MUNTII APUSENI

Parte a Carpaților Occidentali, Munții Apuseni sunt un complex muntos,

masiv, bine încadrat de depresiuni mari (la vest Depresiunea Panonică, cu depresiuni
golf ce pătrund adânc în spațiul muntos, la est Depresiunea Transilvaniei, la nord aria
depresionară a Someșului), constituit din nuclee de șisturi cristaline și granite peste
care stau depozite sedimentare paleozoice și mezozoice străbătute de roci eruptive
(banatite și dacite), puternic cutat, şariat și faliat. Complexitatea tectonică, structurală,
litologică si mineralogică reprezintă un caracter distinctiv al Munților Apuseni.

MODUL DE FORMARE

Sunt alcătuiți dintr-un masiv central principal înalt, cu altitudini de peste

1.800 m (vârfurile Curcubăta Mare 1.848 m si Vlădeasa 1.836 m), în jurul căruia se
află o serie de masive bine individualizate, care formează prispa mai joasă, cu
altitudini de cele mai multe ori sub 1.000 m. Masivul central păstrează bine resturile
platformelor de eroziune Cârligata (1.600 - 1.800 m) și Mărișel (1.000 - 1.300 m), pe
care apar măguri înalte (Vlădeasa) și una dintre cele mai interesante regiuni cu relief
carstic din țara noastră (Padeş, Cetăţile Ponorului). Prispa care înconjoară masivul
central este alcătuită din culmi joase cu aspect de muncei, despărțite de depresiunile-
golf ale Câmpiei Tisei.

În nordul masivului central se află culmile Munților

Meseșului (vârful Măgura Priei, 996 m) și Muntele Șes (vârful Măgura Mare, 915 m),
alcătuite din șisturi cristaline, despărțite de Depresiunea Șimleului.
 În vestul masivului sunt situați Munții (vârful Oarza, 970 m), alcătuiți din
calcare și fliș cretacic și Munții Codrului (Vârful Pleșu, 1.112 m), alcătuiți dintr-o
culme largă sculptată în roci permacarbonifere şi mezozoice (calcare), despărțiți prin
Depresiunea Beiușului.

În sudul masivului central se găsesc Munții Zarandului, alcătuiți dintr-o

culme principală sculptată în șisturi cristaline, fliș cretacic, piroclastite andezitice,
etc., peste care se ridică măguri înalte, iar în estul lor se află Munții Metaliferi,
alcătuiți din roci vulcanice și calcare.

În estul masivului central se întind masivul muntos Gilău-Muntele Mare

și Munții Trascăului (vârful Seciului, 1.281 m), alcătuiți din șisturi cristaline şi
granite, cu altitudini cuprinse intre 1.000 şi 1.600 m.dar in d

Munții Apuseni sunt constituiți dintr-un conglomerat de roci, de la roci

magmatice - granite, cum ar fi Masivul Muntele Mare, la roci carbonatice- calcaroase
cum ar fi Munții Bihorului și Masivul Trascău. Alte roci componente sunt gresiile și
marnele.

În masivele muntoase cu roci calcaroase întâlnim o mare diversitate de

fenomene carstice.

Astfel, aici găsim chei, defileuri, peșteri, avene, izbucuri.

Cea mai lungă peșteră din România se găsește aici, în Masivul Pădurea
Craiului. Peștera Vântului este cea mai lungă peșteră din România, cu o lungime de
peste 50 km!

Din totalul de peste 12.000 peșteri identificate și cartate, peste 3.000 se

găsesc în Munții Apuseni. Menționăm aici Peștera Urșilor, Peștera Meziad, amenajate
la standarde internaționale, pentru turism.
De asemenea, avem și câteva peșteri care adăpostesc ghețari, cum ar fi Ghețarul de la
Scărișoara, Avenul Boțig și Ghețarul Focul Viu din Padiș.

Zona Padiș constituie cea mai reprezentativă zonă carstică din România,
adăpostind sute de peșteri, avene, doline, izbucuri etc.

Remarcăm aici Cheile Galbenei, izbucul Galbenei, Peștera Cetățile

Ponorului, Poiana Ponor, Avenul Boțig, Avenul V5, Cetatea Rădesei, Cheile
Someșului Cald, Lumea Pierdută, Avenul Negru, Avenul Acoperit, Avenul
Pionierilor, Avenul Gemănata, Peștera Căput, Poiana Florilor, Poiana Vărășoaia,
Poiana Glăvoi etc.

Munții Apuseni sunt cunoscuți din vechime pentru exploatarea zăcămintelor

de aur, cea mai faimoasă zonă fiind Roșia Montană- Bucium. De asemenea, în
Apuseni se află zăcăminte de cupru, sulfuri, bauxită.

Farmecul Apusenilor este dat de pitorescul așezărilor umane, aici aflându-se

cele mai înalte localități locuite permanent din România, pe cuprinsul comunie Horea,
jud. Alba.

De asemenea, un punct de atracție major îl reprezintă Valea Arieșului, cu

celebra Mocăniță, trenul de linie îngustă repus în circulație în ultimii ani.

CLIMA

Clima este una temperat-continentală moderată cu nuanțe de tranziție, având

și influențe oceanice. Temperatura medie anuală este între 6 și 10°C, precipitațiile
fiind de 700-1.000 mm/an.

FAUNA SI VEGETATIA
 Munții Apuseni sunt acoperiți cu păduri de foioase la poale, apoi cu conifere
iar pe crestele înalte găsim vegetație alpină.

Pădurile cele mai multe sunt de fag și gorun în amestec cu stejar, carpen,
frasin, mesteacăn, paltin de munte, salcie, alun, tei, ulm de munte.

În etajul superior avem păduri de molid în amestec cu brad și pin , tisă și

zâmbru.

În etajul alpin găsim ienupărul și jneapănul.

Dintre speciile protejate amintim garofița de munte, garofița albă de munte,

clopoțeii, gențiana, crucea voinicului, stânjenelul, ghiocelul, floarea de colți- floarea
reginei etc.

Așa cum știm, România adăpostește o treime din populația de carnivore

mari ale Europei: ursul, lupul și râsul, specii strict protejate la nivel european.

Alte specii protejate: acvila de munte, vipera, salamandra, ciocănitoarea de

munte, ierunca, huhurezul, croitorașul de munte etc.

RESURSE ALE SOLULUI

Munții Apuseni dispun de resurse energetice modeste ,dar de importante

resurse de minereuri neferoase si roci de construcție .

In Bazinul Brad se exploatează cărbune brun din apropiere utilizat in cea

mai mare măsura la termocentrale.

Minereurile de fier din muntele mare si munții Gilăului deși de proporții

reduse plasează aceasta unitate pe locul al doilea in producția interna de fier.

Minereurile auroargintifere au tradiții vechi de exploatare si utilizare.

 Minereurile complexe de cupru ,plumb ,zinc se exploatează la Băita ,
Săcărâmb, Roșia Poieni.

Se extrag urmatoarele roci:

-granit, bazalt, andezit, marmura, travertin, argila refractara, diatomit,

gresie,.

BIBLIOGRAFIE

Cocean P .Filip S Geografia regionala a României 2011,Editura Presa

Universitatea Clujeana

Bleahu M Bordea S, Munții Apuseni ,2008 Bihor Vlădeasa 1967 Editura

Uniunii de Cult.

www.apuseniexperience.ro