adaugă
șisturi cristaline și
roci eruptive
s-a format prin Este alcătuită din Relief petrografic (pe Alt. medie este de 64 m,
sedimentare pietrișuri, nisipuri si loess) – Câmpia alt. min de 4 m in C.
ROMÂNA
CAMPIA

loess Bărăganului Siretului Inferior, iar alt.

Relief eolian (dune de maximă 300 m în C.
nisip) – Câmpia Olteniei, Piteștilor.
Câmpia Bărăganului
Relief fluviatil
s-a format prin Este alcătuită din Relief eolian – Câmpia Altitudinea maximă 174
CAMPIA DEVEST

sedimentare pietrișuri si nisipuri Carei m C. Vingăi

și loess Relief petrografic (pe
loess – Câmpia
Banatului)

s-a format prin alcătuită din Relief eolian (Dune - Altitudinea maximă de
sedimentare nisipuri, pietrișuri Grindul Letea) 13 m în Grindul Letea
DUNĂRII
DELTA

Relief fluviatil
Relief litoral (plaje -Sf.
Gheorghe)

23
 CLIMA EUROPEI
I. Factorii genetici ai climei
a) Poziția geografică: Europa este situată între 35° și 71° lat. N., desfășurându-se în
zonade climă temperată, și doar în partea sa nordică;
b) Radiația solară: datorită formei sferice a Pământului și a desfășurării pe latitudine
a teritoriului Europei, radiația solară înregistrează valori mai mari în partea sudică (140
kcal/cm2/an) și mai mici în extremitatea nordică (70kcal/cm2/an), ceea ce determină scăderea
temperaturii medii anuale de la sud (18°C) la nord (-4°C);
c) Oceanul Atlantic influențează climatul prin: moderarea regimului termic (ierni
blânde și veri plăcute în partea vestică), existența Curentului Atlanticului de Nord (scaldă
țărmurile nord-vestice ale continentului) și repartiția descrescătoare a precipitațiilor, care scad
de la vest spre est (1000 mm/an în vest la sub 500 mm/an în est);
d) Circulația generala a maselor de aer determină existența unor vânturi dominante
(Vânturile de Vest, Crivățul, Vânturi polare) și vânturi locale (Austrul – în Pen. Balcanică,
Mistralul – în Sudul Franței, Bora – în Croația, Sirocco – în sudul Spaniei, Italiei, brize litorale
și brize montane);
e) Relieful influențează elementele climatice prin: altitudine (determinând etajarea
climatică, temperaturile scad și precipitațiile cresc odată cu altitudinea), dispunerea lanțurilor
montane (care sunt bariere în fața maselor de aer) și suprafețe întinse de uscat (care determină
un continentalism termic accentuat).

II. Regionarea climatică:

Climat mediteranean (subtropical) este răspândit în Peninsula Iberică, Peninsula Italică,

sudul Peninsulei Balcanice;
- iernile sunt blânde și ploioase, iar verile foarte toride și secetoase;
- temperatura medie anuală între 15-20° C
- precipitaţii medii anuale de 500-1000 mm/an; sunt predominant sub formă de
ploaie și lapoviță;
- bat Mistralul (în sudul Franței), Bora (pe coasta dalmatică) și Sirocco (în sudul
Italiei, Spaniei și Greciei);
- amplitudine termică medie anuală mică.

Climat temperat oceanic este răspândit în Europa Vestică (pe țărmul Oceanului Atlantic din
Portugalia până în Norvegia);
-iernile sunt blânde (lipsite de geruri), verile sunt răcoroase, iar precipitațiile sunt
abundente, repartizate uniform de-a lungul anului;
- temperatura medie anuală între 10 – 15 °C
- precipitaţiile medii anuale sunt de 1.000 mm/an, în zona litorală depășesc
această valoare;
- bat Vânturile de Vest;
- amplitudine termică medie anuală mică.

Climat temperat continental de tranziţie este răspândit în Europa Centrală (în estul Franței
până în România);
- temperatura medie 10°C;
- precipitaţiile medii anuale scad de la vest (800 mm/an) la est (500 mm/an);
- bat Vânturile de Vest (în vestul Europei Centrale) și Crivățul (în estul Europei
Centrale).

24
Climat temperat - continental este râspăndit în Europa Estică (regiuni situate la est de
Polonia și România);
- iernile sunt geroase, iar verile sunt călduroase;
- temperatura medie anuală 5 - 10°C;
- precipitaţii medii sub 500 mm/an;
- bat Vânturile polare, Crivățul;
- amplitudine termică medie anuală mare.
Climatul temperat continental rece este prezent în Europa de Nord;
- iernile sunt geroase și verile răcoroase;
- temperatura medie între 0 - 5° C;
- precipitații 500 mm/an;
- bat Vânturile Polare;
- amplitudine termică medie anuală mică.

Climat subpolar este răspândit în extremitatea Europei de Nord;

- iernile sunt lungi (până la 9 luni) și foarte geroase, iar verile scurte și relativ reci
- temperatura medie între 0° C și -5° C;
- precipitațiile sunt reduse (sub 500 mm/an); sunt dominant sub formă de zăpadă;
- bat Vânturile polare;
- amplitudine termică medie anuală mică

Climat montan - de la circa 800 m altitudine intervine etajarea: scăderea temperaturilor,

creșterea precipitațiilor şi a umidității (temperatura scade cu 0,6 ° C la fiecare 100 m);
precipitaţiile cresc până la 1.000- 1.500 mm/an.

Temperatura medie anuală se calculează făcând media aritmetică a temperaturilor medii

lunare.
Amplitudinea termică reprezintă diferența dintre temperatura medie a lunii iulie
(considerată luna cea mai caldă) și temperatura medie a lunii ianuarie (considerată luna cea
mai rece).
Amplitudinea termică = T max -T min
Precipitațiile medii anuale se calculează făcând suma precipitațiilor medii lunare.

25
 CLIMA ROMÂNIEI
I. Factorii genetici ai climei
a. Poziția geografică pe Glob și în Europa determină climatul temperat - continental de
tranziție;
- temperat: deoarece România este situată la jumătatea distanței dintre Ecuator și
Polul Nord, fiind traversată de paralela de 45° lat. N;
- continental: deoarece România este situată în Europa Centrală, la jumătatea
distanței dintre Oceanul Atlantic și Munții Ural, fiind străbătută de meridianul de 25° long. E;
- de tranziție: deoarece pe teritoriul României se interferează circulația maselor de
aer vestice cu cele estice, nordice și sudice.
b. Latitudinea: România se desfășoară pe aproximativ 5° de latitudine ceea ce determină
valori ale radiației solare mai mari în sud decât în nord (125 kcal/cm2/an în sud și 115
kcal/cm2/an în nord) și o diferență de temperatură medie anuală de aproximativ 2 – 2,5° C între
sudul țării (10 – 11° C) și nordul țării (8,5° C).
c. Circulația generală a maselor de aer determină influențe climatice exterioare și
regimul eolian: Vânturile de Vest (bat în centrul și vestul țării), Crivățul (bate în estul și sud -
estul țării), Austrul (bate în sud-vestul țării), föehnul (un vânt călduț, ce bate primăvara,
determinând creșterea bruscă a temperaturii în, Subcarpați, Podișul Mehedinți sudul și sud -
Depresiunii Transilvaniei), brize montane și brize marine;
d. Relieful influențează clima prin: altitudine (determină etajarea climatică) și prin
dispunerea Carpaților (care formează o barieră climatică, astfel versanții vestici primesc mai
multe precipitații);
e. Marea Neagră determină o modelarea a caracteristicilor climatice (veri plăcute și
ierni blânde, creșterea umidității aerului, brize marine) pe o distanță de 25 km, doar în lungul
litoralului.
II. Regionarea / etajarea climatică
1. Etajul climatic de litoral și deltă: se caracterizează prin temperaturi de peste 11° C
și precipitații sub 400 mm/an, bat brizele marine;
2. Etajul climatic de câmpie (sub 300 m): se caracterizează prin temperaturi medii
anuale de 10 – 11° C, precipitații de 600 – 700 mm/an în Câmpia de Vest, 500 – 600 mm/an în
centrul Câmpiei Române și 400 – 500 mm/an în estul Câmpiei Române, bat Vânturile de Vest,
Austrul și Crivățul.
3. Etajul climatic de dealuri și podișuri (300 – 1000 m) cuprind:
• Etajul climatic al dealurilor și podișurilor joase (sub 500 m) se caracterizează prin
temperaturi medii anuale de 8-10° C și precipitații de 500 - 700 mm/an; 400 - 500 mm/an în
sudul și estul Podișului Moldovei;
• Etajul climatic al dealurilor și podișurilor înalte (peste 500 m) se caracterizează prin
temperaturi medii între 6-8° C și precipitații de 700 – 800 mm/an;
• Excepție Podișul Dobrogei: temperatură medie anuală între 10-11° C, iar
precipitațiile de 400 – 500 mm/an.
4. Etajul climatic montan (1000 - 2544 m) cuprinde:
• Etaj climatic de munte (1000 - 2000 m) se caracterizează prin temperaturi
medii anuale de 6 -0° C și precipitați de 800 - 1200 mm/an;
• Etaj climatic alpin (peste 2000 m) se caracterizează prin temperaturi medii
anuale sub 0° C și precipitații peste 1200 mm/an;
• Etajul climatic al depresiunilor intramontane se caracterizează prin inversiunide
temperatură (păstrarea aerului rece la baza depresiunii, ceea ce determină persistența gerurilor
și a temperaturilor scăzute), așa se explică înregistrarea temperaturii minime absolute de -
38,5° C, la Bod , în Depresiunea Brașov.

26
III. Influențe climatice exterioare:
- pe fondul climatului temperat – continental pe teritoriul României se resimt
următoarele influențe (nuanțe) climatice exterioare:
1. Influențe oceanice: se resimt în vestul și centrul țării;
2. Influențe submediteraneene: se resimt în sud-vestul țării;
3. Influențe de tranziție de la cele submediteraneene la cele continentale: se resimt
în partea centrală a Câmpiei Române și a Podișului Getic;
4. Influențe continentale (est-europene, de ariditate): se resimt în estul și sud-estul
țării;
5. Influențe scandinavo - baltice: se resimt în nordul țării (Carpații Orientali,Podișul
Sucevei);
6. Influențe pontice: pe litoral și în Delta Dunării și determină un climat cu
temperaturi moderate (iarna litoralul este cea mai caldă regiune a țării).

27
 HIDROGRAFIA EUROPEI

Europa dispune de resurse importante de apă, având o distribuție neuniformă.

Principalii factori care influențează hidrografia Europei sunt: relieful (care determină
repartiția apelor curgătoare) și clima (care influențează regimul hidrologic prin variația
precipitațiilor și a temperaturilor).
Componentele hidrografice ale Europei sunt:
1. Oceane și mări:
– Oceanul Atlantic (în vest), Oceanul Arctic (în nord);
– Marea Mânecii (în NV), Marea Nordului, Marea Baltică, Marea Norvegiei, Marea
Barents (în nord),MareaMediterană, Marea Adriatică, Marea Ionică Marea Tireniană, Marea
Egee (în sud), Marea Neagră (în SE).
2. Fluvii și râuri
Cel mai mare fluviu al Europei ca lungime, debit și suprafața bazinului hidrografic este
VOLGA.
În funcție de regimul de curgere a apelor (variația debitului), fluviile Europei se
încadreazăurmătoarelor tipuri:
• Tipul nordic: cuprinde fluviile a căror scurgere este redusă în sezonul rece (din cauza
înghețului) și prezintă debite mari la sfârșitul primăverii și vara: Peciora și Dvina de Nord
(nordul Rusiei).
• Tipul vestic: (atlantic) cuprinde râuri a căror scurgere se caracterizează prin ape
bogate tot timpul anului: Sena, Loire, (Franța), Tamisa (Marea Britanie), Tejo, Duero (Spania și
Portugalia).
• Tipul sudic (mediteranean): cuprinde râuri care prezintă scurgere bogată iarna și
debite reduse vara: Ebro (Spania), Rhône (Elveția, Franța), Pad, Tibru (Italia), Vardar (Axios)
(Macedonia de Nord, Grecia), Marița (Bulgaria, Grecia).
• Tipul central - european: cuprinde râuri care se caracterizează printr-un regim de
scurgere complex, cu ape mari de primăvara, viituri vara și ape mici toamna și iarna: Vistula
(Polonia), Rhin (Elveția, Germania, Olanda), Dunărea.
• Tipul est – european: cuprinde râuri care se caracterizează printr-un debit oscilant,
foarte mic vara (din cauza climatului continental excesiv), dar și iarna (din cauza înghețului) și
debite bogate primăvara: Nipru (Ucraina), Volga, Don (Rusia).

Debitul mediu anual se calculează făcând media aritmetică a debitelor medii lunare. Se
măsoară în m3/s.

3. Lacurile
Cel mai mare lac al Europei, ca suprafață este Marea Caspică (situat la limita cu Asia).
După modul de formare, lacurile Europei sunt:
• lacuri tectonice: formate în depresiuni de origine tectonică: Marea Caspică, Lacul
Balaton (Ungaria), Lacul Ohrid, Lacul Prespa (Macedonia de Nord/Albania);
• lacuri glaciare: formate în depresiunile create de foștii gheţari cuaternari de calotă:
Lacul Ladoga, Lacul Onega, (Rusia) în Pen. Scandinavă (pe teritoriul Finlandei, Suediei și
Norvegiei), în nordul Poloniei (Lacurile Mazuriene), cât și formate în depresiunile create de
gheţarii alpini: Lacul Geneva, Lacul Garda, Lacul Como, Lacul Maggiore, Lacul Zürich, etc;
• lacuri vulcanice: formate în craterele vulcanilor stinşi din Islanda, Franţa (Nemi),
Italia (Bolsena, Albano);
• lacuri carstice: formate pe roci calcaroase: în Alpii Dinarici;
• lagune și limanuri: la Marea Neagră (Razim, Sinoe, respectiv limanul Nistrului), la

28
Marea Baltică (laguna Vistula), la Marea Nordului;
• lacuri de baraj artificial (hidroenergetice): L. Volgograd, L. Samara, L. Novgorod
(pe Volga), Porțile de Fier (pe Dunăre), L. Țimleansk (pe Don), L. Dnepropetrovk (pe Nistru).

4. Gheţari şi banchiză
- gheţari continentali: (de calotă): în Islanda, Svalbard, Novaia Zemlea;
- banchiza: în mările Oceanului Arctic (în Marea Albă);
- gheţari montani: în Munţii Alpi, Pirinei, Alpii Scandinavici, Uralul de Nord;

29
30
31
l

32
33
 HIDROGRAFIA ROMÂNIEI

Componente ale hidrografiei României: râurile interioare, Dunărea, apele subterane,

lacurile şi MareaNeagră.
1. Râurile interioare aparțin în proporție de 98% bazinului Dunării. Sunt dispuse
concentric, pe margini și radiar în interior. Importanța: transporturi, hidroenergie, irigații,
piscicultură, alimentarea cu apă a localităților, turism.
Sunt organizate, în funcție de râul colector principal în grupe hidrografice:
A. Grupa hidrografică de nord și vest cuprinde râurile colectate de Tisa: Someșul
(format din Someșul Mare și Someșul Mic), Barcăul, Crișul Repede, Crișul Negru, Crișul Alb,
Mureșul (și afluenții săi Târnava Mică și Târnava Mare), Bega (este singurul râu interior
canalizat și navigabil);
B. Grupa hidrografică de sud-vest și sud cuprinde râuri colectate de Dunăre: Timișul,
Cerna, Jiu (cu afluentul Motru), Oltul (și principalii săi afluenți Cibin și Lotru), Vedea (cu
afluentul Teleorman), Argeșul (și principalul său afluent Dâmbovița), Ialomița (și principalul
său afluent Prahova), Călmățui;
C. Grupa hidrografică de est cuprinde râuri colectate de Siret și Prut.
Siretul este cel mai mare râu al țării, ca bazin hidrografic și ca debit. Principalii săi
afluenți sunt: Suceava, Moldova, Bistrița, Trotuș, Buzău (izvorăsc din Carpații Orientali) și
Bârlad (izvorăște din Podișul Bârladului).
Prutul formează granița țării cu Rep. Moldova. Principalul Afluent este Jijia (care
primește ca afluent râul Bahlui).
D. Grupa hidrografică de sud-est sau dobrogeană cuprinde râuri scurte, cu debite
reduse, care se varsă în lacurile din lungul litoralului: Telița , Taița , Slava și Casimcea. (cel
mai mare).

2. Lacurile sunt acumulări de apă situate în excavațiuni ale scoarței terestre. Ocupă 1,1
% din suprafața țării. Importanța lor: hidroenergie, alimentare cu apă a localităților,
piscicultură, turism, tratament.
După modul de formare sunt: lacuri naturale (glaciare, vulcanice, de baraj natural,
carstice, cu apă sărată, lagune, limanuri) și lacuri antropice (de acumulare, iazuri, de agrement).
Sunt repartizate astfel:
A. Lacuri din regiunea de munte :
• glaciare: în Munții Rodnei (L. Lala), Munții Făgăraș (L. Bâlea, L. Capra, L.
Podragu), Munții Parâng (L. Gâlcescu), Munți Retezat ( L. Bucura - cel mai întins lac glaciar;
L. Zănoaga – cel mai adânc lac glaciar);
• vulcanice: L. Sf. Ana (Gr. Centrală a Carpaților Orientali);
• lacuri de baraj natural: L. Roșu (Gr. Centrală a Carpaților Orientali);
• carstice: L. Vărășoaia (Munții Apuseni);
• lacuri de acumulare (hidroenergetice): L. Izvorul Muntelui (pe Bistrița, cel mai
întins lac de acumulare de pe râurile interioare – 33 km2) în Gr. Centrală a Carpaților Orientali,
Vidraru (pe Argeș) în Gr. Făgăraș, Vidra (pe Lotru) în Gr. Parâng, Porțile de Fier I (pe Dunăre),
în sudul Munților Banatului.
B. Lacuri din regiunea de deal și podiș:
• cu apă sărată: Slănic (Subcarpații Curburii), L. Ocnele Mari (Subcarpații
Getici), L. Ocna Sibiu (Depresiunea Transilvaniei);
• limanuri fluviale: (lacuri formate prin bararea gurilor de vărsare a unor râuri mici
cu aluviuni aduse de un alt râu) – în Pod. Dobrogei;
• carstice: L. Zăton (Pod. Mehedinți);

34
 • lagună: (lacuri formate prin bararea unor golfuri cu cordoane de nisip aduse de
mare): Complexul lagunar Razim – Sinoe (format din lagunele Razim – cel mai întins lac
natural din țară – 415 km2, Sinoe, Golovița Zmeica) (pe litoral, în Podișul Dobrogei);
• limanuri fluvio – maritime: (lacuri formate prin bararea gurilor de vărsare a unor
râuri dobrogene cu cordoane de nisip aduse de mare): Tașaul, Mangalia, Siutghiol, Techirghiol;
• iazuri: (lacuri amenajate de oameni pentru piscicultura și irigații): în C. Moldovei
– Iazul Dracșani, în Pod. Transilvaniei – Iazul Zău de Câmpie;
• lacuri de acumulare (hidroenergetice): L. Stânca – Costești (pe râul Prut), pe Olt,
pe Argeș, pe Bistrița.
C. Lacuri din regiunea de câmpie:
• lacuri de crov: Lacul Sărat (C. Brăilei), Lacul Movila Miresii (C. Brăilei);
• limanuri fluviatile: L. Snagov, L. Căldărușani;
• lacuri de acumulare (hidroenergetice): Lacul Ostrovu Mare (Dunăre), pe Olt, pe
Argeș.

DUNĂREA
Este cel mai important fluviu european, sub aspectul complexităţii, străbate Europa
Centrală şi de Est şi se varsă în Marea Neagră printr-o deltă (Delta Dunării); al doilea fluviu ca
lungime şi debit al Europei,după Volga al doilea fluviu ca trafic de mărfuri, după Rhin.
Străbate 10 ţări (Germania, Austria, Slovacia, Ungaria, Croaţia, Serbia, România,
Bulgaria, Rep. Moldova, Ucraina) şi 4 capitale ( Viena, Bratislava, Budapesta, Belgrad).
Cursul Dunării se împarte în 3 sectoare:
➢ Cursul superior (sectorul alpin) – de la izvoare până la Bratislava. Principalul afluent
este Inn.
➢ Cursul mijlociu (sectorul panonic) - de la Bratislava la Baziaş. Principalii afluenți
sunt: Drava, Sava, Tisa și Morava.
➢ Cursul inferior (sectorul românesc) - de la Baziaş până la vărsare, pe o lungime de
1075 km. Acest sector prezintă patru sub sectoare:
• Baziaş - Porţile de Fier (Defileul Dunării) -cel mai important defileu din Europa
(144 Km); înprezent are aspectul unui imens lac;
• Porţile de Fier – Călăraşi (Lunca Dunării);
• Călăraşi - Brăila (sectorul Bălților) cuprinde Balta Ialomiței și Balta Brăilei;
• Brăila – Marea Neagră (Dunărea maritimă), cuprinde şi Delta Dunării (Rezervaţie a
Biosferei).

Importanța: transporturi ( asigură legătura dintre Marea Neagră şi Marea Nordului prin
intermediul Canalului Dunăre - Marea Neagră și Dunăre - Main - Rhin), traversează țări fără
ieșire la mare (Austria, Slovacia, Ungaria, Serbia, Rep. Moldova), facilitând schimburi
comerciale, hidroenergie, irigații, piscicultură, alimentarea cu apă a localităților, turism.

MAREA NEAGRĂ

− este o mare de tip continental;

− adâncimea maximă este de 2245 m;
− comunică cu Marea Azov prin Strâmtoarea Kerci și cu mările Marmara și Egee prin
Strâmtorile Bosforși Dardanele;
− mișcările apei: maree redusă, valuri mari în timpul furtunilor, curenți de suprafață (
provocați de vânt) și curenți de descărcare și de compensare (care acționează în Strâmtoarea
Bosfor: prin adâncime aducapă mai sărată din Marea Mediterană și o depun pe fundul mării

35
Negre și pe la suprafață aduc apă mai puțin sărată din Marea Neagră în Marea Mediterană).
− originalitatea Mării Negre constă în lipsa curenților verticali. Așa se explică
existența în Marea Neagră a două straturi de apă cu caracteristici diferite:
• unul, la suprafață, până la 200 m , se caracterizează prin salinitate mai mică, 16 –
17 ‰, este puternic oxigenat, există viață;
• altul , la adâncime, sub 200m , se caracterizează prin salinitate mai mare, peste
22 ‰, lipsa oxigenului, existența unui gaz otrăvitor (H2S).
– Importanța economică: navigație, zăcăminte de petrol exploatate în platforma
continentală, faună piscicolă bogată ( între care se remarcă sturionii – care dețin icre negre),
dezvoltarea așezărilor umane încă din antichitate (Constanța – Tomis, Mangalia- Callatis),
dezvoltarea activităților turistice.

36
 ÎNVELIŞUL BIOPEDOGEOGRAFIC
ÎN EUROPA ŞI ROMÂNIA
Este reprezentat de vegetație, faună și soluri, care sunt dispuse: latitudinal = zone
biopedogeografice şi pe altitudine = etaje biopedogeografice;
Factori genetici care influențeză distribuția învelișului biopedogeografic sunt:
diversitatea climatică și relieful.

În Europa principalele zone biopedogeografice sunt:

a. Zona mediteraneană - dezvoltată în sudul Europei mai ales în cele trei peninsule
(până la aprox. 500 m altitudine) şi în insulele Mediteranei;
Vegetaţia este formată din:
• pădure mediteraneană, formată din stejar verde, stejar de plută, pini maritimi,
pin de Alep, palmier pitic măslin sălbatic, smochin (sunt reduse ca întinderi din cauza
defrișărilor realizate de-a lungul timpului);
• formaţiuni arbustive denumite maquis, garriga (în sudul Franţei, Italia),
tomillares (în Spania), frigana (în Grecia);
Faună este termofilă formată din: șacal, broască ţestoasă, şerpi, scorpioni, magot;
Soluri de tipul terra roşa.
b. Zona pădurilor de foioase - este dezvoltată în centrul, vestul Europei;
Este formată din 2 tipuri de păduri:
- Păduri de fag se dezvoltă pe terenurile umede şi răcoroase – spre est, îmbinat cu
carpenul;
- Păduri de stejar se dezvoltă la sud pe terenuri cu temperaturi mai mari, umezeală
mică. Alături de fag şi stejar mai întâlnim tei, frasin, arţar, ulm, arbuşti şi ierburi;
Faună (cerbi, căpioare, lupi, vulpi, mistreţi, jderi, păsări, insecte);
Soluri: argiluvisoluri (soluri brun roșcate)și cambisoluri (soluri brune).
c. Zona de stepa şi silvostepa - se dezvoltă în estul Europei în regiuni cu climat secetos
Silvostepa este formaţiunea care face trecerea de la pădure (stejar, frasin, tei, arbuşti) la
ierburi xerofileşi mezofile;
Stepa se întinde din estul României, nordul Mării Negre până dincolo de Volga. Este
formată din ierburi xerofile (colilie, pelin, păiuş ). Stepa a fost înlocuită în cea mai mare parte
cu cereale şi plante tehniceiar ca faună (rozătoare);
Solurile întâlnite sunt din clasa molisoluri (cernoziomuri, soluri cu fertilitate ridicată);
d. Zona pădurilor de conifere (taiga) - se dezvoltă în nord – până la aprox 50º lat. N -
(Scandinavia – Munţii Ural); este cea mai masivă unitate forestieră a Europei;
Este formată din conifere (molid, brad, zadă, mesteacăn);
Fauna este formată din mamifere (urs, lup, vulpe, hermelina, elan), păsări;
Solurile sunt din clasa spodosoluri (podzoluri)
e. Zona de tundră - se întâlneşte în insulele arctice şi nordul Europei;
Vegetaţia este formată din muşchi, licheni, arbuşti (mesteacăn pitic, sălcii pitice, ienupăr
pitic);
Fauna este reprezentată de către ren, vulpe polară, găiuşa polară, ciuful alb;
Solurile sunt formate din soluri negre de tundră, slab formate.

ROMÂNIA
Învelişul biopedogeografic (vegetaţie, faună şi soluri) este organizat pe etaje

37
biopedogeografice;
Etajul stepei - este condiţionată de continentalismul climatic;
Se întâlneşte în Dobrogea, Câmpia Siretului, Bărăgan, sudul Podişului Moldovei, porţiuni
din Câmpia de Vest. (stepa propriu-zisă are în Câmpia Bărăganului cea mai vestică poziţie);
Vegetaţia: ierburi xerofile; fauna: rozătoare; soluri: molisoluri; Vegetaţia naturală înlocuită în
bună parte cu culturi agricole, pajişti;
Etajul silvostepei
Se întâlneşte în Câmpia Română, Câmpia de Vest, Podişul Moldovei, nord-vestul
Dobrogei;
Vegetaţia: pâlcuri de păduri (stejar termofil), ierburi; fauna: rozătoare; soluri:
molisoluri;Vegetaţia naturală înlocuită în bună parte cu culturi agricole, aşezări;
Etajul pădurilor de foioase
Etajul stejarului - la altitudini mici 200 - 600 m - vegetaţie: stejar, cer, gârniţă, gorun;
soluri: luvisoluri; Etajul fagului - 600-1200 m;
Etajul coniferelor
Se găsește la altitudini cuprinse între 1200-1800 m;
Etajul sub alpină – este răspândit în regiunile montane între 1800 – 2000 m, vegetația:
ienupăr, jneapăn, afin, merișor (subalpin)
Etajul alpin este situat la peste 2000m , este alcătuit din pajiști formate din ierburi alpine
(pădurile lipsesc din etajul alpin din cauza reliefului cu pante abrupte și stâncoase,, soluri subțiri
și neevoluate, climei reci, umede, vânturi puternice); fauna – capra neagră, marmota, vulturi,
insecte; soluri: clasa spodosoluri reprezentate de soluri alpine.
Vegetaţia azonală – este dezvoltată în luncile râurilor, precum şi în Lunca şi Delta
Dunării unde se dezvoltă o vegetaţie reprezentată prin specii de arbori de esenţă slabă: salcia,
plopul, cătina.

38
 RESURSELE NATURALE
EUROPA
I. Resurse de subsol:
• Resurse energetice:
- cărbunii: Ucraina ( bazinul carbonifer Donetk - Donbass), Germania
(Bazinele carbonifere Ruhr și Saar), Rusia ( Bazinele Moscova și Peciora), Marea Britanie
( Bazinele Yorkshire, Wales), Polonia ( Bazinul Carbonifer Silezia Superioară), Cehia
(Boemia), Spania (Asturia);
- hidrocarburi (petrol și gaze naturale): se extrag din platforma Mării
Nordului (în special Marea Britanie, Norvegia, Germania, Belgia, Danemarca), Câmpia Est
Europeană (regiunea Volga -Ural) și Câmpia Precaspică (Rusia). Gaze naturale - Olanda
(zăcământul de la Groningen)
- uraniu: Rusia, Germania, Ucraina, Spania.
• Minereuri de fier: se extrag din Rusia (Kursk), Ucraina (Krivoi - Rog),
Suedia (Kiruna), Franța (Lorena), Germania, Marea Britanie.
• Minereuri neferoase: bauxită (Rusia, Ungaria, Franșa, Italia, Grecia), cupru,
plumb,zinc, aur (Rusia, Germania, Marea Britanie, Norvegia);
• Sarea: Germania, Marea Britanie, Spania
• Roci de construcție : marmură (Grecia, Italia, Portugalia, Norvegia), granit,
bazalt, calcar, nisipuri, pietrișuri etc.
• Ape geotermale: Islanda.

II. Resurse de suprafață

– resursele vegetale: Pădurile (ocupă suprafețe mari în nordul Europei și în regiunile
montane), pășunile, fânețe. (*Resursele vegetale sunt formate din păduri, păşuni şi fâneţe, care
au răspândire şi folosinţă diferită de la o regiune la alta. În Europa are cele mai multe state un
grad mediu de acoperire cu păduri (peste 20%), remarcându-se prin suprafeţe întinse ţările
scandinave precum - Suedia, Finlanda Norvegia, precum şi cele care cuprind întinse spaţii
muntoase sau colinare înalte (Spania, Franţa. Germania, Serbia, România)
– resurse de sol: terenuri cu soluri fertile; (* Pe lângă toate aceste resurse, se remarcă
şi resursa edafică (solurile) ca bază de susţinere a agriculturii şi implicit a alimentaţiei
populaţiei. Cele favorabile practicării culturii plantelor se întâlnesc în regiunile de câmpie şi
cele deluroase. În regiunile montane solurile au rolul de a susţine vegetaţia pajiştilor alpine
folosite în creşterea animalelor).
– resurse de apă: râuri, fluvii, lacuri, etc (* Resursele de apă sunt răspândite inegal
pe întreaga suprafaţă a continentului, deoarece sunt dependente de relief şi climă. Astfel
regiunile nordice ale Europei au un excedent de apă datorat climatului polar şi a influentei
Curentului Atlanticului, partea centrală are un caracter moderat, pe când sudul se află sub
influenţa climei mediteraneene având un deficit de apă. Lacurile au diverse scopuri, de la
piscicultură la irigaţii dar şi scop de asigurare a umidităţii aerului în regiunile aride).

39
 ROMÂNIA

I. Resurse de subsol:
1. Resurse energetice:
• Cărbunii: huilă (Depresiunea Petroșani și Munții Banatului), lignit
(Bazinul Motru- Rovinari – Podișul Getic, Subcarpații Curburii și Getici, Dealurile deVest,
Grupa centrală a Carpaților Orientali); cărbune brun ( Bazinul Comănești, Munții Apuseni,
NV-ul Depresiunii Transilvaniei);
• Petrol: Câmpia Română, Subcarpații, Podișul Getic, Dealurile de Vest,
Câmpia de Vest, platforma continentală a Mării Negre;
• Gaze naturale: gaz metan (Câmpia Transilvaniei, Podișul Târnavelor), gaze
asociate (se extrag din aceleași regiuni cu petrolul);
2. Minereuri metalifere: minereuri de fier : Munții Poiana Ruscă, Munții Apuseni,
Munții Banatului, Grupa Centrală a Carpaților Orientali; minereuri neferoase complexe
(cupru plumb, zinc): Grupa Nordică și Centrală a Carpaților Orientali, Carpații Occidentali;
minereuri auro-argentifere : Grupa Nordică a CarpațilorOrientali, Munții Apuseni; bauxită
(Munții Apuseni).
3. Alte resurse:
• sarea: Subcarpații și Depresiunea Transilvaniei;
• roci de construcție: granit (Podișul Dobrogei), calcar (Carpații și Podișul
Dobrogei), marmură (Munții Poiana Ruscă), gresii, argile, nisipuri, pietrișuri.
• ape geotermale: Câmpia de Vest.
II. Resurse de suprafață: păduri, pășuni, fânețe, ape curgătoare, terenuri arabile.

40
 HARTA POLITICĂ A EUROPEI
Harta politică a Europei are caracter istoric, pentru că în timp a cunoscut modificări
cauzate de numeroase evenimente ( obținerea independenței unor state, căderea comunismului,
reunificarea / destrămarea unor state, conflictele militare). Evenimentele din Europa Centrală
și de Est, manifestate după anul 1989 au produs schimbări majore pe harta politică a Europei
și a Lumii:
• din dezmembrarea U.R.S.S.-ului a rezultat 15 state, dintre care 6 pe teritoriul Europei:
Estonia, Letonia, Lituania, Belarus, Ucraina, Republica Moldova
• din dezmembrarea R.S.F. Iugoslavia au rezultat următoarele state: Slovenia, Croația,
Bosnia și Herțegovina, Macedonia de Nord, Serbia, Muntenegru și Kosovo (nerecunoscut de
România);
• din dezmembrarea Cehoslovaciei au rezultat Cehia și Slovacia;
• reunificarea Germaniei prin unirea celor doua Germanii: Republica federală Germania
(RFG sau Germania de Vest) și Republica Democrată Germană (RDG sau Germania de Est);
În prezent sunt 46 de state și 6 teritorii dependente, care pot fi clasificate astfel:
1. după poziția geografică: Europa centrală, Europa nordică, Europa estică, Europa sudică,
Europa vestică;
2. după mărimea suprafeței: Rusia – partea europeană (4 mil.km2) și Vatican (cel mai mic stat
0,44 km2);
3. după mărimea demografică: Rusia (146 mil. loc) și Vatican 880 loc.
4. după forma de stat: monarhii constituționale (Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de
Nord, Norvegia, Suedia, Danemarca, Olanda, Belgia, Luxemburg, Andorra, Spania,
Monaco, Liechtenstain);
5. după nivelul de dezvoltate economică: țări dezvoltate (cu PIB ridicat) și țări în
dezvoltare (cu un PIB mai redus);
Pe teritoriul Europei există:
▪ State enclave: San Marino, Vatican (Italia);
▪ State exclave: Kaliningrad (Rusia), Ceuta și Melilla (Spania) în Africa.
▪ Teritorii dependente: Gibraltar (Marea Britanie), Insulele Svalbard și Insulele
Van Mayen ( Norvegia), Insulele Man și Insulele Normande (Marea Britanie), Insulele Feröe
(Danemarca).

Organizarea teritorial administrativă

Teritoriul României este organizat administrativ - teritorial în: județe (cele mai mari
unități teritorial administrative), municipii, orașe și comune (cele mai mici unități administrativ
– teritoriale, cu câteva sate).
Sunt 41 de județe și municipiul București.
Județele României sunt grupate în 8 regiuni de dezvoltare.

41
 EUROPA – țări și capitale
1. Europa de Nord:
• Norvegia → Oslo
• Suedia → Stockholm
• Finlanda → Helsinki
• Islanda → Reykjavik
• Danemarca → Copenhaga
2. Europa Vestica sau Atlantica:
• Marea Britanie → Londra
• Irlanda →Dublin
• Franța → Paris
• Belgia → Bruxelles
• Olanda → Amsterdam
• Luxemburg → Luxemburg Ville
• Monaco → Monaco Ville
3. Europa Centrala:
•
Germania → Berlin
•
Polonia → Varșovia
•
Cehia → Praga
•
Slovacia → Bratislava
•
Elveția → Berna
•
Liechtenstein → Vaduz
•
Austria → Viena
•
Ungaria → Budapesta
•
Romania → București
•
Rep.Moldova → Chișinău
4. Europa de Est:
• Ucraina → Kiev
• Fed.Rusă → Moscova
• Belarus → Minsk
• Estonia → Tallin
• Letonia → Riga
• Lituania → Vilinius
5. Europa Sudica:
~Peninsula Iberică:
• Spania → Madrid
• Portugalia → Lisabona
• Andorra → Andorra
~Peninsula Italica:
• Italia → Roma
• Vatican → Vatican
• San Marino → San Marino
~Peninsula Balcanică:
• Slovenia → Ljubljana
• Croația → Zagreb
• Bosnia și Herțegovina →
Sarajevo
• Serbia → Belgrad
• Muntenegru → Podgorica
• Albania → Tirana
• Macedonia de Nord → Skopje
• Bulgaria → Sofia
• Grecia → Atena
~țări insulare:
• Malta → La Valletta
• Cipru → Nicosia
42
43
44
45
 POPULAȚIA EUROPEI
1. Evoluția numerică a populației Europei
În Europa, numărul populației a evoluat lent până în sec. XVII din cauza epidemiilor,
războaielor și a lipsei hranei. După această perioadă, numărul populației începe să crească
datorită industrializării, a îmbunătățirii condițiilor de trai și de progresele medicinei, iar din
sec. XVIII se înregistrează o explozie demografică.
În prezent, populația Europei este de 747, 1 mil. loc. (estimare 2021).

2. Mișcarea naturală a populației

Este evidențiată de bilanțul natural (Bn) care reprezintă diferența dintre natalitate (N)
și mortalitate (M) în valori absolute sau relative (‰).
Bn= N – M
ex. N=10‰ și M=13‰ Bn = -3‰
sau în valori absolute ex: N= 4000 și M= 8000 Bn= - 4000 persoane
Când N>M = spor natural pozitiv (+), iar când N<M= deficit natural (-)
Consecințe ale bilanțului natural negativ:
- îmbătrânirea demografică
- scăderea numărului populației
- scăderea forței de muncă
- raportul inegal între pensionari și salariați
- creșterea vârstei de pensionare
- creșterea taxelor pentru salariați;
În majoritatea țărilor din Europa de Vest, bilanțul natural este negativ sau cu valori reduse
din cauza procesului de îmbătrânire demografică, determinat de nivelul de trai ridicat al
populației, condiții sanitare mai bune, reducerea natalității, emanciparea femeii. De asemenea,
datorită aportului de imigranți (mulți tineri) veniți din Europa de Est și din unele țări din Asia
de Sud-Vest, unele state au bilanț natural pozitiv.
În țările din Europa de Est, bilanțul natural este negativ, din cauza scăderii natalității, a
emigrării populației tinere în Vestul Europei, a unui nivel de trai mai scăzut, a lipsei locurilor
de muncă (ex. Bulgaria: -6,6 ‰).
Europa se confruntă cu fenomenul de îmbătrânire demografică datorită:
• Scăderii fertilității/natalității, rezultând un bilanț natural negativ sau cu valori
reduse
• Creșterea ponderii populației vârstnice (peste 65 ani), 19% din totalul populației
(estimare 2019), ca urmare a scăderii mortalității și creșterii speranței de viață (*ex. Italia
– 22% vârstnici, Irlanda- 13% vârstnici, cea mai tânără populație.)
• Creșterea speranței de viață la naștere la aproape 78 ani, datorită creșterii
nivelului de trai, a condițiilor sanitare foarte bune. (*Italia și Spania au cea mai mare
speranță de viață, de peste 83 ani, iar Rep. Moldova cea mai mică speranță de viață – 71 de
ani).
• Modificarea raportului dintre numărul pensionarilor și cel al salariaților (*în
prezent sunt 35 de pensionari la 100 de angajați, se preconizează ca în 2050 vor fi 75 de
pensionari la 100 de angajați).
3. Mobilitatea teritorială a populației
Se manifestă prin deplasări temporare sau definitive ale populației. Este evidențiată prin
diferența dintre numărul imigranților (I) și numărul emigranților (E).
Bm = I - E
Ex. I=3000 persoane și E = 9000 persoane: Bm= - 6000 persoane.
Când I>E= spor migratoriu (+), când I< E= deficit migratoriu (-);
Cauze ale migrației populației:

46
 • De ordin economic - din fostele țări comuniste ale Europei de Est spre țările
Europei de Vest, unde oferta locurilor de muncă este mai mare, din cauza îmbătrânirii
demografice din aceste țări, degradarea nivelului de trai;
• De ordin educațional – absolvirea unor școli și universități de prestigiu
european;
• De ordin sanitar – tratarea unor boli în diverse spitale și clinici europene.

BILANȚUL TOTAL (B total) = suma dintre bilanțul natural (Bn) și bilanțul

migratoriu (Bm).
B total = Bn+ Bm sau B total= (N-M)+(I-E)

4. Repartiția teritorială a populației (densitatea populației)

Densitatea populației reprezintă raportul dintre populație (numărul locuitorilor) și
suprafața pe care aceștia o ocupa la un moment dat.
D= P/S (loc/km2)
Densitatea populației Europei= 73 loc/ km2
Densitatea populației este influențată de:

1. FACTORI NATURALI
Factori favorabili (densitate mare) Factori restrictive (densitate mică)
relieful neted, jos, de câmpie (Câmpia relief de munte, accidentat, cu pante mari
Parisului, Câmpia Londrei, Câmpia Europei (Austria, Elveția, Nordul Regatului Unit),
de Nord în Germania), câmpii litorale (Vestul vulcani (Islanda), ghețari (Islanda , Elveția).
Italiei, Sudul Franței, estul Spaniei, Vestul
Portugaliei), văi (Rin, în Germania și Țările de
Jos, Rhone în Franța, Pad în Italia).
clima favorabilă, caldă (țările vestice); clima rece – montană și subpolară, ninsori,
vânturi puternice (Islanda, Norvegia,
Finlanda, Suedia);
Păduri de conifere (Federația Rusă,
Finlanda)
solurile fertile (cernoziomuri) solurile nefertile, acide, înghețate
2. FACTORI ECONOMICI
agricultură dezvoltată, cu întinse terenuri agricultură puțin dezvoltată, cu restrânse
agricole, în câmpii terenuri agricole în zona montană
industrie dezvoltată cu resurse de subsol în industrie slab dezvoltată, chiar inexistentă,
apropiere, concentrate în marile orașe, ce cu puține resurse ale subsolului
atrage forță de muncă (Baz. Ruhr, Bazinul
Donețk, zona Moscovei), industrie timpurie
(Regatul Unit, Țările de Jos, Franța,
Germania)
existența unor căi de comunicație inexistența unor căi de comunicație
(transporturi)
• Densitate mare: Monaco (19200 loc./km2), Vatican (1800 loc./km2), Malta (1400
loc./km2), San Marino (540 loc./km2);
• Densitate mică : Islanda (3,3 loc./km2), Norvegia (14 loc./km2), Finlanda (16 loc./km2).

47
 5. Structuri demografice
a. Structura rasială: populația aparține rasei europene (europoidă); apar
enclave rasiale, de ex. Sami (laponii), în nordul Peninsulei Scandinavia, de rasă mongoloidă.
b. Structura etnolingvistică: cuprinde două famili lingvistice:
- familia indo-europeană: grupa germanică (germana, engleza, neerlandeza/olandeza,
norvegiana, daneza, suedeza, islandeza); grupa romanice (româna, franceza, italiana, spaniola,
portugheza), grupa slavă (rusa, bulgara, ceha, slovaca, poloneza, ucraineana, sârba, croata),
grupa celtică (irlandeza și scoțiana);
- grupa fino-ugrică (maghiara, finlandeza, estona, sami-Laponia).
c. Structura confesională cuprinde populația de religie romano-catolică,
(Franța, Italia, Spania, Polonia, Ungaria), religia protestantă (Germania, Regatul Unit, Suedia,
Islanda) și ortodoxism ( România, Rep. Moldova, Bulgaria, Serbia, Grecia, Ucraina, Fed. Rusă),
religia islamică (Albania).
d. structura pe grupe de vârste: este reprezentată de populația tânără (sub 15
ani) – 17%, populația adultă (16-64 ani) – 65 ani, populația vârstnică (peste 65 ani) – 19%.
e. Structura socială a populației indică o evidentă inegalitate a societății
actuale: Europa de Vest unde populația ocupată în sectorul terțiar deține 70 % și Europa de Est,
unde populația este preponderant ocupată în industria, agricultură, minerit și silvicultură.
Sectoarelede activitate sunt:
– sectorul primar: agricultură, minerit, exploatarea lemnului
– sectorul secundar : industrie, construcții
– sectorul terțiar (de servicii): comerț, turism, transporturi, cultură, cercetare,
educație, sănătate, activități juridice, financiare, administrative.
f. Structura pe medii de viață: predomină populația urbană, țări în care
ponderea populației urbane este depășită de ponderea populației rurale sunt: Albania, Bosnia –
Herțegovina, Republica Moldova.

48
 POPULAȚIA ROMÂNIEI

1. Evoluția numerică a populației României

Populația României a înregistrat o creștere lentă, ajungând în 1990, la un maxim de 23,2
milioane de locuitori. După anul 1990, numărul populației a scăzut, această scădere datorându-
se scăderii natalității, rezultând un bilanț natural negativ, bilanț migratoriu negativ, prin multe
plecări definitive din țară (emigrație).
2. Mișcarea naturală a populației
Natalitatea a scăzut după 1990, determinată de: scăderea nivelului de trai, legalizarea
întreruperilor de sarcină, scăderea ratei fertilității.
Mortalitatea a crescut din cauza îmbătrânirii populației; cauze ale îmbătrâniri
populației: scăderea natalității, creșterea speranței de viață, emigrarea tinerilor.
Bilanțul natural a scăzut, devenind negativ începând cu anul 1992.
Consecințe ale bilanțului natural negativ:
- îmbătrânirea demografică
- scăderea numărului populației
- scăderea forței de muncă
- raportul inegal între pensionari și salariați
- creșterea vârstei de pensionare
- creșterea taxelor pentru salariați;

3. Mobilitatea teritorială a populației

După 1960, s-a înregistrat un exod rural – urban, populația de la sate migrând spre marile
orașe, care se aflau într-un amplu proces de industrializare și urbanizare.
După 1990, s-a manifestat fenomenul de migrație de reîntoarcere (urban - rural), cauzat de:
restructurarea economică a unor întreprinderi industriale, scăderea numărului locurilor de
muncă, disponibilizarea forței de muncă de la orașe, creșterea costului vieții, obținerea titlurilor
de proprietate asupra pământului.
În ultimii ani, datorită unor cauze economice, s-a accentuat migrația externă, mulți
români emigrând în țări ale Europei (Italia, Spania, Germania, Regatul Unit), în SUA și
Canada.

4. Repartiția teritorială a populației (densitatea populației)

Repartiția geografică în teritoriu este neuniformă, ca și densitatea populației, fiind
determinată de: relief variat, condiții climatice diferite, fertilitatea solului, resursele solului și
subsolului.
Densitatea medie a populației este de 81 loc/km2, prezentând variații la nivel regional:
• Cele mai mari valori (peste 150 loc/ km2):
o Câmpia Română (Muntenia Centrală): industrie și agricultură dezvoltate, mari
resurse de subsol, număr mare de orașe;
o Podișul Sucevei și Culoarul Siretului: spor natural ridicat, relief favorabil locuirii;
o Depresiunea Brașov: relief neted, de 500 – 600 m altitudine, industrializare
timpurie și rapidă;
o Depresiunea Colinară a Transilvaniei (Valea Mureșului mijlociu): industrie și
agricultură dezvoltate, resurse de subsol;
o litoralul;
o împrejurimile marilor orașe: Timișoara, Craiova, Sibiu, Iași, Galați.
• Cele mai mici valori (sub 50 loc/km2):
o munții: relief înalt, cu pante abrupte, climă rece, soluri nefertile;
o Delta Dunării cu doar 5 loc/km2: suprafață redusă de uscat, lipsa resurselor de

49
subsol, căi de comunicație deficitară, izolare;
o unele porțiuni din Podișul Dobrogei și Câmpia Bărăganului: veri calde, ierni
reci, precipitații reduse, secete;
o porțiuni din Câmpia de Vest: inundații.
Pe județe: cele mai mari valori sunt în județul Prahova (dezvoltare timpurie a industriei,
resurse de subsol, relief de deal și câmpie, multe orașe cu diverse activități economice; cele
mai mici densități sunt în județul Tulcea: cu Delta Dunării).

5. Structuri demografice

a. Structura etnică:
- majoritari sunt românii (aprox. 90%), urmați de maghiari, rromi, germani (sași – sudul
Transilvaniei și șvabi – zona Banatului), și alte naționalități (turci, tătari, evrei, greci, italieni);
b. Structura confesională majoritatea populației este ortodoxă;
d. structura pe grupe de vârste și sexe: este reprezentată de populația tânără (sub 15
ani) – 15%, populația adultă (16-64 ani) – 64%, populația vârstnică (peste 65 ani) – 18%; pe
sexe 51% femei.
e. Structura socială
– sectorul primar: agricultură – 23%
– sectorul secundar : industrie – 30 %
– sectorul terțiar (de servicii) – (47%)
f. Structura pe medii de viață (urban - rural): populația urbană – 54%; cauze ale
creșterii populației urbane: exodul rural, declararea de noi orașe; cauze ale creșterii populației
rurale după 1990: reîntoarcerea populației urbane.

50
 SISTEMUL DE ORAȘE

Populația totală(P totală) = Populația urbană (Pu) + Populația rurală (Pr) sau Ptotală =Pu+Pr,
în %.
EUROPA
Gradul de urbanizare al Europei indică o medie de 74% populație urbană (2018):
Monaco și Vatican (100%), Belgia (98%), San Marino (96%), Malta (95%), Islanda
(94%), Olanda și Luxemburg (91%), cele mai mici valori: Liechtenstein (14%), Republica
Moldova (43%), Bosnia și Herțegovina (48%), Slovacia și România (54%), în 2018.
Creșterea populației urbane s-a realizat prin extinderea teritoriului orașelor, prin apariția
unor nuclee urbane în jurul orașelor mari, prin exod rural, spor migratoriu, prin spor natural al
populației urbane;
Orașele Europei se pot clasifica astfel:
1. După poziția geografică: orașe fie sunt pe litoral, fie sunt în interiorul continentului,
străbătute de fluvii: ex. Paris-Sena, Londra-Tamisa, Roma-Tibru, Varșovia-Vistula, Kiev-
Nipru, Viena, Bratislava, Budapesta și Belgrad (toate)-Dunăre, Ljubljana, Zagreb, Belgrad
(toate)-Sava, Lisabona-Tejo.
2. După vechime:
- Orașe din perioada antică: Roma, Atena, Paris, Marsilia, Londra, Viena;
- Orașe din perioada medievală: Madrid, Moscova, Amsterdam, Kiev, Praga,
Budapesta;
- Orașe din perioada modernă și contemporană: sunt orașe mici apărute în zonele
industriale.
3. După mărimea demografică:
- cele mai mari orașe sunt: Moscova (10,2 mil. locuitori), Paris (9,8 mil. locuitori),
Londra (7,6 mil. locuitori), Madrid (5,1 mil. locuitori).
- Există trei aglomerații urbane cu specific de megalopolis:
• Middland: situat în Marea Britanie, fiind format din orașele: Londra,
Birmingham, Manchester, Liverpool, Sheffield, Nottingham, Leeds;
• Rhin-Rhur: este situat în Germania, fiind format din: Köln, Essen, Bonn,
Duisburg, Düsseldorf, Dortmund, Bochum;
• Randstad-Holland: este situat în Olanda, fiind format din orașele:
Rotterdam, Amsterdam, Haga, Utrecht.

ROMÂNIA

Orașele României se pot clasifica astfel:

1. După vechime:
- Orașe antice:
• Din perioada elenă (construite de către greci): Tomis (Constanța), Callatis
(Mangalia), Histria (fără continuitate);
• Din perioada daco-romană: Napoca (Cluj-Napoca), Drobeta (Drobeta Turnu-
Severin), Apullum(Alba-Iulia), Potaissa (Turda), Aegyssus(Tulcea);
- Orașe medievale: Sibiu, Brașov, Sighișoara, Iași, Suceava, Târgoviște;
- Orașe moderne și contemporane: Reșița, Petroșani, Călărași, Slobozia, Giurgiu,
Victoria.
2. După funcția economică: cu funcții complexe: toate orașele mari și câteva dintre orașele
mijlocii; ex: București-centru industrial, de transport, cultural, bancar, comercial; cu funcții
specializate: miniere, industriale, agricole, noduri de comunicație, turistice.

51
 3. După poziția geografică și numărul de locuitori: Câmpia de Vest – Timișoara, Munții
Banatului – Reșița, Depresiunea Colinară a Transilvaniei – Cluj-Napoca, Carpații – Brașov,
Podișul Moldovei – Iași, Podișul Dobrogei-Constanța, Câmpia Română – București, de pe
Dunăre – Galați.

AȘEZĂRILE RURALE
Acestea se pot clasifica astfel:
1. După structură (modul de grupare a gospodăriilor):
- Sate risipite: sunt specifice regiunilor montane (gospodăriile sunt împrăștiate
printre pășuni, fânețe, pâlcuri de pădure, vatra se suprapune cu moșia); în Munții Apuseni se
numesc crânguri;
- Sate răsfirate: sunt specifice regiunilor colinare (de deal și podiș), gospodăriile
sunt situate printre livezii, vii, pășuni, fânețe;
- Sate adunate: sunt specifice regiunilor de câmpie, gospodăriile sunt grupate în
vatra satului;
- Sate compacte: sunt specifice depresiunilor submontane din sudul Transilvaniei,
casele sunt lipite perete în perete
- Sate lineare: gospodăriile sunt situate pe o parte sau alta a unei văi, a unui drum,
pe grinduri deltaice.
2. După mărimea demografică (numărul de locuitori): sate mici (sub 500 locuitori)-
specifice regiunilor montane; sate mijlocii (500-1500 locuitori)-specifice regiunilor de deal și
podiș; sate mari (1500 – 4000 locuitori) și foarte mari (peste 4000 locuitori) - specifice
regiunilor de câmpie si depresiuni.
3. După funcțiile economice: sate cu funcții agricole: cerealiere (la câmpie), pomicole și
viticole (la deal și podiș), zootehnice (la munte); sate cu funții agro-industriale, sate cu funcții
forestiere, sate cu funcție agro-turistice, sate cu funcție piscicole (deltă), sate cu funcție mixtă.

52
 Județ Reședință de județ Regiune geografică Râu
Suceava Suceava Podișul Moldovei Suceava
Botoșani Botoșani Podișul Moldovei ----
Iași Iași Podișul Moldovei Bahlui (afluent Jijia)
Neamț Piatra - Neamț Subcarpații Moldovei Bistrița
Bacău Bacău Podișul Moldovei Bistrița
Vaslui Vaslui Podișul Moldovei Bârlad
Galați Galați Câmpia Română Dunăre
Vrancea Focșani Câmpia Română ----
Tulcea Tulcea Podișul Dobrogei Dunăre
Constanța Constanța Podișul Dobrogei litoral
Buzău Buzău Câmpia Română Buzău
Brăila Brăila Câmpia Română Dunăre
Ialomița Slobozia Câmpia Română Ialomița
Călărași Călărași Câmpia Română Dunăre
Prahova Ploiești Câmpia Română ----
Ilfov Buftea Câmpia Română Colentina (afluent al
Dâmboviței)
București Câmpia Română Dâmbovița
Giurgiu Giurgiu Câmpia Română Dunăre
Dâmbovița Târgoviște Câmpia Română Ialomița
Argeș Pitești Câmpia Română Argeș
Teleorman Alexandria Câmpia Română Vedea
Vâlcea Râmnicu Vâlcea Subcarpații Getici Olt
Olt Slatina Câmpia Română Olt
Dolj Craiova Câmpia Română Jiu
Gorj Târgu Jiu Subcarpații Getici Jiu
Mehedinți Drobeta Turnu Podișul Getic Dunăre
Severin
Caraș Reșița Munții Banatului ----
Severin
Hunedoara Deva Depresiunea Mureș
Transilvaniei
Sibiu Sibiu Depresiunea Cibin
Transilvaniei
Brașov Brașov Carpații Orientali ----
Covasna Sfântu Gheorghe Carpații Orientali Olt
Harghita Miercurea Ciuc Carpații Orientali Olt
Mureș Târgu-Mureș Depresiunea Mureș
Transilvaniei
Alba Alba Iulia Depresiunea Mureș
Transilvaniei
Cluj Cluj-Napoca Depresiunea Someșul Mic
Transilvaniei
Bistrița - Bistrița Depresiunea ----
Năsăud Transilvaniei
Maramureș Baia Mare Dealurile de Vest ----
Satu Mare Satu Mare Câmpia de Vest Someș
Sălaj Zalău Dealurile de Vest ----
Bihor Oradea Câmpia de Vest Crișul Repede
Arad Arad Câmpia de Vest Mureș
Timiș Timișoara Câmpia de Vest Bega

53
 ACTIVITĂȚILE ECONOMICE
Activitățile economice sunt reflectate în Produsul Intern Brut (PIB).
PIB-ul este un indicator macroeconomic, care cuprinde valoarea tuturor bunurilor
economice (mărfuri și servicii) destinate consumului final, produse în toate ramurile economice
de către agenții economici autohtoni și străini în interiorul unei țări într-un an.
PIB-ul măsoară creșterea economică a unei țări și este influențat de către inflație, șomaj,
de politica de taxe și impozite, de emigrație, de descoperirea unor noi resurse de subsol, de
evoluția prețurilor, de infrastructură, de economia subterană, de politica salarială, de numărul
populației.

AGRICULTURA

• Este influențată de: factori naturali (relief, climă, ape, soluri), factori
tehnologici și economici (gradul de mecanizare, dezvoltare economică).
• Ramurile agriculturii sunt: cultura plantelor și creșterea animalelor (zootehnia).

EUROPA
Cultura plantelor
• Cereale (grâu, porumb, secară, orz, ovăz): vestul și centrul Europei;
• Floarea soarelui: estul Europei;
• Sfecla de zahăr și cartoful: partea central-nordică a Europei;
• Legume: în apropierea marilor orașe;
• Viticultura/vița de vie: Europa de Sud (Franța, Spania, Italia, Grecia, România);
• Bumbac: Grecia, Spania;
• Măslini și citrice: Europa de Sud;
• Pomicultura (meri, pruni): regiunile de deal din Europa Centrală.
Creșterea animalelor: bovine, ovine, caprine, porcine, cabaline, păsări, reni.

ROMÂNIA

Circa 40% din suprafața țării este reprezentată de terenul arabil, fiind o resursă
importantă.
Condițiile naturale care au condus la dezvoltarea agriculturii sunt:
✓ Câmpiile: relief neted, cu altitudine sub 300 m, favorabil mecanizării lucrărilor
agricole; clima favorabilă: în regiunile cu secetă s-au construit sisteme de irigații, iar în zonele
inundabile, cu exces de umiditate, s-au realizat îndiguiri și desecări; soluri fertile – molisoluri
(cernoziomuri); pe baza acestor condiții naturale se practică toate ramurile agricole.
✓ Dealurile și podișurile: relief ușor accidentat, cu altitudinea de 300 – 1000 m; climă
favorabilă; soluri cu fertilitate medie - argiluvisoluri, cambisoluri; se practică mai ales
viticultura și pomicultura, dar și creșterea animalelor, iar în zonele mai joase și cultura
plantelor.
✓ Munții: relief accidentat, cu altitudinea de peste 1000 m; clima este rece; soluri
nefertile, acide – podzoluri; se practică creșterea animalelor (ovine, bovine) pe baza pășunilor
și a fânețelor naturale întinse.

a. Cultura plantelor
• Cerealele (grâu, porumb) și plante tehnice (floarea soarelui, sfeclă de zahăr) se
cultivă în regiunile de câmpie, dealuri și podișuri joase; principala regiune cerealieră a tării –
Câmpia Română.

54
 • Cartoful se cultivă în zonele răcoroase și umede: Depresiunile Brașov – Giurgeu
– Ciuc, Podișul Sucevei.
• Pomicultura (meri, pruni) se practică în regiunile de dealuri și podișuri; principala
regiune pomicolă a țării – Subcarpații Getici și Curburii.
• Viticultura se practică în regiunile de dealuri și de podișuri, pe versanții însoriți,cu
expunere sudică, pentru lumină și căldură; principala regiune viticolă a țării – Subcarpații
Curburii (Panciu, Odobești, Valea Călugărească); alte podgorii – Podișul Dobrogei (Murfatlar),
Podișul Moldovei (Cotnari).
b. Creșterea animalelor:
• Bovinele se cresc în regiunile montane; vacile pentru lapte se cresc în nordul țării,
acolo fiind bine dezvoltată industria produselor lactate, pe baza pășunilor și a fânețelor întinse
și a tradițiilor legate de prelucrarea laptelui.
• Ovinele se cresc îndeosebi în regiunile montane și submontane, dar și în câmpii,în
Podișul Dobrogei.
• Porcinele se cresc mai ales în zonele de câmpie.

55
 INDUSTRIA
Industria a apărut în Europa odată cu revoluția industrială din sec. XVIII.

EUROPA
a. Industria energiei electrice – utilizează ca materii prime: combustibili minerali fosili
(cărbune, petrol, gaze naturale), forța apelor, combustibili radioactivi (uraniu), surse energie
alternativă (solară, mareomotrică, eoliană, geotermală). Aceasta este reprezentată de:
• Termocentrale: Germania, Polonia, Cehia, Marea Britanie, România, Federația Rusă.

Avantaje Dezavantaje
Produc curent electric tot timpul anului Consum mare de combustibil
Amortizare rapidă a investițiilor Epuizarea de combustibili
Produc mari cantități de energie Poluarea mare a mediului înconjurător

• Hidrocentrale: sunt amenajate de obicei în regiunile montane deoarece relieful

prezintă pante accentuate, râurile au debite mari, rocile sunt dure și permit amenajarea barajului
și a lacului de acumulare: Norvegia (96%), Elveția, Austria.

Avantaje Dezavantaje
Sunt nepoluante Fluctuații ale producției de energie
Sursă inepuizabilă electricăîn funcție de debitul râurilor
Multiple utilizări ale lacului de acumulare Colmatarea (umplerea cu sedimente) a
(irigații, pescuit, turism) lacului de acumulare
Utilizare îndelungată a amenajării Costuri mari de instalare

• Centralele nucleare (atomocentrale): Franța (72%), Lituania, Belgia, Federația Rusă,

Ucraina, Suedia.

Avantaje Dezavantaje
Energie ieftină după construirea centralei Pericolul unor accidente nucleare
Producerea unei cantități mari de energie Radioactivitate pe termen lung
electrică Costuri mari pentru scoaterea din funcțiune
Funcționare continua a centralelor
Cantități mici de materii prime Pot depinde de importuri
Deșeuri reduse Cheltuieli mari de construire și tehnologii
sofisticate
• Centrale solare: Spania (Gemasolar - Sevilla), Franța (Odeillo), Italia

Avantaje Dezavantaje
Ecologice Dependență de cantitatea de radiație solară
Sursă inepuizabilă de energie electrică captată
Costuri mici de întreținere Preț mare pentru producerea unui watt de
Ușurință în exploatare/montare. electricitate
Costuri inițiale mari pentru amenajare
Spațiu mare pentru captarea unei cantități
mare de energie

56
 • Centrale mareomotrice: Franța (La Rance), Marea Britanie, Federația Rusă.

Avantaje Dezavantaje
Nepoluante Număr redus de locuri în care pot fi
Surse inepuizabile de energie electrică
amplasate
Fără poluare fonică Impact asupra regiunii înconjurătoare
Independentă față de condițiile meteo
(curenți marini, transport, pescuit,
viețuitoare marine)
Costuri inițiale de transport mari.
• Centrale eoliene: Olanda, Marea Britanie, Germania, Franța, Danemarca,
România, Bulgaria.

Avantaje Dezavantaje
Nepoluante Sursă energetică relativ limitată
Surse inepuizabile de energie electrică Nu Putere instalata redusă
produc deșeuri Depinde de direcția și viteza vântului
Investiția se amortizează în scurt timp Fluctuații ale producției în funcție de
Costuri reduse la scoaterea din funcțiune intensitatea vântului
Poluare fonică, poluare vizuală
Număr redus de amplasamente posibile.
• Centrale geotermale: Islanda (80%), Italia (Larderello).

Avantaje
Energie curată pentru mediul înconjurător
Independența față de condițiile
meteorologice și ciclul zi/noapte.
Dezavantaje
Afectează solul în locul în care sunt
amplasate.
Apariția unor cutremure de mică intensitate,
emit cantități mici de CO2 și sulfuri.

b. Industria siderurgică - folosește ca materii prime: minereu de fier, cocs din huilă,
mangan și produce oțel și produse laminate. Țări cu industrie siderurgică dezvoltată: Germania,
Franța, Regatul Unit, Italia, Federația Rusă, Ucraina.
c. Industria metalurgiei neferoase – aluminiu, cupru, plumb, zinc, aur argint:
Germania, Franța, Belgia, Federația Rusă, România.
d. Industria constructoare de mașini:
➢ Autoturisme: Germania, Franța, Italia, Regatul Unit, Spania;
➢ Avioane: Franța, Germania, Regatul Unit;
➢ Nave: Germania, Olanda, Regatul Unit, Danemarca.
e. Industria chimică/petrochimică: utilizează ca materie primă petrolul, gaze naturale,
sarea: Germania, Franța, Italia, Regatul Unit, Federația Rusă.
f. Industria lemnului: produce cherestea, mobilă; este dezvoltată în regiuni cu suprafețe
forestiere: Finlanda, Suedia, Norvegia, Federația Rusă.
g. Industria materialelor de construcții – dezvoltată datorită unei varietăți mari a rocilor
de construcție și datorită necesarului tot mai mare de materie prima pentru construcții și lucrări
publice: Franța, Italia, Spania.
h. Industria textilă: Regatul Unit (lână)
i. Industria alimentară – vinuri (Franța, Italia, Spania), bere (Germania, Belgia).

57
ROMÂNIA

a. Industria energiei electrice:

➢ Termocentrale: folosesc lignitul din bazinul Motru-Rovinari: Turceni, Rovinari,
Ișalnița; petrol: Brazi (Ploiești), gaze naturale (Luduș-Iernut).
➢ Hidrocentrale: Porțile de Fier I (cea mai mare din țară) – Dunăre (Lacul Porțile
de Fier I), Porțile de Fier II – Dunăre (Lacul Ostrovu Mare), Lotru-Ciunget – Lotru (Lacul
Vidra), Vidraru – Argeș (Lacul Vidraru), Stejaru – Bistrița (Lacul Izvorul Muntelui), Stânca-
Costești – Prut (Stânca - Costești), mai multe hidrocentrale au fost amenajate pe Olt și Bistrița.
➢ Atomocentrala: Cernavodă (cu cinci unități/reactoare din care 2 sunt în
funcțiune, fiecare având o putere instalată de 700 MW)
b. Industria siderurgică (metalurgia feroasă) – combinate siderurgice: Galați (Liberty)
– folosește materii prime din import, aduse pe Dunăre; Hunedoara (ArcelorMittal), Reșița
(TMK);
c. Industria metalurgiei neferoase: alumină (se obține la Tulcea), iar aluminiu –
Slatina (cu alumină de la Tulcea)
d. Industria constructoare de mașini:
• Locomotive: Craiova (Softronic)
• Vagoane: Arad (Astra Vagoane)
• Autoturisme: Pitești (Automobile Dacia), Craiova (Ford România)
• Șantiere navale: Galați, Brăila, Tulcea, Constanța, Mangalia
• Electrocasnice: Găiești
• Reparații avioane: Bacău (Aerostar),
• Reparații feroviare: Pașcani (ElectroputereVFU)
• Armament: Cugir, București
e. Industria chimică – are ca principale subramuri:
• Industria produselor clorosodice – folosește ca materie primă sarea din
Subcarpați și Depresiunea Transilvaniei; centru industrial important Râmnicu Vâlcea -
Oltchim;
• Industria petrochimică – folosește petrol, gaze naturale și alte materii prime;
centre industriale sunt: Năvodari (Rompetrol), Ploiești (Petrobrazi, Petrotel - Lukoil, Vega);
• Industria îngrășămintelor chimice: Târgu Mureș (Azomureș);
• Industria celulozei și a hârtiei – din lemn, rășinoase și paie: (Suceava);
• Industria farmaceutică: Iași, București, Cluj-Napoca.
f. Industria lemnului – produce: cherestea, mobila, placaje, panel, furnire, placi
aglomerate laminate (PAL), placi fibrolemnoase (PFL), chibrituri, rechizite din lemn,
instrumente muzicale și sportive. Multe centre de prelucrare a lemnului sunt: în Carpații
Orientali (cea mai întinsă arie forestieră a țării, unde domină coniferele, dar și în Subcarpați,
care au un grad ridicat de împădurire cu foioase). Centre importante sunt la: Comănești, Sebeș.
g. Industria materialelor de construcție – folosește diverse roci de construcție (argile,
calcare, marne, gresii) pentru a produce: ciment (Bicaz, Medgidia, Fieni), var, ipsos, ceramică,
sticlă, cărămizi, țiglă, etc.

58
 TRANSPORTURILE
Reprezintă o componentă importantă a activităților economice.

EUROPA
1. TRANSPORTURILE FEROVIARE prezintă o densitate mai mare în Europa deVest
și Centrală și mai scăzută în Europa de Nord (partea nordică a Pen. Scandinave) și de Est.
Cauzele care au condus la această diferențiere sunt: relieful favorabil de câmpie și restrictiv de
munte uneori acoperit cu ghețari, tipul de climă, prezența sau nu a suprafețelor forestiere,
densități reduse a așezărilor umane care ar trebui deservite de rețeaua feroviară, nivelul diferit
de dezvoltare economică a țărilor. Se remarcă în Europa prezența Channel Tunnel / Tunelul
Canalului, pe sub Marea Mânecii, între Regatul Unit și Franța.
2. TRANSPORTURILE RUTIERE – densitatea rețelelor rutiere este mai mare în
Europa de Vest și Centrală și foarte mică în nordul continentului. Distribuția căilor rutiere este
influențată de: formele de relief (relieful de câmpie favorizează construirea șoselelor, pe când
relieful montan este restrictiv), tipul de climă, suprafețele forestiere, resursele financiare,
impuse de gradul de dezvoltare economică.
3. TRANSPORTURILE FLUVIALE – arterele principale de transport sunt: Dunărea,
Rin, Sena, Vistula, Nipru, Elba, Nistru, Tamisa, Don. La toate acestea se adaugă Canalul
Dunăre – Main – Rin, Canalul Kiel și Mittellandkanal (ambele în Germania), Canalul Corint
(Grecia). Cel mai mare port fluvial este Düisburg (Germania- Rin).
4. TRANSPORTURILE MARITIME – porturi Rotterdam (cel mai mare port maritim
ca volum al traficului de mărfuri – Regatul Țărilor de Jos), Anvers (Belgia), Marsilia (Franța),
Hamburg (Germania), Constanța, Amsterdam (Regatul Țărilor de Jos), Le Havre (Franța).
5. TRANSPORTURILE AERIENE - aeroporturi sunt în toate capitalele europene.Cele
mai mari fiind la: Londra (Heathrow), Paris (Charles de Gaulle), Frankfurt am Main, Roma
(Leonardo da Vinci), Moscova (Sheremetyevo), Amsterdam (Schiphol).

ROMÂNIA

1. TRANSPORTURILE FEROVIARE sunt organizate în 8 magistrale feroviare (M),

care pornesc din București, legate între ele prin linii secundare ce formează o rețea feroviară
cu formă radiară și concentrică. Cele 8 magistrale merg către: Timișoara, Arad, Oradea, Satu
Mare, Suceava, Iași, Galați, Constanța. Brașovul este un important nod de comunicație
deoarece, este un punct de convergență rutieră și feroviară, realizând legături peste Carpați cu
toate regiunile țării.
2. TRANSPORTURILE RUTIERE sunt formate din: drumuri europene – E60 (Borș
– Oradea – Cluj Napoca – Brașov – București – Constanța), E70 (Moravița – Timișoara -
Craiova – Alexandria - București - Giurgiu) și E85 (Siret - Suceava – Bacău – Buzău –
București – Giurgiu ) și autostrăzi (A1 – A11). Șosele de mare altitudine sunt: Transfăgărășan,
Transalpina, Transrarău.
3. TRANSPORTURILE FLUVIALE – pe Dunăre: sectorul Baziaș – Brăila (Dunărea
fluvială), cu pescaj de cca. 2 m și Brăila – Sulina (Dunărea maritimă) cu pescaj de cca. 7 m.
Principalele porturi fluviale sunt: Drobeta-Turnu Severin, Giurgiu, Călărași, Brăila, Galați,
Sulina (fluvio-maritim); pe Canalul Dunăre - Marea Neagră (96 km); Canalul Bega (44km).
4. Transporturile maritime: porturi maritime – Constanța, Mangalia, Midia –
Năvodari.
5. Transporturi aeriene: exista 17 aeroporturi, cele mai mari fiind în București
(Otopeni - Henri Coandă și Băneasa – Aurel Vlaicu).

59
 COMERȚUL
EUROPA
• Importuri: Hidrocarburi (petrol și gaze naturale), cărbuni, minereuri feroase și
neferoase.
• Exporturi: produse finite (mașini, utilaje, tehnologie).

ROMÂNIA
• Importuri: piese auto, autoturisme, telefoane mobile, medicamente, alimente, petrol,
bauxită.
• Exporturi: piese auto (cabluri auto, scaune auto, anvelope), autoturisme (Dacia -
Renault, Ford), tractoare, armament, frigidere, mobilă, grâu, software.

TURISMUL
EUROPA
Europa este leagănul turismului mondial, când în sec. XIX au apărut primele cluburi și
asociații turistice din lume.
Tipuri de turism:
1. Turism balnear-maritim/litoral:
• Litoralul mediteranean: Franța – Costa de Azur (Cannes, Nice, Saint Tropez);
Monaco; Spania: Costa Brava, Costa Dorada, Costa Brava Costa de Sol, Palma de
Mallorca, Ibiza; Italia: Riviera di Ponente, Riviera di Livante; Grecia: Ins. Santorini; Croația:
Istria, Dalmația, Dubrovnik
• Litoralul atlantic: Franța: Coasta de Argint (Biarritz), Spania (Costa Verde,
Costa Real).
• Litoralul Mării Negre: România – Mamaia, Neptun, Vama Veche, Bulgaria -
Varna, Burgas, Balcic, Nisipurile de Aur, Albena.
2. Turism montan și al sporturilor de iarnă: Austria – Innsbruck; Elveția – Davos; Franța
– Chamonix, Italia – Cortina d´Ampezzo, Polonia – Zakopane, Poiana Brașov, Predeal.
3. Turism de cură balneară (ape minerale și termale): Vichy (Franța), Baden – Baden
(Germania), Karlovy – Vary (Cehia), Băile Herculane, Băile Felix, Vatra Dornei, Băile Tușnad.
4. Turism cultural istoric: orașe-muzeu: Roma, Atena, Veneția, Florența, Madrid,
Barcelona; Sibiu, Sighișoara.
5. Turism religios (pelerinaje catolice): Vatican, Santiago de Compostela – Spania,
Lourdes – Franța, Fatima – Portugalia, monumente creștin ortodoxe (mănăstiri): Bucovina,
Nordul Olteniei, Muntenia.

60
 ȚĂRILE VECINE ROMÂNIEI
1. UCRAINA
AȘEZARE GEOGRAFICĂ: este situată în partea de est a Europei, în nordul și estul
României, este al doilea stat ca suprafață din Europa;
VECINII: România, Ungaria, Slovacia, Polonia (state membre UE), Belarus, Federația
Rusă RELIEFUL: este variat: munții: Munții Carpații Păduroși, podișuri (Podișul Podolic,
ColineleDonețului), câmpii (Câmpia Niprului, Câmpia Mării Negre);
CLIMA: clima temperat continentală.
HIDROGRAFIA (apele): Tisa, Prut, Nistru, Dunăre, Nipru, Bugul de Sud, Donețk; are
ieșire la Marea Neagră și Marea Azov.
VEGETAȚIE ȘI SOLURI: predomină stepa și silvostepa; păduri de foioase și păduri de
conifere în zona montană; soluri – cernoziomuri.
POPULAȚIA: aproximativ 40 milioane de locuitori, cea mai redusă rată a natalității din
Europa (7,7‰), din cauza îmbătrânirii populației.
ORAȘE: Kiev (capitala), Odessa (port la Marea Neagră), Harkov, Cernăuți, Donețk,
Lvov.
RESURSE NATURALE: cărbuni (bazinul Donbass), minereu de fier (Krivoi - Rog),
mangan (Nikopol), resurse de sol.
INDUSTRIA: industria siderurgică, industria energiei electrice, industria
constructoare de mașini, industria chimică si industria alimentară;
AGRICULTURA: cultura cerealelor, plante tehnice (cartof, sfecla de zahăr, floarea
soarelui).
TRANSPORTURI: bine dezvoltate, atât cele terestre cât și cele pe apa (13 porturi) și
aeriene (20 aeroporturi).
TURISMUL: dezvoltat, având la baza stațiunile montane (Bukovel), stațiuni la Marea
Neagră (Odessa, Zatoka) și orașele Kiev și Lvov.

2. REPUBLICA MOLDOVA
AȘEZARE GEOGRAFICĂ: este situată în partea de est a Europei Centrale, în estul
României;
VECINII: România (stat membru UE), Ucraina;
RELIEFUL: este variat: podișuri (Podișul Moldovei de Nord, Podișul Moldovei
Centrale,Podișul Nistrului), câmpii (Câmpia Bălți, Câmpia Nistrului Inferior, Câmpia Buceac),
CLIMA: clima temperat continentală;
HIDROGRAFIA (apele): Prut, Nistru, Dunăre, Lacul Stânca – Costești (pe râul Prut)
VEGETAȚIE ȘI SOLURI: predomină stepa și silvostepa; păduri de foioase soluri –
cernoziomuri.
POPULAȚIA: aproximativ 3 milioane de locuitori,
ORAȘE: Chișinău (capitala), Cahul, Bălți, Soroca, Orhei, Tighina, Dubăsari, Tiraspol;
RESURSE NATURALE: roci de construcție (calcar, gips, nisip cuațos), cărbuni inferiori,
soluri fertile;
INDUSTRIA: are un puternic caracter agrar și dispune de un potențial agricol ridicat,
industria alimentară (vinuri și conserve de fructe);
AGRICULTURA: cultura cerealelor, cultura viței de vie, cultura tutunului, pomi
fructiferi;
TRANSPORTURI: slab dezvoltate, la Chișinău există singurul aeroport, la
Giurgiulești-singurul port (la Dunăre);
TURISMUL: slab dezvoltat (Chișinău, Orheiul Vechi, Cramele Cricova).

61
 3. BULGARIA
AȘEZARE GEOGRAFICĂ: este situată în Europa Sudică, în nordul Peninsulei
Balcanice, în sudul României;
VECINII: România și Grecia (state membre UE), Turcia, Macedonia de nord, Serbia;
RELIEFUL: munții: Munții Balcani (Stara Planina), Munții Rila, Munții Rodopi, Munții
Pirin; podișuri: Podișul Prebalcanic, Podișul Ludogoriei; câmpii: Câmpia Înaltă a Dunării,
Câmpia Traciei Superioare (Câmpia Mariței),
CLIMA: clima temperat continentală în nord și climă mediteraneană în sud;
HIDROGRAFIA (apele): Dunărea (care o delimitează la Nord de România), Marița,
Tundja, Lom, Iskar; are ieșire la Marea Neagră;
VEGETAȚIE ȘI SOLURI: predomină păduri de foioase și păduri de conifere, iar în sud
vegetația mediteraneană.
POPULAȚIA: aproximativ 7 milioane de locuitori;
ORAȘE: Sofia (capitala), Varna, Burgas (port la Marea Neagră), Ruse (port la Dunăre),
Vidin, Plovdiv;
RESURSE NATURALE: cărbuni (lignit), minereuri neferoase, iar în cantități mici petrol și
gaze naturale.
INDUSTRIA: Industria energiei electrice (centrala nucleară Koslodui), industria
metalurgiei neferoase, industria constructoare de mașini, industria chimică, industria
alimentară.
AGRICULTURA: cultura cerealelor, culturi de trandafir, legume, tutun.
TRANSPORTURI: bine dezvoltate;
TURISMUL: dezvoltat, având la baza stațiunile montane (Bansko, Dobrinishte),
stațiuni la Marea Neagră (Balcik, Albena, Nisipurile de Aur, Nessebar).

4. SERBIA
AȘEZARE GEOGRAFICĂ: este situată în Europa Sudică, vestul Peninsulei Balcanice, în
sudul vestul României;
VECINII: Bulgaria, Croația, Ungaria și România (state membre UE), Macedonia de
Nord, Kosovo, Muntenegru, Bosnia și Herțegovina;
RELIEFUL: munții: Munții Alpii Dinarici, Munții Serbiei, Munții Balcani, câmpii:
Câmpia Voievodinei, Câmpia Moravei;
CLIMA: clima temperat continentală, climă montană;
HIDROGRAFIA (apele): Dunărea, Tisa, Sava, Morava, Timiș, Bega, Timok;
VEGETAȚIE ȘI SOLURI: stepă, silvostepă, păduri de foioase și păduri de conifere;
POPULAȚIA: aproximativ 7 milioane de locuitori;
ORAȘE: Belgrad (capitala), Novi Sad, Pancevo, Bor, Subotica;
RESURSE NATURALE: cărbuni inferiori, cupru, magneziu;
INDUSTRIA: Industria energiei electrice (Hidrocentrala Porțile de Fier I), industria
constructoare de mașini (Fiat), industria alimentară;
AGRICULTURA: cultura cerealelor, pomi fructiferi (prun).
TRANSPORTURI: dezvoltate;
TURISMUL: slab dezvoltat.

62
 5. UNGARIA
AȘEZARE GEOGRAFICĂ: este situată în Europa Centrală, în nord vestul României;
VECINII: România, Slovacia, Austria, Slovenia, Croația (state membre UE), Ucraina și
Serbia;
RELIEFUL: munții: Munții Matra, Munții Bakony; câmpii: Câmpia Panonică (Câmpia
Tisei);
CLIMA: clima temperat continentală cu influențe oceanice;
HIDROGRAFIA (apele): Dunărea, Tisa ( cu afluenții Someș, Criș, Mureș), lacul Balaton
(lac tectonic);
VEGETAȚIE ȘI SOLURI: predomină stepa (denumită pustă) și silvostepa;
POPULAȚIA: aproximativ 9 milioane de locuitori;
ORAȘE: Budapesta (capitala), Szeged, Debrecen, Pecs, Vesprem, Gyor;
RESURSE NATURALE: cărbune, minereuri neferoase (bauxită), soluri;
INDUSTRIA: Industria energiei electrice (centrala nucleară Paks), industria
metalurgiei neferoase, industria constructoare de mașini, industria alimentară;
AGRICULTURA: cultura cerealelor, legume;
TRANSPORTURI: bine dezvoltate;
TURISMUL: dezvoltat, având la baza orașul Budapesta și lacul Balaton.

63