Cele cinci limbaje de iubire ale copiilor ed.5.

O carte pentru parinti, de care se vor bucura copiii - Gary Chapman, Ross Campbell

Fiecare copil, ca de altfel fiecare adult, isi exprima si recepteaza cel mai bine iubirea intr-un limbaj propriu. Oricat de mult ar fi iubiti
de parinti, copiii nu stiu acest lucru de la sine. De aceea este foarte important ca parintii sa descopere si sa invete principalul limbaj
de iubire al copiilor lor.

Prin intermediul unuia dintre cele cinci limbaje de iubire, specific copilului dumneavoastra – timpul acordat, cuvintele de incurajare,
darurile, serviciile sau mangaierile fizice –, ii veti putea transmite in mod eficient si neconditionat sentimente de respect, afectiune si
implicare totala, care vor avea o mare rezonanta in sufletul sau.
 
Atunci cand sunt pregatiti cum trebuie, parintii pot folosi aceste limbaje pentru a comunica cu copiii lor, pentru ca atunci cand copilul
simte ca este iubit, nu numai ca ii veti satisface cea mai profunda nevoie emotionala, dar va fi mult mai receptiv la sfaturile si
indrumarile dumneavoastra ca parinti.
 
Pentru ca toti ne nastem, crestem, ne indragostim, ne casatorim, iubim, inselam, facem copii, divortam, plangem, uitam si iertam.
Pentru ca suntem singuri sau impreuna, pentru ca suntem parinti sau copii, pentru ca ne pasa de cine suntem, de cei din jur, si mai
ales pentru ca fiecare  dintre noi are o familie pe care o iubeste si vrea sa o protejeze.
 
 O colectie intima de sfaturi, probleme si solutii pentru fiecare membru al familiei; o familie cu adevarat fericita.
 

Cele 5 limbaje de iubire ale copiilor

InapoiAutor: Nicoleta MIHALI

CELE CINCI LIMBAJE DE IUBIRE ALE

COPIILOR

Gary Chapman& Ross Camphbell

- recenzie-

"Fiecare copil are un limbaj principal de

iubire, o modalitate în care el înţelege cel mai bine afecţiunea părintelui", spune
autorul Gary Chapman.
Părintele are sarcina de a vorbi acest limbaj al copilului său. Nu este simplu deloc,
deoarece există 5 limbaje de iubire ale copiilor, care îl ajută pe copil să înţeleagă că
părinţii săi îl iubesc.
Iubirea area un rol primordial în creşterea copilului, în aşa fel încât să devină adult
matur. Toate aspectele dezvoltării copilului presupun ca fundament iubirea. De
exemplu, sentimentele de mânie ale copiilor pot fi canalizate în mod pozitiv atunci
când percepe iubirea părintelui. Inclusiv reuşita se obţine pornind de la iubire. De
remarcat este însă că aşa cum iubirea poate vindeca o multitudine de păcate, tot aşa
a fi agreabil dar ferm reprezintă un permanent refugiu sigur, spune autorul, Gary.
Autorul cărţii ne asigură că vorbindu-i copilului în propriul să limbaj de iubire îi
putem umple "rezervorul emoţional" cu iubire. Când copilul se simte iubit, este
mai uşor de modelat, de disciplinat decat atunci când simte că "rezervorul
emoţional" este aproape gol.
Fiecare copil are un "rezervor" pentru iubire, un loc ce este defapt puterea sa şi
de unde se poate alimenta în zilele dificile ale copilăriei şi ale adolescenţei. Adulţii
trebuie să-şi canalizeze eforturile pentru a umple acest "rezervor emoţional" al
copiilor pentru ca ei să se manifeste aşa cum se cuvine şi să-şi atingă întregul
potenţial.
Aceste rezervoare emoţionale trebuie umplute cu genul de iubire care îi va
determina pe copii noştri să crească, să se dezvolte armonios. Trebuie să umplem
rezervorul emoţional al copiilor noştri cu o iubire necondiţionată, aceasta este
iubirea adevărată, este iubirea totală care acceptă şi confirmă existenţa copilului
aşa cum este el şi nu datorită a ceea ce face el.
Copii trebuie formaţi şi disciplinaţi numai după ce rezervorul emoţional a fost
umplut. Rezervoarele iubirii aşteaptă să fie umplute, insă doar iubirea
necondiţionată poate preveni senzaţia că n-ar fi iubiţi, sentimentul de vinovăţie, de
teamă şi de nesiguranţă.
Pentru ca un copil să se simtă iubit trebuie să învăţăm limbajul său unic de iubire.
Fiecare copil are un fel aparte de a percepe iubirea.
Există cinci modalităţi în care copiii îşi exprimă iubirea :
• mângâierile fizice
• cuvintele de încurajare
• timpul acordat
• darurile
• serviciile
Se poate întâmpla ca fiecare copil al unei familii să vorbească un limbaj diferit,
deoarece au personalităţi diferite şi percep diferit limbajele iubirii.
Iubirea necondiţionată înseamnă a-ţi iubi copilul orice-ar fi. Copii trebuie iubiţi
indeferent de cum arată, ce talente au, indifferent de ceea ce fac.
Aceasta nu înseamnă că îi vom acorda şi arăta iubirea mereu, chiar şi atunci când
se comportă inadecvat.
Adevărata iubire necondiţionată nu va "strica" niciodată un copil, pentru că este
imposibil ca părinţii să ofere vreodată prea multă iubire.
Alături de iubire, în devenirea sa, copilul are nevoie de o părere despre sine
sănătoasă, de un sentiment al valorii personale, apoi are nevoie de siguranţă,
trebuie să-şi dezvolte capacitatea de adaptare în societate.
Cu toate acestea cel mai important lucru este iubirea. Fără iubire, copilul va muri
din punct de vedere emoţional şi va deveni un" handicapat pe viaţă".
Copii sunt fiinţe preponderant emoţionale, iar o primă abordare a lumii se face tot
la nivel emoţional, studiile arată că starea emoţională a mamei afectează copilul
încă din pântecul ei. Iubirea trebuie comunicată într-un limbaj pe care să îl
înţeleagă copiii.
Copiii receptează iubirea prin intermediul a toturor celor cinci limbaje, însă fiecare
copil are un limbaj principal care i se potriveşte cel mai bine. Descoperirea
limbajului copilului propriu, nu coincide cu faptul că în viaţă totul va decurge de la
sine. Este necesar ca iubirea să fie alimentată aşa cum se cuvine, fără ea copilul va
deveni " o floare veştejită, însetată".
Primul limbaj al iubirii sunt mângâierile fizice. Mângâierea fizică este limbajul de
iubire cel mai simplu de folosit necondiţionat, pentru că părinţii nu au nevoie de
ocazii speciale pentru a-şi mângâia copiii, de a stabili o apropiere fizică cu ei. Unii
părinţi o fac cât se poate de vizibil, alţii încearcă să evite să-şi mângâie copiii.
Mângâierile fizice sunt cea mai puternică voce a iubirii, o voce care exclamă cu
putere:"te iubesc".
Copiii au mare nevoie de mângâieri în primii ani de viaţă, însă în societatea
contemporană în care totul se produce în goană, unii părinţi nu-şi mângâie suficient
copiii.Pe măsură ce copilul creşte şi devine mai activ, nevoia de mângâieri nu
scade. Copiii au nevoie zilnic de mângâieri afectuoase, iar părinţii ar trebui să facă
toate eforturile pentru a-şi exprima astefel iubirea. În primii ani de şcoală ai
copilului legăturile fizice din această perioadă a existenţei lui se manifestă în
cadrul jocurilor sportive. În faza adolescenţei fetele au mare nevoie ca taţii să-şi
exprime iubirea faţă de ele. Importanţa iubirii necondiţionate este mult mai mare în
cazul fetelor şi atinge apogeul cam la 11 ani. La vârsta adolescenţei este necesar ca
părintele să-şi manifeste iubirea în mod pozitiv şi mai ales când şi unde trebuie,
mama nu trebuie să-şi îmbrăţişeze fiul adolescent în faţa colegilor, acesta se va
simţi stânjenit, deoarece el îşi dezvoltă o personalitate independentă.
De remarcat este faptul că o palmă peste faţă nu este bună pentru nici un copil, însă
pentru cel care are drept principal limbaj al iubirii mîngâierea fizică, este
dezastruoasă.
Cel de-al doilea limbaj al iubirii sunt cuvintele de încurajare.
Cuvintele sunt foarte puternice în privinţa comunicării iubirii. Cuvintele
afectuoase, tandre, cuvintele de laudă de încurajare dau un imbold pozitiv. Pe de
altă parte vorbele tăioase care dovedesc diferite frustrări pot dăuna părerii bunne
despre sine copilului şi pot crea îndoieli asupra capacităţilor sale.
Copii receptează mesaje emoţionale cu mult înainte de a înţelege cuvintele, anume
tonul vocii, blândeţea, atmosfera afectuoasă, toate comunică o căldură emoţională
şi multă iubire. Lauda şi afecţiunea sunt deseori combinate în mesajele pe care le
tranmitem copiilor.
Cuvântul încurajare înseamnă "a insufla curaj", iar adulţii prin cuvintele lor îl
încurajează sau descurajează în eforturile sale. Cel mai mare duşman în încurajarea
copiilor este mânia. Cu cât un părinte este mai mânios cu atât se va descărca mai
tare pe copil.
Un proverb spune că: "răspunsul blând potoleşte mânia", anume o mare
influenţă asupra reacţiei copilului o are tonul vocii părintelui pe care acesta îl
utilizează atunci când i se adresează.
Cuvintele încurajatoare au eficienţă maximă atunci când se concentrează asupra
unui efort pe care îl face copilul. Scopul este acela de a sesiza când copilul face
ceva bun şi să fie lăudat. Copiii au nevoie de călăuzire, ei învaţă să se poarte trăind
într-un anumit tip de societate.
Totodată putem afirma că, cuvintele "te iubesc" trebuie să fie de sine stătătoare
sau subînţelese, în special pentru acei copii al căror principal limbaj de iubire sunt
uvintele de încurajare.
Al treilea limbaj al iubirii copilului este: timpul acordat.
Timpul acordat se bazează pe atenţia dată copilului. Chiar dacă principalul limbaj
de iubire al copilului unei familii nu este, timpul acordat, mulţi copii au nevoie de
atenţia părinţilor. În mare parte, comportamentul nedorit al copiilor are la bază
încercarea de a sta cât mai mult timp cu mama şi tata.
De remarcat este că factorul cel mai important legat de timpul acordat nu este
evenimentul în sine, ci faptul că părintele face ceva împreună cu copilul său atunci
când sunt împreună. Părintele trebuie să-şi găsească timp să fie doar cu copilul său,
în cazul în care are mai mulţi copii este necesar să facă în aşa fel încât să fie singur
cu fiecare în parte.
O modalitate eficientă de a transmite iubirea, este contactul visual plăcut, plin de
afecţiune. Părintele trebuie să ofere copilului său suficientă iubire necondiţionată,
pentru ca rezervorul său de iubire, afecţiune să fie mereu plin, iar adesea aceasta
poate fi tocmai o privire directă şi deschisă.
Timpul acordat copilului nu se rezumă doar la desfăşurarea unei acţiuni cu copilul,
ci înseamnă a-l cunoaşte mai profound.
Limbajul cu numărul patru în iubirea copiilor sunt : darurile.
Aşadar rezervorul de iubire al copilului trebuie păstrat plin pentru ca darurile să
exprime o iubire din tot sufletul.Părinţii vor folosi o combinaţie de mângâieri
fizice, cuvinte de încurajare, timp acordat şi servicii pentru a păstra rezervorul de
iubire, mereu, plin.
Oferirea şi primirea darurilor ca exprimare a iubirii este un fenomen universal
valabil. Ideea este că dacă darul este meritat, atunci el constituie o formă de
răsplată.Favoarea de a dărui nu are prea mare legătură cu dimensiunea sau costul
cadoului, cid oar cu iubirea. Este necesar să acordăm atenţia cuvenită acestor
cadouri, anume uneori suntem tentaţi să copleşim copiii cu cadouri, ca substitute al
celorlalte limaje ale iubirii.
Darurile trebuie să fie o expresie sinceră a iubirii, iar copiii al căror principal
limbaj al iubirii sunt tocmai acestea, vor ştii întotdeauna să le primească, anume se
vor uita la hârtia în care sunt împachetate, vor scoate sunete în timp ce vor
deschide cadoul, oferindu-ne siguranţa că pentru ei contează mult .
Cel de-al cincilea limbaj al iubirii şi ultimul, sunt : serviciile.
Serviciile solicită din punct de vedere fizic şi emoţional, tocmai de aceea părinţii
trebuie să ţină seama de sănătatea lor din aceste puncte de vedere.
Atunci când părintele îşi exprimă iubirea faţă de copii prin servicii, fâcând lucruri
pe care probabil nu le-ar face singuri, de fapt furnizează un model.Aceasta va fi în
beneficiul copilului, deoarece îl va ajuta să nu se mai concentreze asupra propriei
persoane şi să-i ajute pe alţii.
Copiii cu rezervoare de iubire pline sunt tentaţi să aleagă un model de a face
servicii afectuos, decât cei care sunt nesiguri de iubirea părinţilor lor.
Unii părinţi dorind ca odraslele lor să-şi dezvolte unele aptitudini şi independenţa,
se bazează prea mult pe faptul că aceştia s-ar putea descurca singuri în orice
situaţie.
Serviciile pline de iubire au o motivaţie interioară, anume de a oferi energia
personală şi altora, acestea sunt un dar şi se fac de bunăvoie.
Scopul final al acestor servicii făcute copiilor, este acela de a-i ajuta să devină
adulţi maturi, capabili să ofere iubirea şi altora prin intermediul serviciilor . Este
necesar să luăm în calcul ca aceste servicii să nu fie o manifestare a unei iubiri
coniţionate. Ospitalitatea familială este o adevărată comoară, deoarece în astfel de
servicii oamenii ajung să se cunoască unii pe alţii şi să pună bazele unor prietenii
solide. Atunci când casa părinţilor este deschisă, copiii învaţă să împartă iubirea cu
prietenii şi cu familia.
Serviciile care sunt o expresie sinceră a iubirii vor reuşi să comunice copilului o
anumită formă de afecţiune, la un anumit nivel emoţional. În urma unei
îndelungate experienţe în calitate de consilier matrimonial, dr. Gary Chapman a
ajuns la concluzia că principala problemă a cuplurilor contemporane o reprezintă
modul în care partenerii îşi comunică afecţiunea. El susţine că dincolo de limbajul
specific în care fiecare dintre noi îşi exprimă sau primeşte iubirea, există cinci
limbaje principale: cuvintele de încurajare, timpul acordat, primirea de daruri,
serviciile şi mângâierile fizice.
De regulă, limbajul principal de iubire nu este acelaşi cu al soţului sau al soţiei.
Poate ar dori să se încurajeze unul pe altul în întreprinderile pe care le fac, însă
soţia nu face decât să vă gătească cele mai gustoase mâncăruri din lume. Poate că
soţia ar dori ca el să o scoată la o plimbare în parc, pentru că nu a mai ieşit demult
în natură şi pe vremuri era una dintre cele mai mari plăceri ale ei, însă el nu pricepe
şi munceşte din zori până-n seară pentru a aduce mai mulţi bani în casă. Dacă
amândoi vor învăţa să comunice şi să înţeleagă limbajul principal de iubire al
partenerului, nimic nu va mai sta în calea fericirii
căminului lor, în care, părinţi şi copii, se vor simţi iubiţi şi în siguranţă. Cartea
cuprinde şi un ghid pentru partener şi discuţii de grup. Iubirea este cel mai
important cuvânt dintr-o limbă şi cel mai derutant. Scopul acestei cărţi nu este să
elimine confuziile din jurul acestui cuvânt, iubire, ci să se concentreze asupra
acelui tip de iubire esenţial pentru sănătatea noastră afectivă.
Cele cinci limbaje de iubire ale copiilor ne învaţă cum să ne iubim mai eficient
copilul şi conţine sugestii complexe pentru a ne ajuta să devenim un bun părinte.
Întrebarea cheie a cărţii este: « Oare vă exprimaţi iubirea într-un limbaj pe care
să-l înţeleagă şi copilul vostru? » Fiecare copil, ca de altfel fiecare adult, îşi
exprimă şi receptează cel mai bine iubirea într-un limbaj propriu. Oricât de mult ar
fi iubiţi de părinţi, copiii nu ştiu acest lucru de la sine. De aceea este foarte
important ca părinţii să descopere şi să înveţe principalul limbaj de iubire al
copiilor lor
Putem concluziona, afirmând că este important să ne adresăm copiilor în toate cele
cinci limbaje ale iubirii şi să învăţăm principalul limbaj de iubire al propriului
copil.
Specialiştii in psihologia copilului afirma ca orice copil are anumite nevoi afective
fundamentale, care trebuie împlinite in cazul in care dorim sa fie echilibrat din
punct de vedere afectiv. Dintre aceste nevoi afective, cea mai importanta rămâne
nevoia de iubire si de afecţiune, nevoia de a simţi ca este acceptat si dorit. Fără
iubire, el sau ea vor fi nişte « handicapaţi din punct de vedere afectiv si social
».