Așezarea Geografica, Limite

1.
AȘEZAREA GEOGRAFICĂ, LIMITELE, ȚĂRMURILE ȘI SUPRAFAȚA
Așezarea geografica (Harta 1)

• Europa este situata 10 întregime în Emisfera Nordica.
• este străbătuta de: - Cercul Polar de Nord, prin: Federația Rusa, Finlanda, Suedia, Norvegia Islanda;
- Meridianul 0° ((Greenwich), ce trece prin Regatul Unit, Franța si Spania. .
Limitele (Europa este o peninsula a Asiei, cu care formează o singura unitate continentala num1ta Euras1aJ:
N - 71° lat. N: Capul Nord/Nordkinn (Norvegia), Oceanul Arctic;
S - 36° lat. S: Capul Tainaron/Matapan (Grecia), Marea Mediterana;
V - 9° long. V: Capul Roca (Portugalia), Oceanul Atlantic; . .
E - 67° long. E: Vorkuta; Mții Ural, fluviul Ural, Marea Caspica, Mții Caucaz, limita dintre Europa 1 Asia.
Țărmurile sunt crestate, cu:
a. articulații:
• insule: Islanda (cea mai mare insula vulcanica din Oc. Atlantic); Arhipelagul Britanic: cu insul le Marea
Britanie si Irlanda; Baleare si Canare (Spania); Madeira si Azore (Portugalia); Corsica (Franța);
Sardinia si Sicilia (Italia); Creta (Grecia); Malta; Cipru;
• peninsule: Kola (Rusia), Scandinaviei, Iutlanda (se suprapune pe Danemarca), Iberica (cu Portugalia si
Spania), Italica, Balcanica, Peloponez (Grecia), Crimeea (anexata abuziv de Federația Rusa
in martie 2014, in acel moment parte a Ucrainei);
• strâmtori: Gibraltar (in sudul Spaniei, care aparține Regatului Unit), Bosfor, Dardanele;
• golfuri: Biscaya (Marea Cantabrica).
b. mari:
• Baltica, Norvegiei, Nordului (cu petrol), Mânecii (cu Channel Tunnel/Tunelul Canalului - vezi Termeni
geografici, de la pag. 205 - Regatul Unit si Franța), Mediterana, cu Marea Adriatica i Marea Egee,
Marea Neagra, Marea Marmara, Marea Azov, Marea Caspica.
Tipuri de /armuri:
a. înalte, la contactul dintre mare/ocean si munte:
• cu fiorduri - vechi vai glaciare înguste și adânci invadate de apele marii, cu aspectul unor golfuri cu
pereții înalți si abrupți (vezi Mic dicționar ilustrat de termeni geografici, de la pag. 209,
or. l);
-țărmul Marii Norvegiei (Norvegia - ,,Tara fiordurilor"), nordul Islandei si nordul Scotiei;
• dalmatic (cu canale si insule)
cutele munților, paralele cu țărmul, prin înaintarea apei formează canale, in locul
depresiunilor si văilor, si insule, in locul culmilor cutelor;
- pe țărmul estic al Marii Adriatice (Dalmația/Croația) (pag. 209, nr. 2);
• cu rias - sunt golfuri ramificate care pătrund adânc in uscat, pe cursul văilor, in regiuni de munți vechi
(care au culmile perpendiculare pe linia țărmului) sau de podișuri ușor înălțate (pag. 209, nr. 3);
- pe țărmul atlantic - in nord-vestul Spaniei, Pen. Bretagne (Franța), sudul Regatului Unit.
b. joase, la contactul dintre mare/ocean si câmpie:
• cu lagune - sunt lacuri formate prin închiderea unor golfuri de către mare;
- țărmul Marii Baltice (Germania, Polonia), țărmul Marii Negre (Romania);
• cu limanuri - sunt lacuri formate prin închiderea gurilor de vărsare ale unor râuri de către mare·
- țărmul Marii Negre (Romania și Ucraina);
• cu delta - se formează în mari închise, din interiorul continentului, cu maree mici: Dunărea, Volga,
Ron, Pad (sau Pô); Rin, deși se varsă in ocean (excepție) (pag. 203, nr. 4);
• cu estuar - in zonele deschise, la ocean, cu maree mari: Tamisa, Sena, Elba (pag. 209, nr. 5);
• antrop1c - cu poldere (Tarile de Jos - ,,Tara polderelor"): uscaturi obținute de sub apa marii prin
. îndiguire i desecare (pag. 209, nr. 6).
2
Suprafața: 10,18 mil. km , penultimul continent al Terrei1, intre Australia, mai mic, și Antarctica, mai mare.
1
Nu e nevoie sa memorezi toate aceste date. Ele sunt doar pentru a-ti u ura învățarea, pentru a-ti întregi o explicație, o argumentare cerute in teste,
exceptând-le pe cele de la capitolul ,,Clima Europei" (pag. 15-17) și pe cele de la capitolul ,,Relieful României" (pag. 33-42), necesare realizării
compara iilor de clima și de relief.
10
Harta 1. Europa - așezare geografică
2. ELEMENTE FIZICO-GEOGRAFICE DEFINITORII ALE EUROPEI
2.1 RELIEFUL
1. Caractere generale ale reliefului
• altitudinal, relieful Europei se încadrează între: -28 m (Câmpia Precaspică) ș i +5 642 m (vf. Elbrus, din Munții
Caucaz); al doilea vârf: +4 810 m (vf. Mont Blanc, din Munții Alpi); altitudinea medie este de 340 m (Harta 2);
• din punct de vedere al treptelor de relief, în Europa predomina câmpiile (57%); munții dețin doar 6%;
• tectonic, Europa aparține Plăcii Euroasiatice, principalele unități morfostructurale fiind:
a. unități de platforma (precambriene), reprezentând cel mai vechi nucleu continental european;
b. unități de orogen (oros = munte), formate prin încrețirea (cutarea) (pag. 210, nr. 7) scoarței terestre
în orogenezele: caledoniană, hercinică ș i alpină (Harta 3).
2. Unități morfostructurale/unități de relief
• unități precambriene (străvechi) - Scutul Baltic și Platforma Est-Europeană/Platforma Rusă;
(Europa precambriană)
► munți:
• unități caledoniene (foarte vechi) - Alpii Scandinaviei; Mtii Scotiei, Mții Grampiani, Mții Penini ș i Munții Cambrieni
(Europa caledoniana) (toate in Regatul Unit); Pod. Casimcei (In centrul Dobrogei);
• unități hercinice (vechi) - Meseta (Spania si Portugalia); Masivul Central, M-ții Jura, Mții Vosgi ș i Pod. Ardeni (toate)
(Europa hercinica) în Franța); Masivul Șistos Renan, Mții Pădurea Neagra ș i Mții Harz (toate în Germania);
Mții Ural; Mții Măcinului (în nordul Dobrogei); ·
• unități alpine (noi, tinere)- M-ții Sierra Nevada, M-ții Iberici, M-ții Cantabrici și M-ții Pirinei (toate in Spania);
(Europa alpina) Mții Alpi; Mții Apenini (Italia); Alpii Dinarici; Mții Balcani/Stara Planina, Mții Rila, Mții
Pirinei, Mții Rodopi (toate în Bulgaria); M-ții Pindului (Grecia); Mții Carpați; MțiiCaucaz;
11
 vulcani: a. inactivi: in vestul Carpaților Orientali (Oaș-Gutâi-Țibleș-Călimani-Gurghiu-Harghita), cel m ai
lung lanț de munți vulcanici din Europa (Masivul Ciomatu-Puturosu ar putea redeveni un
vulcan activ, conform National Geographic); ultima lui erupție a avut loc acum 30.000 de
ani;
b. activi: Etna, Vezuviu, Stromboli (toți în Italia); Santorini (Grecia), formați în urma subducției Plăcii
Africane sub Placa Euroasiatică; Hekla (lslanda);
 podișuri: Pod. Bavariei (Germania); Pod. Boemiei (Cehia); Pod. Volînic, Pod. Podolic ș i Pod. Donețului (toate în
Ucraina); Pod. Valdai, Pod. Rusiei Centrale, Pod. Volgăi ș i Colinele Timan (toate în Federația Rusă);
Podișul Norrland (Suedia); Podișul Finlandei;
 câmpii: a. fluvio-glaciare - C. Europei de Nord;
b. fluvio-lacustre - C. Padului, C. Panonică, C. Română;
c. fluvio-litorale - C. Mării Caspice (C. Precaspică), C. Mării Negre; .
d. pe structurile precambriene ale Platformei Est-Europene/Platforma Rusă - C. Europe1 de Est/C. Rusă,
C. Finlandei;
e. alte câmpii: C. Andaluziei ș i C. Aragonului (Spania), C. Parisului, C. Loirei ș i C. Aquitaniei
(toate în Franța), C. Londrei, C. Irlandei, C. Portugaliei.
3. Tipuri de relief principale

• relief glaciar - a apărut ca urmare a acțiunii ghețarilor (continentali ș i montani), care s-au
format în perioada glaciară cuaternară (pleistocen):
1. continental (de calotă): Islanda, C. Nord-Europeană, nordul C. Est-Europene; ..
2. montan (alpin): a. vechi/cuaternar - la peste 2 000 m: Mții Pirinei, Mții Alpi, Mții Carpați, Mții Apenini,
Alpii Dinarici, Mții Caucaz;
b. actual - la peste 3 000 m: Mții Pirinei, Mții Alpi, Mții Caucaz, Mții Sierra Nevada;
- dar ș i în Islanda, Alpii Scandinaviei, Mții Ural (în nord);
• relief litoral: - cu fiorduri, în Norvegia; cu canale ș i insule (dalmatic), în Croația; cu rías, în Spania;
- cu lagune, cu limanuri, cu deltă, cu estuar, antropic (cu poldere), în Țările de Jos;
• relief petrografic: - vulcanic – Mții Apenini (Etna, Vezuviu), Mții Carpați (Oaș -Harghita), Mții Caucaz;
- carstic (pe calcare) – Mții Alpi, Mții Carpați, Mții Caucaz, Mții Penini, Alpii Dinarici;
- pe loess .(pământ galben) - în C. Nord-Europeană, C. Est-Europeană, C. Română;
• relief eolian - cu dune de nisip, în sudul Franței, C. Precaspică, C. Română;
• relief fluvial - în câmpii, mai ales, cu văi largi, interfluvii netede, lunci ș i terase.
4. Caracterizarea principalelor unități de relief
. Munții Alpii Scandinaviei: Norvegia, Suedia:
- altitudinea maximă: 2 489 m, vf. Galdhøpiggen (Norvegia);
- orogeneza în care s-au format: caledoniană;
- tipuri de relief: relief litoral (cu fiorduri), relief glaciar;
.Munții Penini: Regatul Unit (Anglia):
- 895 m, vf. Cross Fell;
- orogeneza caledonianii;
- relief carstic, relief
glaciar; Munții Pirinei: Spania, Franța:
- 3 404 m, vf. Pico de Aneto (Spania);
- orogeneza alpină;
- relief glaciar, cu ghețari de tip pirinean (fără văi glaciare);
Munții Alpi: Franța, Italia, Germania, Elveția, Liechtenstein, Austria, Slovenia:
· - 4 810 m, vf. Mont Blanc/Monte Bianco (Franța/Italia);
- relief glaciar,relief carstic;
Munții Apenini: Italia:
- 2 912 m, vf. Corno Grande, cu cel mai sudic ghețar din Europa;
- relief vulcanic (Etna, Vezuviu), relief glaciar;
Munții Alpii Dinarici: Slovenia, Croația, Bosnia și Herțegovina, Serbia, Muntenegru, Albania:
- 2 694 m, vf. Jezerski (Albania/Muntenegru);
- relief litoral (cu canale/dalmatic), relief carstic, relief glaciar;
12
Munții Carpați: Cehia, Slovacia, Polonia, Ungaria, Ucraina, România, Serbia:
- 2 655 m, vf. Gerlachovka, Mții Tatra (Slovacia);
- relief glaciar, relief vulcanic, relief carstic;
Munții Caucaz: Georgia, Armenia, Azerbaidjan, Federația Rusă:
- 5 642 m, vf. Elbrus (Federația Rusă);
- relief glaciar, relief vulcanic, relief carstic·
Munții Ural: Federația Rusă: '
- 1 894 m, vf. Narodnaia;
- orogeneza hercinică
- relief glaciar (în nord);
Munții Grampiani: Regatul Unit (Scoția):
- 1 343 m, vf. Ben Nevis;
- orogeneza caledoniană
- relief carstic, relief glaciar;
Munții Sierra Nevada: Spania:
- 3 478 m, vf. Mulhacen;
- relief glaciar;
Munții Balcani/Stara Planina: Serbia, Bulgaria:
- 2 376 m, vf. Botev (Bulgaria);
- relief glaciar;
Munții Rila: Bulgaria:
- 2.925 m, vf. Musala;
- relief glaciar;
Munții Pindului: Albania, Grecia:
- 2 637 m, vf. Smolikas (Grecia);
- relief carstic;
Masivul Central: Franța:
- 1 886 m, Puy de Sancy;
- orogeneza hercinică
- relief vulcanic, relief carstic;
Câmpia Nord-Europeana: în cea mai mare parte în Germania și Polonia - Câmpia Germano-Polonă:
- tip de câmpie: câmpie fluvio-glaciară;
- altitudine: în jur de 200 m;
- înclinarea reliefului: de la sud la nord;
Câmpia Est-Europeana: în cea mai mare parte în Federația Rusă - Câmpia Rusă:
- câmpie pe structurile precambriene ale Platformei Est-Europene;
- în jur de 200 m, Colinele Timan (463 m);
- de la nord la sud, dar și de la sud la nord;
Câmpia Padului: Italia:
- câmpie fluvio-lacustra;
- în jur de 1 00 m, mai mare la contactul cu munții (300 m);
- de la vest la est;
Câmpia Panonica: în cea mai mare parte în Ungaria:
- câmpie fluvio-lacustră;
- sub 150 m, și sectoare mai înalte (300 m);
- de la nord-vest la sud-est.
13
Harta 2.Europa - unități de relief
Harta 3. Europa- orogeneze
2.2 CLIMA
1. Factorii genetici ai climei

• poziția geografică - între 36°-71° latitudine N, încadrează Europa în clima temperată și partea nordică
(dincolo de Cercul Polar de Nord, doar 6%) în clima rece;
• radiația solară globală - scade din sud (150 kcal/cm2/an) spre nord (75 kcal/cm2/an), determinând
scăderea temperaturii medii anuale de la sud ( l 8°C) la nord (-5°C);
• circulația generală a maselor de aer:
a. atlantic/oceanic/umed - determină moderarea temperaturii (ierni blânde ș i veri răcoroase, în
vest) și scăderea cantității de precipitații de la vest (peste 1 000 mm/an) la est (sub 500 mm/an);
b. continental/arid - determină secete (vara) și geruri și zăpezi (iarna), din est;
c. polar/arctic - foarte rece și relativ uscat, din nord;
d. mediteraneean/nord-african - cald și umed, din sud;
• diferența de încălzire și răcire a apei (ocean) și a uscatului (continent):
- Oceanul Atlantic determină moderarea termică și pătrunderea maselor de aer oceanic până
în centrul Europei; de asemenea, Curentul cald al Atlanticului de Nord determină creșterea
temperaturii aerului la latitudini mai mari, pe țărmul nord-vestic al Europei;
- continentul Asia, dimpotrivă, determină creșterea diferenței de temperatură între vară (iulie)
și iarnă (ianuarie) (numită amplitudine termică medie anuală) în estul Europei;
15
• Marea Mediterană și Marea Neagră – pătrund adânc în interiorul masei continentale europene atenuând
astfel continentalismul regiunilor din jurul lor;
• Relieful - influențează prin înălțime (temperatura aerului scade, iar precipitațiile cresc cu înălțimea) și
prin orientarea lanțurilor montane (care apar ca bariere în calea maselor de aer);
• mișcările Pământului: mișcarea de rotație (zi/noapte) și mișcarea de revoluție (anotimpuri);
2. Elemente climatice principale

a. temperatura aerului - temperatura medie anuală (T°m.a.) scade din S-V spre N-E, astfel:
- l 8°C în sud;
- 0°C în nordul Scandinaviei;
- și - 5°C în N-E Europei;
b. precipitațiile atmosferice - precipitațiile medii anuale (Pp.m.a.) scad din V spre E Europei, astfel:
- 1 000-2 000 mm/an și chiar peste 2 000 mm/an în vest;
- 1 000-500 mm/an în centru și est;
- 500-300 mm/an la nord de Marea Neagră și Marea Caspică și în nordul
Peninsulei Scandinavia;
- sub 250 mm/an doar în nordul Mării Caspice;
- ele cad tot timpul anului în vest, mai ales vara în centrul și estul Europei,
iar în sud cad iarna;
c. vânturile - în V: predomină Vânturile de vest (între 35°/40° și 60° lat. N) - cu ploi bogate;
- în E: Crivățul - geros iarna și uscat vara;
- în S: - Bora - rece, din Munții Dinarici spre Marea Adriatică;
- Mistralul - rece, din Masivul Central spre Marea Mediterană;
- Sirocco (sau Jugo = sud) - cald, în sudul Spaniei, Italiei și Greciei;
- Austrul - cald, în jumătatea estică a bazinului Mării Mediterane;
- în N: Vânturile polare (Vânturile de est) - reci; '
- brizele marine (de zi și de noapte) - în zonele litorale;
- brizele montane (de vale și de munte) - în munți;
- föhnul - cald, în munți, în țările alpine (Elveția, Austria), pe Valea Rinului și Germania
în Munții Carpați. '
3. Tipurile de clima
• climă mediteraneeană (subtropicală) (Harta 4):
- T°m.a. = între 15°C în V/Portugalia și 18°C în E/Grecia;

- Pp.m.a. = 600-900 mm/an;
- Bora (pe coasta Dalmației), Mistralul (în sudul Franței), Sirocco (în sudul Spaniei, Italiei
și Greciei), Austrul (in Pen. Balcanică);
- Veri calde și secetoase și ierni blânde și ploioase;
- Amplitudine termică medie anuală mică;
• ! - acest tip de climat apare și în Peninsula Crimeea, datorită moderării termice a Mării Negre și a
adăpostului creat de Munții Crimeei / Munții Iaila (Federația Rusă);
16
• climă temperat-oceanică:
0
-T m.a. = între 7°C în N/sudul Norvcgici și 12°C în S/vestul Franței;
- Pp.m.a. = 1 000-2 000 mm/an și pcstc 2 000 mm/an local;
- Vânturile de vest;
- veri răcoroase și ierni blânde;
- amplitudine termică medie anuală mică;
• climă temperat-continentală:
0
- T m.a. = între 2°C în N/nordul Rusiei și 10°C în S/România;
- Pp.m.a. = 800 mm/an în V și 500 mm/an în E;
- Crivățul;
- veri foarte calde și ierni geroase;
- amplitudine termică medie anuală mare;
• climat temperat de tranziție - din estul Franței până în centrul României (Europa centrală), cu
0
T m.a. = 10-12°C (în vestul Europei centrale) și 5-10°C (în estul Europei centrale); Pp.m.a. = 900
mm/an (în vest) și 500 mm/an (în est); Vânturile de vest (în vest) și Crivățul (în est);
• climat semiarid- nordul Mării Caspice, cu T0m.a. = 10-12°C, Pp.m.a. = sub 250 mm/an, Crivățul;
• climă subpolară:
T m.a. = între 0°C în nordul Scandinaviei și - 5°C în N-E Europei;

0
-
- Pp.m.a. = 300-500 mm/an;
- Vânturile polare (Vânturile de est);
- veri scurte și răcoroase și ierni lungi (9 luni) și foarte reci;
- amplitudine termică medie anuală mică;
• climă montană:
- temperatura aerului scade odată cu înălțimea (6°C la 1 km);
0
- T m.a. de 0°C se înregistrează la 3 000 m altitudine (,,limita zăpezilor permanente");
- Pp. atmosferice cresc odata cu înălțimea, fiind mai mari în munți și mai mici în câmpii;
• temperatura maximă absolută în Europa s-a înregistrat în Grecia, la Atena și la Elefsina (+ 48°C), iar
temperatura minimă absolută la Ust-Shchuger (pronunță ust-șugher) (- 58°C), in nordul Federației
Ruse;
• ,,polul ploilor" în Europa se află în Muntenegru, la Crkvice (pronunță țrkvițe), unde plouă 5 100 mm/an, iar
,,polul secetei" se găsește în sudul Federației Ruse, la Astrahan, unde plouă doar 165 mm/an.
17
Harta 4. Europa - tipuri de climă
2.3 HIDROGRAFIA
1. Caractere generale
• hidrografia - reprezintă totalitatea apelor de suprafață (râuri, fluvii, lacuri) de pe un anumit teritoriu;
• este influențată de: - poziția geografică;
- relieful: prin înălțime influențează debitul (m3/s), iar prin orientarea lui
influențează traseul râului;
- clima: influențează regimul hidrologic, cu debit mai mare pentru râurile cu
izvoare în munți; de asemenea, influențează topirea zăpezilor primăvara;
• regim hidrologic/regim de scurgere = variațiile de debit/nivel ale apelor râului în cursul unui an;
• debit= cantitatea de apă (volumul) transportată de un râu pe unitatea de timp (secundă): (m3/s).
2. Râuri și fluvii (Harta 5)
• după regimul hidrologic sunt râuri și fluvii:
 cu regim hidrologic complex - prezintă mai multe creșteri și scăderi de debit în cursul anului;
- este specific pentru fluviile lungi, cu debit bogat, care străbat
unități de relief diferite sau tipuri de climă diferite: Rin, Ron,
Volga (primul ca lungime, debit și bazin hidrografic din
Europa), Dunărea (al doilea ca lungime și debit din Europa);
18
✓ cu regim hidrologic simplu - prezintă o singură creștere de debit și o singură scădere de debit
în cursul anului;
- sunt cinci tipuri de râuri, după locul de vărsare/poziția geografică:
1. tipul nordic - fluvii care se varsă în Oc. Arctic; au debitul mai redus iarna, când se produce
înghețul (Peciora, Dvina de Nord);
2. tipul vestic/atlantic - fluvii care se varsă în Oc. Atlantic; au debitul mare tot timpul anului (Elba,
Tamisa, Sena, Loara, Garonne);
3. tipul sudic/mediteraneean - fluvii care se varsă în Marea Mediterană sau în Oceanul Atlantic; au
debitul mare iarna, când plouă și mic vara (Ebro, Pad/Pȏ, Tibru și
respectiv Duero, Tajo, Guadiana, Guadalquivir);
4. tipul estic - fluvii care se varsă în Marea Caspică; au debitul mare primăvara și mic vara (secetă)
și iarna (îngheț): Ural;
5. tipul central - fluvii care se varsă în Marea Baltică/respectiv Marea Neagră; au debitul mare
primăvara, când topirea zăpezilor coincide cu ploile de primăvară (Vistula, Oder/
respectiv Nipru, Don).
3. Lacuri
- după modul de formare, lacurile sunt:
• tectonice - Balaton (Ungaria), Ohrid, Prespa și Shköder (toate în Albania, împărțite cu Macedonia de
Nord/Grecia și Muntenegru), Ness (Regatul Unit/Scoția), Marea Caspică (lac vechi, relict
și cel mai mare lac din Europa);
• glaciare - Ladoga și Onega (Federația Rusă);
- Como, Garda și Maggiore în Munții Alpi (Italia);
- Vänerm, Vättem și Mälaren (Suedia);
- Boden/Konstantz (Germania/Elveția); Leman/Geneva, Neuchatel, Zürich, Lacul celor patru
cantoane (toate în Elveția, în Munții Alpi);
- în Finlanda (,,Țara celor 1.000 de lacuri") - Saimaa;
- Lacurile Mazuriene (Polonia);
- Bâlea, Bucura și Zănoaga (România);
• vulcanice - Bolsena, Albano, Trasimeno și Nemi (toate în Italia), Sfânta Ana (România), în Masivul
Central (Franța), în Islanda;
• hidroenergetice (de acumulare) - pe Volga, pe Dunăre (Porțile de Fier I și Porțile de Fier II - Ostrovu
Mare).
19
Harta 5. Europa - râuri, fluvii și lacuri
2.4 VEGETAȚIA, FAUNA ȘI SOLURILE
 înveliș biopedogeografic = vegetație + faună (bio) + soluri (pedo);

 factorii care influențează învelișul biopedogeografic: - poziția geografică: determină zonele
biopedogeografice;
- relieful și clima: determină etajele biopedogeografice;
 în Europa, de la nord la sud, zonele biopedogeografice sunt (Harta 6):
1. tundră/silvotundră - mușchi, licheni, arbuști, ierburi; ren, vulpe polară; soluri de tundră, negre;
2. taiga(pădure de conifere) - molid, brad, pin, zadă; elan, hermelină, râs, urs , lup, vulpe roș ie; podzoluri;
3. păduri de amestec (conifere și foioase);
4. păduri de foioase - fag - în vest, stejar - in sud, plus carpen, tei, frasin, arțar, ulm; cerb, căprioară,
lup, vulpe, mistreț, jder, păsări, insecte; argiluvisoluri;
5. stepă/silvostepă - ierburi; rozătoare, păsări; cernoziomuri;
6. vegetație de semideșert - în nord-vestul Mării Caspice;
7. vegetație mediteraneeană - stejar veșnic verde, stejar de plută, pin maritim; șacal, broască țestoasă,
scorpion, magot - maimuța din Gibraltar; terra rossa;
* maquis (în Italia), garriga (în Franța), tomillares (în Spania), frigana (în Grecia), șibleac (în Pen.
Balcanică) = formațiuni arbustive veșnic verzi (sempervirescente) din vegetația mediteraneeană;
 etajele biopedoclimatice sunt specifice munților (vegetația munților înalți), de la poale spre vârf, în
funție de înălțime și climă: stejar - fag (foioase) - conifere - etaj subalpin - etaj alpin.
20
..
Harta 6. Europa -vegetație, fauna ș i soluri

3. ELEMENTE DE GEOGRAFIE UMANĂ ŞI ECONOMICĂ ALE EUROPEI
3.1 HARTA POLITICĂ A EUROPEI
• după 1989, s-au produs mari schimbări pe harta politică a Europei:
• dizolvarea U.R.S.S. in 15 state, din care șapte aparțin Europei: Federația Rusă, Estonia,
Letonia, Lituania, Belarus, Ucraina și Republica Moldova;
destrămarea R.S.F. Iugoslavia a dus la apariția a șapte state: Slovenia, Croația, Macedonia de Nord, Bosnia
ș i Herțegovina, Serbia, Muntenegru și Kosovo (nerecunoscut de Romania);
• divizarea R.S. Cehoslovacă în Cehia și Slovacia;
• reunificarea Germaniei, prin unirea R.F. Germania cu R.D. Germană;
• monarhii: Spania, Regatul Unit, Belgia, Țările de Jos, Danemarca, Suedia, Norvegia, Andorra,
Monaco, Luxemburg și Liechtenstein (sunt în număr de 11);
• regiuni geografice: Europa centrală, Europa nordică, Europa vestică, Europa sudică și Europa estică;
• enclavă - stat mic (liliput), cu suprafață și populație reduse, situat pe teritoriul unui stat mai mare (San Marino,
Vatican - c el mai mic stat european, cu 0,44 km2, situat în capitala ltaliei: Roma);
exclavă - parte a unei țări separată de țara-mamă, cu care nu comunică pe uscat, fără a fi însă o insulă: Kaliningrad
- fost Konigsberg (Federația Rusă), Ceuta și MeliIla (Spania) în Africa;
• teritorii dependente: Gibraltar, Insula Man și insulele Anglo-Normande (Regatul Unit), insulele
Svalbard, (Norvegia) și insulele Feroe (Danemarca);
• Peninsula Crimeea, care a făcut parte din Ucraina, a fost anexată abuziv de Federația Rusă, în 20 l 4;
• harta politică a Europei cuprinde 50 de state (cu Armenia, Azerbaidjan, Georgia și Turcia) (Harta 7).
21
Harta 7. Europa – state și capitale
Forma de
Nr. Statul guvernământ/ Capitala Râul/ Alte orașe
crt. Membru UE/ Fluviul
Anul aderării
1. Albania Tirana
2. Andorra monarhie Andorra la
Vella
3. Austria UE Viena Dunărea Graz, Innsbruck, Salzburg
4. Belarus Minsk
5. Belgia monarhie/UE Bruxelles
6. Bosnia și Herțegovina Sarajevo
7. Bulgaria UE/2007 Sofia Burgas, Ruse, Varna
8. Cehia UE/2004 Praga
9. Cipru UE/2004 Nicosia
10. Croația UE/2013 Zagreb Sava
11. Danemarca monarhie/UE Copenhaga
12. Elveția Berna
13. Estonia UE/2004 Tallinn
14. Federația Rusă Moscova
15. Finlanda UE Helsinki
16. Franța UE Paris Sena Bordeaux, Lyon, Marsilia
17. Germania UE Berlin Hamburg, Koln, Munchen
18. Grecia UE Atena Patras, Pireu, Salonic
19. Irlanda UE Dublin
20. lslanda Reykjavik
21. Italia UE Roma Tibru Milano, Napoli, Torino
22. Letonia UE/2004 Riga
23. Liechtenstein monarhie Vaduz
24. Lituania UE/2004 Vilnius
25. Luxemburg monarrue/UE Luxemburg
26. Macedonia de Nord Skopje
27. Malta UE/2004 Valletta
28. Moldova Chișinău Bălți, Tighina, Tiraspol
29. Monaco monarhie Monaco
30. Muntenegru Podgorica
31. Norvegia monarhie Oslo
32. Polonia UE/2004 Varșovia Vistula
33. Portugalia UE Lisabona Tejo Braga, Porto, Setubal
34. Regatul Unit al Marii Tamisa Birmingham, Liverpool,
monarhie/UE Londra
Britanii Manchester
și al lrlandei de Nord
35. România UE/2007 București Dâmbovița
36. San Marino San Marino
37. Serbia Belgrad Dunărea Bor, Nis, Novi Sad
38. Slovacia UE/2004 Bratislava Dunărea
39. Slovenia UE/2004 Ljubljana Sava
40. Spania monarhie/UE Madrid Barcelona, Sevilla, Valencia
41. Suedia monarhie/UE Stockholm
42. Turcia Ankara
43. Țările de Jos monarhie/UE Amsterdam
44. Ucraina Kiev Nipru Cernăuți, Harkov, Odesa
45. Ungaria UE/2004 Budapesta Dunărea Debrecen, Gyor, Szeged
46. Vatican teocrație Vatican
47. Kosovo Pristina
48. Armenia Erevan
49. Azerbaidjan Baku
50. Georgia Tbilisi
Tabelul 1. Europa -state, capitale si alte orașe
23
3.2 POPULAȚIA
1. Evoluția numerică a populației
 în a doua jumătate a sec. al XVlll-lea are loc o creștere a numărului populației declanșată de Revoluția industrială din
Anglia, de progresele medicinei, de creșterea nivelului de trai etc.; în sec. al XIX-lea numărul populației Europei crește
într-un ritm rapid, accelerat, fenomen numit explozie demografică;
 numărul populației Europei: 740,1 mi lioane de locuitori (estimare la nivelul anului 2019).
2. Mişcarea naturală a populației
 bilanțul natural (Bn) reprezintă diferența dintre natalitate (N) ş i mortalitate (M), în promile (%0):
Bn = N - M; ex: N = 1 0%o ș i M = 13%o: Bn = - 3%o
sau în valori absolute: ex: nr. născuți-vii (N) = 4 000 și nr. decedați (M) = 8 000: Bn = - 4 000 persoane;
- când N > M = spor natural(+), iar când N < M = deficit natural(-);
* consecințe ale bilanțului natural negativ: -îmbătrânirea demografică;
- scăderea numărului populației;
- scăderea forței de muncă;
- raportul inegal dintre pensionari ș i salariați;
 în majoritatea țărilor din Europa de Vest, bilanțul natural este pozitiv, datorită aportului de imigranți (mulți tineri)
veniți din țările Europei de Est și din unele țari ale Asiei de Sud-Vest, contribuind astfel la creșterea natalității în
aceste țări (ex. Irlanda are cel mai mare bilanț natural: + 6,0%0, Franța: + 2,1%0);
 in țările Europei de Est, bilanțul natural este negativ, din cauza scăderii natalității, a emigrării populației tinere în vestul
Europei, a unui nivel de trai scăzut, a lipsei locurilor de muncă (ex. Bulgaria: - 6,6%0, Ucraina: - 6,0%0, România: -
3,6%0);
 Europa se confruntă cu fenomenul de îmbătrânire demografică;
* cauze: - scăderea fertilității/natalității, rezultând un bilanț natural negativ sau cu valori reduse;
- creșterea ponderii populației vârstnice (65 ani și peste), 19% din totalul populației (estimare la
nivelul anului 2019), ca urmare a scăderii mortalității, a creșterii speranței de viață (ex. Italia are cea
mai îmbătrânită populație din Europa, cu 22% vârstnici, iar Irlanda, cu 13% vârstnici, are cea mai
tânără populație);
- creșterea speranței de viață la naștere la aproape 78 de ani (2015), datorită creșterii nivelului de trai, a
condițiilor sanitare foarte bune (ex. Italia și Spania au cea mai mare speranță de viață, de peste 83 de
ani, iar Republica Moldova cea mai mică, de peste 71 de ani).
3. Mobilitatea teritoriala a populației (migrația populației)
 se manifestă prin deplasări temporare sau definitive ale populației;
* cauze: - de ordin economic - din fostele țări comuniste ale Europei de Est spre țările Europei de Vest, unde
oferta de locuri de muncă este mai mare, din cauza îmbătrânirii demografice în țările vest-
europene;
- de ordin educațional - absolvirea unor ș coli ș i universități de prestigiu european;
- de ordin sanitar - tratarea unor boli în diverse spitale și clinici europene;
 bilanțul migratoriu (Bm) reprezintă diferența dintre imigranți (I) ș i emigranți (E):
Bm = I - E; ex: I= 3000 persoane ș i E = 9 000 persoane: Bm = -6 000 persoane;
- când I > E = spor migratoriu (+), iar când I < E = deficit migratoriu (-);
 bilanțul total (Btotal) reprezintă suma dintre bilanțul natural (Bn) ș i bilanțul migratoriu (Bm):
Btotal = Bn + Bm sau Btotal = (N - M) + (I - E).
4. Repartiția teritoriala a populației (densitatea populației) (Harta 8)
 densitatea populației (D) reprezintă raportul dintre populație (P) și suprafață (S): (D =P/S loc/km2);
 densitatea populației Europei = 73 loc./km2 (2 016);
24
• densitate mare: 2
2 Monaco: 19200 loc/km 2(maxima); Vatican: 2200 loc/km2; Malta: 1400 loc/km2; San Marino:
2
540loc./km ; Țările de Jos: 402 loc/km și Belgia: 370loc./km ;
2
• densitate mică: Islanda: 3,3 loc/km (minima); Norvegia: 14loc./km și Finlanda: 16loc./km2 (2017).
• factori favorabili/densitate
mare
• factori restrictivi/densitate 1. factori naturali:
mică
- relief neted, jos, de câmpie (Câmpia Parisului, Câmpia - relief de munte, accidentat, cu pante mari
Londrei, Câmpia Europei de Nord în Germania); câmpii (Austria, Elveția, nordul Regatului Unit);
litorale (vestul Italiei, sudul Franței, estul Spaniei, vest1ul vulcani (Islanda); ghețari(lslanda, Elveția);
Portugaliei); văi (Rin în Germania și Țările de Jos, Ron în - climă rece - montană și subpolară, ninsori,
Franța, Pad/Pô în Italia); vânturi puternice (lslanda, Norvegia,
- climă favorabilă, caldă (țările vestice); Finlanda, Suedia);
- soluri fertile (cernoziomuri); - păduri de conifere (Federația Rusă, Finlanda);
- soluri nefertile, acide, înghețate.
2. factori economici:
- agricultură dezvoltată, cu întinse terenuri agricole, în - agricultură puțin dezvoltată, cu restrânse
câmpii;
terenuri agricole, în zona montană;
- industrie dezvoltată, cu resurse de subsol în apropiere,
- industrie slab dezvoltată, chiar inexistentă,
concentrată în marile orașe, ce atrage forța de muncă
cu puține resurse ale subsolului;
(bazinul Ruhr, bazinul Donețk din Ucraina, zona
- inexistența unor căi de comunicație.
Moscovei); industrie timpurie (Regatul Unit, Belgia, Țările
de Jos, Franța, Germania);
- existența unor căi de comunicație (transporturi);
• se adaugă factorii demografici (bilanțul natural, bilanțul migratoriu), factorii sociali, factorii tehnologici.
Harta 8. Europa - densitatea populației, megalopolisuri, mari orașe

25
5. Structura populației
• structura pe grupe de vârstă - populația tânără (0-14 ani) deține 16% din totalul populației, populația
adultă (15-64 ani): 65% și populația vârstnică (65 ani și peste): 19% (estimări la nivelul anului 2019);
• structura rasială - populația aparține rasei europene (europoidă); apar și enclave rasiale, de ex. sami
(laponii), în nordul Peninsulei Scandinavia, de rasă mongoloidă;
• structura lingvistică:
a. limbile vorbite în Europa aparțin marii familii de limbi indo-europene:
- limbi romanice: româna, franceza, italiana, spaniola, portugheza;
- limbi germanice: germana, engleza, neerlandeza/olandeza, norvegiana, daneza, suedeză, slandeza;
- limbi slave: rusa, bulgara, ceha, slovaca, poloneza, ucraineana, sârba, croata;
b. limbi din familii neindo-europene: limbi fino-ugrice (maghiara, finlandeza, estona, sami - lapona);
• structura confesională
- este dominată de creștinism, cu cele trei culte: catolicism (Franța, Italia, Spania, Polonia, Ungaria
etc.), protestantism (Germania, Regatul Unit, Suedia, Islanda etc.) și ortodoxism (România, Republica
Moldova, Bulgaria, Serbia, Grecia, Ucraina, Federația Rusă etc.);
- islamism (Albania, Bosnia și Herțegovina).
3.3 SISTEMUL DE ORAȘE

• Populația totală (Ptotală) = Populația urbană (Pu)+ Populația rurală (Pr) sau Ptotala =Pu+ Pr, în %;
• gradul de urbanizare al Europei indică 74% populație urbană (2018): Monaco și Vatican (100%),
Belgia (98%), San Marino (96%), Malta (95%), Islanda (94%), Țările de Jos și Luxemburg (91%); cele mai
mici valori: Liechtenstein (14%), Republica Moldova (43%), Bosnia și Herțegovina (48%), Slovacia și
România (54%), în 2018.
• creșterea populației urbane s-a realizat prin extinderea teritoriului orașelor, prin apariția unor nuclee
urbane în jurul orașelor mari, prin exod rural, spor migratoriu, prin sporul natural al populației urbane;
• după poziția geografică, orașele sunt situate pe văile unor fluvii: pe Dunăre - Viena (Austria),
Bratislava (Slovacia), Budapesta (Ungaria) și Belgrad (Serbia); pe Vistula - Varșovia (Polonia); pe Tibru -
Roma (Italia); pe Tamisa- Londra (Regatul Unit); pe Sena - Paris (Franța); pe Nipru- Kiev (Ucraina); pe
Tejo - Lisabona (Portugalia); pe Sava - Ljubljana (Slovenia), Zagreb (Croația) și Belgrad (Serbia);
• după perioada apariției:
- Antichitate: Atena, Roma, Londra, Paris, Viena, Köln, Marsilia, Istanbul etc.
- Evul Mediu: Moscova, Kiev, București, Praga, Madrid, Amsterdam etc.
- Perioada modernă și contemporană: Manchester, Nowa Huta (Polonia) etc.
• după numărul de locuitori:
- Istanbul (15 mil. loc., în 2019), Moscova (12,5 mil. loc.), Londra (9 mil. loc.) și Sankt Petersburg (5
mil. loc.) (Harta 8);
- megalopolisuri/aglomerații urbane - Ruhr-Rin/Ruhrstadt (Germania), Midlands (Regatul Unit) și
Randstadt Holland (Țările de Jos) (Harta 8);
• Roma - ,,Cetatea Eternăˮ, ,,Orașul de pe Șapte Colineˮ, ,,Orașul Sfântˮ; Praga - ,,Orașul de Aurˮ.
3.4 RESURSELE NATURALE

• resursele naturale:
a. resurse de sol/de suprafață: pădurile, solurile, terenurile agricole, potențialul hidroenergetic
al râurilor, fauna, nisipurile și pietrișurile din luncile râurilor etc.
b. resurse de subsol: cărbunii, petrolul/țițeiul, gazele naturale, minereurile (de uraniu, de fier,
neferoase) etc.
• resurse: a. epuizabile: cărbunii, petrolul, gazele naturale, minereurile etc.
b. inepuizabile: hidroenergia/energia hidraulică/hidroelectică, energia solară, energia mării/
maremotrică, energia eoliană, energia geotermică;
• resursele epuizabile pot fi:
a. neregenerabile - resursele care, prin consum, se distrug, iar pentru refacerea lor este necesară o perioadă
de timp măsurată la scară geologică (milioane sau miliarde de ani): cărbunii, petrolul, minereurile etc.
26
b. regenerabile - sunt resursele care se pot reface in perioade de timp mult mai scurte: energia hidraulică, energia
solară, energia geotermică, energia eoliană, energia mărilor și oceanelor; biomasa = partea biodegradabilă a
produselor, a deșeurilor si reziduurilor din agricultură, inclusiv substanțe vegetale și animale, silvicultură și
industriilor conexe, precum și partea biodegradabilă a deșeurilor industriale si urbane: paiele, ciocălăii, tulpinile
(floarea- soarelui, soia), frunzele (sfecla de zahăr), păstăile (soia, fasole), cojile (nuci, alune), semințele (prun,
piersic, cais) si gunoiul din fermele de animale, precum și resturile de la producerea zaharului, amidonului, berii etc.,
ca și materialul principal și secundar din exploatarea pădurilor și plantaților de foioase si de conifere;
biocombustibilii (biolichide, ca de ex. biodiesel, bioetanol, biometanol, biobutanol, uleiuri vegetale;
biogaz/biometan, biohidrogen);
• resurse: a. clasice, convenționale: cărbunii, petrolul, gazele naturale, minereul de uraniu;
b. neconvenționale: energia hidraulică, energia solară, energia eoliană, energia mareică, energia
geotermică;
• combustibili fosili: cărbunii, petrolul, gazele naturale;
• energii alternative: energia hidraulică, energia solară, energia eoliană, energia geotermică, energia mării;
• petrol si gaze naturale (Harta 9):
- în Marea Nordului (mai ales Norvegia si Regatul Unit, dar și Germania, Belgia, Danemarca și Franța);
zona Volga-Ural și Câmpia Precaspică (Federația Rusă);
- gaze naturale: în Țările de Jos (zăcământul Groningen este unul din cele mai mari din lume), in
România;
• cărbuni: Bazinul Rin-Ruhr si Bazinul Saar (Germania): Bazinul Silezia Superioarà (Polonia); Bazinul
Moscovei, Bazinul Peciora si Bazinul Ural (Federația Rusă); Bazinul Yorkshire (Regatul Unit);Bazinul
Donbas/ Donețk (Ucraina); Bazinul Petroșani (România);
• minereuri de fier - Krivoi Rog (Ucraina); Kiruna (Suedia); Muntii Ural (Federatia Rusă);
• mangan - Nikopol (Ucraina); marmură - Grecia, Italia; bauxită - Federația Rusă, Ungaria, Grecia.
Harta 9. Europa – resurse și economie
27
3.5 ACTIVITĂȚILE ECONOMICE
• produsul intern brut (PIB): indicator macroeconomic care cuprinde valoarea tuturor bunurilor
economice (mărfuri și servicii) destinate consumului final, produse în toate ramurile economiei de
către agenții economici autohtoni și străini în interiorul unei țări într-un an;
• PIB = consum privat + consum public + investiții + (exporturi - importuri), unde:
– consum privat: cheltuielile gospodăriilor în economie (pentru hrană, chirie, bijuterii, servicii
etc.), principala/cea mai mare componentă a PIB-ului;
– consum public (al statului): cheltuielile guvernamentale pentru bunuri și servicii (salariile
angajaților din sectorul public, cumpărarea de armament etc.);
– investiții: investițiile companiilor în fabrici, echipamente (construcția unei mine,
cumpărarea de software, de mașini si echipamente, cheltuielile gospodăriilor pentru noi
locuințe etc.);
– exporturi: exporturile brute (bunuri și servicii) în alte țări;
– importuri: importurile brute din alte țări;
– orice schimbare a uneia sau alteia dintre componente duce la scăderea sau creșterea PIB-ului;
• PIB-ul măsoară creșterea economică a unei țări și este influențat de inflație, de șomaj, de politica de
taxe și impozite, de emigrație, de descoperirea unor noi resurse de subsol, de evoluția prețurilor, de
infrastructură, de economia subterană, de politica salarială, de numărul populației etc.
– de ex: creșterea spectaculoasă a PIB-ului României în anul 2015 s-a bazat pe consumul intern
(privat și public), stimulat de creșterile salariale, de relaxarea fiscală, de ratele scăzute ale
dobânzilor etc.
• produsul național brut (PNB) cuprinde PIB-ul si investițiile si proprietățile autohtonilor în afara țării;
• structura economică/profesională/ocupațională/pe sectoare de activitate economică indică:
– 63% în sectorul terțiar (serviciile - transporturi, telecomunicații, comerț, turism, alimentație
publică, bănci, bursă, asigurări, publicitate, educație, cercetare, sănătate, armată, poliție,
justiție, poștă, presă ,radio, televiziune, pompieri, ordine publică, asistență socială, servicii
religioase, hoteliere, editoriale, cinematografice, contabilitate, protecția mediului, administrație
publică, sport și educație fizică etc.);
– 27% din populația activă în sectorul secundar (industria și construcțiile);
– 10% (2018) in sectorul primar (agricultura, silvicultura, vânătoarea și pescuitul, mineritul);
– toate aceste sectoare de activitate economică contribuie la formarea PIB-ului unei țări;
* in România: agricultura - 4%, industria - 24%, serviciile - 72% (2018).
1. Agricultura
a. Cultura plantelor: cereale (grâu, porumb, secară, orz, ovăz), floarea-soarelui, rapița, sfeclă de zahăr,
cartofi, legume, pomi fructiferi (pruni, meri etc.);
• viticultura/vița-de-vie (Harta 9) - se practică mai ales în Europa de Sud (Franța, Spania);
* cauze: clima mediteraneeana, favorabilă, cu un grad mare de însorire, cu precipitații suficiente;
soluri fertile, terra rossa; versanți însoriți, cu expunere spre sud;
• măslin, citrice - în Europa de Sud (Italia, Grecia, Spania, Portugalia);
• bumbac - Grecia (primul producător european de bumbac), Spania;
b. Creșterea animalelor: bovine, ovine, caprine, porcine, cabaline, păsări, reni (în nordul Europei).
2. Industria
• Revoluția industrială s-a produs în Europa, în sec. al XVIII-lea, in Anglia;
• industria energiei electrice - produce energie electrică folosind ca surse energetice:
28
a. clasice:
1. combustibilii fosili (cărbuni, petrol, gaze naturale) - în termocentrale, în Federația Rusă, Polonia,
Germania;
2. hidroenergia - în Norvegia (96% energie electrică din hidrocentrale), Elveția, Austria;
3. energia nucleara - în Franța, cu 58 de reactoare nucleare operaționale, care asigură 72% din totalul
energiei electrice a statului, Federația Rusă, Regatul Unit, Ucraina, Germania, Suedia;
b. alternative:
4. energia mareică - centrala maremotrica La Rance, cu 240 MW (Franța), Federația Rusă;
5. energia geotermică - în Islanda (80% din energia statului); Italia, centrala de la Larderello (770 MW);
6. energia eoliană - în Țările de Jos, Germania, Franța, Regatul Unit, Danemarca, România, Bulgaria;
7. energia solară - în Spania, Gemasolar (20 MW), lângă Sevilla; în Franța, la Odeillo, în Munții Pirinei;
1. termocentrale:
a. avantaje: produc curent electric în tot timpul anului, se pot construi în orice regiune geografică, timp
relativ scurt pentru construcția lor, amortizarea rapidă a investițiilor, produc cantități mari de
energie (pag. 210, nr. 8);
b. dezavantaje: consum ridicat de combustibil, dependența de combustibili, epuizarea combustibililor,
poluarea mare a mediului înconjurător, probleme în depozitarea atât a combustibililor, cât și a
deșeurilor rezultate (halde de cenușă, steril).
2. hidrocentrale:
a. avantaje: nepoluante, sursă inepuizabila, multiple utilizări ale lacului de acumulare (irigații, pescuit,
turism), utilizarea îndelungată a amenajării (pag. 210, nr. 9);
b. dezavantaje: fluctuații ale producției de energie electrică în funcție de debitul răului, colmatarea
(umplerea cu aluviuni) lacului de acumulare, afectează ecosistemele de pe râuri.
3. atomocentrale:
a. avantaje: energie ieftină după construirea centralelor, cantități mici de materii prime, deșeuri reduse,
producerea unei cantități foarte mari de energie electrică, funcționează pe tot parcursul anului (pag.
211, nr. 10);
b. dezavantaje: pericolul unor accidente nucleare, radioactivitate pe timp îndelungat, costuri mari
pentru scoaterea din funcțiune a centralelor, pot depinde de importuri, cheltuieli mari de construire
și tehnologii sofisticate.
4. centrale maremotrice:
a. avantaje: nepoluante, sursă inepuizabila, singura sursă de energie regenerabilă cu un grad mare de
predictibilitate, independență față de condițiile meteo, fără poluare fonică (pag. 211, nr. 11);
b. dezavantaje: periodicitatea mareelor care determină ca doar pe o porțiune a zilei să poată fi generat
curent electric, numărul de locuri în care pot fi amplasate, impact asupra regiunii
înconjurătoare/costiere (curenții mării, transport, pescuit, viețuitoare marine), costuri inițiale de
construcție relativ mari.
5. centrale geotermale:
a. avantaje: energie curată pentru mediul înconjurător, independența față de condițiile meteorologice și
de ciclul zi/noapte (pag. 211, nr. 12); ·
b. dezavantaje: afectează solul în locul în care sunt amplasate, apariția unor cutremure de mică
intensitate, emit cantități mici de CO2 și sulfuri.
6.c...e....n....t...r....a...l....e........e....o....l....i....e...n....e....:
\
a. avantaje: nepoluante, sursă inepuizabilă, nu produc deșeuri, investiția se amortizează în timp scurt,
costuri reduse pe unitatea de energie produsă, costuri reduse de scoatere din funcțiune a centralelor
(pag. 211, nr. 13);
29
b. dezavantaje: sursă energetică relativ limitată, putere instalată redusă, depind de direcția și viteza
vântului, fluctuații ale producției în funcție de intensitatea vântului, poluare fonică, poluare vizuală,
perturbă culoarele de migrație ale păsărilor, costuri inițiate mari pentru amenajarea parcurilor
eoliene, numărul redus de amplasamente posibile.
7. centrale solare:
a. avantaje: ecologice, sursă inepuizabilă, costuri mici de întreținere, fără poluare fonică, ușurință în
exploatare/montare (pag. 211, m. 14);
b. dezavantaje: dependența de cantitatea de radiație solară captată, prețul mare pentru producerea unui
watt de electricitate, costuri inițiate mari pentru amenajarea panourilor solare, spațiu mare pentru
captarea unei cantități mari de energie.
• industria siderurgică:
- folosește ca materii prime: minereuri de fier, cocs din huilă, mangan și produce oțel, fontă, laminate
în combinate siderurgice (pag. 211, m. 15);
- țări cu producții siderurgice mari: Germania, Franța, Regatul Unit, Italia, Federația Rusă, Ucraina;
• industria metalurgiei neferoase - aluminiu, neferoase: aur, argint, cupru, plumb, zinc (Federația Rusă);
• industria construcțiilor de mașini:
·- autoturisme - în Germania, Franța, Spania, Regatul Unit, Italia;
- avioane - Franța, Regatul Unit, Federația Rusă;
- nave - Germania, Țările de Jos, Danemarca, Franța, Regatul Unit;
• industria chimică/petrochimică - în Germania, Franța, Italia, Regatul Unit, Federația Rusă;
• industria lemnului – în Federația Rusă, Finlanda, Suedia, Norvegia;
• industria textilă - în Regatul Unit (lâna);
• industria alimentară - vinuri (Franța, Italia, Spania), bere (Germania).
3. Comerțul
• import: hidrocarburi (petrol și gaze) din Federația Rusă și Marea Nordului spre Europa de Vest, cărbuni,
minereuri feroase și neferoase;
• export: produse finite (mașini, utilaje etc.)
4. Transporturile
• feroviare și rutiere au, în general, o densitate mai mare în țările din vestul și centrul Europei fața de cele din
estul și nordul continentului (partea nordică a țărilor din Peninsula Scandinaviei);
* cauze: nivelul diferit de dezvoltare economică a țărilor, relieful favorabil de câmpie și restrictiv de
munte, tipul de climă, prezența sau nu a suprafețelor forestiere etc.
• feroviare - Channel Tunnel/Tunelul Canalului (Harta 9), pe sub Marea Mânecii, între Regatul Unit și
Franța; TGV (Franța);
• rutiere - autostrăzi - Germania, Țările de Jos, Belgia, Franța, Regatul Unit etc.
• fluviale - cel mai mare port fluvial este Duisburg, pe Rin, în Gennania; Canalul Dunăre-Main-Rin,
Canalul Kiel și Mittellandkanal (toate în Germania), Canalul Corint, în Grecia;
• maritime - cel mai mare port maritim european este Rotterdam, in Țările de Jos, urmat de Antwerpen,
în Belgia; alte porturi mari: Marsilia și Le Hâvre în Franța; Londra; Bremen și Hamburg în Germania;
Genova în Italia; Pireu în Grecia;
• aeriene - aeroporturi: Londra, Paris, Frankfurt am Main, Roma, Moscova, Amsterdam, Copenhaga etc.
30
5. Turismul
• Europa este leagănul turismului mondial, când in sec. al XIX-lea au apărut primele cluburi si asociații
turistice din lume: primul a fost clubul alpin din Anglia (in 1857), urmat de cele din Franța si Elveția;
• tipuri de turism:
* turismul balnear-maritim/litoral (Harta 9): litoralul mediteraneean: Franța - Coasta de Azur
(Cannes, Nisa, Saint Tropez); Monaco; Spania - Costa Brava, Costa Dorada, Costa Blanca, Costa
del Sol, Palma de Mallorca, Ibiza; Italia - Riviera di Ponente, Riviera di Levante; Grecia - insula
Santorini; Croația - Istria, Dalmația, Dubrovnik; litoralul atlantic: Franța - Coasta de Argint (Biarritz);
Spania - Costa Verde, Costa Real (San Sebastian); litoralul Marii Negre: Romania -
Mamaia, Neptun, Vama Veche; Bulgaria - Vama, Burgas, Balcic (Castelul Balcic), Nisipurile de Aur,
Albena;
* turismul montan si al sporturilor de iarna: Innsbruck - Austria; Davos - Elveția; Chamonix -
Franța;
* turismul de cura balneara: Acqui Terme - Italia, Karlovy-Vary - Cehia, Vichy - Franta;
* turismul cultural-istoric: orașe-muzeu - Atena, Roma, Florența, Veneția, Paris, Madrid, Barcelona;
* turismul religios (pelerinaje catolice): Vatican, Santiago de Compostela - Spania (al treilea mare
pelerinaj creștin din lume, după cele spre Ierusalim si Roma), Lourdes - Franta (cel mai vizitat loc
de pelerinaj catolic din lume).
4. MEDIUL INCONJURATOR I PEISAJELE

Tipuri de medii
• in funcție de intensitatea intervenției antropice (anthropos = om), peisajele se pot clasifica in:
- peisaje naturale (nemodificate de om);
- peisaje antrepozite (puțin modificate de om);
- peisaje antropice (puternic modificate de om);
• mediul temperat-continental:
- in Europa de Est - cu stepa, mediu antropizat;
- se produce degradarea terenurilor datorita utilizării intensive a terenurilor, spulberării solului, a
proceselor de sărăturare, a poluării solului si a apei freatice din cauza îngrășămintelor chimice;
• mediul mediteraneean:
- in Europa de Sud, mediu puternic antropizat;
- se produce degradarea terenurilor datorita defrișărilor intense si a pășunatului intensiv;
* cauze ale defrișărilor: antropizarea timpurie si intensa încă din perioada antica, extinderea terenurilor
agricole datorita creșterii numărului populației, utilizarea lemnului in construcții navale, consum casnic
etc.
31
SUBIECTUL al II-lea: ROMANIA - ELEMENTE GEOGRAFICE DE BAZA.
1. ASEZAREA GEOGRAFICĂ, PUNCTELE EXTREME, VECINII SI SUPRAFATA
1. Așezarea geografica
• pe Glob (Harta 10): in emisfera nordica, la intersecția paralelei de 45° lat. N cu meridianul de 25° long.
E; la jumătatea distantei dintre Ecuator (0°) și Polul Nord (90°);
• in Europa: aproape in centrul continentului (satul Dilove/Trebuseni din Ucraina este considerat centrul
geografic al Europei), la distante aproape egale (cca 2800 km) fata de: nordul Europei - Oceanul
Arctic/Capul Nord, vestul - Oceanul Atlantic/Capul Roca, estul - Muntii Ural si mai aproape (circa
1000 km) fata de sudul Europei - Marea Mediterana.
2. Pu nctele extreme
• in nord: Horodistea, in sud: Zimnicea, in vest: Beba Veche, in est: Sulina.
3. Vecinii
• in N si nordul Dobrogei: Ucraina, in S: Bulgaria, in N-V: Ungaria, in S-V: Serbia, in N-E:
Republica Moldova, in S-E: Marea Neagra;
• este o tara carpato-danubiano-pontica (Carpații-Dunărea-Marea Neagra/Pontus Euxinus): cu 54% din
suprafața totala a Carpaților (28% din suprafața României - 66 303 km2) , cu 38% din lungimea
Dunării (1075 km pe teritoriul tarii noastre) si cu 245 km ieșire la Marea Neagra, intre Sulina si Vama
Veche;
• Dunărea (granița de sud), Prut (granița de est), Tisa (granița de nord) si Mureș (granița de vest: 23 km).
4. Suprafața
• 238397 km2 ·
'
• membru NATO (din 2004) si membru UE (din 2007).
N A
țara carpato-danubiano-pontică
Harta 10. România - așezare geografică
32
2. ELEMENTE FIZICO-GEOGRAFICE DEFINITORII ALE ROMÂNIEI
2.1 RELIEFUL
• altitudinal, relieful României se încadrează între valorile: 0 m (nivelul Mării Negre) și + 2 544 m (vf.
Moldoveanu), urmat de vf. Negoiu (+ 2 535 m), ambele vârfuri fiind în Munții Făgăraș ; alt. medie este
de 420 m;
• geologic, relieful este format din unități de platformă (care formează fundamentul unităților de relief de
la exteriorul Carpaților) şi unităţi de orogen (de cutare, de încrețire), formate în diferite orogeneze;
• caracteristicile reliefului: varietatea, proporționalitatea (munții dețin: 31 %, dealurile și podiș urile: 36%
și câmpiile și luncile: 33% din suprafața României) și dispunerea în trepte concentrice fată de
Depresiunea Colinara a Transilvaniei, aflata în centrul țării (Harta 31 și Harta 32).
1. Grupa nordică a Carpaților Orientali (Carpații Maramureșului și ai Bucovinei) (Harta 11)
a. altitudine maximă: 2 303 m, vf. Pietrosu, Mții Rodnei - cea mai mare înălțime din Carpații Orientali;
b. formare: prin:
- încrețirea/cutarea scoarței terestre în orogeneza alpină - șirurile central și estic;
- erupții vulcanice/vulcanism - șirul vestic - munții: Oaş, Gutâi și Ţibleş ;
c. roci (Harta 30): trei șiruri/fâșii paralele de roci:
- 1. vulcanice - în vest;
- 2. ș i șisturi cristaline - în centru;
- 3. sedimentare cutate (fliș ) - în est;
d. tipuri de relief (forme de relief):
- relief glaciar (circuri si vai glaciare)- în Mţii Rodnei (pag. 205, nr. 16);
- relief vulcanic (conuri și cratere vulcanice)- în șirul vestic (pag. 205, nr. 17);
- relief carstic (pe teri): Izvorul Tau oarelor - Mţii Rodnei;
e. orientarea culmilor muntoase: de la N-V la S-E;
f. fragmentare: mare, cu mari depresiuni intramontane (Depresiunea Maramureșului) și văi.
Harta 11. Grupa nordică a Carpaților Orientali

2. Grupa centrala a Carpaților Orientali (Carpații
Moldo-Transilvani) (Harta 12)
a. altitudine maximă: 2 100 m, vf. Pietrosu, Mţii Călimani;
b. formare: prin:
- încrețirea scoarței terestre în orogeneza al pi nă -
șirurile central şi estic;
- erupții vulcanice - șirul vestic - munții: Călimani,
Gurghiu și Harghita; "'""""' """"""""
Harta 12. Grupa centrală a Carpaților Orientali
33
c. roci: trei șiruri paralele de roci: - 1. vulcanice - în vest;
- 2. șisturi cristaline - în centru;
- 3. sedimentare cutate (fliș) - în est;
d. tipuri de relief (forme de relief): - relief vulcanic (conuri și cratere vulcanice) - în șirul vestic;
- relief glaciar (circuri glaciare) - în Mţii Călimani;
- relief petrografic (pe conglomerate) - în Mţii Ceahlău;
- relief carstic (chei): Cheile Bicazului - în Mţii Hășmaș
e. orientarea culmilor muntoase: de la N-V la S-E;
c. fragmentare: mare, cu mari depresiuni intramontane (Depresiunea Giurgeu, Depresiunea Ciuc) și văi.
3. Grupa sudica a Carpaților Orientali {Carpații

Curburii} (Harta 13)
a. altitudine maximă: 1 954 m, vf. Ciucaș, Mţ ii Ciucaș;
b. formare: doar* prin încrețirea scoarței terestre în
orogeneza alpină;
c. roci: numai* sedimentare cutate (fliș);
d. tipuri de relief:
- relief petrografic (pe conglomerate) - în Mţii Ciucaș;
- relief carstic - in Mţii Bârsei (Mţii Piatra Mare și Mţii
Postăvaru);
e. orientarea culmilor muntoase: de la N la S, apoi de
la E la V (,,curbate");
f. fragmentare: mare (Depresiunea Brașovului: cea mai
mare depresiune intramontana din țară), pasuri și văi.
* aceste caracteristici aparțin acestei grupe doar dacă nu
se includ și munții (1, 2 și 3) din nordul Depr. Harta 13. Grupa sudică a Carpaților Orientali
Brașovului.
4. Grupa Bucegi - Carpații Meridionali (Harta 14)
a. altitudine maxima: 2 505 m, vf. Omu, M1ii Bucegi;
b. formare: prin încrețirea scoarței terestre in orogeneza alpina;

a. roci: șisturi cristaline, roci sedimentare (calcare și
conglomerate);
b. tipuri de relief (forme de relief): - relief carstic (peșteri, chei);
- relief glaciar (circuri-văi glaciare);
- relief petrografic (pe conglomerate) - ,,Babele" și ,,Sfinxul" -
in Mţii Bucegi;
Harta 14. Grupele Bucegi ș i Făgăraș
f. fragmentare: redusă, Culoarul Rucăr-Bran.
5. Grupa Făgăraș - Carpații Meridionali (Harta 14)
a.altitudine maximă: 2 544 m, vf Moldoveanu (I); 2 535 m, vf. Negoiu (II), ambele în Mţii Făgăraş ;
b. formare: prin încreţirea scoarţei terestre în orogeneza alpină;
c. roci: predomină şisturile cristaline;
- relief glaciar (circuri şi văi glaciare);
f. masivitate: mare; Depresiunea Loviştei.
34
6. Grupa Parâng - Carpații Meridionali
(Harta 15)
a. altitudine maximă: 2 519 m, vf. Parângu
Mare, Munții Parâng;
b. formare: prin încrețirea scoarței terestre
in orogeneza alpină;
c. roci: predomină șisturile cristaline, roci
sedimentare (calcare);
d. tipuri de relief ( forme de relief):
- relief glaciar (circuri și văi glaciare);
- relief carstic (peșteri);
e. orientarea culmilor muntoase: radiar,
din Munții Parâng;
f. masivitate: mare; Depresiunea Petroșani.
7. Grupa Retezat-Godeanu - Carpații Meridionali Harta 15. Grupele Parâng și Retezat-Godeanu

(Harta 15)
a. altitudine maximă: 2 509 m, vf. Peleaga, Munții Retezat;

b. formare: prin încrețirea scoarței terestre în orogeneza
alpină;
- relief glaciar (circuri și văi glaciare);
- relief carstic (peșteri);
e. orientarea culmilor muntoase: radiar, din Munții Godeanu;
f. masivitate: mare; Depresiunea Hațeg.
8. Muntii Banatului - Carpații Occidentali (Harta 16)
a. altitudine maximă: 1 446 m, vf. Semenic, Munții Semenic;

b. formare: prin încrețirea scoarței terestre în orogeneza
alpină;
- relief carstic (peșteri, chei); Harta 16. Munții Banatului
e. orientarea culmilor muntoase: radiar, din Munții Semenic;
f. fragmentare: mare, cu depresiuni și văi; Defileul Dunării se afla în sudul Munților Banatului.
9. Muntii Poiana Ruscă - Carpații Occidentali (Harta 16)
a. altitudine maximă: 1 374 m, vf. Padeș ;

b. formare: prin încrețirea scoarței terestre în orogeneza alpină;
c. roci: șisturi cristaline;
d.-
e. -
f. masivitate: mare.
35
10. Munții Apuseni - Carpații Occidentali (Harta 17)
a. altitudine maximă: 1 849 m, vf. Bihor, Munții Bihor;
b. formare: prin:
- încrețirea scoarței terestre în orogeneza alpină;
- erupții vulcanice - în Munții Metaliferi;
c. roci: un ,,mozaic petrografic":
- l. șisturi cristaline;
- 2. roci sedimentare (calcare);
- 3. roci vulcanice – în Munții Metaliferi;
- relief carstic - pe teri: Scărișoara, Urșilor; chei: Turzii;
- relief vulcanic - în Munții Metaliferi;
e. orientarea culmilor muntoase: radiar, din Munții Bihor;
f. fragmentare: mare, cu depresiuni intramontane și văi;
Câmpia de Vest și Dealurile de Vest pătrund în interiorul
munților sub forma unor ,,depresiuni-golf'. Harta 17. Munții Apuseni
11. Depresiunea Colinară a Transilvaniei (Harta 18)

a. altitudine: 500-600 m, 800-1000 m în est (maximă
1 080 m în Dealul Becheci - Subcarpații Transilvaniei)
și 300-400 m, în vest;
b. formare: prin sedimentare, cu sedimente aduse de
râurile din zona montană înconjurătoare într-o
regiune mai coborâtă situată în interiorul Carpaților;
c. roci: sedimentare (nisipuri, pietrișuri, argile, sare);
d. forme de relief: - domuri (cu gaz metan);
- cute diapire (cu sare), pe sare s-a format un relief
carstic ( pag 206, nr 18 );
- alunecări de teren, pe argilă ( pag 206, nr 19 );
e. orientarea văilor principale: de la N-E la S-V;
f. fragmentare: data de văile râurilor.
12. Subcarpații Moldovei (Harta 19)

Harta 18. Depresiunea Colinară a Transilvaniei
a) altitudine: medie: 400-500 m, maximă 911 m, în Culmea Pleșu;
b) formare: prin încrețirea/cutarea depozitelor sedimentare la
sfârșitul orogenezei alpine;
c) roci: sedimentare cutate (conglomerate, gresii, marne, argile,
pietrișuri, nisipuri);
d) forme de relief: au cea mai simplă structură, cu:
- un singur șir de depresiuni (depresiuni submontane), închise la
exterior de un singur șir de dealuri subcarpatice;
Harta 19. Subcarpații Moldovei
36
carstic;
- alunecări de teren, pe argila;
a. orientarea văilor principale: de la N-V la S-E;
b. fragmentare: data de văile râurilor si de depresiuni.
13. Subcarpații Curburii (Harta 20)

a. altitudine: medie: 500 m, maxima 996 m, in Măgura
Odobești;
b. formare: prin 1ncretirea/cutarea depozitelor sediment
tare la sfârșitul orogenezei alpine;
c. roci: sedimentare cutate (conglomerate, gresii, marne,
argile, pietrișuri, nisipuri);
d. forme de relief: au cea mai complexa structura, cu:
- doua șiruri de depresiuni si doua șiruri de dealuri Harta 20. Subcarpații Curburii
subcarpatice, in alternanta;
carstic;
- vulcanii noroioși, ,,focurile vii";
e. orientarea văilor principale: de la N-V la S-E, apoi
de la N la S;
f. fragmentare: data de văile râurilor si de depresiuni.
14. Subcarpații Getici (Harta 21)
a. altitudine: medie: 500-600 m, maxima 1 017
m, in Măgura Mățău sau 1 218 m, in Dealul Chiciora
- cea mai mare înălțime din Subcarpați si totodată
cel mai nalt deal din tara;
b. formare: prin încrețirea/cutarea depozitelor

sedimentare la sfârșitul orogenezei alpine; Harta 21. Subcarpații Getici
c. roci: sedimentare cutate

(conglomerate, gresii, mame,
argile, pietrișuri, nisipuri);
d. forme de relief:
- cuprind doua iruri de
depresiuni si doua șiruri
de dealuri;
- cute diapire (cu sare);
relief carstic pe sare;
- alunecări de teren, pe
argila;
e: orientarea văilor prin-

cipale: de la N la S; f.
fragmentare: data de Harta 22. Podișul Getic
văile râurilor si de depresiuni.
37
15. Podișul Getic (Piemontul Getic) (Harta 22)
a. altitudine: 600-700 m în N și 200-300 m în S, maxima 745 m, în
Platforma Cândești (Dealul Perilor);
b. formare: prin sedimentare la poalele munților (un piemont);
c. roci: sedimentare, predominant pietrișuri si nisipuri;
d. forme de relief:- suprafețe netede, numite platforme;
- alunecări de teren;
e. orientarea văilor principale: de la N la S;
f. fragmentare: mare, data de mulțimea văilor râurilor.
16. Podișul Mehedinți (Harta 23)
- cea mai mica unitate majora de relief a tarii;
a. altitudine: 500-700 m, maxima 885 m, în vf. Patriarhul;
b. formare: prin încrețirea scoarței terestre în orogeneza alpina;
c. roci: șisturi cristalinei și roci sedimentare (calcare);
d. tipuri de relief: relief carstic (pe teri, pod natural în calcare
- Ponoare); Harta 23. Podișul Mehedinți
e. orientarea văilor principale: de la N-V la S-E;
f. fragmentare;
- este un ,,unicat", deoarece se aseamănă cu
dealurile prin înălțime (500-700 m) si cu munții
prin formare (încrețirea scoarței terestre), roci (
șisturi cristaline si calcare) si tip de relief (relief
carstic).
17. Podișul Moldovei (Harta 24)
a. altitudine: 200-600 m, maxima 688 m, în
Dealul Ciungi din Podișul Sucevei;
b. formare: prin sedimentare, pe un fundament
vechi ce aparține Platformei Est-Europene;
c. roci: sedimentare (nisipuri, pietrișuri, argile,
gresii, conglomerate);
d. forme de relief: - cueste Podișul Bârladului
(ex. Coasta Iașilor) (pag. 206, nr. 20);
e. orientarea văilor principale: de la N la S;
f. fragmentare: data de văile râurilor.
18. Podișul / Masivul Dobrogei de Nord (Harta 25)

Harta 24. Podișul Moldovei
a. altitudine: 300-400 m, maxima 467 m, în vf. Greci (vf. Țuțuiatu), Munți i Măcinului;
b. formare: prin încrețirea scoarței terestre in:
- orogeneza caledoniana - Podișul Casimcei (cea mai veche unitate de relief din tara);
- în orogeneza hercinicii – Munții Măcinului;
c. roci: - șisturi verzi - cele mai vechi roci de la suprafața din tara - in Podișul Casimcei;
- granituri – în Munții Măcinului;
- roci sedimentare (calcare);
38
d. tipuri de relief:
- relief litoral, cu țărm jos, cu lagune și
limanuri;
- relief petrografic (granitic) (pag.
206, nr. 21);
e. orientarea văilor principale: de la N-
V la S-E (de la Dunăre spre Marea
Neagră);
f. fragmentare.
19. Podișul Dobrogei de Sud (Harta 25)
a. altitudine: sub 200 m, maxima 204 m,
in Podișul Oltinei;
b. formare: prin sedimentare;
c. roci: sedimentare (calcare și gresii),
acoperite cu loess (pag. 206, nr. 22);
- relief litoral, cu țărm înalt (cu faleză și
plajă);
- relief petrografic, pe loess (cu crovuri)
(pag. 206, nr. 23);
- relief carstic (cu peșteri, chei);
e. orientarea văilor principale: de la S-E
la N-V (de la Marea Neagră spre Dunăre);
Harta 25. Podișul Dobrogei
f. fragmentare: Canalul Dunăre-Marea Neagră, pe fosta vale
Carasú.
20. Dealurile de Vest (Harta 26)

a. altitudine: 200-400 m, in nord 500-600 m, maxima 795 m,
in Dealul Preluca;
b. formare: prin sedimentare la poalele munților (caracter
piemontan), in Marea Panonică;
c. roci: sedimentare (nisipuri, pietrișuri, argile) și pe alocuri
măguri/dealuri alcătuite din șisturi cristaline și roci vulcanice,
care aparțin munților - ,,munți ascunși” (Preluca, Prisnel,
Codru, Dealul Mare etc.);
d. forme de relief: - alunecări de teren;
- Câmpia de Vest pătrunde sub forma unor ,,depresiuni- golf";
e. orientarea văilor principale: de la E la V;
f. fragmentare: dată de văile râurilor.
21. Câmpia de Vest (Harta 27)

a. altitudine: 80-170 m, maxima 174 m, in Câmpia Vingăi;
minima 80 m, in Câmpia Timișului;
b. formare: prin sedimentare, in Marea Panonică;
Harta 26. Dealurile de Vest
39
c. roci: sedimentare (nisipuri, pietrișuri, argile, loess);
- câmpii înalte/piemontane: ex. Câmpia Vingăi;
- Câmpii orizontale/tabulare: ex. Câmpia Carei, cu relief
eolian, cu dune de nisip; cu relief pe loess, cu crovuri;
- Câmpii joase/de subsidență: ex. Câmpia Crișurilor;
e. orientarea văilor principale: de la E la V;
22. Câmpia Română (Harta 28)

- cea mai mare unitate majoră de relief a țării;
a. altitudine: 50-90 m, maxima 300 m, 111 Cîmpina
Piteștilor; minima 6 m, 111 Câmpia Siretului Inferior;
b. formare: prin sedimentare;
c. roci: sedimentare (nisipuri, pietrișuri, argile, loess -
depășește 20 m grosime in Câmpia Bărăganului);
- câmpii înalte/piemontane: ex. Câmpia Piteștilor;
<"
- câmpii joase/de subsidență/de coborâre: ex. Câmpia
Siretului Inferior (cea mai întinsă
câmpie de subsidență din țară);
- câmpii orizontale/tabulare/netede:
ex. Câmpia Bărăganului (cea mai Harta 27. Câmpia de Vest
întinsă câmpie orizontală din țară)
- cu relief eolian, cu dune de
nisip; cu relief pe loess, cu
crovuri;
e. orientarea văilor principale: de la
N la S și spre E;
23. Lunca Dunării (Harta 28)

- de la intrarea Dunării în Câmpia
Română până la vărsarea ei în Delta
Dunării;
- lățime variabila (20-25 km);
- în trecut, frecvent inundată, cu
multe lacuri, iar în prezent, îndi-
guită și desecată.
24. Delta Dunării (Harta 29)
- este cea mai nouă și cea mai Harta 28. Câmpia Română și Lunca Dunării
joasă unitate majoră de relief a
țării;
- este o câmpie in formare prin aluvionare/sedimentare; altitudine maximă: 12 m, in grindul Letea; altitudinea
medie: 0,5 m;
a. formare: prin aluvionarea/sedimentarea unui golf al mării, transformat ulterior in lagună/lac;
- factorii formării: aluviunile aduse de Dunăre (30 mil. t/an); lipsa mareelor; panta redusă a platformei
continentale (6 mm/1 km); curenții circulari ai Mării Negre; oscilațiile nivelului Mării Negre în cuaternar;
b. roci: sedimentare (maluri, nisipuri, pietrișuri);
40
c. forme de relief: uscături (13%), formate din:
- grinduri, de trei tipuri:
- fluviale: in lungul brațelor;
- maritime: perpendicular pe brațe, din nisip - Letea, Caraorman, Sărăturile;
- continentale: vechi uscături prinse in deltă - Chilia;
- ostroave - insule alungite;
d. orientarea brațelor principale: de la V la E. Are
3 brațe principale:
- in N - Chilia, primul ca lungime și debit; la
vărsare formează o deltă secundară (ce aparține
Ucrainei) și insula K (cel mai nou pământ româ-
nesc);
- în centru - Sulina, singurul navigabil; la vărsare
formează o ,,hară" de aluviuni;
- în S - Sf. Gheorghe, al doilea ca lungime și debit;
la vărsare s-a format peninsula Sacalin (214 km2)
prin unirea fostelor insule Sacalin (Mare și Mic).
25. Platforma continentală a Mării Negre

(Harta 29)
- o treapta de relief cu adâncimi cuprinse intre 0 și
- 200 m;
- are o înclinare foarte redusă;
- în urma cu cca 100 000 de ani, Marea Neagră era
un lac cu țărmul situat mai la est cu 200 km, iar
platforma continentală era o întinsă câmpie în estul
Dobrogei;
- o câmpie invadată de apele mării după topirea
ghețarilor, in urma cu 10 000 de ani;
- au fost găsite urmele cursurilor unor Harta 29. Delta Dunării i Platforma
râuri care străbăteau acest uscat continental. continentala a Marii Negre
Harta 30. Romania - alcătuire geologică
41
Harta 31. România – unități majore de relief
Harta 32. România - subunități de relief

42
2.2 CLIMA
1. Factorii genetici ai climei
• poziția geografică:
- pe Glob - la jumătatea distanței între Ecuator ș i Polul Nord, pe paralela de 45° lat. N, determină clima
temperată;
- in Europa - aproape in centrul Europei, la jumătatea distanței intre Oc. Atlantic și M n ț i i Ural, pe
meridianul de 25° long. E, impune caracterul continental al climei;
- caracterul moderat al climei este dat de diferențele termice dintre vara și iarna (de 23-24°) mai mari decât
în regiunile cu climă oceanica din vest (climat blând), dar mai mici decât in regiunile interioare ale euroasiatic din
est (climat excesiv);
- caracterul de tranziție al climei este dat de întâlnirea pe teritoriul țării a influențelor climatice oceanice (din
vest), continentale (din est), scandinavo-baltice (din nord) ș i submediteraneene (din sud);
• radiația solara globala - scade de la sud (125 kcal/cm2/an) spre nordul țării (115 kcal/cm2/an);
• circulația generală a maselor de aer - predominant din vest- cu precipitații mari dinspre Oc. Atlantic;
- frecvent din est, nord-est - cu zăpezi și geruri iarna și secete vara;
• desfășurarea pe cca 5° de latitudine - determina scăderea temperaturii medii anuale cu 2-2,5° intre sudul țarii
(10-11°) și nordul țării (8,5°);
• relieful/Carpații: prin altitudine, determină etajarea climatică (vezi mai jos punctul 3a); prin orientare,
reprezintă o barieră în calea maselor de aer; prin expoziția versanților: versanții vestici primesc mai
multe precipitații; prin prezenta depresiunilor intramontane, determină apariția inversiunilor de temperatură
(părtrunderea și staționarea aerului rece pe fundul depresiunilor: ex. Depr. Brașovului);
• Marea Neagră - pe 25 km lățime in lungul țărmului - determină: moderarea termică (veri plăcute și ierni
blânde), creșterea umidității aerului, brizele marine (de mare și de uscat).
2. Elemente climatice principale
a. temperaturile medii anuale (Harta 33): scad de la S la N și scad și în înalțime; peste 11° - în sudul Câmpiei
de Vest, Lunca Dunării, Delta Dunării și litoralul; 10-11° - Câmpia de Vest, Câmpia Română și Podișul
Dobrogei; 6-10° - in dealuri, podișuri și munții joși (8-10° - in dealurile și podișurile joase ș i 6-8°- in
podișurile și dealurile înalte - Subcarpații - și munții joși); 0-6°- in munții mijlocii și înalți; sub 0° - in
munții de peste 2000 m înalțime;
- temperatura minimă absolută: - 38,5°, in Depresiunea Brașovului, in urma unei inversiuni termice;
- temperatura maximă absolută: + 44,5°, lângă Brăila;
b. precipitațiile medii anuale (Harta 34): scad de la V la E și cresc în înălțime; sub 400 mm/an - in Delta
Dunării, litoralul, centrul și sudul Dobrogei; 400-500 mm/an - în nordul Dobrogei, Bărăgan, sudul
Podișului Moldovei, sudul Câmpiei Române; 500-700 mm/an - în câmpii și dealuri joase; 700-1000 mm/an
- în dealurile înalte - Subcarpații, Dealurile de Vest; 1000-1200 mm/an - în munți; peste 1200 mm/an - în
munții de peste 2000 m înalțime;
- seceta: frecventă in Bărăgan, Dobrogea și sudul Podișului Moldovei (areal de ariditate); ,,polul ploilor":
peste 1400 mm/an, la Stâna de Vale, in Munții Apuseni; ,,polul secetei": sub 350 mm/an, 'in Delta Dunării;
c. vânturile (Harta 36): Vânturile de vest - în centrul și vestul țării; Crivățul - bate in estul și sud-estul țării,
geros iarna și uscat vara; Austrul - în sud-vestul țării; föhnul - bate in Podișul Mehedinți, in Subcarpați, estul
Munților Apuseni, nordul Munților Făgăraș; brizele marine și brizele montane (de vale și de munte).
3. Regionarea climatică
a. Etajele climatice (Harta 35): etaj alpin (la peste 2000 m); etaj de munte (800-2000 m); etaj de dealuri înalte
(500-800 m); etaj de dealuri joase (200-500 m); etaj de câmpie (sub 200 m); etaj de litoral și deltă;
b. Influențele climatice (Harta 36): influențe oceanice/vestice/umede - în centrul și vestul țării; influențe de
ariditate/continentale/estic e ș i estul și sud-estul țării; influențe submediteraneene – in sud-vestul țării;
influențe scandinavo-baltice - în nord-estul țării influențe pontice – în sud-est; influențe de tranzi ț i e .
43
Harta 33. România- temperatura medie anuală
Harta 34. România - precipitații medii anuale

44
Harta 35. Romania - etaje climatice
Harta 36. Romania - influente climatice

45
2.3 HIDROGRAFIA
1. Râuri interioare (Harta 37)

• formează o rețea hidrografică radiară si divergentă;
• aproape toate râurile sunt adunate de Dunăre (98%), exceptând râurile dobrogene (Telița, Taița, Slava și
Casimcea), care se varsă în lacurile de pe țărmul Mării Negre;
• sunt ordonate teritorial în patru grupe: grupa de vest, cu râurile colectate de Tisa; grupa de sud, adunate
direct de Dunăre; grupa de est, colectate de Siret și Prut si grupa de sud-est, cu râurile dobrogene;
• factorii care influențează debitul râurilor: relieful - influențează tipul de alimentare a râurilor, pluvial
(din precipitații), nival (din topirea zăpezilor); râurile cu izvoare în munți au debitul mai mare decât
cele cu izvoare în câmpii, datorită precipitațiilor mari din munți; clima - primăvara debitul râurilor este
mai mare, datorită topirii zăpezilor și precipitațiilor mai bogate din acest anotimp;
• râurile sunt organizate in bazine hidrografice (suprafața de pe care un râu își adună apele prin afluenți);
• cel mai mare bazin hidrografic îl are râul Siret;
• ca lungime - exceptând fluviul Dunărea, cel mai lung râu este Mureș (761 km), dar cel mai lung râu care
curge integral pe teritoriul țării (cu izvorul si gura de vărsare in țară) este Olt (614 km);
• ca debit- exceptând Dunărea, cel mai mare debit îl are râul Siret (250 m3/s);
• grupa de vest: Tisa, Someș (format din Someșul Mare și Someșul Mic), Barcău, Crișul Repede, Crișul
Negru, Crișul Alb, Mureș (cu Târnava, format din Târnava Mică si Târnava Mare),
Bega (singurul râu canalizat din țară)
• grupa de sud: Timiș, Cerna, Jiu (cu Motru si Gilort), Olt (cu Cibin, Lotru), Vedea (cu Teleorman), Argeș
(cu Dâmbovița), Ialomița (cu Prahova), Călmățui;
• grupa de est: Siret (cu Suceava, Moldova, Bistrița, Trotuș, Buzău, Bârlad), Prut (cu Jijia);
• grupa de sud-est: Casimcea;
• importanța economică a râurilor: transporturi (pe Bega), energie electrică in hidrocentrale, irigații,
piscicultură, alimentarea cu apă a localităților si industriei, turism.
2. Dunărea
• este cel mai important fluviu internațional: realizează legături între multe țări din centrul și estul Euro-
pei; trece prin zece țări și patru capitale: Viena, Bratislava, Budapesta si Belgrad; izvorăște din Munții
Pădurea Neagră și se varsă în Marea Neagră printr-o deltă cu trei brațe; traversează Europa de la vest la
est; este al doilea fluviu al Europei, ca lungime (1075 km, dintr-un total de 2860 km) și debit (6500 m3/s
debit mediu), după Volga, dar primul ca importanță economică;
• cuprinde patru sectoare cu aspecte diferite:
a. Baziaș - Porțile de Fier (Defileul Dunării);
b. Porțile de Fier - Călărași (Lunca Dunării);
c. Călărași - Brăila (,,Bălțile" Dunării: Balta Ialomiței si Balta Brăilei/Insula Mare a Brăilei);
d. Brăila - Marea Neagră (Dunărea maritimă) - are adâncimi mai mari, care asigură circulația navelor
maritime cu un pescaj de 7 m;
• brațele Dunării:
a. Chilia – în nord, primul ca lungime și debit (60% din debitul Dunării);
b. Sulina - în centru, amenajat pentru circulația maritimă (19%);
c. Sfântu Gheorghe - în sud, al doilea ca lungime si debit (21%);
• importanța economică a Dunării: transporturi fluviale (leagă Marea Neagră și Marea Nordului prin
Canalul Dunăre-Main-Rin), energie electrică în hidrocentralele Porțile de Fier I si II, irigații,
piscicultură, alimentarea cu apă a localităților și industriei, turism;
• importanța economică a Canalului Dunăre-Marea Neagra, ce traversează Podișul Dobrogei de Sud:
transporturi fluviale (reduce distanța cu 400 km între Dunăre și Marea Neagră), irigații în Dobrogea,
alimentarea cu apă a localităților si industriei, pescuit, turism.
46
Harta 37.România – râuri interioare, Dunărea și lacuri hidroenergetice
3. Lacuri (Harta 38)
a. lacuri de munte: - lacuri glaciare:în Carpații Meridionali: Balea in Făgăraș , Gâlcescu in Parâng, Bucura (cel mai
întins din țară: 10 ha) si Zănoaga (cel mai adânc din țară: 29 m) in Retezat-Godeanu; Lala, în Munții Rodnei din
Grupa nordică a Carpaților Orientali;
• lacul vulcanic Sfânta Ana, în craterul vulcanului Ciomatu din Grupa centrală a Carpaților Orientali;
• lacuri de baraj natural: Roșu, pe Valea Bicazului; Cuejdiu (Lacul Crucii) in Munții Stânișoarei;
• lacuri in masive de sare: Ocna Șugatag, în Depr. Maramureșului din Grupa nordică a Carpaților Orientali;
• lacuri carstice: Vărășoaia, in Munții Apuseni;
• lacuri hidroenergetice/de acumulare/de baraj artificial (antropic): Vidraru pe Argeș, Vidra pe Lotru, Izvorul
Muntelui (Bicaz) pe Bistrița, Porțile de Fier I pe Dunăre;
b. lacuri de deal și podiș: - lacuri in masive de sare (ocne): in Subcarpați: Slănic, Ocnele Mari, în Depresiunea
Colinară a Transilvaniei: Ursu (Savata), Ocna Sibiului, Turda;
■ lacuri carstice: Zăton (Ponoare), in Podișul Mehedinți;
■ iazuri heleșteie: multe in Câmpia Moldovei (Dracșani), in Câmpia Transilvaniei (Geaca);
■ lacuri hidroenergetice: pe Olt, pe Argeș, pe Bistrița, Stânca-Costești pe Prut;
c. lacuri de câmpie: - limanuri fluviale: Snagov, Căldărușani in Câmpia Română;
■
lacuri sărate in crovuri: in Bărăgan: Lacul Sărat, Amara; evaporația puternică din verile secetoase determină apele
freatice să ridice ascensional sărurile la suprafață;
• lacuri bidroenergetice: pe Olt, Porțile de Fier II (Ostrovu Mare) pe Dunăre;
d. lacuri de pe țărmul Mării Negre: - limanuri fluvio-maritime: s-au format prin închiderea gurilor de vărsare ale unor
râuri mici cu nisipuri aduse de curenții maritimi: Babadag, Tașaul, Techirghiol si Mangalia;
■
lagune maritime: s-au format prin închiderea unor foste golfuri ale mării cu nisipuri aduse de curenții maritimi:
Razim-Sinoie (cu Zmeica si Golovița), Siutghiol, Tăbăcăriei;
• importanța economică a lacurilor: hidroenergie, pescuit, irigații, alimentarea cu apă a localităților si industriei,
turism (Sfănta Ana), scopuri terapeutice, tratament (Techirghiol).
Harta 38. Romania - lacuri
48
4. Marea Neagră
• mare de tip continental/intercontinental, cu țărmuri puțin crestate, cu maree redusă (8-12 cm);
• caracterul (semi)închis al mării, aportul mare de apă dulce adusă de fluvii, lipsa curenților verticali au
determinat apariția a două straturi de apă: I - strat biotic (cu viață) și II - strat abiotic (fără viață):
*
I - la suprafață, până la 200 m adâncime, mai dulce, cu o salinitate de 17-18%o, cu 02 dizolvat și viață;
* II - în adâncime, peste 200 m adâncime, mai sărat, cu o salinitatc de 21-22%o, cu gaze otrăvitoare (H2S -
hidrogen sulfurat/acid sulfhidric), rezultate în urma descompunerii resturilor vegetale și animale căzute de
la suprafață, fără viață, acest fapt explicând lipsa viețuitoarelor la peste 200 m adâncime;
• lipsa curenților verticali determină ca cele două straturi de apă suprapuse să nu se amestece profund;
• adâncimea maximă este de 2211 m, în partea central-sudică a mării;
• curenții circulari de suprafață au format: lagunele, limanurile maritime și grindurile maritime;
• sunt doi curenți complementari în dreptul strâmtorii Bosfor: unul, de descărcare, la suprafață, din Marea
Neagră spre Marea Mediterană ș i altul de compensare în adâncime în sens invers;
y ' ' . ' . '
• specificul faunistic este dat de prezența sturionilor (morun, păstrugă, nisetru, cegă și viză);
• bilanțul apei mării este pozitiv (+), aportul de apă (din precipitații și din râuri) fiind mai mare decât
pierderile (prin evaporare);
• importanța economică a Mării Negre: transporturi maritime, pescuit, turism, petrol și gaze naturale.
2.4 VEGETAȚIA, FAUNA SI SOLURILE
• diversitatea vegetației este cauzată de: poziția geografică a țării în Europa, care determină prezența pădurilor
și a stepei; climă și relief, care determină etajarea verticală a vegetației; de om , care acționează prin
reîmpădurire și repopularea animalelor;
• zone și etaje de vegetație, faună și soluri (Harta 39):
1. zona stepei si silvostepei (0 - 200/300 m), în câmpii și dealuri joase;
* stepa - în Bărăgan, centrul și sudul Dobrogei ș i sudul Podișului Moldovei, cu ierburi xerofile (xeros =
uscat), graminee, arbuști;
* silvostepa- Câmpia Moldovei, sudul Câmpiei Române, Câmpia de Vest, unele porțiuni din Dobrogea,
cu ierburi xerofile și pâlcuri de stejari;
- fauna - rozătoare (iepure, hârciog, popândău), păsări (dropie, prepeliță, potârniche);
- solurile - molisoluri (cernoziomuri, soluri bălane dobrogene);
prezența stepei în Bărăgan și în centrul și sudul Dobrogei este cauzată de: influențele climatice aride,
continentale, temperaturile ridicate, precipitațiile reduse (sub 500 mm/an), secete;
lipsa pădurilor în stepă/Bărăgan și Podișul Dobrogei de Sud este cauzată de: temperaturile ridicate vara și
scăzute iarna, precipitațiile reduse (sub 500 mm/an) - areal de ariditate, secete, vânturi calde vara, ierni
reci, cu viscole;
2. zona de pădure (200/300 - 1800 m), în câmpii înalte, dealuri, podișuri și munți;
* etajul stejarului (200/300 - 500 m), în câmpii înalte, dealuri joase și podișuri;
- specii de stejar și gorun; lup, vulpe; argiluvisoluri (brun-roșcate și brune);
* etajul fagului (500 - 1200 m), în dealuri înalte (Subcarpații), munți joși și mijlocii;
- fag și alte foioase; lup, mistreț, jder, veveriță; cambisoluri (brune și brune acide);
* etajul coniferelor/rășinoaselor (1200 - 1800 rn), în munții înalți: Carpați Orientali, Carpații
Meridionali, porțiunile mai înalte din Munții Apuseni;
- conifere (molid predominant, brad, pin); urs brun, cocoș de munte, cerb, râs;
spodosoluri (podzoluri);
3. zona alpină (peste 1800 m), în munții înalți din Grupa nordică a Carpaților Orientali, Carpații
Meridionali, culmile muntoase cele mai înalte din Munții Apuseni;
* etajul subalpin; etajul alpin (la peste 2000 m), cu ierburi scunde; capra neagră, acvila de munte;
spodosoluri (brune acide montane).
49
 lipsa pădurilor în zona alpină este cauzată de: temperaturile scăzute: 0°C media anuală, iernile
geroase: sub -10°C, verile scurte și răcoroase, precipitațiile sub formă de zăpadă,
vânturile frecvente și puternice;
 deteriorarea vegetației din etajul alpin este cauzată de: fenomenul de îngheț-dezgheț, avalanșele de
zăpadă, suprapășunatul produs de turmele de ovine, turismul montan necontrolat, nerespectarea
potecilor, camparea necorespunzătoare, foc, lipsa de educație a unor turiști;
• în sud-vestul țării se dezvoltă o vegetație și o faună submediteraneene.
Harta 39. România - vegetație
3. ELEMENTE DE GEOGRAFIE UMANĂ ȘI ECONOMICĂ ALE ROMÂNIEI

3.1 POPULAȚIA
1. Evoluția numerică a populației
• populația României a înregistrat o creștere numerică lentă, ajungând în 1990 la un maxim de 23,2
milioane de locuitori;
• după 1990, numărul populației a scăzut; scăderea a fost cauzată de: scăderea natalității, rezultând un
bilanț natural negativ, bilanțul migratoriu negativ, prin multe plecări definitive din tară (emigrația);
• la 1 ianuarie 2019, România a avut un număr de 19,40 milioane de locuitori.
2. Mișcarea naturală a populației
• natalitatea a scăzut după 1990, având drept cauze: scăderea nivelului de trai, legalizarea întreruperilor
de sarcină, scăderea ratei fertilității;
• mortalitatea a crescut, datorită îmbătrânirii populației; cauze ale îmbătrânirii populației: scăderea
natalității, creșterea speranței de viața, emigrarea tinerilor;
• bilanțul natural a scăzut, devenind negativ (-) din anul 1992.
50
3. Mobilitatea teritorială a populației
• după 1960, s-a înregistrat un exod rural-urban, populația de la sate migrând spre capitală și marile orașe care se aflau
într-un amplu proces de industrializare și de urbanizare;
• după 1990, s-a manifestat fenomenul de migrație de reîntoarcere (urban-rural); cauze: restructurarea economică
a unor întreprinderi industriale, scăderea numărului locurilor de muncă, disponibilitatea forței de muncă de la orașe,
creșterea costului vieții, obținerea titlurilor de proprietate asupra pământului etc.
• În ultimii ani, datorită unor cauze economice, s-a accentuat migrația externă, mulți români emigrând în țări ale
Europei (Italia, Spania, Germania, Regatul Unit etc.), SUA, Canada etc.
4. Densitatea populației și repartiția ei geografică (Harta 40)
• repartiția populației pe teritoriu este neuniformă, ca și densitatea populației; cauze: relief variat, condiții climatice
diferite, fertilitatea solurilor, resursele solului și subsolului etc.
• densitatea medie a populației este de 81 loc/km2 (în 2019), prezentând variații la nivel regional:
 cele mai mari valori (peste 150 loc/km2): Câmpia Română/Muntenia centrală: industria și agricultura
dezvoltate, mari resurse de subsol, număr mare de orașe; Podișul Sucevei și Culoarul Siretului: spor
natural ridicat, relief favorabil locuirii; Depresiunea Brașovului: relief neted, de 500-600 m altitudine,
industrializare timpurie și rapidă; Depresiunea Colinară a Transilvaniei/valea Mureșului mijlociu:
industrie și agricultura dezvoltate, resurse de subsol; litoralul; împrejurimile marilor orașe: Timișoara,
Craiova, Sibiu, Galați etc.
 cele mai mici valori (sub 50 loc/krn2): munții: relief înalt, cu pante abrupte, clima rece, soluri nefertile;
Delta Dunării, cu doar 5 loc/km2: suprafața redusă de uscat, lipsa resurselor de subsol, căi de
comunicație deficitare, izolate; unele porțiuni din Podișul Dobrogei și Câmpia Bărăganului: veri calde,
ierni reci, precipitații reduse, secete; porțiuni din Câmpia de Vest: inundații;
 pe județe: cele mai mari densități sunt în județul Prahova: dezvoltare timpurie a industriei, resurse de
subsol, relief de deal și câmpie, multe orașe, cu diverse activități economice; cele mai mici densități sunt
în județul Tulcea: cu Delta Dunării
Harta 40. Romania - densitatea populației

51
5. Structura populației
• pe grupe de vârstă și sexe - este reprezentată grafic prin piramida vârstelor, ce indica îmbătrânirea populației, adică
scăderea populației tinere (0-14 ani): 15% și creșterea populației vârstnice (65 ani și peste): 18% (2019); pe sexe:
51% - femei;
• indicele de îmbătrânire demografică(lid) este de 119 persoane vârstnice la 100 persoane tinere (2019);
• etnica - majoritari sunt românii (cca 90%, în 2011), urmați de maghiari (secui și unguri), rromi, germani (sași, în
sudul Transilvaniei și șvabi în Banat) și alte naționalități (turci, tătari, evrei, greci, armeni etc.);
• confesională - majoritatea populației este de religie ortodoxă(86%, în 2011);
• pe medii (urban-rural): populația urbană - 54% (2019); cauze ale creșterii populației urbane: exodul rural,
declararea de noi orașe; cauze ale creșterii populației rurale după 1990: reîntoarcerea orășenilor;
• profesională/ocupațională: agricultura - 23%, industria - 30% și serviciile - 47% (2018);
- după 1990, populația ocupată în industrie, în urma restructurării ei, a trecut în servicii și agricultură.
3.2 AȘEZĂRILE UMANE
1. Așezările rurale (satele)
• după structura (modul de grupare a gospodăriilor în vatra satului): sate risipite -în munți; în Munții Apuseni se
numesc crânguri; sate răsfirate -în dealuri, Subcarpați; sate adunate - în câmpii;
• după numărul de locuitori: sate mici- sub 500 locuitori, în munți; sate mari- peste 1 500 locuitori, în câmpii;
• după funcțiile economice: agricole, agro-industriale, agro-turistice, miniere, forestiere, piscicole, mixte.
2. Așezările urbane (orașele) (Harta 41)
• după vechime: - orașe din Antichitate: orașe-colonii grecești: Histria, Mangalia (Callatis), Constanța (Tomis);
orașe daco-romane: Piatra Neamț (Petrodava), Cluj-Napoca (Napoca), Alba Iulia
(Apullum), Turda (Potaissa), Drobeta-Turnu Severin (Drobeta) etc.
- orașe din Evul Mediu (feudale): majoritatea orașelor mari (peste 100 000 locuitori) și câteva
orașe mijlocii (50 000-100 000 locuitori);
- orașe din perioada modernă și contemporană: orașe capitaliste: Reșița, Alexandria, Călărași,
Slobozia, Giurgiu; orașe socialiste: Victoria, Onești;
• după funcții economice: cu funcții complexe: toate orașele mari și unele din orașele mijlocii; ex. București -
centru industrial, de transport, cultural, bancar, comercial; cu funcții specializate: miniere, industriale, agricole,
noduri de comunicație, turistice;
• orașul cu cel mai mare număr de locuitori din: Câmpia de Vest: Timișoara; Munții Banatului: Reșița;
Depresiunea Colinară a Transilvaniei: Cluj-Napoca; Carpați: Brașov; Podișul Moldovei: Iași; Podișul
Dobrogei: Constanța; Câmpia Română: București; de pe Dunăre: Galați;
• În anul 2017, orașele cu peste 300 000 de locuitori au fost: București (2,1 mil. loc.), Iași (371 000 loc.),
Timișoara (331 000 loc.), Cluj-Napoca (323 000 loc.), Constanța (315 000 loc.), Craiova (303 000 loc.) și
Galați (302 000 loc.);
• orașele reședință de județ: pe Mureș (4): Târgu Mure , Alba Iulia, Deva și Arad; pe Olt (4): Miercurea Ciuc,
Sfântu Gheorghe, Râmnicu Vâlcea și Slatina; pe Dunăre(6): Drobeta-Turnu Severin, Giurgiu, Călărași, Brăila,
Galați și Tulcea.
3. Organizarea administrativ-teritorială (Harta 42)
• teritoriul României este organizat administrativ-teritorial în: județe (cele mai mari unități administrativ
teritoriale), municipii, orașe și comune (cele mai mici unități administrativ-teritoriale, cu câteva sate);
• sunt 41 de județe + municipiul București;
• județele României pot fi grupate în opt regiuni de dezvoltare (unități teritoriale non-administrative): Nord-Est,
Nord-Vest, Sud-Est, Sud-Vest Oltenia, Centru, Vest, Sud-Muntenia și București-Ilfov, grupate, la rândul lor, în
patru macroregiuni (unu, doi, trei și patru), fiecare cu câte două regiuni de dezvoltare.
52
Harta 41. România orașe reședință de județ
Harta 42. România - organizare administrativ-teritorială
3.3 RESURSELE NATURALE
• Munții Carpați (Harta 43):
Carpații Orientali: minereuri complexe/polimetalice (cupru, plumb, zinc); minereuri auro-argentifere
(aur, argint) în Grupa nordica a Carpaților Orientali;
Carpații Meridionali: cărbuni (huilă) - între grupele Parâng și Retezat-Godeanu (bazinul Petroșani, cel
mai mare bazin huilifer din țară);
Carpații Occidentali: minereuri complexe (cupru, plumb, zinc); minereuri auro-argentifere (aur, argint);
minereu de bauxită în Munții Apuseni; minereuri de fier și marmură în Munții
·Poiana Ruscă (cele mai mari zăcăminte de fier din țară și cele mai mari cariere de
marmură din țară); cărbuni (huilă) în Munții Banatului;
• Depresiunea Colinară a Transilvaniei: gaz metan - în domurile gazeifere din Câmpia Transilvaniei și
din Podișul Târnavelor; sare - în cutele diapire marginale;
• Subcarpații: petrol și gaze naturale; cărbuni; sare;
• Podișul Getic: cărbuni (lignit) (în bazinul Motru-Rovinari, cel mai mare bazin de lignit din țară); petrol,
gaze naturale;
• Câmpia Română (Câmpia Bărăganului, Câmpia Olt-Argeș): petrol, gaze naturale;
• Câmpia de Vest: petrol, gaze naturale; ape geotermale;
• Platforma continentală a Mării Negre: petrol și gaze naturale (hidrocarburi);
• energia eoliană participă cu circa 10% (2018) la producția de energie electrică a României; cel mai mare
parc eolian terestru din Europa se afla la Fântânele-Cogealac-Grădina, în județul Constanța, cu o putere
instalată de 600 MW, Dobrogea ocupând locul doi pe continent la potențialul energetic eolian, după
nordul Scoției; a doua zonă cu un important potențial eolian din țară este Moldova;
• energia solară contribuie cu peste 3% la producția de electricitate a țării, existând mii de parcuri fotovoltaice
pe tot cuprinsul țării, multe dintre ele având o putere instalată mică, de 1 MW și de 2 MW.
54
Harta 43. România - resurse energetice și
minerale
3.4 ACTIVITĂȚILE ECONOMICE

1. Agricultura
• terenul arabil deține aproape 40% din suprafața României, reprezentând cea mai importantă resursă a
țării; întinse terenuri arabile se găsesc în câmpii (Câmpia Română și Câmpia de Vest);
• condițiile naturale de dezvoltare a agriculturii:
câmpiile: relief relativ neted, cu altitudinea de sub 300 m, favorabil mecanizării lucrărilor agricole;
climă favorabilă: în regiunile cu secetă s-au construit sisteme de irigații, iar în zonele inundabile, cu
exces de umiditate, s-au realizat îndiguiri și desecări; soluri fertile - molisoluri (cemoziomuri); pe
baza acestor condiții naturale se practică toate ramurile agricole;
dealurile și podișurile: relief ușor accidentat, cu altitudinea de 300-1000 m; climă favorabila; soluri
cu fertilitate medie - argiluvisoluri, cambisoluri; se practică mai ales viticultura și pomicultura, dar și
creșterea animalelor, iar în zonele mai joase, și cultura plantelor;
munții: relief accidentat, cu altitudinea de peste 1000 m; climă rece; soluri nefertile, acide –
podzoluri; se practică creșterea animalelor (ovine, bovine), pe baza pășunilor și ființelor naturale întinse;
a. Cultura plantelor (Harta 44)
• cerealele (grâu, porumb etc.) și plantele tehnice (floarea-soarelui, sfecla de zahar etc.) se cultivă în
regiunile de câmpie, dealuri și podișuri joase; principala regiune cerealieră a țării - Câmpia Română;
• cartoful se cultivă în zonele răcoroase și umede: depresiunile Brașov-Giurgeu-Ciuc, Podișul Sucevei·
• pomicultura (meri, pruni etc.) se practică în regiunile de dealuri și podișuri; principala regiune pomicolă a
țării – Subcarpații Getici și Subcarpații Curburii;
55
• viticultura se practică în regiunile de dealuri și podișuri, pe versanții însoriți, cu expunere sudică, pentru
lumină și căldură; principala regiune viticolă, cu podgorii renumite (Panciu, Odobești)- Subcarpații
Curburii; alte podgorii: Murfatlar, în Podișul Dobrogei, Cotnari, în Podișul Moldovei etc.
• locuri (2018): în Europa: I – porumb și floarea-soarelui, V – rapiță; în UE: II- soia, IV – grâu și cartofi;
b. Creșterea animalelor
• bovinele se cresc în regiunile montane; vacile pentru lapte se cresc în nordul țării, acolo fiind bine dezvoltată
industria produselor lactate, pe baza pășunilor și fânețelor întinse și a tradițiilor legate de prelucrarea laptelui
(Vatra Dornei, Suceava);
• ovinele se cresc îndeosebi în regiunile montane și submontane, dar și în câmpii, în Podișul Dobrogei;
• porcinele se cresc mai ales în zonele de câmpie;
• sericicultura (creșterea viermilor de mătase) se practică în Oltenia și Banat, pe baza culturii dudului;
• pescuitul se practică în Delta Dunării.
2.lndustria
a. Industria energetică (Harta 43)
• se ocupă cu exploatarea resurselor energetice: petrol, gaze naturale, cărbuni;
• patru rafinării de petrol: Rompetrol Rafinare (KazMunayGas International2), la Năvodari (cu cea mai
mare capacitate de rafinare din țăra, de cca. 6 mil. tone petrol/an), Petrobrazi (OMV Petrom), Petrotel
(Lukoil) și Vega (KazMunayGas International), toate trei la Ploiești;
b. Industria energiei electrice
• se ocupă cu producerea energiei electrice în diverse centrale electrice:
* termocentrale/electrocentrale - multe în Podișul Getic; folosesc lignitul (cărbune energetic) din bazinul
Motru-Rovinari (Turceni, Rovinari, Ișalnița); alte termocentrale folosesc petrolul și gazele naturale,
huila din bazinul Petroșani (Paroșeni) și din import, din Indonezia (Mintia-Deva);
* hidrocentrale - multe sunt în munți, favorizate de panta accentuată a râurilor, de rocile dure pentru
construirea barajului, de precipitațiile bogate din munți, de viteza mare a apei;
- hidrocentrale: Porțile de Fier I (cea mai mare din țară), pe Dunăre (lacul Porțile de Pier
I) , Porțile de Fier II, pe Dunăre (Porțile de Pier II/Ostrovu Mare),
Lotru-Ciunget, pe Lotru (Vidra), Vidraru, pe Argeș (Vidraru), Stejaru, pe Bistrița (Izvorul
Muntelui/Bicaz), Stânca-Costești, pe Prut (Stânca-Costești);
- multe hidrocentrale (salbe de hidrocentrale) au fost amenajate pe râurile: Olt,
Argeș și Bistrița;
* atomocentrala de la Cernavodă (cu cinci unități/reactoare, din care două sunt în funcțiune, fiecare având
o putere instalată de cca. 700 MW);
c. Industria siderurgică (metalurgia feroasă) (Harta 44)
• folosește minereuri de fier, cocs ( din huilă), mangan și produce oțel, fontă și laminate in oțelăriile,
furnalele și laminoarele din combinatele siderurgice;
• combinate siderurgice: Galați (Liberty) - cel mai mare combinat siderurgic din țară, în prezent;
folosește materii prime din import, aduse pe Dunăre; Hunedoara (ArcelorMittal) - în trecut, a folosit
fier din Munții Poiana Ruscă și cocs din bazinul Petroșani; Reșița(TMK) - în trecut, a folosit fier și
cocs din Munții Banatului; în prezent, la Hunedoara și la Reșița se aduc materii prime din import;
d. Industria metalurgiei neferoase
• exploatează diferite minereuri neferoase și obține metale (cupru, plumb, zinc, aur, argint, aluminiu etc.);
• alumina se obține la Tulcea (Alum), singura rafinărie de alumină din țară, cu bauxită din Sierra Leone
(Africa), adusă pe Dunăre; aluminiu se obține la Slatina (Alro), din alumina de la Tulcea;
2 Nu e nevoie să memorezi nurnele cornpaniilor romanești sau străine.

56
e. Industria construcțiilor de mașini
• produce: locomotive - Craiova (compania Sortronic este singurul producător de locomotive electrice din sud-
estul Europei); vagoane - Arad (Astra Vagoanc); autoturism - Pitești (Automobile Dacia) si Craiova (Ford
Romania); șantiere navale - Galați, Brăila, Tulcea, Constanta; camioane (basculante si betoniere) - asamblare la
Baia Mare (ATP Trucks Automobile); tractoare Reghin (IRUM); frigidere - Gaești (Arcelik Group), cea mai
mare fabrica de producție din Europa continentala; reparații avioane - Bacău (Aerostar); reparații vehicule
feroviare - Pașcani (Electroputere VFU); armament - Cugir etc.
f. Industria chimica - are ca principale subramuri:
* industria produselor clorosodice - folosește ca materie prima sarea, din Subcarpați și din Depresiunea
Colinara a Transilvaniei; centru industrial important - Râmnicu Vâlcea (Oltchim);
* industria petrochimica - folosește petrol, gaze naturale și alte materii prime și produce cauciuc sintetic,
mase plastice, fire și fibre sintetice - Năvodari (Midia);
* industria îngrășămintelor chimice - centru important: Târgu Mureș (Azomureș );
* industria celulozei și hârtiei - din lemn de rășinoase, stuf și paie: Suceava (Romcarton);
* industria farmaceutica/medicamente - centru important: Iași (Antibiotice);
g. Industria lemnului
• produce: cherestea, mobila, placaje, panel, furnire, placi aglomerate (PAL), placi fibrolemnoase (PFL),
chibrituri, rechizite din lemn, instrumente muzicale și sportive etc.
• multe centre de prelucrare a lemnului sunt: 'in Carpații Orientali, cea mai întinsă arie forestiera a tarii, unde
domina coniferele/rașinoasele, dar și in Subcarpați, care au un grad ridicat de împădurire cu foioase;
• centru important: Comănești (Holzindustrie Schweighofer), cu cea mai mare fabrica de placi de lemn in panel
dintr-un singur loc, din lume;
• are o mare dezvoltare datorita pădurilor de conifere și de foioase, a cererii mari de cherestea în construcții;
h. Industria materialelor de construcție
• folosește diverse roci de construcție (calcare, argile, marne, gresii etc.) și produce ciment la Tașca/Bicaz
(Heidel- bergCement), Medgidia (LafargeHolcim), var, ipsos, ceramica, sticla, cărămizi, țigle etc.
• este foarte răspândita, produsele sale fiind folosite mult în construcții și lucrări publice
Harta 44. Romania - industriei agricultura

57
3. Transporturile
a. Transporturile feroviare (Harta 45)
• sunt organizate în opt magistrale feroviare (M), care pornesc din București (singurul oraș cu metrou din țară),
legate între ele prin linii secundare ce formează o rețea feroviara cu forma radiara și concentrica:
- M1: București - Timișoara - Stamora-Moravița și Jimbolia; prin Craiova, Drobeta-Tumul Severin;
- M2: București - Arad - Curtici; prin Ploiești, Brașov, Sibiu, Deva;
- M3: București - Oradea - Episcopia Bihor; prin Ploiești, Brașov, Cluj-Napoca;
- M4: București - Satu Mare - Halmeu; prin Ploiești, Brașov, Sfântu Gheorghe, Miercurea Ciuc, Baia Mare;
- M5: București - Suceava - Viqani-Vadu Siret; prin Ploiești, Buzău, Focșani, Bacău;
- M6: București - Iași- Ungheni; prin Ploiești, Buzău, Fanai, Vaslui;
- M7: București - Galați; prin Brăila;
- M8: București - Constanta - Mangalia (ultimele denumiri, cu italic, sunt puncte de trecere a frontierei);
• Brașov este un important nod de comunicație deoarece este un punct de convergenta rutiera și feroviara realizând
legături peste Carpați cu toate regiunile tarii; se afla in construcție aeroportul Brașov Ghimbav;
b. Transporturile rutiere (Harta 46)
• drumuri europene ( șosele internaționale) notate cu E sunt:
- E60: pe diagonala tarii: Borș - Oradea - Cluj-Napoca - Târgu Mureș - Brașov - Ploiești - București -
Slobozia- Constanta;
- E70: prin sudul tarii: Moravița - Timișoara - Drobeta-Turnu Severin - Craiova - Alexandria - București -
Giurgiu;
- E85: pe valea Siretului: Siret - Suceava - Bacău - Focșani - Buzău - București - Giurgiu;
• autostrăzi: Al: București - Pitești - Sibiu - Deva - Timișoara - Arad - Nădlac; A2: București - Cernavoda -
Constanta (Autostrada Soarelui); A3: București - Ploiești - Brașov - Târgu Mureș - Cluj- Napoca - Oradea - Borș
(Autostrada Transilvania); A4: Ovidiu - Agigea (By-Pass Constanta); A6: Lugoj - Drobeta-Tumul Severin -
Calafat (Autostrada Sud); A10: Sebeș - Aiud - Turda; A11: Arad - Oradea;
• la începutul anului 2020, drumurile naționale in regim de autostrada- și autostrăzile însumau o lungime de 857,5
km;
• se afla in construcție primul drum expres (DX12) din tara: Craiova - Slatina - Pitești (121 km);
• puncte de trecere a frontierei: Moravița, Nădlac, Borș, Halmeu, Siret, Albița, Varna Veche, Giurgiu;
• orașele de mare altitudine: Transfăgărășanul, Transalpina, Transrăraul etc.
c. Transporturile fluviale (Harta 46)
• - pe Dunăre: cu doua sectoare: Dunărea fluviala (Bazai -Brăila), cu pescaj de cca. 2 m și Dunărea maritima
(Brăila-Sulina), cu pescaj de cca. 7 m; porturi dunărene: Drobeta-Tumul Severin, Giurgiu, Călărași,
Brăila, Galați (cel mai mare port fluvial din tara), Tulcea, Sulina (port fluvio-maritim);
se afla in construcție podul suspendat Braila-Smardan, peste Dunăre, cu o lungime de aproape 2 km;
- pe Canalul Dunăre-Marea Neagra (96 km);
- pe Canalul Bega (44 km), cu portul Timișoara;
d. Transporturile maritime (Harta 45)
• porturi maritime: Constanta.(cel mai mare port maritim din tara), Mangalia, Midia-Năvodari și Sulina;
e. Transporturile aeriene (Harta 46)
• exista 17 aeroporturi; cele mai mari sunt in București: ,,Henri Coandă" și ,,Băneasa-Aurel Vlaicu".
58
Harta 45. România - transporturi feroviare și maritime
Harta 46. România - transporturi rutiere, fluviale și aeriene
59
4. Comerțul
• import: piese auto, autoturisme, telefoane mobile, medicamente, alimente, petrol, bauxită, cărbuni etc.
• export: piese auto (cabluri, scaune auto, anvelope etc.), autoturisme (Dacia-Renault, Ford), tractoare, ar-
mament, frigidere, mobilă, grâu (cel mai mare exportator din UE în 2019), software, gaze naturale etc.
• principalul partener comercial atât la export, cât și la import este Germania, cu cca 22%
5. Turismul
• Carpații (Poiana Brașov, Valea Prahovei, peșteri, lacuri etc.), litoralul Mării Negre (,,Riviera română"), cu
Mamaia, Costinești, Techirghiol etc., Delta Dunării, București (cu Palatul Parlamentului, a doua clădire
ca mărime din lume), Sighișoara, castele, mănăstirile pictate din nordul Moldovei, bisericile de lemn din
Maramureș, cetățile țărănești fortificate din Transilvania, Porțile de Fier, case memoriale, muzee, cule,
festivaluri, cetăți dacice și daco-romane, monumente de artă, arhitectură populară, Transfăgărășanul etc.
4. MEDIUL ÎNCONJURĂTOR ȘI PEISAJELE
• mediul înconjurător cuprinde elemente naturale (relief, climă, râuri, lacuri, vegetație, faună și soluri) și
elemente antropice (așezări omenești, terenuri agricole, activități industriale, sisteme de transport);
• activități ale omului asupra mediului înconjurător: defrișări, pășunat excesiv, exploatarea resurselor de
subsol, activități rezultate în urma dezvoltării agriculturii, industriei, transporturilor, turismului;
• domenii ale degradării mediului înconjurător: poluarea aerului, a apelor, a solului, poluarea sonoră, po-
luarea radioactivă, defrișarea suprafețelor forestiere, eroziunea terenurilor, degradarea peisajului;
• degradarea terenurilor în Subcarpați și în Depresiunea Colinară a Transilvaniei este cauzată de: defri-
șarea pădurilor, folosirea intensivă și necorespunzătoare a terenurilor;
• terenurile degradate și neproductive (pag. 212, nr. 24) cuprind terenurile lipsite de vegetație; se
întâlnesc atât în regiunile joase, cât mai ales în regiunile înalte, reprezentate de nisipuri mobile ne-
fixate de vegetație, de săruri cu crustă, mocirle și smârcuri fără vegetație, alunecări active de teren,
râpe, ravene, torenți, procese de versant (eroziune, prăbușiri, rostogoliri, etc.), în urma tăierilor ilegale
de păduri (defrișări), plus terenurile acoperite cu blocuri de stânci masive, îngrămădiri de bolovani și
pietrișuri care nu sunt acoperite de vegetație, halde de steril, rezultate în urma unei activități indus-
triale/miniere;
• funcțiile ecologice ale fondului forestier: antierozională, antipoluantă, climatică și estetică.
60
SUBTECTUL al III-lea: ROMÂNIA ȘI UNIUNEA
EUROPEANĂ
1. FORMAREA UNIUNII EUROPENE (UE)
• La 9 mai 1951 ia ființă Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului (CECO), cu șase state: Franța,
Germania, Belgia, Luxemburg, Țările de Jos și Italia (țări fondatoare) (Harta 47);
• în 1957 ia ființă Comunitatea Economică Europeană (CEE);
• în 1973- - primul val de aderare: Danemarca, Irlanda și Regatul Unit (în iunie 2016, în urma unui
referendum, cca. 52% din populație a votat pentru ieșirea din UE - Brexit);
• în 1981 - al doilea val: Grecia;
• în 1986 - al treilea val: Portugalia și Spania;
• în 1992 CEE se transforma în Uniunea Europeană (UE), prin Tratatul de la Maastricht (Țările de Jos);
• în 1995 - al patrulea val: Austria, Finlanda și Suedia;
• în 2004- - al cincilea val: Estonia, Letonia, Lituania, Polonia, Cehia, Slovacia, Ungaria, Slovenia, Malta și Cipru;
• în 2007 - al șaselea val: România și Bulgaria;
• în 2013 - al șaptelea val: Croația;
• în total sunt 27 de state membre UE (începând cu 31.01.2020, după ieșirea Regatului Unit din UE);
• în proces de aderare, ca țări candidate, sunt: Albania, Macedonia de Nord, Serbia, Muntenegru și Turcia, iar ca
țări potențial candidate sunt: Bosnia și Herțegovina și Kosovo;
• sediul UE și sediul Comisiei Europene (EC) - la Bruxelles (Belgia), iar sediile Parlamentului European
(PE) - la Strasbourg (Franța), Bruxelles și Luxemburg.
Harta 47. U.E. - formare
61
2. CARACTERISTICILE GEOGRAFICE, POLITICE ȘI ECONOMICE ALE UNIUNII EUROPENE
• caracteristici geografice:
- suprafața: 4,23 mil. km2 (cca 40% din suprafața Europei), după 31.01.2020 (data ieșirii Regatului Unit din UE);
- UE-27 are un relief variat (maxima, 4810 m, în vf. Mont Blanc/Monte Bianco, Munții Alpi),
dezvoltat pe structuri vechi: caledoniene, în nord, hercinice, în centru, și noi: alpine, în sud;
- clima este temperat-continentală moderată, cu influențe oceanice (în vest) și mediteraneene (în sud), variind
între clima polară (în Europa nordică) și clima tropicală (în Guyana Franceză);
- rețeaua hidrografică este bogată (cu fluviul cel mai lung și cu cel mai mare debit: Dunărea), cu multe
râuri și fluvii și cu diferite tipuri genetice de lacuri (mari sunt lacurile scandinave: Vänern, Saimaa);
- vegetația, fauna și solurile sunt variate;
• caracteristici politice:
- populația UE-27 este de cca. 447 mil. loc., în 2020 (cca. 60% din populația Europei);
- densitatea medie a populație UE-27 este de 105 loc./km2 (2020), mai mare decât densitatea medie a
populației Europei - 73 loc./km2 (2018); densități mari: 1400 loc./km2 în Malta, 402 loc./km2 în Țările de Jos,
370 loc./km2 în Belgia; - cel mai mare oraș: Berlin (3,5 mil. loc.);
- nu are o majoritate etnică și o unitate lingvistică, având 27 de state cu 24 de limbi oficiale (engleza:
33% din totalul populației, germana: 32%, cea mai vorbită limbă maternă, și franceza: 26%), care fac
parte din diferite familii lingvistice: romanice, germanice, slave, fino-ugrice etc.
- populația urbană: 76% (2018); religia: creștini (72%, din care 45% sunt catolici, în 2015);
- după forma de guvernământ, are 21 de republici parlamentare și prezidențiale și 6 monarhii
constituționale (Belgia, Țările de Jos, Luxemburg, Spania, Danemarca și Suedia);
• caracteristici economice:
- UE-27 este a doua mare economie a lumii (după SUA), cu cca. 25% din PIB-ul mondial (2017); la crearea
PIB-ului, cea mai mare contribuție o are sectorul terțiar (al serviciilor: 71%, terțializarea economiei), urmat
de industrie (25%) și de agricultură (4%);
- resurse naturale: petrol și gaze naturale (Marea Nordului), cărbuni (Germania, Polonia), lemn etc.
- agricultură: deține ponderi reduse ale populației ocupate (4%), dar este performantă prin
randament, cu producții mari la ha; se remarcă la: vinuri, ulei de măsline, brânzeturi - supremație
mondială;
- industrie: mari regiuni industriale: Ruhr-Rin, Silezia Superioară-Katowice, regiunea Paris, nordul Italiei
etc.; se remarcă ramurile: aeronautică (Airbus: primul producător mondial de avioane în anul 2018),
autovehicule, confecții, cosmetice etc.
- transporturi: cel mai dezvoltat și diversificat sistem de transporturi de pe glob: Channel Tunnel,
porturi: Rotterdam, Antwerpen, Duisburg, aeroporturi: Frankfurt; TGV-ul francez, autostrăzi etc.
- comerț: cel mai mare exportator mondial de bunuri prelucrate și de servicii;
- turism: primul loc pe glob, cu atractive obiective și regiuni turistice (Franța, Spania, Italia etc.);
• condiții de aderare la UE-27: poate adera orice stat european care respectă și promovează valorile
democratice ale UE și care îndeplinește următoarele condiții:
- criterii democratice: instituțiile statului trebuie să garanteze democrația (alegeri libere, pluralism
politic, separarea puterilor în stat), respectarea drepturilor omului, respectarea statutului
minorităților;
- criterii economice: economie de piață compatibilă cu cerințele economice ale UE;
- capacitatea de asumare a obligațiilor, inclusiv de subscriere la obiectivele politice,
economice și monetare ale UE;
• simboluri (însemne) UE: drapelul european - un cerc format din 12 stele aurii pe fond albastru, imnul UE - un extras
din Simfonia a IX-a compusă de Ludwig van Beethoven, care a transpus în muzică versurile poemului
,,Odă bucuriei", scris de Friedrich von Schiller, Ziua Europei - 9 Mai, mottoul UE - ,,Unitate în diversitate"
(In varietate concordia), moneda europeană - euro (€), intrată în circulație la l ianuarie 2002, moneda comună a
19 state (care formează Zona Euro: EA19);
• instituții UE: Parlamentul European (PE), Comisia Europeană (EC), Consiliul European (șefii de stat sau de guvern),
Consiliul UE (Consiliul de Miniștri), Curtea de Justiție a UE (cu sediul la Luxemburg), Curtea Europeană de
Conturi (cu sediul la Luxemburg), Banca Centrală Europeană (cu sediul la Frankfurt - Germania), Agenția
Europeană a Mediului (cu sediul la Copenhaga - Danemarca);
• în anul 2012, UE primește Premiul Nobel pentru Pace.
62
1. BULGARIA (Harta 48) 3. ȚĂRILE VECINE ROMANIEI
-vecini, membri UE: Romania si Grecia;

-așezare geografica: In nordul Peninsulei Balcanice, cu ieșire, in est, la Marea Neagra;
-relief: Muntii Balcani/Stara Planina, Muntii Rila (vf. Musala, 2 925 m), Muntii Pirin, Muntii Rodopi,
Podișul Prebalcanic, Podișul Ludogorie, Câmpia Tracica Superioara/Câmpia Mariței, Câmpia
Înalta a Dunării;
-clima: temperat-continentala, in nord si clima mediteraneeana, in sud;
-hidrografie: Dunărea, Marița;
-vegetație: păduri de foioase și conifere, vegetație mediteraneeana, in sud;
-orașe: SOFIA (capitala), Plovdiv, Starn Zagora, Dobrici; orașe-port maritime: Varna, Burgas; oraș-port
fluvial: Ruse;
-economie: resurse de subsol: cărbuni; centrala nucleara de la Kozlodui (cu doua reactoare operaționale)
pe Dunăre, industria rnetalurgiei neferoase, industria chimica;
-culturi agricole tradiționale: trandafiri (locul I/ glob la ulei de trandafiri), tutun;
-puncte de frontiera cu Romania: Giurgiu, Calarasi-Chiciu, Varna Veche, Negru Voda;
-regiune turistica: litoralul Marii Negre; stațiuni turistice: Albena, ,Nisipurile de Aur, Balcic, Nessebar.
Harta 48. Bulgaria

2. REPUBLICA MOLDOVA (Harta 49)
- vecin, membru UE: Romania; .
- relief: jos; predomina dealurile joase si câmpiile; unități de relief - Platoul Moldovei / Podișul
Moldovei de Nord Podișul Moldovei Centrale / Podișul Codru (Dealul Bălănești/Piscul lui Miron
' 'I . ' '
430 m) Podișul Nistrului, Câmpia Moldovei de Nord/Câmpia Bălti, Câmpia Moldovei de
Sud/Câmpia Bugeac, Câmpia Nistrului Inferior;
- clima: temperat-continentala;
- hidrografie: Prut, Nistru, Dunărea (pe mai puțin de 500 m, la Giurgiulești), lacul hidroenergetic: Stanca-
Costești, pe Prut;
63
- vegetație: stepa, si silvostepa si păduri de
foioase;
- orașe: CHISINAU, Bălti, Ungheni,
Călărași, Slobozia, Tiraspol, Dubăsari Orhei,
Cahul, Tighina;
- economie: culturi agricole: vita de vie, tutun,
pomi fructiferi, cereale;
- singurul aeroport internațional - Chișinău;
singurul port fluvial : Giurgiulești (pe Dunăre);
- puncte de frontiera cu Romania: Ungheni,
Albita, Galați;
- pentru export: vinuri, țigările, fructe, dulciuri
(,,Bucuria");
- la est de râul Nistru (Transnistria), se întinde
regiunea separatista nerecunoscuta Republica
Moldoveneasca Nistreana (cca. 470 000 Joe.),
având capitala la Tiraspol.
3. SERBIA (Harta 50)
- vecini, membri UE: Romania, Bulgaria
Ungaria;
- așezare geografica: in Peninsula Balcanica;
- relief: Alpii Dinarici, Munții Serbiei/Munții Harta 49. Republica Moldova
Carpați, Munții Balcani (vf. Midzor, 2 169 m),
Câmpia Moravei, Câmpia Voivodinei/Câmpia
Panonica;
- clima: temperat-continentala, clima montana;
- hidrografie: Dunărea, Tisa, Sava, Morava,
Drena, Timi , Bega, Timok;
- vegetație: stepa și silvostepa in câmpie,
păduri de foioase si conifere in munți;
- orașe: BELGRAD, Novi Sad, Nis, Bor,
Subotica;
- populație: minorități etnice: romani, unguri,
bosniaci, croați;
- economie: resurse de subsol: cărbuni, cupru;
hidrocentrala Porțile de Fier I, construcții de
mașini (autoturisme Fiat), pomi fructiferi
(prun);
- puncte de frontiera cu Romania: Stamora-
Moravița, Jimbolia;
- Republica Kosovo (1,8 mil. Loe.) i-a autode-
clarat independenta fata de Serbia in luna februarie
2008,
astăzi fiind parțial recunoscuta de către comu-
nitatea intonaționala.
Harta 50. Serbia

64
4. UCRAINA (Harta 51)
- vecini, membri UE: România, Ungaria, Slovacia si Polonia;
- are ieșire, in sud, la Marea Neagra si la Marea Azov; .
- relief: Munții Carpați (vf. Hovarla, 2 061 m), Podișul Voinic, Podișul Podzolic/PodisulVol7no-
Podolic, Podișul Doneț, Câmpia Niprului, Câmpia Nipru-Doneț , Câmpia Marii Negre;
- clima: temperat-continentala;
- hidrografie: Nipru, Nistru, Dunărea, Doneț, Bugul de Sud, Bug, Tisa, Prut;
- vegetație si soluri: stepa si silvostepa, pâlcuri de foioase si conifere; cernoziomuri;
- orașe : KIEV, Cernăuți, lnzovka (Donelk), Harkov, Lvov, Dnipro (Dnipropetrovsk); orașe -port la
Marea Neagra: Odesa;
- economie: resurse de subsol: cărbuni, minereuri de fier, mangan, folosite in industria siderurgica,
cu 15 reactoare nucleare operaționale;
- puncte de frontiera cu Romania: Halmeu Vicșani Siret·
- în 1986, se produce explozia unui reactor al centralei nucleare de la Cernobil;
- Peninsula Crimeea a fost anexata, împreuna cu orașul Sevastopol, de către Federația Rusa in martie 2014,
ca subiecți federali.
Harta 51. Ucraina

5. UNGARI_A (Harta 52)
- vecini, membri UE: Romania, Slovenia, Austria si Slovacia;
- relief: Câmpia Panonica/Câmpia Tisei/Alfold, Câmpia Mica/Kiss Alfold; Munții Matra (vf. Kekes,
1 014 m), Munții Bukk/Munții Carpați, Munții Bakony, Munții Mecsek;
- clima: temperat-continentala, cu influente climatice oceanice (1n vest) si continentale (in est); ierni reci
și veri călduroase; 500-700 mm/an;
- hidrografie: Dunărea, Drava, Tisa, cu afluenții: Someș , Cris , Mureș ; lac tectonic - Balaton;
- vegetație si soluri: stepa/pusta si silvostepa; cernoziomuri in câmpie;
- orașe: BUDAPESTA, Debrecen, Szeged, Gyor, Pees, Miskolc;
-economie: centrala nucleara de la Paks (cu patru reactoare operaționale) pe Dunăre, bauxita,
gaze naturale;
65
\.
Harta 52. Ungaria

- puncte de frontieră cu România: Episcopia Bihor, Curtici, Borș, Nădlac;
- regiuni turistice: Budapesta, lacul Balaton.
4. ȚĂRILE UNIUNII EUROPENE
1. AUSTRIA (Harta 53)
- caracteristici geografice care îi definesc poziția geografică: țară alpină și țară dunăreană;
- vecini, membri UE: Germania, Italia, Slovenia, Ungaria, Slovacia și Cehia; vecin, nemembru UE - Elveția;
- relief: Munții Alpi (vf. Großglockner, 3 798 m), Prealpi, Câmpia Vienei/Câmpia Panonică;
- climă: temperat-continentală; climă alpină;
- hidrografie: Dunărea - străbate capitala Viena, Inn, Enns, Drava; lacuri: Bodensee, Neusiedlersee;
- vegetație: păduri de foioase și conifere, pășuni alpine;
- orașe: VIENA, Graz, Linz, Innsbruck, Salzburg;
- economie: resurse naturale - păduri, apele râurilor, minereuri;
- regiuni turistice: Munții Alpi (Tirol, pentru sporturi de iarna), Salzburg, Innsbruck; Viena (Palatul Schönbrunn).
Harta 53. Austria
66
2. FRANȚA (Harta 54)
- vecini, membri UE: Belgia, Luxemburg, Germania, Italia și Spania;
- are ieșire, în vest, la Oc. Atlantic și la Marea Mânecii, în sud, la Marea Mediterană;
- îi aparține insula Corsica; Départements d'outre mer (DOM) - Guyana Franceză;
- relief: unități montane alpine: Munții Alpi (vf. Mont Blanc, 4 810 m), Munții Pirinei;
unități montane hercinice: Masivul Central, Podișul Ardeni, Munții Jura, Munții Vosgi; Câmpia
Parisului, Câmpia Loirei, Bazinul Aquitaniei;
- climă: temperat-oceanică, în vest, influențată de Vânturile de vest și de Oc. Atlantic,
clima mediteraneeană, în sud; clima.alpină;
- hidrografie: Sena - străbate capitala Paris, Loara, Garonne, Rin -în mările Oc. Atlantic;
Ron -în Marea Mediterană; lacul Leman/Geneva;
- vegetație: păduri de foioase și conifere, pășuni alpine; vegetație mediteraneeană, cu maquis, în sud;
- orașe: PARIS, Toulouse, Lille, Nisa, Strasbourg - unde se afla Parlamentul European, Lyon, Bastia;
orașe-port maritime: Marsilia/la Marea Mediterană, Le Hâvre, Bordeaux, Nantes, toate la
Oc. Atlantic;
- economie: resurse de subsol: cărbuni, bauxită, minereuri de fier, gaze naturale;
- industria siderurgică, industria metalurgiei neferoase (a aluminiului), industria construcțiilor de mașini
folosesc resursele menționate mai sus; industria construcțiilor de mașini, industria chimică;
industria petrochimică, industria alimentară: brânzeturi, vinuri;
- agricultura: vinuri; ramura tradițională a agriculturii: vița-de-vie;
- regiuni turistice: Paris, Munții Alpi, Coasta de Azur, litoralul atlantic (Biarritz), castelele de pe
Valea Loarei (Chambord), insula Corsica;
obiective turistice din Paris: Turnul Eiffel, Muzeul Louvre, Catedrala Notre-Dâme, Bazilica Sacré Coeur,
Arcul de Triumf;
tipuri de turism: turism balnear-maritim, turism montan, turism cultural-istoric, turism religios (Lourdes).
Harta 54. Franța

67
3. GERMANIA (Harta 55)
- vecini, membri UE: Danemarca, Polonia, Cehia, Austria, Franța, Luxemburg, Belgia și Țările de Jos;
- are ieșire, în nord, la Marea Nordului și la Marea Baltică;
- relief: unități montane alpine: Munții Alpii Bavariei (vf. Zugspitze, 2 963 m);
unități montane hercinice: Munții Pădurea Neagră, Munții Harz, Masivul Șistos Renan;
Podișul Bavariei, Câmpia Germaniei/Câmpia Nord-Europeană;
- climă: temperată de tranziție, între clima oceanică (în nord-vest) și clima continentală (în sud-est);
climă temperat-maritimă (la mările din nord), climă alpină;
- hidrografie: Dunărea; Rin, Ems, Weser, Elba - în Marea Nordului; Oder – în Marea Baltică; lacul
glaciar Bodensee, în Alpi; canale navigabile: Dunăre-Main-Rin, Mittellandkanal, Kiel;
- vegetație: păduri de foioase și conifere, pășuni alpine;
- orașe: BERLIN, Müchen, Stuttgart, Frankfurt, Leipzig; orașe-port maritime, la Marea Nordului-
Hamburg, Bremen, Kiel, Lübeck, Rostock; orașe-port fluviale, pe Rin - Duisburg, Düsseldorf,
Köln, Bonn; aceste orașe împreună cu Essen și Dortmund formează megalopolisul/aglomerația
urbană Rin-Ruhr/Ruhrstadt;
- economie: resurse de subsol: cărbuni - în bazinele Ruhr și Saar, petrol și gaze naturale în
Marea Nordului, minereuri de fier, săruri de potasiu, sare;
- rafinarea petrolului, industria construcțiilor de mașini industria siderurgică industria chimică industria
petrochimică folosesc resursele menționate mai sus; ' ' '
- regiuni industriale: Ruhr-Rin, Berlin;
'
- obiective turistice: Alpii Bavariei, Berlin (Zidul Berlinului), castelele de pe Valea Rinului.
.
Harta 55. Germania
68
4. GRECIA (Harta 56)
-vecin, membru UE: Bulgaria;

-așezare geografică: în sudul Peninsulei Balcanice, cu ieșire, în sud, la Marea Mediterană și la Marea
Egee, în vest, la Marea Ionică;
-insule și arhipelaguri: Creta, Ithaca, Corfu, Santorini, Rodos, Eubeea; Ciclade, Sporade;
-relief: Muntele Olimp (vf. Mytikas, 2 917 m), Munții Pindului, Munții Rodopi, Câmpia Salonicului,
Câmpia Thesaliei; vulcanul Santorini;
-climă: mediteraneeană, cu veri calde și secetoase și ierni blânde și ploioase;
-hidrografie: Evros/Marița; Axios/Vardar; Canalul Corint;
-vegetație: mediteraneeană, cu formațiuni vegetale mecliteraneene - maquis, frigana;
-orașe: ATENA, orașe-port: Pireu, Salonic, Patras, Volos, Larissa, Iraklion;
-economie: ramuri economice dezvoltate: agricultura - culturi agricole mediteraneene, comerțul, turismul,
transporturile maritime;
-resurse: bauxită, marmură;
-industria metalurgiei neferoase (a aluminiului), industria materialelor de construcție folosesc resursele
menționate mai sus; industria petrochimică, industria alimentară (ulei de măsline);
-culturi agricole: citrice, măslin, viță-de-vie, tutun, bumbac;
-zone/atracții turistice: insulele Rhodos, Creta (Palatul din Knossos), Corfu, Santorini;
Paralia-Katerini-Olimp, Atena-Acropole (Partenonul)-Pireu, manăstirile
de la Meteora, Muntele Athos.
Harta 56: Grecia
69
5. ITALIA (Harta 57)
- vecini, membri UE: Franța, Austria și Slovenia;
- așezare geografică: în Peninsula ltalică, cu ieșire, în sud, la Marea Mediterană, la mările:
Ligurică, Tireniana, Ionică și Adriatică;
- îi aparțin insulele: Sicilia, Sardinia, Elba;
- state-enclavă: San Marino; Vatican - situat pe teritoriul capitalei Roma;
- relief: Munții Alpi (vf. Monte Bianco/Mont Blanc, 4 810 m), Munții Apenini (vf. Gran Sasso, 2 914 m),
Câmpia Padului; vulcani: Etna (3 323 m, cu cea mai lungă activitate vulcanică de pe glob, de
peste 6 000 de ani), Vezuviu, Stromboli;
- clima: mediteraneeană, cu veri calde și secetoase și ierni blând și ploioase, climă temperat-continentală,
în nord; climă alpină;
- hidrografie: Pad (sau Po), Tibru - trece prin Roma, Arno, Adige; lacuri glaciare: Como, Garda,
Maggiore, Lugano; lacuri vulcanice: Trasimeno, Bolsena; laguna Veneției;
- vegetație: mediteraneeană, cu maquis, păduri de foioase și conifere, pășuni alpine;
- orașe: ROMA; Milano și Torino în nordul țării, Florența; orașe-port - Napoli, Genova, Bari, Veneția,
Palermo, Cagliari; Bologna, Verona;
- economie: resurse: petrol, gaze naturale, fier, marmură;
- rafinarea petrolului, industria siderurgică, industria construcțiilor de mașini (Fiat la Torino), industria
chimică, industria petrochimică folosesc resursele menționate mai sus;
- culturi agricole cu specific mediteraneean: vița-de-vie, citrice, măslin;
- regiuni turistice: Alpii, Roma (Colosseum), Veneția (Palatul Ducal), Pisa (Tumul din Pisa),
riviera italiană;
- tipuri de turism: turism balnear-maritim, turism montan, turism cultural, turism religios (Vatican).
6. PORTUGALIA (Harta 58)
- vecin, membru UE: Spania;
- așezare geografică: în partea de vest a
Peninsulei Iberice, cu ieșire la Oc.
Atlantic;
- arhipelaguri: Azore și Madeira din Oc.
Atlantic;
- Capul Roca - punctul extrem vestic al
Europei;
- relief: Meseta, Munții Serra da Estrela
(vf. Pico da Serra, 1 993 m), Câmpia
Portugaliei;
- climă: temperat-oceanică, în nord,
climă mediteraneeană, în sud;
- hidrografie: Douro, Tejo, Guadiana, cu
estuare largi la vărsare, vin din centrul
Peninsulei Iberice;
- vegetate: păduri de pin, în nord, stejar de
plută, maquis și garriga, în sud;
- orașe: LISABONA și Porto sunt
orașe-port, Setubal, Braga, Coimbra;
- economie: resurse de subsol: cărbuni,
wolfram, cupru;
Harta 57. Italia
70
- rafinarea petrolului, industria metalurgică,
industria lemnului, industria alimentară (vi-
nuri de Porto, ulei de măsline);
- culturi agricole mediteraneene: stejar de
plută (locul I/glob la producția de plută), viță-
de-vie, migdali, citrice; creșterea animalelor
(ocupație tradițională);
- atracții turistice: litoralul atlantic, cu Lisabona,
Setubal, regiunea Algarve (Faro), în sud.
REGATUL UNIT AL MARll BRITANII
ȘI AL IRLANDEl DE NORD
(United Kingdom, U.K.) (Harta 59)
- așezare geografică: ocupă Arhipelagul
Britanic și nordul insulei Irlanda, inconju-
rate de Oc. Atlantic, în vest, Marea Nordului,
în est, și Marea Mânecii, în sud;
- îi aparțin insulele: Hebride, Shetland, Orkney;
deține teritoriul dependent Gibraltar (în su-
dul Spaniei);
- străbătut de Meridianul 0° (Greenwich);
- regiuni istorice: Anglia, Scoția (Wales),
Țara Galilor (Țara Galezilor) și Irlanda de
Nord (Ulster);
- relief: Munții Scoției, Munții Grampiani
(vf. Ben Nevis, 1 343 m), Munții Cambrieni
și Munții Penini, din orogeneza
caledoniană, Câmpia Londrei;
Harta 58. Portugalia
- climă: temperat-oceanică, influențată de Vânturile de vest, Curentul Atlanticului de Nord;
- hidrografie: Tamisa - trece prin capitala Londra; Severn, Trent; lacul tectonic Ness (Scoția);
- vegetație: păduri de foioase (restrânse ca întindere), păduri de conifere, în Scoția; lande,
în zonele litorale;
- orașe: LONDRA; Birmingham, Leeds, Manchester și Liverpool formează megalopolisul/aglomerația
urbană Midlands, Belfast, Glasgow; orașe-port maritime: Londra, Liverpool, Cardiff;
- economie: resurse de subsol: cărbuni, petrol ș i gaze naturale din Marea Nordului;
- rafinarea petrolului, industria siderurgică, industria construcțiilor de mașini, industria chimică, industria
petrochimică folosesc resursele menționate mai sus;
- regiuni turistice: - Londra ș i împrejurimile, Stonehenge, castelele din Scoția;
- în iunie 2016, în urma unui referendum, aproape 52% din populație a votat pentru ieșirea din UE (Brexit).
8. SPANIA (Harta 60)

- vecini, membri UE: Portugalia ș i Franța;
- așezare geografică: ocupă cea mai mare parte a Peninsulei Iberice, cu ieșire, în nord-vest, la Oc. Atlantic
și, în sud-est, la Marea Mediterană;
- deține arhipelagul Baleare, cu Mallorca, ș i arhipelagul Canare, cu Tenerife (El Pico del Teide, 3 718 m);
- în sud, strâmtoarea Gibraltar (posesiune britanică) ș i doua exclave: Ceuta ș i Mel illa, în Maroc, în Africa;
- relief: Munții Pirinei (Pico d'Aneto, 3 404 m), Cordiliera Betică, cu Munții Sierra Nevada, (vf. Mulhacen,
3 478m), Munții Cantabrici, Munții Iberici, Câmpia Andaluziei, Câmpia Aragonului, Meseta;
71
,
- climă: temperat-oceanică, î n partea de

nord-vest și clima mediteraneeană, î n
sud și est, climă temperat-continentală,
în centru; clima alpină;
- hidrografie: Duero, Tajo, Guadiana,
Guadalquivir - în Oc. Atlantic; Ebro -

în Marea Mediterană;
- vegetație: mediteraneeană, cu maquis,
păduri de foioase și conifere,
pășuni alpine;
- orașe: MADRID, Sevilla, Cordoba,
Zaragoza, Malaga, orașe-port maritime
- Barcelona, Valencia, Bilbao (cel mai
mare oraș din Țara Bascilor);
- economie: resurse de subsol: minereuri
de fier, cărbuni, mercur, wolfram;
- industria siderurgică, industria con-
strucțiilor de mașini, industria
metalurgiei neferoase;
- produse agricole cu specific meditera-
neean: măsline, citrice, struguri, căpșuni;
- regiuni turistice: Madrid (mănăstirea El
Escorial), Barcelona (catedrala Sagrada
Familia, neterminată încă), Baleare (Palma
de Mallorca, Ibiza), Canare, Santiago de
Compostela, litoralul mediteraneean,
litoralul atlantic. Harta 59. Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord
Harta 60. Spania
72

Așezarea Geografica, Limite

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Așezarea Geografica, Limite

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

1.

AȘEZAREA GEOGRAFICĂ, LIMITELE, ȚĂRMURILE ȘI SUPRAFAȚA

Așezarea geografica (Harta 1)

3. Tipuri de relief principale

1. Factorii genetici ai climei

2. Elemente climatice principale

• climă mediteraneeană (subtropicală) (Harta 4):

- T°m.a. = între 15°C în V/Portugalia și 18°C în E/Grecia;

T m.a. = între 0°C în nordul Scandinaviei și - 5°C în N-E Europei;

2.4 VEGETAȚIA, FAUNA ȘI SOLURILE

 înveliș biopedogeografic = vegetație + faună (bio) + soluri (pedo);

Harta 6. Europa -vegetație, fauna ș i soluri

Tabelul 1. Europa -state, capitale si alte orașe

Harta 8. Europa - densitatea populației, megalopolisuri, mari orașe

3.3 SISTEMUL DE ORAȘE

3.4 RESURSELE NATURALE

Harta 9. Europa – resurse și economie

4. MEDIUL INCONJURATOR I PEISAJELE

Harta 10. România - așezare geografică

Harta 11. Grupa nordică a Carpaților Orientali

Harta 12. Grupa centrală a Carpaților Orientali

3. Grupa sudica a Carpaților Orientali {Carpații

4. Grupa Bucegi - Carpații Meridionali (Harta 14)

a. altitudine maxima: 2 505 m, vf. Omu, M1ii Bucegi;

b. formare: prin încrețirea scoarței terestre in orogeneza alpina;

7. Grupa Retezat-Godeanu - Carpații Meridionali Harta 15. Grupele Parâng și Retezat-Godeanu

a. altitudine maximă: 2 509 m, vf. Peleaga, Munții Retezat;

8. Muntii Banatului - Carpații Occidentali (Harta 16)

a. altitudine maximă: 1 446 m, vf. Semenic, Munții Semenic;

a. altitudine maximă: 1 374 m, vf. Padeș ;

11. Depresiunea Colinară a Transilvaniei (Harta 18)

12. Subcarpații Moldovei (Harta 19)

Harta 19. Subcarpații Moldovei

13. Subcarpații Curburii (Harta 20)

b. formare: prin încrețirea/cutarea depozitelor

c. roci: sedimentare cutate

e: orientarea văilor prin-

18. Podișul / Masivul Dobrogei de Nord (Harta 25)

20. Dealurile de Vest (Harta 26)

21. Câmpia de Vest (Harta 27)

Harta 26. Dealurile de Vest

22. Câmpia Română (Harta 28)

23. Lunca Dunării (Harta 28)

25. Platforma continentală a Mării Negre

Harta 30. Romania - alcătuire geologică

Harta 32. România - subunități de relief

Harta 34. România - precipitații medii anuale

Harta 36. Romania - influente climatice

1. Râuri interioare (Harta 37)

Harta 38. Romania - lacuri

Harta 39. România - vegetație

3. ELEMENTE DE GEOGRAFIE UMANĂ ȘI ECONOMICĂ ALE ROMÂNIEI

Harta 40. Romania - densitatea populației

3.4 ACTIVITĂȚILE ECONOMICE

2 Nu e nevoie să memorezi nurnele cornpaniilor romanești sau străine.

Harta 44. Romania - industriei agricultura

Harta 46. România - transporturi rutiere, fluviale și aeriene

Harta 47. U.E. - formare

-vecini, membri UE: Romania si Grecia;

Harta 48. Bulgaria

Harta 50. Serbia

Harta 51. Ucraina

Harta 52. Ungaria

Harta 53. Austria