UNIVERSITATEA „ALEXANDRU IOAN CUZA” DIN IAȘI

FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚE ALE EDUCAȚIEI

PEDAGOGIA ÎNVĂŢĂMÂNTULUI PRIMAR ŞI PREŞCOLAR

PUERICULTURĂ ȘI IGIENA COPILULUI

TEME DE CONTROL OBLIGATORII

STAMATIN (CĂS. CERU) DIANA- BIANCA

PIPP, an III, ID, sem. I, 2019-2020

IAŞI

-2020-
Tema de control 1
Comentaţi sintagma: ”Orice copil are dreptul la dezvoltare fizică și psihică
armonioasă”

Conform Convenției Drepturilor Omului din 1989, orice copil are dreptul la dezvoltare
fizică și psihică armonioasă, ceea ce cumulează mai multe drepturi. Pentru a se dezvolta
psihic și fizic armonios, copilul trebuie să aibă dreptul la viață, la nume, la o familie ce îl
iubește, la educație, să beneficieze de serviciile medicale, etc.
Pentru a putea înțelege sintagma de mai sus și pentru a putea da dreptul la dezvoltare
armonioasă copilului trebuie educați întâi de toate părinții.
Pentru a avea dreptul la o dezvoltare fizică și psihică armonioasă copilul trebuie să se
nască. Consider că ar trebui implementate proiecte de natalitate, astfel încât familiile să fie
încurajate să facă copii și totodată să le fie acordat sprijin financiar, psihologic și acces la
sistemul de sănătate.
Conceperea și dezvoltarea uterină a copilului depinde de foarte mulți factori ce țin de
părinți. Dreptul copilului la naștere este de a primi un nume care să nu-l afecteze în timpul
vieții, să crească și să se dezvolte într-o familie conform normelor morale, să-l iubească, să-i
acorde atenție, să-l protejeze și să-l hrănească.
Pentru o bună dezvoltare fizică și psihică nu este suficient să-i dăm doar de mâncare,
ci să-i oferim și iubire. Un copil ce se simte iubit de familie va fi un copil fericit.
Dezvoltarea umană (fizică și psihică) cuprinde o serie dinamică de modificări
morfologice și funcționale care ocupă primele decenii din evoluția ontogenetică, începând din
momentul conceperii și încheindu-se cu atingerea stadiului de adult. Ca urmare, dacă dreptul
la viață, la dezvoltare fizică și psihică armonioasă nu este respectat, dacă nu sunt îndeplinite
condițiile care fac posibilă dezvoltarea, copilul va deveni o ființă insuficient dezvoltată fizic și
psihic, un inadaptat social, nu-și va putea îndeplini rolul de adult în societate. Dezvoltarea
armonioasă a copilului presupune existența unui echilibru între cele două procese, creșterea și
dezvoltarea, care se intercondiționează între capacitățile individului și cerințele pe care viața
le dă. Familia, persoanele adulte și instituțiile responsabile cu creșterea, dezvoltarea și
formarea copilului trebuie să întâmpine perturbarea celor două procese astfel încât drepturile
copilului să fie respectate.
Viaţa fiecărui om începe în momentul concepţiei, astfel încât el are dreptul nu numai
la viaţă, ci şi la o dezvoltare armonioasă, fizică şi psihică, ce îi va permite ca viitor adult să se
adapteze la cerinţele societăţii în care trăieşte. Responsabilitatea pentru îndeplinirea acestui
deziderat le revine părinţilor, dar şi cadrelor medicale şi, în oarecare măsură, şcolii.
Chiar dacă viaţa copilului începe în uterul mamei, pregătirea pentru venirea lui ar
trebui să înceapă mult mai devreme prin educaţia pe care o primesc viitorii părinţi, prin
mediul afectiv, social, economic în care copilul va trăi. Este importantă educarea părinţilor
pentru a cunoaşte responsabilităţile pe care le presupune naşterea şi creşterea unui copil,
pentru a înţelege că este nevoie de maturitate din partea lor pentru a aduce pe lume o fiinţă.
Această educaţie ar trebui orientată în special spre adolescenţi, având în vedere numărul în
creştere al adolescentelor care rămân însărcinate.
Un alt aspect esenţial ce trebuie luat în considerare este grija viitoarei mame pentru
propria sănătate. Vicii precum fumatul, consumul excesiv de alcool, medicamente sau alte
substanţe, o viaţă dezordonată pot avea influenţe negative atât asupra sănătăţii femeii, cât şi a
copilului. Sunt cunoscute problemele de sănătate pe care le întâmpină copiii cu mame
fumătoare sau consumatoare de alcool. Şi aici educaţia joacă un rol important în determinarea
părinţilor să aleagă un stil de viaţă cât mai simplu, cât mai sănătos şi natural.
Pe lângă starea de sănătate a mamei, este importantă şi starea ei psihică şi sufletească,
deoarece toate trăirile ei, pozitive sau negative, se răsfrâng asupra copilului. De aceea este
important ca nmama să aibă o sarcină liniştită, pe parcursul căreia să se realizeze legătura
afectivă optimă între ea şi copil. Este foarte importantă şi relaţia pe care mama o are cu
medicul, deoarece acesta este cel mai în măsură să-i ofere sfaturi sau să ia decizii în privinţa
evoluţiei sarcinii. De aceea, medicul trebuie să arate deschidere şi respect faţă de pacientă
astfel încât aceasta să se simtă în siguranţă, încrezătoare, respectată pentru a putea discuta
deschis toate problemele legate de sarcină care o preocupă. Dezvoltarea copilului, care începe
în viaţa intra-uterină, continuă după naştere. Asigurarea unei dezvoltări fizice şoi psihice
armonioase presupune îndeplinirea unor condiţii: legătura de dragoste între părinţi şi copil,
care îi oferă acestuia din urmă sentimentul acceptării, siguranţei, oferirea unui mediu
securizant, în care nevoile sale de adăpost, hrană, igienă, linişte sunt satisfăcute, oferirea unui
mediu stimulant pentru dezvoltarea sa. De asemenea, părinţii trebuie să cunoască nevoile
alimentare ale copilului, dar şi ritmul achiziţiilor pe care acesta trebuie să le dobândească în
primele luni de viaţă, astfel încât să poată sesiza orice întârziere sau anomalie.
Din nefericire, în lumea de azi, de foarte multe ori aceste condiţii necesare pentru
dezvoltarea armonioasă a copilului sunt încălcate, fie din cauza lipsei de educaţie, a
problemelor economice sau sociale. Pe de o parte multe femei sau chiar adolescente îşi
abandonează copiii neavând cu ce să-i crească sau temându-se de reacţia societăţii în privinţa
mamelor singure. Pe de altă parte, legislaţia privind adopţiile este deficitară, astfel încât din
momentul în care copilul este lăsat în grija statului până când este integrat într-o familie trece
mult timp preţios pentru dezvoltarea armonioasă a copilului.
O altă problemă care împiedică dezvoltarea corectă a copiilor o reprezintă lipsa de
educaţie a mamelor, mai ales în mediul rural, care fie consumă alcool, fie depun eforturi fizice
mari. În astfel de cazuri, de cele mai multe ori, neglijenţa continuă să se manifeste şi după
naştere, astfel încât copiii sunt crescuţi în condiţii precare de igienă, într-un climat afectiv
negativ, marcat de violenţă, consum de alcool, limbaj agresiv. Aceste lucruri se răsfrâng
asupra comportamentului copilului şi sunt evidenţiate cel mai bine în momentul integrării
copilului în şcoală.
Tema de control 2
Explicați cum sprijiniți școala (grădinița) în care vă desfășurați activitatea sau cum ar
trebui considerat acest sprijin, în efortul de îmbunătățire a mediului social și fizic pentru a
reflecta conceptul de promovare a sănătății (activități practice concrete).

Pentru a putea afirma că sprijinim școala/grădinița în care ne desfășurăm activitatea

pentru îmbunătățirea mediului social și fizic, presupune înainte de toate, ca noi, cadrele
didactice să avem minime cunoștințe de dezvoltare a copilului dar și cunoștințe de psihologie.
Copilul este în continuă dezvoltare iar pentru a putea să se dezvolte armonios din
punct de vedere somatic, fiziologic, mintal, emoțional, social și chiar spiritual este nevoie de
câteva condiții: zestrea genetică și condițiile de viață precum și dependența de anumiți factori.
Considerarea imperativului de a sprijini şcoala (grădiniţa) în efortul de îmbunătăţire a
mediului social şi fizic care să reflecte conceptul de promovare a sănătăţii conduce inevitabil
la necesitatea cunoaşterii de către educator a caracteristicilor dezvoltării din punct de vedere
somatic, fiziologic, mintal, emoţional, social, spiritual a copiilor de vârstă mică şi dependenţa
acestei dezvoltări de anumiţi factori.
Cunoaşterea caracteristicilor unei dezvoltări normale din punct de vedere fizic şi
psihic, a cauzelor unor rămâneri în urmă, a simptomelor care reprezintă semne ale unor
tulburări în dezvoltarea personalităţii de către persoanele şi instituţiile implicate direct în
creşterea şi educarea copiilor (părinţi, cadre didactice, medici, asistenţi sociali, grădiniţa,
şcoala, asociaţii şi organizaţii comunitare) este determinantă. De aceea, orice demers
educaţional presupune o diagnosticare a stadiului de dezvoltare de la care se porneşte.
La intrarea în grădiniţă, apoi în şcoală, orice copil este supus unui examen medical
foarte important pentru cunoaşterea stării lui de sănătate şi pentru dezvoltarea ulterioară.
Printr-un sistem de măsurători/teste, cabinetele medicale evaluează anumiţi parametri ai
dezvoltării fizice: greutatea corporală, înălţimea, masa musculară, capacitatea respiratorie,
tensiunea arterială, fiziologia analizatorilor vizual, auditiv, tactil, postura corpului, a
membrelor, motricitatea. Logopedul testează stadiul de dezvoltare a structurilor articulatorii
cu implicaţii în rostirea şi receptarea sunetelor, silabelor, cuvintelor.
Scopul acestor investigaţii este depistarea unor deficienţe în structura şi fiziologia unor
organe, care produc efecte negative majore în învăţare; de exemplu, deficienţele de auz, de
văz şi de limbaj produc grave tulburări în activitatea perceptivă şi în învăţarea citit-scrisului.
În funcţie de natura deficienţelor şi de gravitatea lor, şcoala, familia şi celelalte instituţii
abilitate vor elabora un sistem de măsuri de recuperare şi vor urmări aplicarea lor, încât
adaptarea şcolară şi socială a copiilor să fie posibilă.
În momentul intrării copilului în mediul preşcolar şi şcolar, mediul lui ambiant se
lărgeşte, el integrându-se în colectivități noi (grupa de grădiniţă, clasa şcolară, grup sportiv,
grup de prieteni etc.); totuşi, cel mai mult timp îl petrece în mediul familial.De aceea
şcoala/grădiniţa, prin persoana cadrului didactic, dar şi a medicului şcolar, trebuie să cunoască
şi să reconsidere condiţiile de dezvoltare a copilului în mediul familial. Se impune o legătură
strânsă, constructivă, de întărire a influenţelor pozitive şi de înlăturare/limitare a celor
negative. Cele mai mari întârzieri în dezvoltarea fizică şi psihică a copiilor, cu implicaţii
grave în instalarea eşecului şcolar, se manifestă în cazul copiilor proveniţi din familii cu un
nivel cultural scăzut, cu preocupări limitate faţă de problemele de educare a copilului. Este
astfel necesar ca instituţiile direct responsabile de creşterea şi educarea copiilor să se implice
indirect şi în educaţia adulţilor.
O contribuţie importantă în această privinţă pot avea lectoratele şi consultaţiile cu
părinţii, în care temele propuse să vizeze: asigurarea unei nutriţii sănătoase, a unui spaţiu de
locuit corespunzător normelor igienico-sanitare, organizarea unui program echilibrat de
muncă, odihnă şi recreere, respectarea îmbrăcămintei şi încălţămintei potrivit succesiunii
anotimpurilor, asigurarea unei minime asistenţa pedagogice în efectuarea temelor etc.
Instituţiile de protecţie a copilului acţionează prin măsuri specifice în cazul copiilor
defavorizaţi, integrându-i în structuri sociale care să sprijine dezvoltarea lor. Societatea
românească actuală se confruntă, însă, cu o problemă dramatică: plecarea părinţilor în
străinătate produce dezechilibre grave în viaţa copilului, mai ales sub aspect emoţional. De
cele mai multe ori cadrul didactic şi celelalte persoane implicate devin neputincioase în
încercarea de a-i ajuta pe copii să depăşească traumele.
Pentru a asigura dezvoltarea armonioasă a fiecărui copil şi a colectivului de elevi,
învăţătorul clasei trebuie să cunoască documentele de învăţământ şi să aplice normele
curriculare în mod creator la condiţiile concrete ale clasei pe care o conduce.
Pentru păstrarea sănătăţii copiilor trebuie să se amenajeze în spaţiul şcolar un mediu
propice pentru învăţare: lumină, căldură, aerisire, izolare fonică etc. Este importantă, de
asemenea, atmosfera permisivă din clasă care să stimuleze dezinhibarea, cooperarea, imaginea
de sine pozitivă.
Pentru igiena muncii intelectuale, activităţile care solicită intens procesele cognitive
trebuie să alterneze cu acţiunile practice, cu jocul şi relaxarea, iar secvenţele de învăţare să fie
structurate diferenţiat, astfel încât fiecare elev să poată parcurge gradat, de la simplu la
complex, etapele învăţării.
Pentru promovarea unei vieţi sănătoase la nivelul şcolii, pot fi realizate opţionale care
au în vedere educarea copiilor pentru păstrarea sănătăţii şi prevenirea bolilor, în special la
clasele mici, deşi astfel de opţionale au început să fie introduse şi la clasele gimanziale. Pentru
promovarea unei vieţi sănătoase pot fi realizate activităţi şi în cadrul orelor de Dezvoltare
personală sau de Consiliere, când pot fi abordate teme precum igiena corpului, a locuinţei, a
sălii de clasă, importanţa alimentaţiei sănătoase, a mişcării şi sportului.
Este important, de asemenea, ca rezultatele acestor discuţii să fie puse în practică şi în
cadrul altor activităţi, dar şi în pauzele dintre ore. Un mod esenţial de a ne păstra sănătatea
este mişcarea. De aceea, şi în cazul copiilor din învăţământul primar este important să se
respecte orele de Educaţie fizică, fără a fi înlocuite cu Matematică sau Limba română. Un
impediment în realizarea acestui lucru este lipsa spaţiului amenajat pentru orele de sport,
astfel încât, mai ales în anotimpul rece elevii trebuie să facă educaţie fizică în clasă sau pe
holul şcolii. De asemenea, în pauze, copiii trebuie învăţaţi să-şi spele mâinile înainte de a
mânca sau după mersul la toaletă. Un sprijin în acest sens ar fi achiziţionarea unui săpun pe
care elevii să fie încurajaţi să-l folosească. Şi activităţile din cadrul programului „Şcoala
altfel” pot avea un impact benefic. Mulţi educatori şi învăţători aleg să realizeze în această
săptămână activităţi precum: drumeţii pentru a descoperi împrejurimile localităţii şi a
promova mişcarea, întreceri sportive, lecţii de igienă alimentară, salata de fructe sau crudităţi,
ecologizarea curţii şcolii, plantarea de flori, curăţenia în clasă. Tot în cadrul activităţilor
extraşcolare poate fi trecut şi programul de voluntariat „Let’s do it, Romania!”, care îi
antrenează pe copii în ecologizarea şi curăţarea localităţii în care trăiesc şi împrejurimilor
acesteia. Un alt mod de a promova sănătatea în rândul elevilor este şi sensibilizarea părinţilor
cu privire la acest lucru. Astfel, pot fi organizate întâlniri cu părinţii, în care să le fie
prezentate, eventual de un cadru medical, importanţa igienei personale, a curăţeniei de acasă,
a exemplului oferit de părinţi, a unei alimentaţii sănătoase.