Sunteți pe pagina 1din 28

Tema de control nr.

Explicați rolul Munților Carpați în sistemul fizico-geografic al țării noastre.

Munții Carpați, pe teritoriul țării noastre, se extind ca un inel, care închide o mare depresiune în
centrul țării, a Transilvaniei. Sunt munți cu altitudine mijlocie, fragmentați (de văi transversale
total sau parțial) și prezintă un număr însemnat de depresiuni intracarpatice (cu diferite geneze),
cu un spectaculos etaj alpin, cu pașuni alpine, cu întinse suprafețe de eroziune. Acești munți au
fost, din cele mai vechi timpuri, loc de retragere și de adăpost al populației pe timpul invaziilor
străine. Datorită caracteristicilor locale, au apărut și așezări permanente (în depresiuni și pe
culoarele de vale), dar și temporare (odăi, sălașe) care ating plafonul de 2000 m.

În Carpații Apuseni se atinge altitudinea de 1200 m pentru așezările permanente. Raportat


la continentul european, Carpații reprezintă sistemul nord-estic montan alpin, care începe din
Bazinul Vienei și ține până în Valea Timocului, pe o lungime de aproximativ 1500 km (cel mai
lung lanț montan din Europa) și se întinde pe o suprafață de 170 000 km². Pe teritoriul României
au o lungime de 910 km. Carpații românești fac parte din sectorul estic al sistemului muntos
alpin, bine individualizat prin direcția generală a culmilor principale, prin altitudine, prin
masivitate și structură. Rezistența Platformei Ruse le-a impus Carpaților la formare o direcție de
la nord-nord-vest spre sud-sud-est, direcție modificată apoi spre vest de horstul hercinic
dobrogean.
Astfel, Munții Carpați, care se ridică până la peste 2 500 m, domină relieful României,
altitudinea maximă de 2 544 m fiind în vârful Vârful Moldoveanu din Munții Făgăraș. Carpații
sunt apreciați ca munți cu înălțime mijlocie și mică și au altitudinea medie de 840 m. De
asemenea, circa 90 % din suprafața lor se află sub altitudinea de 1500 m. Cea mai mare parte din
aria carpatică având peste 2000 m, în proporție de 85 %, se află între Valea Prahovei și Culoarul
Timiș-Cerna. Treapta munților prezintă, deci, diferențieri din punct de vedere hipsometric:
Carpații Meridionali, cu altitudinea medie de 1136 m, Carpații Orientali, cu altitudinea medie de
950 m și Carpatii Occidentali, cu altitudinea medie de 654 m.[6]

Munții Carpații, de pe teritoriul țării noastre, se împart în trei mari grupe:

 Carpații Orientali, aflați între granița de nord și Valea Prahovei, reprezintă 52,2 % din
întreaga arie carpatică, cuprinzând depresiuni largi și numeroase pasuri ce permit
circulația rutieră și feroviară între Moldova și Transilvania; pe latura vestică a Carpaților
Orientali se întinde cel mai mare lanț de munți vulcanici
din Europa: Oaș, Gutâi, Țibleș, Călimani, Gurghiu, Harghita, Bodoc etc. Formați ca și
celelalte unități ale Carpaților românești, în timpul orogenezei alpine, prezintă varietate
litologică, fiind constituiți din sișturi cristaline, roci sedimentare și roci vulcanice, dispuse
în trei șiruri paralele. Altitudinea maximă este de 2303 m, iar gradul de fragmentare este
ridicat, fiind dat de prezența depresiunilor și văilor dispuse transversal și longitudinal.
Între văile Oituz și Prahova, Carpații Orientali își schimbă direcția (de la N-V la S, spre S-V
și V), formând Carpații de Curbură. Masivele care alcătuiesc Carpații Orientali au următoarea
alcătuire: în vest roci vulcanice, în centru roci cristaline iar în est și sud roci sedimentare.
Principalele resurse sunt: minereuri de cupru, plumb, aur, argint, mangan, cărbuni, ape minerale
etc.

 Carpații Meridionali, cuprinși între Valea Prahovei și culoarul Timiș-Cerna, se întind


pe aproximativ 21 % din spațiul montan românesc. În această grupă se întâlnesc cei mai
înalți munți din România, 11 vârfuri au altitudini de peste 2500 m. Caracteristicile
morfometrice sunt superioare celorlalte unități carpatice. Dovada o constituie înălțimea
maximă de 2544 m, înclinarea medie a reliefului de 25 – 35 % și adâncimea fragmentării,
care, pe alocuri, variază între 500 și 1000 m. Masivitatea pronunțată se explică prin
structura litologică, prin predominarea sișturilor cristaline. În plus, aceste tipuri de roci au
conservat cel mai bine urmele glaciațiunii pleistocene și, ca urmare, Carpații Meridionali
adapostesc cea mai mare varietate de forme glaciare: circuri și văi glaciare, custuri, șei de
transfluență, morene frontale și laterale, praguri glaciare. Acestea sunt fie izolate, fie
grupate, în acest din urmă caz formând complexe glaciare. De asemenea, rocile
metamorfice sunt cele care au condiționat menținerea urmelor modelarii policiclice, în
cadrul lor evidențiindu-se trei suprafețe de nivelare (Borăscu, Râu-Șes, Gornovița),
precum și umeri de vale. Nu în ultimul rând, este de menționat relieful carstic prezent
pe calcarele din care sunt construite extremitățile munților.[6] Munții sunt formați din roci
cristaline și culmi calcaroase.

 Carpații Occidentali, ce se întind între Defileul Dunării la Sud și Someș la Nord. Au


trecut, pe parcursul orogenezei alpine, prin etape de înălțare și de coborare, prin
accidente tectonice pe parcursul cărora s-au definitivat masivele sub formă de horsturi si
grabene. Liniile de falii formate au permis apariția efuziunilor vulcanice și conturarea
unor forme vulcanice care s-au păstrat până azi. Ponderea mare a rocilor dure (sișturi
cristaline, granite, banatite) explică masivitatea reliefului. Prezența calcarelor a favorizat
dezvoltarea reliefului carstic pe o suprafata de 2467 km², acesta fiind marcat
prin peșteri și forme carstice minore. Și în cadrul lor, procesele tectonice sacadate, cu
faze de înălțare urmate de lungi perioade de liniște tectonică, au contribuit la formarea
suprafețelor de nivelare, însă la înălțimi mult mai reduse în comparație cu celelalte ramuri
carpatice. Altitudinea maximă este de 1849 m în Munții Apuseni. Principalele resurse
sunt: minereuri feroase și neferoase, cărbuni, materiale de construcții, izvoare minerale
etc.

Clima

Din punct de vedere climatic, Carpații se înscriu în zona climatică temperat-continentală,


prezentând nuanțe diferite, ca urmare a desfășurării în latitudine, longitudine și altitudine.
Se poate vorbi de un climat montan, caracterizat de etajare altitudinală, ceea ce generează o
scădere a temperaturii și o creștere a cantității de precipitații, pe măsură ce altitudinea crește.
Temperaturile medii anuale oscilează între 8 °C la poalele munților și -2 °C pe culmile cele mai
înalte. Cantitatea medie anuală de precipitații oscilează între 750 mm și 2000 mm. La altitudini
de peste 2000 m, precipitațiile sunt, în cele mai multe cazuri, sub formă de zăpadă.

Tema de conrol nr.2

Caracterizați Carpații Meridionali precizând principalele caracteristici biopedoclimatice.

Carpații Românești se caracterizează printr-o mare varietate de peisaje, subliniate selectiv de


elemente biopedoclimatice și hidrologice. Etajele de climă, desfașurarea latitudinală, expoziția,
particularitățile locale sunt exprimate in compoziția vegetației,în cuvertura de soluri, în varietatea
surselor de alimentare a rețelei hidrografice.

Principala rețea hidrografică este carpatică prin alimentare și regim, ceea ce face din Carpați un
adevărat castel de apă, aici concentrându-se cca 66% din scurgerea medie multianuală a țării.

Din punct de vedere biogeografic, se constată că, în linii generale, Carpații Romanești prezintă
caracteristici comune cu cele ale sistemelor muntoase din Europa centrală și din nordul
Peninsulei Balcanice.

Presiunea umana a dus la modificare substanțială a ecosistemelor carpatice : in multe masive


limita superioara a padurii a fost coborata cu cca 300-400 de metri sub cea naturala ; pe mari
portiuni in locul vegetatiei forestiere s-au extins pajistile secundare sau chiar in unele depresiuni
intracarpatice culturile agricole. Variatia pe verticala a conditiilor climatice, a vegetatiei si faunei
determina individualizarea unor etaje biopedoclimatice cu caractere specifice.

Valorile altitudinale ale limitelor acestor etaje sunt foarte relative ; ele variaza in functie de
expozitia versantilor, fiind cu cca 100-200 de metri mai ridicate pe versantii sudici fata de cei cu
expozitie nordica, si de latitudine. Pe de alta parte, variatiile grosimii stratului de sol,
microrelieful, circulatia advectiva intensa etc. pot determina local coborarea unor asociatii
vegetale mult sub limita etajelor pentru care sunt considerate caracteristice.

Carpații Meridionali- caracteristici biopedoclimatice

Vegetația, etajată după altitudine, are, în baza, etajul fagului, apoi amestec de fag și conifere,
etajul coniferelor (1200-1800 de metri) și la mari înălțimi zona alpină.

- Etajul pădurilor de foioase


→ etajul stejarului

→ etajul fagului urcă până la 1200 m altitudine - gorun, fag

- Etajul pădurilor de conifere

→ domină molidul (1200 - 1800 m alt) + brad, pin, zadă, tisa

→ 1000 - 1200 m alt - păduri de amestec (foioase + conifer)

- Etajul subalpin - 1800 - 2000 m alt (pajiști + tufișuri de ienupăr, jneapăn, afin, merișor,
salcie pitică, bujor de munte, floare de colț)
- Etajul alpin, la peste 2000 m alt - stepă rece (păiuș, firuța, vulturica, iarba vântului)

Fauna asociată cuprinde specii caracteristice acestor etaje. Râsul, ursul brun și cerbul carpatin
sunt animalele mai reprezentative. La mari înălțimi trăiește și capra neagră, specie glaciară
relictă, repopulată în Parâng, Bucegi și Făgăraș.

Zona alpină - capra neagră, vulturul, acvila de munte

În pădurile de conifere și de amestec:

→ mamifere - urs, cerb, căprioară, lup, râs, veveriță

→ păsări: vulturul, cocoșul de munte, găinușa de alun, bufnița

În pădurile de stejar și fag:

→ vulpe, lup, jder, pisică sălbatică, dihor, mistreț, viezure, căprioară, veveriță

→ păsări: cuc, pupăză, privighetoare, mierlă, coțofană

→ viperă cu corn, scorpion, broască țestoasă de uscat, șarpe, păsări (SV țării Grupa Retezat-
Godeanu)

Solul - predomină cambisolurile și spodosolurile: brune acide, podzoluri montane, de pajiști


alpine.

Tema de control nr.3

Explicați, aducând cel puțin cinci argumente,cum se diferențiază acivitățile economice în


funcție de treptele de relief.

Agricultura Romaniei
Agricultura este o ramura traditionala a economiei romanesti care are ca mijloc de productie
fondul funciar (totalitatea terenurilor situate intre granitele unei tari ,inclusiv cele aflate sub ape)
agricol, care asigura produsele alimentare necesare populatiei, materii prime unor ramuri
industriale si produse pentru export.

Se practica in tara noastra inca din perioada preistorica, multa vreme predominand pastoritul,
practicat in mai multe forme inclusiv transhumant (pendularea turmelor in functie de anotimp din
zonele inalte in cele joase). In secolul al XIX-lea dupa Pacea de la Adrianopol, structura modului
de utilizare al terenurilor se modifica in favoarea culturii plantelor, mai ales cereale , Romania
devenind "granarul Europei" in sec. XX.

In a doua jumatate a sec. XX, a fost sesizat un anumit progres in agricultura datorita:
mecanizarii, chimizarii, irigatiilor etc, dar in ansamblu datorita colectivizarii se remarca interesul
taranimii pentru productie s-a redus.

Dupa 1990 agricultura romaneasca se confrunta cu urmatoarele dificultati:

- puternica fragmentare a terenurilor agricole ca urmare a retrocedarilor din 1991 (Legea


18);
- lipsa fondurilor pentru investitii;
- dezafectarea sistemelor de irigatii ( 3 mil. ha 1989, 1,5 mil. ha 2002).

Conditiile naturale si sociale care influenteaza productia agricola sunt:

Conditiile naturale- reprezentate de relief- joaca rol de prag termic, determinand o diferentiere
a practicilor agricole pe mari unitati de relief:

În zonele montane predomină cresterea animalelor;

În zonele de deal si podiș predomină viticultura si pomicultura, cresterea animalelor ;

In zonele de campie predomină cultura cerealelor, plantelor industriale si legumicole.

Clima- în general favorabila, uneori apar fenomene care compromit partial recoltele (inghet,
seceta, etc).

Solurile - sunt cu fertilitate ridicata in campie (molisoluri), medie in zonele de deal si podis
(argiluvisoluri si cambisoluri), fiind uneori afectate de procese geomorfologice necesitand lucrari
ameliorative.

Conditiile tehnico- materiale - reprezentate de mecanizare si chimizare, indica faptul Romania


se afla mult in urma altor tari (10 tractoare/ 1000 ha, 50 kg ingrasaminte/ha)
Conditiile demografice - cresterea numarului populatiei impune productii mai mari si mai
diversificate

Conditiile industriale -sunt reprezentate de ramurile industriale care conditionate de repartitia


culturilor agricole (intreprinderile de zahar, ulei, conserve etc), astfel remarcandu-se, in vederea
reducerii costurilor de productie si a eficientizarii productiei, amplasarea acestora in zonele de
cultura.

I. CULTURA PLANTELOR

Cultura cerealelor este predominanta 2/3 din terenurile arabile, locul X in lume, se cultiva mai
ales:

- grau -regiunile porumb (locul II in Europa si IX în lume) : C. Romana, Dobrogea (centru


si sud), C. Moldovei ; -extensiune mai mare: Pod. Getic, Pod. Moldovei, Pod.
Transilvaniei, Lunca Dunarii, depresiuni intramontane ;
- orz, orez (C. de Vest, S tarii), secara, sorg etc.

În unii ani ,datorita calamitatilor naturale (seceta, inundatii), Romania importa cereale

Cultura plantelor industriale reprezinta materie prima pentru diverse ramuri industriale , sunt
introduse in cultura la noi in tara relativ recent (exceptie inul si canepa), se cultiva mai ales:

- floarea soarelui (V Europa, VIII Glob): C. Romana. C. de Vest, Pod. Dobrogei, C.


Moldovei
- sfecla de zahar: C. Romana. C. de Vest, Pod. Dobrogei, Pod. Moldovei, Dep.
Transilvaniei
- inul, canepa, soia

Cultura cartofului este introdus in tara abia de 2 secole, prefera zonele racoroase si umede,locul
VIII in Europa, XIV pe Glob :

Pod. Sucevei, depresiunile intramontane din Carpatii Orientali, S Dep. Transilvaniei

Cultura legumelor si zarzavaturilor , includ: tomatele, fasolea, mazarea etc

- se cultiva in zonele joase, luncile marilor rauri, zonele periurbane (in sere si solarii)

Viticultura datorita conditiilor favorabile de clima si relief se practica inca din Antichitate, in
prezent suprafetele viticole sunt mai reduse datorita cheltuielilor mari ce le impun, Romania
ocupa locul VIII la productia de vin pe Glob, caracteristica mai ales zonelor de deal si
podisÞregiuni viticole:

- Subcarpatii Curburii: Podgoriile Panciu-Odobesti, Dealul Mare


- Pod. Moldovei: Podgoriile Cotnari
- Pod. Dobrogei Podgoriile Murfatlar Podgoriile Ostrov (struguri de masa)
- Dep. Transilvaniei Podgoriile Tarnavelor Jidveisi Muresului cu centrele:, Alba Iulia,
Craciunel
- Campia si Dealurile de Vest Podgoriile Aradului Podgoriile Teremia Mare-Buzias
Podgoriile Valea lui Mihai
- Pod. Getic Podgoriile Dragasani
- Podgoriile Pitesti
- Podgoriile Strehaia
- C. Olteniei Podgoriile Segarcea Podgoriile Dabuleni

Pomicultura se practica inca din Antichitate datorita conditiilor favorabile, mai ales in colinare si
de podis, predomina marul si prunul,bazine pomicole: regiunea colinara din S (jud. Vrancea pana
in jud. Mehedinti), Dep. Hateg, Iasi Baia Mare, Bistrita, Sibiu, Pod. Sucevei Timis Dobrogea.

II. CRESTEREA ANIMALELOR

Si acest sector este afectat de tranzitie, inregistrand un regres in ceea ce priveste septelul,
datorita:

- desfiintarii C.A.P-urilor;
- calamitatilor naturale, lipsei fondurilor financiare a producatorilor particulari, etc

Cele mai importante sectoare sunt:

Cresterea bovinelor- reprezinta sectorul zootehnic unde efectivele au cunoscut cele mai drastice
reduceri, predomina in zonele cele mai inalte: montane, de podis, deal- pe baza pasunilor si
fanetelor naturale ; regiuni: N Moldovei (Pod. Sucevei) si S C. Moldovei, Maramures, N si E
transilvanei ( jud. Cluj-Bistrita si respectiv jud. Covasna-Harghita)

Cresterea ovinelor- este traditionala zonelor inalte din Carpatii Orientali, Carpatii Meridionali si
respectiv Pod. Moldovei, dar in ultimele decenii, datorita sistemelor intensive de crestere cele
mai mari efective sunt intalnite in Dobrogea (jud. Constanta), C. Romana (jud. Braila, Galati), C.
de Vest (jud. Arad)

Cresterea porcinelor- se practica in zonele de cultura a porumbului Banat (jud. Timis), C.


Romana (jud. Calarasi, Braila, Ialomita), sau a cartofului ÞTransilvania(jud. Mures, Brasov)

Cresterea cabalinelor- pentru tractiune sau de rasaÞ hergheliile Rusetu, Cislau, Mangalia,
Sambata de Jos.

Cresterea pasarilor- mai ales in zonele periurbane, cerealiere, datorita cererii mai mari.

Apicultura -de traditie, se practica mai ales in S si SE ( C. Romana, Delta Dunarii, Dobrogea).

Sericicultura -cresterea viermilor de matase)- Banat, C. Romana.


Industria României

Inceputurile industriei romanesti se concentreaza la sfarsitul sec XVIII, cand apar primele
exploatari de carbune in Banat. In prima jumatate a sec XIX apar primii germeni ai dezvoltarii
industriale, care au determinat adevarata dezvoltare a industriei la sfarsitul secolului (exploatari
de petrol, unitati de prelucrare a petrol, metalurgie, etc), si mai ales dupa Unirea Transilvaniei cu
Romania.-1918-capitalul intern si extern determinand aparitia unor mari intreprinderi si
conturarea unor regiuni industriale:

- central-sudica cu centrele Bucuresti, ploiesti, zona valea Prahovei


- centrala- Depresiunea colinara a Transilvaniei
- sud-vestica -Banat

In aceasta perioada (perioada interbelica), in 1938 se inregistreaza ce mai importanta productie


industriala, bazata in special pe industria usoara si alimentara.

Dupa 1945, odata cu instaurarea regimului comunist si nationalizarea majoritatii


intreprinderilor s-a trecut la industrializarea fortata, repartitia intreprinderilor facandu-se fara a
tine seama de baza de materii prime.

In perioada 1950-1989, datorita subordonarii politicului, industria romaneasca prezenta


urmatoarele caracteristici :

- costuri de productie ridicate


- eficienta redusa
- gigantismul unor intreprinderi
- centralizare

Dupa 1989, in perioada de tranzitie, se poate vorbi de o dezindustrializare determinata de:

- imobilismul autoritatilor
- amplificarea productiei pe stoc
- excluderea de pe pietele internationale datorita calitatii necorespunzatoare a produselor
- transformarea intreprinderilor de sta in societati comerciale si regii autonome
- blocajul financiar.

Acest fapt a determinat:

- somaj ; poluare intensa (14 zone) ; restructurarea unor ramuri industriale ; declinul
oraselor mici monoindustriale (specializate intr-o ramura industriala).
In prezent se observa o stagnare a declinului industriei romanesti si o relansare a acesteia.
Ramurile industriale care cunosc cea mai puternica dezvoltare in ultimii ani: alimentara, textila,
lemnului, constructoare de masini.

Ramurile industriale:

Industria energetica

Industria metalurgica

MINEREUL DE FIER- detinem putine rezerve, cantitati mari fiind importate ;

- este utilizat ca materie prima in ind. Siderurgica.

Principalele exploatari se localizeaza, in zonele cu roci metamorfice: M. Poiana Rusca- 50% din
productia tarii la Ghelari si Teliuc M. Dognecea

Centre siderurgice: Galati (SIDEX), Calarasi (SIDERCA), Hunedoara, Calan, Resita (cel mai
vechi 1784), Otelul Rosu, Vlahita, Targoviste; Campia Turzii, Nadrag, Iasi, Roman, Bucuresti,
Buzau, Braila, Tulcea.

MINEREURI NEFEROASE

Se impart dupa modul de utilizare si proprietatile fizice in :

a. metale colorate

b. metale auro-argintifere

a. Metale colorate : cuprind cuprul, plumbul, zincul, aluminiul. Acestea in zacamant formeaza
minereuri complexe (exceptie aluminiul).

1. Minereurile complexe- se exploateaza :Carpatii Orientali, Muntii Apuseni, M. Poiana


Rusca ,M. Banatului

Cuprul Centre de prelucrare: Baia Mare, Zlatna, Rosia Poieni

Plumbul se prelucreaza la: Baia Mare (ind. de prelucrare este extrem de poluanta)

Zincul se prelucreaza la Copsa Mica (ind. de prelucrare este extrem de poluanta)

2. Aluminiul se obtine din alumina prin electroliza la Slatina (ALROSLATINA) ;alumina se


obtine prin calcinarea bauxitei la Oradea ( pe baza resurselor interne) si la Tulcea ( pe baza
bauxitei importate),bauxita este un oxid de aluminiu hidratat, format prin alterarea calcarului
intr-un climat tropical umed ;bauxita se exploateaza din M-tii Padurea Craiului la : Zece Hotare,
Dobresti, Varciorog, M-tii Sureanu la: Ohaba- Ponor.
Industria chimica

In prezent ind. petrochimica intampina mari greutati (dezvoltata excesiv in perioada socialista)
datorita dificultatilor de aprovizionare cu materii prime, capacitatea de prelucrare a combinatelor
petrochimice (30 mil. tone) fiind mult peste productia interna (6 mil. tone)

Combinate petrochimice: Brazi-Ploiesti, Borzesti-Onesti, Pitesti, Midia-Navodari (cel mai mare


si cu posibilitati de dezvoltare foarte bune). Produce: cauciuc sintetic, mase plastice, anvelope,
fire si fibre sintetice.

Ind. produselor clorosodice produce soda caustica, soda calcinata, pe baza de sare.

Si alte ramuri sunt afectate de declin precum cele care produc ingrasaminte chimice, acid
sulfuric, medicamente.

Ind. celulozei si hartiei (cea mai veche) desi poseda materie prima autohtona(lemn de rasinoase,
foioase, stuf) nu acopera necesarul intern, mari cantitati de hartie (de ziar mai ales) fiind
importante.

Industria lemnului

O ramura de traditie, in prezent nesatisfacator dezvoltata, datorita predominarii in cadrul


exporturilor a masei lemnoase neprelucrate (lemnul brut). Centrele de prelucrare primara
(cherestea) se concentreaza in principalele zone forestiere (Carpatii Orientali, Subcarpati), iar
cele de prelucrare superioara (mobila) in zonele cu cerere mare ( zonele urbane). Bucuresti,
Constanta.

Industria materialelor de constructie

Dispunand de materii prime diversificate(roci vulcanice, metamorfice si sedimentare), in


cantitati mari, are posibilitati de dezvoltare reale. Ind. liantilor (ciment, var, ipsos) datorita
investitiilor firmei franceze LAFARAGE, ind. ceramicii fine, ind. cristalurilor pe baza
investitorilor autohtoni.

Industria usoara si alimentara

Bazata pe traditie, materia prima locala, pietei interne, au cea mai larga raspandire teritoriala,
impunandu-se dintre acestea in ultima perioada ind. confectiilor.

INDUSTRIA ENERGIEI ELECTRICE

Resursele energetice

Romania dispune de resurse energetice pe tot cuprinsul tarii, dispuse insa inegal

a. Petrolul
Principalele regiuni de exploatare sunt :

Campia Romana, Subcarpati,Podisul Getic,Campia de Vest, Dealurile de VesT, Platforma


continentala a Marii Negre (exploatari cu ajutorul platformelor de foraj marin).

Petrolul este prelucrat in rafinariile de la: Ploiesti, Brazi, Campina, Midia-Navodari, Borzesti,
Suplacul de Barcau, Timisoara

b. Gazele naturale

Se impart in :

- gaz metan- ce apare in domurile gazeifere din Pod. transilvaniei fiind cel mai pur din
lume 99,98%
- gaze asociate- se gasesc alaturi de petrol in zacamant, se mai numesc si "cap de gaz"
- sunt utilizate ca si combustibil, in ind. chimica etc.
- sunt transportate ca si petrolul din zonele de exploatare in cele de consum sau prelucrare
prin conducte pentru acoperirea necesarului se importa o mare cantitate de gaze din Fed.
Rusa.

Gazul metan se exploateaza in Pod. Transilvaniei in regiunile: C. Transilvaniei, Pod. Tarnavelor.

Gazul asociat ( de sonda) Se gasesc in acelasi zone de exploatare ca si petrolul.

c. Carbunii sunt exploatati inca din secolul XVII-lea in M-tii Banat

- sunt utilizati ca materie prima in metalurgie (cocs metalurgic)-carbunii superiori, sau ca sursa
de energie in ind. energetica (in termocentrale)-carbunii inferiori ;

- rezervele sunt limitate ( mai ales de carbuni superiori) mari cantitati fiind importate

d. Combustibilii nucleari

In tara noastra se exploateaza doar uraniul care este utilizat impreuna cu apa grea obtinuta la
Halanga, la centrala nucleara de la Cernavoda pentru obtinerea energiei electrice ce reprezinta
8% din productia tarii.

e. Hidroenergia

Utilizeaza energia apelor pentru obtinerea energiei electrice. Prezinta multiple avantaje: energie
ieftina, lacurile de acumulare pot fi utilizate pentru alimentarea cu apa a populatiei, agrement,
irigatii etc. Prezinta dezavantajul fluctuatiei de productie datorita regimului de scurgere neregulat
al raurilor.

Principalele hidrocentrale :

- pe Dunare: Portile de Fier I si II


- pe Prut: Stanca- Costesti
- pe Siret: Racaciuni+2 in aval
- pe Bistrita: Stejaru-Bicaz si alte 12 in aval, mai mici
- pe Buzau: Siriu
- pe Doftana: Paltinu
- pe Ialomita: Moroieni
- pe Arges: Vidraru, si alte 15 in aval
- pe Olt: Fagaras, Avrig, Calimanesti, Ipotesti Dragasani, Slatina, Izbiceni
- pe Lotru: Lotru-Ciunget
- pe Sadu: Sadu V

f. Alte surse de energie :

- sunt utilizate foarte putin inca in prezent fata de potentialul existent

- energia geotermica se utilizeaza in C. de Vest

- energia solara se poate utiliza in C. Romana si zona litoralului

- energia eoliana utilizabila in zona de Dobrogei, C. Romana si zona montana.

Comertul in Romania

In prezent Romania detine rlatii economice cu peste 100 de state dintre care mai importante sunt
cu : Iatlia, Germania, Franta, Turcia, Rusia, Marea Britanie, Ungaria, SUA, China etc,

Romania datorita scaderii productiei industriale si agricole, pe fondul restructurarii economiei,


prezita un deficit al balansei comerciale, diminuat insa in ultimii ani.

ExpoturiÞarticole manufacturiere, masini si echipamante industriale, mijloace de transport,


combustibili fosili, otel ,aluminiul; se remarca reducerea exporturilor produselor agricole

Importuri de autoturisme, aparatura electronica, produse chimice, materii prime.

Turismul in Romania

Romania detine un important potential turistic natural si antropic, insuficient valorificat. In


prezent exista 3 000 de unitati turistice cu peste 300 000 de locuri de cazare. S-au imbunatatit si
diversificat gama serviciilor

In ultimii ani Romania a fost vizitata de peste 6 000 000 de turisti mai ales din tarile vecine:
Ungaria, R. Moldova, Ucraina, Bulgaria, Iugoslavia)

Tipuri de turism:

- balneomaritim- in statiunile de pe litoral


- balneoclimateric-160 de statiuni
- turism montan si de sporturi de iarna-necesita mari investitii pentru dotari
- turism cultural-este legat de vizitarea unor obiective istorice, arhitectonice, de arta,
etnografice, folclorice, edificii unicat, case memoriale etc.
- drumetiile- se practica in zonele montane , in special.

Transporturile în România

Transporturile prezinta un rol principal pentru ca asigura legatura intre producator si


consumator, asigura deplasarea materiilor prime spre centrele de prelucrare, stabilind in acelasi
timp legatura dintre localitati si a tarii noastre cu celelalte state.

Asigura 4,8% din PIB si 5% din locurile de munca. Nu corespund cerintelor integrarii tarii
noastre in structurile euroatlantice si europene datorita: repartitiei disproportionate in teritoriu,
starii tehnice invechite, pregatirii reduse a personalului etc.

Influentele factorilor naturali asupra dezvoltarii infrastructurii:

- dispunerea arcului carpatic a determinat dispunerea in doua inele a cailor de comunicatie


feroviare si rutiere intra carpatic si extracarpatic legate prin sectoare transcarpatice ;
- inelele feroviare

- intracarpatic: Barsov-Podu Olt-Sibiu-Vintu de Jos-Teius-Apahida-Dej-Beclean-


Deda-Ciceu-Brasov

-extracarpatic:Suceava-Bacau-Ploiesti-Bucuresti-Craiova-Timisoara-Arad-Oradea-
Satu Mare

- linii feroviare de legatura- urmeaza trasee carpatice dificile: Suceava-Vatra Dornei-


Beclean; Adjud-Targu Ocna-Ciceu; Bucuresti-Ploiesti-Brasov; Caracal-Ramnicu Valcea-
Sibiu; Filiasi-Targu Jiu-Petrosani-Simeria ; Arad-Deva-Vintu de Jos; Oradea-Cluj-
Napoca-Apahida, etc.
- inelele rutiere -intracarpatic: Barsov-Sebes-Cluj-Napoca -Dej-Reghin-Targu Mures-
Sighisoara-Brasov
-extracarpatic: Suceava-Buzau -Bucuresti-Craiova-Drobeta Turnu Severin-
Timisoara-Oradea-Satu Mare

Prezența unor vai mari a impus traseul unor cai de comunicatie: Siret, Crisul Repede, Mures, Olt
etc. Prezența marilor rauri, mai ales Dunarea, a impus construirea unor mari poduri :Cernavoda-
Fetesti, Giurgiu-Ruse, Giurgeni-Vadu Oii

Transporturile fluviale

Caracteristici :
- se realizeaza pe Dunare, Bega (pescaj 1,3-1,5m, portul Timisoara)Prut si Canalul Dunare-
Marea Neagra (inclusiv ramificatia acestuia Poarta Alba-Midia-Navodari)
- pe Dunare navigatia se efectueaza pe o lungime de 1075 km intre Bazias si Sulina
- construirea sistemelor hidroenergetice si de navigatie de la Portile de Fier I si II au
inlaturat greutatile existente anterior in navigatie , uneori iarna apar blocaje datorita
inghetului si sloiurilor de gheata

În perspectiva se preconizeaza realizarea unor terminale pentru containere in porturile dunarene


si dezvoltarea zonelor libere existente in prezent.

Dunarea formeaza Coridorul VII paneuropean facand legatura intre M. Nordului si M. Neagra pe
directie NV-SE.

In Romania navigatia pe Dunare se realizeaza diferit:

- sectorul Dunarea Fluviala (Bazias-Braila)pe care pot circula nave de tonaj mediu
asigurandu-se un pescaj de peste 2 m cu porturile fluviale: Moldova Veche, Orsova,
Drobeta Turnu Severin, Calafat, Corabia, Turnu Magurele, Giurgiu, Oltenita, Calarasi,
Cernavoda
- sectorul Dunarea Maritima (Braila-Sulina) pe care pot naviga nave de mare tonaj,
asigurandu-se un pescaj de peste 7 m
- porturi fluvio- maritime: Braila, Galati, Isaccea, Tulcea, Sulina

Transporturile maritime

Se dezvolta datorita prezentei Marii Negre.

Principalul port este Constanta ( al patrulea din Europa pentru marfuri vrac) ce include: 13 dane,
terminale de containere, ferry-boat, Ro-Ro etc. Marfurile tranzitate sunt de o mare varietate

Alte porturi: Mangalia, Midia-Navodari

Transporturile aeriene

Caracteristici:

- tara noastra este printre primele in care s-a dezvoltat aviatia (Aurel Vlaicu, Traian Vuia,
Henri Coanda,1924 Compania Nationala de Transporturi Aeriene), inca dinaintea celui de
al doilea razboi mondial Bucurestiul deservea 11 linii internationale si 11 interne. Între
1945-1989 s-au dezvoltat lent, dupa 1990 s-au dezvoltat mult mai rapid datorita cererii
pietei. Rutele interne au un caracter radial cu centrul in Bucuresti, a fost restructurata
Compania nationala TAROM si au aparut firme particulare sau internationale
Principalele aeroporturi internationale sunt: Bucuresti-Otopeni, Timisoara, Arad, Mihail-
Kogalniceanu, Satu Mare, Cluj-Napoca, Suceava, Iasi, Sibiu.

Aeroporturi ce deservesc traficul intern: Bucuresti-Baneasa, Oradea, Baia Mare, Targu Mures,
Bacau, Tulcea, Caransebes.

Transporturile speciale

Includ mai multe tipuri:

- transportul prin cablu (reteaua de inalta tensiune pentru transportul energiei electrice)
- transportul prin conducte (oleoducte, gazoducte, saleducte, conducte pentru alimentarea
cu apa, produse chimice etc.)
- telecomunicatiile (telefonia, radioul, televiziunea, Internet, posta electronica, telegrafia)
au cunoscut cele mai intense cresteri dintre toate sectoarele economice dupa 1990

Transporturile multimodale

Combina mai multe tipuri de transport.

Tema de control nr.4

Realizați un proiect de activitate didactică pentru un conținut de tip lecție la alegere, din
programa de geografie pentru clasa a IV- a.

PROIECT DIDACTIC
DATA:
CLASA: a IV-a
ARIA CURRICULARĂ: Om și societate
OBIECTUL: Geografie
UNITATEA DE ÎNVĂȚARE: România- caracteristici naturale
SUBIECTUL: Relieful
TIPUL LECȚIEI: de predare-învățare
SCOPURILE LECȚIEI:
- însuşirea cunoştinţelor referitoare la formele şi treptele de relief din România;
- dezvoltarea deprinderii de lucru cu harta;
- dezvoltarea gândirii și a limbajului științific.

COMPETENȚE SPECIFICE:

1.1 Identificarea unor termeni geografici în texte/ situații de învățare diferite;


1.3 Utilizarea termenilor geografici simpli în contexte cunoscute ;
3.1 Identificarea poziției elementelor reprezentate pe hartă ;
3.3 Raportarea corectă a poziției unor elemente pe reprezentările cartografice.

OBIECTIVE OPERAȚIONALE:

O1- să enumere formele de relief întâlnite în România;


O2- să definescă principalele forme de relief de pe teritoriul României;
O3- să caracterizeze fiecare formă de relief de pe teritoriul României;
O4- să localizeze pe hartă formele de relief, în funcție de culoarea convențională;
O5- să reprezinte grafic fiecare treaptă de relief, utilizând culorile convenţionale;
O6- să asocieze unitățile de relief cu punctele cardinale corespunzătoare poziției lor pe hartă.

STRATEGII DIDACTICE:

Metode și procedee: conversaţia euristică, explicaţia, demonstraţia, exerciţiul, metoda cubului.


Mijloace de învățământ: fişă cu rebus, harta fizică a României, planşă cu harta României, fişe
individuale de lucru, manual, flipchart.
Forme de organizare: frontal, individual, pe echipe, în perechi.
RESURSE:

Umane: 18 elevi
Temporale: 50 de minute

BIBLIOGRAFIE:
- Cristian Tălângă, „Geografie și didactica geografiei”- Ministerul Educației și Cercetării, 2007
- Octavian Mândruț, „Didactica geografiei”- Politehnica Press, 2012
DEMERSUL DIDACTIC

ETAPELE Ob. CONȚINUTURILE ÎNVĂȚĂRII STRATEGII DIDACTICE EVALUARE


LECȚIEI Op.
METODE ȘI MIJLOACE DE FORME DE
PROCEDEE ÎNVĂȚĂMÂNT ORGANIZARE

1. Moment Se asigură condiţiile necesare unei desfăşurări frontal


organizatori optime a lecţiei: aerisirea sălii de clasă, pregătirea
c materialului didactic, pregătirea elevilor pentru
1 min. oră.
2.Verificarea Elevii au avut de pregătit lecția „Limite și conversația Rebus frontal Observare
cunoștințelo vecini”. Flipchart sistematică
r anterior Verificarea cunoștințelor însușite anterior de Aprecieri
însușite elevi se realizează print-un rebus.(ANEXA 1) verbale
5 min.
3.Captarea Captarea atenției se face prin intermediul conversația Rebus frontal Observare
atenției rebusului, pe verticala căruia obținem cuvântul Ghicitori sistematică
1 min. „Relieful”, și prin intermediul a trei ghicitori.
„De-nălțime mijlocie
Între munte și câmpie,
Presărat cu pomi și vie
Ce să fie? Cine știe?” (dealul)

„Înalt și crestat,
De mulți colindat,
Iarna se albește,
Vara se-nverzște.” (muntele)

„Șesul neted și întins,


Cu brâu de aur încins.” (câmpia)
4.Anunțarea Se anunță obiectivele lecției , se scrie titlul conversația frontal Observare
temei și a lecției la tablă, „Relieful”, iar elevii îl vor nota în sistematică
obiectivelor caiete.
1 min. „-Astăzi, la ora de geografie, vom învăța lucruri
noi despre formele de relief întâlnite pe teritoriul
țării noastre: le vom defini, le vom caracteriza, le
vom localiza pe hartă.”
5.Dirijarea Elevii primesc câte o fișă pe care este scris Conversația Fișă cu text Frontal Observare
învățării O1 următorul text: euristică Individual sistematică
25 min. „O examinare atentă a hărții pământului Aprecieri
românesc nu poate să nu impună oricui(...) că el se verbale
încheagă într-un tot de o armonie aproape unică,
pe cât de variat în structura lui de amănunt, pe atât
de unitar(...) : un mare podiș în mijloc, închis într-
o centură de munți care cad spre exterior în
trepte(...) din ce în ce mai joase.” ( Ion Conea-
„Geopolitica și Geoistoria”)
Se adresează elevilor câteva întrebări, pe baza
textului citit: Frontal
„-Cum este descris relieful țării noastre?”
„-Care este cea mai înaltă formă de relief
prezentată în text?”
O2 „-Cum sunt așezate formele de relief?”
O3 Se prezintă elevilor noile noțiuni despre marile Explicația
forme de relief întâlnite pe teritoriul României și Demonstrația
se realizează schema lecției la tablă, iar elevii o
vor nota în caiete.(ANEXA 2)
O4 Se solicită câtorva elevi să localizeze pe hartă,
cu ajutorul doamnei învățătoare, marile unități de Harta fizică a
relief ale României și să observe culorile cu care României
O6 acestea sunt reprezentate. De asemenea, se
precizează poziția fiecărei unități de relief în
raport cu punctele cardinale.
O5 Elevii primesc la fiecare bancă o hartă, pe Fișe de lucru În perechi
care trebuie să coloreze treptele de relief, folosind
culorile convenţionale, şi să scrie denumirea
fiecăreia, în dreptul cifrei corespunzătoare.
( ANEXA 3) Pentru identificarea unităţilor majore
de relief, elevii vor privi harta din manual, de la
pagina 47.

6.Asigurarea Elevii vor fi grupați în 6 echipe. Pe fiecare Metoda cub Pe echipe Observare
feed-back- dintre cele 6 fețe ale unui cub vor fi scrise cerințe cubului sistematică
ului diferite. Sarcina elevilor este să își aleagă un Aprecieri
6 min. reprezentant care să arunce cubul și să rezolve verbale
împreună cu echipa câte o cerință:
O3 Comparați următoarele forme de relief:
podișul și câmpia.
O6 Asociați următoarele unități de relief : Podișul
Moldovei, Câmpia Română, Carpații Occidentali,
Delta Dunării, cu punctele cardinale
corespunzătoare poziției lor pe hartă.
O2 Aplicați cunoștințele geografice pe care le
aveți, pentru a explica ce înseamnă relief așezat în
trepte.
Argumentați de ce relieful variat este un
avantaj pentru țara noastră.
Descrieți relieful țării noastre.
Analizați enunțul: „ România este un spațiu
carpato-dunărean.”

7.Obținerea Elevii primesc fișe de lucru.( ANEXA 4) exercițiul Fișe de lucru individual Munca
performaței O1 Aceștia vor avea ca sarcini: să afle cel mai înalt independentă
5 min. O2 munte din România, să precizeze formele de relief, Probă scrisă
O3 să scrie o însuşire a reliefului României, să
stabilească valoarea de adevăr a afirmaţiilor date.
8.Asigurarea O1 Se propune elevilor următorul joc de rol: Conversația frontal Observare
retenției și a „Imaginează-ți că însoțești un turist străin într-o Joc de rol sistematică
transferului călătorie prin țară. Prezintă-i formele de relief Aprecieri
5 min. întâlnite dacă parcurgeți un traseu de la nord la verbale
sud. Dar dacă ați parcurge traseul de la vest la
est?”
9.Încheierea Se fac aprecieri asupra modului în care elevii Conversația frontal Aprecieri
activității au participat la lecție. verbale,
1 min. globale și
individuale
ANEXA 1

1. R
2. E
3. L
4. I
5. E
6. F
7. U
8. L
B
1. România se învecinează la sud cu...........
2. Granița de stat a României cu Ungaria este de la Halmeu la..........Veche.
3. Granița României cu Bulgaria, formată de o apă curgătoare, este de la................la Ostrov.
4. Țară cu care se învecinează România în nord și în est este..............
5. În partea de sud-vest, România se învecinează cu...................
6. Granița naturală sudică a României este reprezentată de un......................
7. România este situată în .........-estul Europei.
8. În partea de est, România se învecinează cu..................
ANEXA 2- SCHEMA LECȚIEI
RELIEFUL

Relieful țării noastre este variat. Pe teritoriul României se găsesc toate marile forme de relief: munți, dealuri,
podișuri și câmpii. Acestea sunt așezate în trepte, a căror înălțime scade dinspre centru spre margini. Cele trei trepte de relief
( munți, dealuri și podișuri, câmpii) ocupă suprafețe aproximativ egale.
Formele de relief se constituie în unități mai mari, fiecare dintre acestea având caracteristici proprii.
Aceste unități de relief sunt:
-Depresiunea Colinară a Transilvaniei;
-Munții Carpați;
-Dealurile subcarpatice( Subcarpații), Dealurile de Vest;
-Podișul Moldovei, Podișul Getic, Podișul Mehedinți, Podișul Dobrogei;
-Câmpia Română, Câmpia de Vest;
-Delta Dunării.
ANEXA 3

Colorează treptele de relief, folosind culorile convenţionale, şi scrie denumirea


fiecăreia, în dreptul cifrei corespunzătoare:

1 - ...............................................
2 - ...............................................
3 - ...............................................
4 - ...............................................
5 - ...............................................
6 - ...............................................
7 - ...............................................
8 - ...............................................
9 - ...............................................
10 - ...............................................
11 - ...............................................
12 - ...............................................

ANEXA 4
Fişă de lucru

1. În Carpaţii Româneşti, se află un ,,uriaş’’ . El se numeşte Vârful Moldoveanu. Puteţi descoperi


înălţimea lui, aflând termenul necunoscut din exerciţiul următor:
( x + 2 456 ) - 2 500 = 2 500
....................................................................
....................................................................
....................................................................
....................................................................
2. Scrie denumirea formelor de relief din ţara noastră.
.......................................................................................................................................

3. Scrie o însuşire a reliefului României.


.......................................................................................................................................

4. Stabileşte valoarea de adevăr a următoarelor enunţuri, notând cu A, dacă enunţul este adevărat,
sau cu F, dacă enunţul este fals.

a. Podişurile constituie treapta cea mai înaltă a reliefului. .....


b. Câmpiile şi podişurile formează treapta a doua a reliefului. .....
c. Dealurile sunt mai înalte decât câmpiile. .....
d. Dealurile şi podişurile formează cea de-a doua treaptă a reliefului. ......
e. Fiecare treaptă de relief ocupă aproximativ a treia parte din suprafaţa României. ......
f. Relieful României nu are forme variate. ........
g. Relieful României este aşezat în trei trepte: treapta munţilor, treapta dealurilor şi a
podişurilor, treapta câmpiilor. .........

Tema de control nr. 5


Explicați importanța evaluării în procesul didactic.

Evaluarea didactică este un procedeu psihopedagogic complex de stabilire a valorii unor


procese, comportamente, performanţe, prin raportarea acestora la un set de criterii prestabilite, cu
valoare de ,,etalon”. În funcţie de aplicabilitate, la nivelul activităţii instructive-educative,
evaluarea este concepută sub forma următoarelor ipostaze: evaluarea randamentului şcolar al
elevilor, evaluarea activităţii didactice a profesorilor, evaluarea programelor educaţionale,
evaluarea instituţilor de învăţământ şi evaluarea sistemului de învăţământ.

Dintre cele trei componente ale spiralei educaţiei, predare-învăţare-evaluare, cea din
urmă este considerate ,, un subiect sensibil în orice sistem de învăţământ” deoarece efectele
acţiunilor evaluative se fac simţite nu numai în interiorul sistemului educaţional, ci şi in afara lui,
respective în plan cultural, social şi chial politic.

Pe de alta parte, între instruire-învaţare-evaluare există o relaţie de intercondiţionare


reciprocă, fiecare dintre ele realizându-se prin raportare la celelalte. Nu este correct să evaluăm
ce nu s-a predate, respective învăţat, dar nici nu are sens să se predea, respective învăţa, ceea ce
nu se evaluează.

Încercând o definire a evaluării în sensul ei larg, se poate spune că evaluarea este o


activitate care are în vedere toate acele procese şi produse ce reflectă atât natura cât si nivelul
performanţelor atinse de elevi în învăţare; evidenţiază gradul de concordanţă a rezultatelor
învăţării cu obiectivele educaţionale propuse; oferă informaţiile necesare adoptării deciziilor
educaţionale optime.

Evaluarea îşi dovedeşte necesitatea din cel puţin trei perspective: a cadrului didactic
responsabil de formarea elevilor, a elevului şi a societăţii ca beneficiară a “produselor”
sistemului educaţional.

Din perspective profesorului, evaluarea se impune ca o necesitate deoarece prin


intermediul ei cadrul didactic obţine informaţii privind calitatea prestaţiei sale didactice şi are
posibilitatea de a adopta măsuri care să eficientizeze stilul de învăţământ pe care-l promovează.

Din perspective elevului, evaluarea exercită un impact considerabil în mai multe planuri.
Astfel, ea orientează şi dirijează activitatea de învăţare a acestuia ajutându-l să-şi formeze un stil
de învăţare; oferă posibilitatea cunoaşterii gradului de îneplinire a sarcinilor şcolare contribuind
la formarea unei imagini de sine cât mai corecte; determină efecte pozitive în planul însuşirii
temeinice a cunoştinţelor, priceperilor şi deprinderilor prin repetarea, sistematizarea pe care le
prilejuieşte; produce efecte în planul relaţionării elevului cu ceilalţi membrii ai grupului şcolar
din care face parte; influenţează dezvoltarea psihică a elevilor în multiple planuri ale
personalităţii lor.
Evaluarea trebuie concepută nu numai ca un control al cunoştinţelor sau ca mijloc de
măsurare obiectivă, ci ca o cale de perfecţionare, ce presupune o strategie globală a formării.
Operaţia de evaluare nu este o etapă supraadăugată ori suprapusă procesului de învăţare, ci
constituie un act integrat activităţii pedagogice. Evaluarea constituie o ocazie de validare a
justeţei secvenţelor educative, a componentelor procesului didactic şi un mijloc de fixare,
delimitare şi intervenţie asupra conţinuturilor şi obiectivelor educaţionale.

ALAIN KERLAND considera ca evaluarea se face pornind de la urmatoarele întrebări


cheie:

 Pentru ce se face evaluarea (care sunt funcţiile acesteia)?

 În raport cu ce (care este sistemul de referinţă, care sunt criteriile evaluării)?

 Pentru cine (care sunt destinatarii evaluării)?

 Ce se evaluează (conduite, rezultate, procese, evoluţii)?

 Cu ajutorul căror instrumente şi prin ce proceduri se face evaluarea?

Răspunzând la aceste întrebari cadrul didactic desfaşoară o activitate de proiectare ca în cazul


activităţii de predare-învăţare. În vederea realizării unei proiectări eficiente a evaluării este bine
să se aibă în vedere câteva mutaţii de accent, având drept consecintă redimensionarea şi
regândirea strategiilor evaluative, potrivit unor noi exigenţe:

 Extinderea acţiunii de evaluare, de la verificarea şi aprecierea rezultatelor –


obiectivul tradiţional – la evaluarea procesului, a strategiei care a condus la
anumite rezultate; evaluarea nu numai a elevilor, ci şi a conţinutului, a
metodelor, a obiectivelor, a situaţiei de învăţare, a evaluării;

 Luarea în calcul şi a altor indicatori, alţii decât achiziţiile cognitive, precum


conduita, personalitatea elevilor, atitudinile, gradul de încorporare a unor valori;

 Diversificarea tehnicilor de evaluare şi creşterea gradului de adecvare a acestora


la situaţii didactice concrete (extinderea folosirii testului docimologic, a
lucrărilor cu caracter de sinteză);

 Necesitatea întăririi şi sancţionării cât mai operative a rezultatelor evaluării;


scurtarea feedback-ului, a drumului de la diagnosticare la ameliorare, inclusiv
prin integrarea eforturilor şi a exploatării dispoziţiilor psihice ale elevilor;

 Centrarea evaluării asupra rezultatelor pozitive şi nesancţionarea în permanenţă


a celor negative;
 Transformarea elevului într-un partener autentic al profesorului în evaluare prin
autoevaluare, interevaluare şi evaluare continuă.

Din cele enumerate mai sus se poate desprinde cu uşurinţă concluzia că evaluarea joacă
în procesul de învăţământ un rol informativ, dar mai ales formativ, că nu se poate realiza instruire
şi educare fără evaluare, fără autoevaluare. Prin noile metode de evaluare (referatul, investigaţia,
proiectul, portofoliul, observarea sistematică a comportamentului şi activităţii elevului,
autoevaluarea) se urmăreşte diversificarea controlului activităţii şcolare având ca finalitate
formarea unor competenţe şi capacităţi operaţionale în mai multe domenii. Evaluarea trebuie să
stimuleze elevii pentru a-şi ameliora rezultatele, să evidenţieze progresul şi nu incapacitatea lor
de a realiza anumite cerinţe şcolare. Finalitatea evaluării trebuie să ofere o oglindă a nivelului de
pregătire a elevului de-a lungul unei perioade de şcolaritate.

BIBLIOGRAFIE:

1. Constantin Cucoş – Pedagogie, editura Polirom, 2006

2. Cristian Stan – Teoria evaluării didactice, curs, 2003-2004

3. Gheorghe Tomşa – Psihopedagogie preşcolară şi şcolară, Bucureşti, 2005

S-ar putea să vă placă și