Tema 1. Comentați sintagma “Orice copil are dreptul la dezvoltare fizică și psihică armonioasă”.

Această sintagmă pare, la prima vedere, o afirmație simplă care presupune respectarea unui
drept al copiilor și anume acela de a avea parte de o dezvoltare fizică și psihică armonioasă. Cu toate
acestea, din acest drept decurg numeroase îndatoriri și obligații pe care le au cei din jur și mai ales cei
din domeniul educational pentru asigurarea acestui drept, în mod egal, tuturor copiilor.

Drepturile copilului sunt proclamate în Convenția Drepturilor Copilului, adoptată la 20

noiembrie 1989, de Adunarea Generală a O.N.U. Aceste legi au fost stabilite la nivel mondial și
nerespectarea lor conduc către măsuri foarte aspre. Deși există numeroase organizații non-
guvernamentale înființate de-a lungul timpului în urma numărului mare de cazuri în care se comit
abuzuri și încălcări ale drepturilor copilului, familia și școala sunt cele dintâi entități care trebuie să lupte
pentru respectarea acestor drepturi. În continuare, enumerăm pe acelea care sunt în strânsă legătură cu
mediul familial și educațional: dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu părinții,
rudele, precum și cu alte persoane față de care copilul a dezvoltat legături de atașament, dreptul de a
primi o educație care să îi permită dezvoltarea, în condiții nediscriminatorii, a aptitudinilor și
personalității sale, dreptul de a fi protejat împotriva exploatării și nu poate fi constrâns la o munca ce
comportă un risc potențial sau care este susceptibilă să îi compromită educația ori să îi dăuneze sănătății
sau dezvoltării sale fizice, mentale, spirituale, morale ori sociale, dreptul de a beneficia de un nivel de
trai care să permită dezvoltarea sa fizică, mentală, spirituală, morală și socială, dreptul la libertate de
exprimare, dreptul la libertate de gândire, de conștiință și religie, dreptul la respectarea personalității și
individualității sale și nu poate fi supus pedepselor fizice sau altor tratamente umilitoare ori degradante,
dreptul la odihnă și vacanță, dreptul de a fi protejat împotriva oricăror forme de violență, neglijentă,
abuz sau rele-tratamente, dreptul să crească alături de părinții săi, etc.

Principalele etape ale dezvoltării individului sunt : perioada neonatal, primul an de viaţă, al
doilea an, perioada preşcolară, perioada şcolară şi adolescenţa. Modul în care are loc dezvoltarea
depinde de o serie de factori cum ar fi ereditatea, inteligenţa şi modul de stimulare a mediului ambient.
Acesta din urmă este influenţat de condiţiile sociale. Starea de sănătate a copilului şi nutriţia
corespunzătoare stau la baza maturizării normale. Pentru a atinge rezultate optime, tot acest proces are
nevoie şi de afectivitate.
 Dezvoltarea fizică și psihică, aparent diferite, se află în strânsă legătură deoarece se completează
și se influențează reciproc. Un copil dezvoltat fizic armonios este un copil care își găsește un echilibru
psihic, în sensul că va avea o stimă de sine crescută, se va simți mulțumit, împlinit și nu vor exista
anumite tulburări de ordin psihic. Pe de altă parte, un copil stabil emoțional, fără probleme psihice, va fi
mai deschis unei dezvoltări fizice armonioase, întrucât creierul este cel care trimite semnale corpului, în
vederea funcționării și implicării sale în viața cotidiană. În continuare, vom detalia câteva aspecte legate
de dezvoltarea fizică și cea psihică, pentru o mai bună înțelegere a drepturilor copilului și a dezvoltării
sale ca individ capabil să se descurce și să se implice în viața socială.

Este cunoscut și demonstrat științific că sportul este vital în dezvoltarea copilului atât din punct
de vedere fizic (contribuie la întărirea imunității, previne îmbolnăvirea, obezitatea, dezvoltă corect
musculatura, întărește sistemul osos), cât și psihic (dezvoltarea creativității, îmbunătățește foarte mult
coordonarea, relația copilului cu ceilalți micuți de vârsta lui, este mai sociabil, mai disciplinat, mai
comunicativ).

În învățământul preșcolar, exercițiile fizice simple iau forma unor rutine sau tranziții, sunt
plăcute și așteptate de către cei mici și fac trecerea la activități noi, fiind o relaxare pentru psihicul
acestora și obișnuindu-i cu o rutină necesară în viața lor. Activităţile de educaţie fizică pot avea ca teme
de bază, mai ales în învățământul primar, în afară de exerciţii fizice sau jocuri de mişcare, dansuri
populare şi dansuri tematice. Dansurile, în general, dezvoltă copiilor simţul ritmului, capacitatea de
coordonare a mişcărilor, gustul pentru frumos, pentru armonie.

În privinţa dezvoltării psihice optime, mişcarea efectuată sub forma unor exerciţii fizice
susţinute, conduce la obţinerea echilibrului psihic, autocontrolului, creşterii aprecierii de sine, dobândirii
încrederii în forţele proprii. De asemenea, și pentru dezvoltarea fizică și pentru cea fizică, aerul curat,
lumina, soarele sunt resurse de energie și de vitalitate și sunt recomandate pentru a realiza o punte de
legătură între gândire și acțiune. Sportul este totodată o formă de a renunța la timiditate, de a se implica
activ în toate activitățile propuse, de a-și elibera personalitatea, de a acționa fără alte complexe sau
bariere obișnuite. Astfel, până și cei mai introvertiți copii reușesc să atingă succesul în activitatea fizică și
să-și stimuleze, implicit, activitatea psihică. Mișcarea este deci o metodă de a-i apropia pe copii, mai ales
mai cei mai retrași sau timizi, de a-i disciplina pe cei mai energici și mai autoritari și de a-i tempera pe cei
mai colerici.
 Pe de altă parte, nutriția joacă un rol deosebit de important pentru dezvoltarea fizică și psihică
armonioasă. Cei mai importanţi factori nutritivi fără de care calitatea vieţii nu ar fi una normală sunt:
apa, proteinele, lipidele, hidraţii de carbon, vitaminele, mineralele şi oligoelementele, fibrele alimentare.
Rata creşterii, ritmul maturării, precum şi proporţiile corpului în perioada copilării depind foarte mult de
calitatea nutriţiei.

Nu în ultimul rând, vizitele periodice la medicul pediatru sunt necesare pentru menținerea în
bune condiții a sănătății copilului. Dacă părintele este responsabil și atent la absolut orice problemă
poate surveni în sănătatea acestuia, atunci ar putea evita foarte multe neplăceri din punct de vedere a
dezvoltării sale fizice armonioase. De asemenea, un factor esențial în acest proces rămâne afectivitatea,
care contribuie la dezvoltarea stării de bine a copilului și care, alături de iubire, înțelegere, comunicare
poate conduce la cel mai înalt nivel de dezvoltare optimă a unui copil.