Tema 5.

Efectuaţi o analiză sintetică asupra modalităților de incluziune școlară a

elevilor cu deficienţe mintale/intelectuale și tulburări de învățare.

În ceea ce privește incluziunea elevilor cu deficiențe mintale, este necesară mai întâi o
evaluare și o diagnosticare corectă a tipului de tulburare, astfel încât să poată fi luate măsuri
potrivite pentru ca procesul instructiv-educativ să fie eficient și să conducă la un progres, întrucât
un diagnostic fals poate fi, în cele mai multe cazuri, un eșec în alegerea metodelor de predare-
învățare și în dezvoltarea armonioasă a copilului.

Astfel, măsurile trebuie luate anticipat și să fie în concordanță cu problemele și

specificitățile fiecărui copil, deoarece au existat dintotdeauna situații în care eșecul școlar repetat
a condus la o falsă diagnosticare de deficiență mintală. Acest lucru dezamăgește copilul, îi scade
motivația de învățare și poate conduce într-adevăr la diverse tulburări în învățare.

Trebuie precizat faptul că integrarea se poate face individual în clasele obișnuite din
școlile normale, în grup restrâns de elevi cu deficiențe (2-3) în clase obișnuite sau există
posibilitatea creării unei clase diferențiate în școli obișnuite. Pe de altă parte, modalitățile de
incluziune școlară sunt diferite și în funcție de gradul de deficiență a fiecărui elev în parte: elevi
cu deficiență mintală ușoară sau elevi cu tulburări din spectrul autist. Astfel, este bine de știut
încă de la început cu ce se confruntă fiecare copil, trebuie identificat din grup, dacă este cazul și
dacă nu a fost încă diagnosticat și trebuie adaptate tehnicile de învățare astfel încât să nu facem
mai mult rău decât bine (este mai degrabă înțeleasă supraaprecierea copilului decât subaprecierea
capacităților reale, care poate conduce la grave tulburări în învățare).

Copiii cu deficiență mintală ușoară sunt mai ușor integrați în învățământul de masă prin
metode precum: organizarea clasei pe centre de interes (reprezintă o metodă variată și bogată de
lucru cu elevii cu deficiență mintală ușoară, reprezentând un prim pas în cunoașterea specificului
individului și alegerea metodelor de lucru potrivite; se observă opțiunile copiilor, se înțeleg
nevoile lor și se promovează interacțiunea directă cu mediul înconjurător); promovarea
interacțiunilor sociale (socializarea este un factor decisiv în incluziunea copiilor cu deficiențe
mintale ușoare în învățământul de masă; ea nu presupune neapărat comunicare, ci simplul fapt că
elevii sunt plasați în echipe de lucru, interacționează cu obiectele și cu ceilalți colegi, cooperează
în realizarea sarcinilor de lucru, exprimă sentimente, emoții față de ceilalți reprezintă un progres
în dezvoltarea educațională a copilului cu CES); folosirea unor strategii de grupare diferită
(lucrul în echipe sau în perechi nu doar că favorizează socializarea, ci și dezvoltarea altor abilități
precum spirit competitiv, leadership, competențe organizatorice, oratorie etc); facilitarea
dezvoltării sociale și emoționale (este important ca elevul cu deficiență mintală, mai ales, să se
simtă în siguranță în clasă și în grupul de elevi, astfel încât este de datoria profesorului și a
colegilor să creeze un climat socio-afectiv plăcut care să stimuleze motivația pentru învățare și
dorința de frecventare a cursurilor).

Elevii cu tulburări din spectrul autist necesită o atenție sporită în ceea ce privește
integrarea în învățământul de masă, deoarece nevoile și cerințele lor sunt deosebite, iar
incluziunea tinde să se facă mai greu. Elevul cu tulburări din spectrul autist are reacții precum:
tendința de izolare, lipsa de comunicare, anxietate etc. Din această cauză, profesorul trebuie să
fie atent la implicarea copilului în sarcinile de grup, să ofere sprijin în comunicare și în
relaționarea cu ceilalți elevi și să creeze activități care să implice o oarecare rutină, așa cum este
obișnuit copilul cu autism. Dintre tulburările din spectrul autist, enumerăm:

● sindromul Asperger – copiii cu sindromul Asperger se încred în rutină, au un limbaj limitat,

relaționează foarte puțin spre deloc cu ceilalți, au o imaginație săracă și demonstrează stângăcie
în activitățile de zi cu zi. Este recomandat ca profesorul să ofere indicații scurte, clare și precise,
să fie consecvent în ceea ce își propune, să elaboreze și să respecte planuri zilnice de activitate și
să fie creativ astfel încât să propună lucruri noi în măsura în care poate respecta și o rutină,
specifică elevilor cu acest tip de tulburare.

● sindromul Langdon Down – copiii cu acest sindrom se confruntă cu putere de concentrare

scăzută, ritm scăzut al informațiilor asimilate, abilități motrice reduse, dar și problem de
socializare sau limbaj. Astfel, este indicat ca profesorul să adapteze programa și activitățile la
nivelul lor de înțelegere, regulile de comportament și de lucru trebuie să fie scurte, clare,
exprimate cu ajutorul unui limbaj simplu, familiar, iar cel mai important lucru pentru acești copii
este să fie încurajați, motivați și implicați activ în grup, astfel încât să se evite marginalizarea lor.
● dislexie - elevii cu dislexie sunt cei care au dificultăți de vorbire, de limbaj, de comunicare.
Aceștia au tendința de a inversa anumite litere când citesc sau nu reușesc să scrie după dictare
deoarece au dificultăți de a percepe anumite sunete. Aceștia au nevoie de instrucțiuni clare și
trebuie să fie sprijiniți când folosesc cuvinte cheie, pentru a identifica informațiile esențiale de
care au nevoie. Este important ca evaluarea diagnostică a acestei afecțiuni să fie completă, iar
persoana care face evaluarea să aibă experiență în activitatea specializată cu elevii.

Este recomandat ca persoanele cu aceste afecțiuni să aibă acces la școlile de ucenici unde
ar putea învăța o meserie cu cerere pe piața muncii, urmând apoi să fie integrați în unități
productive aparținând unor asociații de tip familial, unde pot beneficia de supraveghere si
îndrumare din partea părinților.