„Nu da copilului tău nicio lecţie prin simple cuvinte, el trebuie să înveţe numai prin

experienţă.” (Jean-Jacques Rousseau)

Învățarea prin contactul nemijlocit cu obiectele din mediul înconjurător este

foarte importantă la vârsta preșcolară și școlară mică.
La disciplina Matematică și explorarea mediului se porneşte de la stimularea şi
satisfacerea curiozităţii ştiintifice a copiilor prin înţelegerea unor fapte şi fenomene din
universul apropiat. Calea de cunoaştere activă a lumii înconjurǎtoare, prin acţiune directă,
valorifică experienţa de viaţă a elevilor.

În orele de Știinţe ale naturii, elevii sunt îndrumaţi să-şi dezvolte cunoaşterea pornind
de la explorarea şi investigarea lumii înconjurătoare către reprezentarea unor lumi mai
îndepărtate şi mai cuprinzătoare. Ei parcurg astfel, prin metode moderne de predare-învăţare şi
diverse experimente realizate cu materiale din mediul familiar copilului, calea spre înţelegerea
unor legi universale, prin care omul transformă natura în beneficiul său, ajungând până la
asumarea răspunderii pentru limitarea efectelor propriei acţiuni asupra echilibrului natural.

Toate aceste activităţi derulate cu elevii, în cadrul cărora ei îşi asumă diferite
responsabilităţi, facilitează acumularea de cunoştinţe prin efort propriu, formarea deprinderii
de a folosi surse informaţionale diverse, contribuie la dezvoltarea spiritului de observaţie, al
celui practic şi de cooperare, oferă posibilitatea unei mai bune cunoşteri a elevilor.

,,Într-un context în care educația este disponibilizată la nivelul atâtor factori, a vorbi
despre pedagogie muzeală devine o provocare nu numai teoretică, dar și expresia unei
oportunități de conturare a unor practici eficiente de ordin formativ, care să complementeze
ceea ce se realizează prin intermediul activităților școlare curente.,,( Constantin Cucoș )

Referindu-ne la aprofundarea cunoștințelor despre natură, printre activitățile

complementare putem enumera: excursiile, vizitele, drumețiile în orizontul apropiat, la grădina
botanică, grădina zoologică, în arii protejate etc.
Aceste activităţi de educaţie informală vin să completeze ceea ce au studiat elevii în
cadrul orelor de curs, dezvoltă competenţe din zonele de interes ale elevilor, cultivă talentele
acestora pentru anumite domenii, oferă ocazii de aprofundare a culturii generale şi de
specialitate, de formare a trăsăturilor pozitive de caracter, a sentimentelor şi convingerilor
patriotice, folosesc în mod eficient şi plăcut timpul lor liber.

Excursiile tematice şi vizitele se pot desfăşura pornind de la cunoaşterea unor aspecte

ale naturii, premergător studierii unei teme, în timpul activităţii sau în faza evaluării şi
recapitulării acesteia. Pentru a-şi atinge scopul, ele trebuie să fie bine organizate, să se
desfăşoare în condiţii confortabile de deplasare, să se stabilească clar obiectivele acestor
activităţi, să se organizeze grupe de cercetare, fiecărei grupe revenindu-i o anumită sarcină de
urmărit, iar la încheierea lor, să se discute despre învăţămintele dobândite, impresiile produse.

Vizitând cu elevii Pădurea Pietrosu, o arie protejată de interes științific national,

rezervație naturală, tip forestieră, situată pe teritoriul județului Iași, în comuna Dobrovăț, la 25
km sud de municipiul Iași, pe drumul spre Mănăstirea Dobrovăț, ce se întinde pe o suprafață
de 83,00 hectare, aceștia vor putea observa speciile de fag (Fagus taurica și Fagus orientalis),
carpen și tei argintiu (Tilia tomentosa) cu vârsta cuprinsă între 100–150 ani, caracteristică
Podișului Central Moldovenesc.
O excursie tematică în Rezervatia Repedea, situată la sud de municipiul Iasi, lângă
releul de televiziune de pe Dealul Repedea (Dealul Bucium), întinzându-se pe o suprafata de
47,47 hectare, le aduce elevilor un plus de cunoștințe. Ei vor afla că aceasta este o rezervatie
geologică si paleontologică și vor înțelege de ce este numită așa.. Dealul Repedea a fost declarat
monument al naturii si a devenit prima rezervatie paleontologică din tară in anul 1955. Printr-
o hotarare a Consiliului Judetean Iasi din 1994 rezervatia a fost declarată ca fiind de importanta
avifaunistica intrucat aici se gasesc 117 de specii de pasari din totalul de 383 de specii
semnalate in fauna Romaniei. Ca pozitie geografica, rezervatia se afla la limita dintre Podisul
Central Moldovenesc si Campia Moldovei si la intrepatrunderea silvostepei cu padurea. In
acest loc se afla un masiv calcaros format din scheletele de scoici cimentate, dupa retragerea
Mării Sarmatice.

O vizită didactică la Grădina Botanică Iaşi cu elevii clasei a IV-a, având tema:
,,Influența factorilor de mediu asupra dezvoltării plantelor,,, poate avea următoarele obiective:

- să observe tipuri de vegetație de pe Glob

- să recunoască unele specii de plante învăţate şi să observe diversitatea acestora ca
urmare a adaptărilor la mediul de viaţă
- să observe zonarea vegetaţiei din ţara noastră (care este urmarea interrelaţiilor
dintre organisme şi condiţiile de viaţă);
- să explice importanţa plantelor pentru natură şi om .

În cadrul vizitei didactice am prezentat mai întâi câteva date generale despre Grădina
Botanică din Iaşi şi modul cum este ea organizată.

Grădina Botanică din Iaşi a fost prima grădină botanică înfiinţată la noi în ţară în anul
1856 de către medicul şi naturalistul Anastasie Fătu. Iniţial a fost înfiinţată în apropiere de
Râpa Galbenă, iar amplasamentul actual datează din anul 1963, fiind situată în Dealul
Copoului. Suprafaţa grădinii este de aproximativ 100 ha.

Grădina Botanică din Iaşi este împărţită în 12 sectoare, după cum se observă în
imaginea de mai jos (fig. 1).
 Fig. 1.

După această prezentare am prezentat elevilor noţiunea de vegetaţie (covorul vegetal

alcătuit din numeroase plante care ocupă acelaşi areal) şi noţiunea de floră (totalitatea speciilor
de plante dintr-o anumită zonă sau de pe un teritoriu restrâns). Totodată, gruparea plantelor pe
suprafaţa globului în anumite tipuri de vegetaţie s-a făcut ţinând seama de condiţiile de mediu
şi de speciile de plante care cresc în anumite teritorii.

Cele mai importante tipuri de vegetaţie de pe Glob, aşa cum apar ele în serele grădinii,
sunt:

În zona subtropicală:

a. păduri cu arbori şi arbuşti cu frunze pieloase, persistente, adaptate să reziste

la secetele din timpul verii. Din această categorie fac parte pădurile din zona mediteraneană,
unde vara este călduroasă şi secetoasă, iar iarna este blândă; astfel un arbust cu frunze pieloase
este Quercus ilex (stejarul cu frunze persistente), Quercus suber (stejarul de plută), etc., iar
printre arbuştii cu valoare alimentară se înscriu: măslinul, portocalul, lămâiul, mirtul.

b. plantele de pustiuri, caracteristice zonei subtropicale cu precipitaţii foarte

slabe, sunt puţine şi cu numeroase adaptări care le dau posibilitatea să reziste la secetă (frunze
reduse sau care lipsesc, număr mic de stomate, tulpini suculente şi verzi care fac fotosinteză):
diverse specii de Cactaceae, Agave, Euphorbiaceae etc.
 În zona tropicală:

a. pădurile tropicale umede în care numărul de specii de plante este foarte mare;
de exemplu, se pot cita arbori cu importanţă practică (arborele de pâine, arborele de scorţişoară,
arborele de cuişoare, arborele de cafea, arborele de cauciuc), plante agăţătoare (liane), specii
de plante epifite ce se dezvoltă pe scoarţa copacilor;

b. savanele, caracteristice regiunilor tropicale unde, în decursul anului, există

numai 2 anotimpuri: unul ploios şi altul secetos; caracteristice acestei vegetaţii sunt, ca plante
ierboase, gramineele, iar ca arbori, baobabul, acacia, palmierii, etc.

Ieşind din sere, am condus elevii către sectorul vegetaţiei din zona temperată
(nemorală), unde etajarea se face în zona alpină, zona pădurilor şi zona de stepă.

Privitor la zona alpină, cu ierburi scurte, tufărişuri, jnepeni, ienuperi, afini, smârdar, sălcii
pitice, se evidenţiază condiţiile climatice proprii – temperaturi joase, luminozitate mare, vânturi
puternice, ploi multe, pătura groasă de zăpadă, soluri acide sărace în substanţe nutritive, - şi
faptul că plantele sunt scurte sub formă de perniţe. În zona pădurilor există subzone ale
molidişurilor, fagului, stejarului, pădurilor de luncă. Zona de stepă cuprinde vegetaţie ierboasă
cu puţine plante lemnoase arbustive ca porumbar, migdal pitic, etc.

După parcurgerea sectoarelor amintite se continuă vizita în sălile unde se înfăţişează

problema importanţei plantelor. Din exponatele prezentate se deduce, clar şi logic, că baza
alimentaţiei omenirii o reprezintă cerealele: grâul, orezul, secara. Porumbul are utilizări variate
pentru hrana animalelor şi a omului, pentru fabricarea amidonului, melasei, alcoolului, berei,
uleiurilor, iar mătasea de porumb are proprietăţi medicinale. Zahărul (zaharoza) poate fi extras
din sfecla de zahăr, din trestia de zahăr, dar din alte plante ca porumb, batate dulci, arţari
canadieni, mesteceni tineri ş.a.

Grăsimile vegetale şi uleiurile vegetale sunt folosite în alimentaţie, industrie, medicină,

principalele plante din care se extrag fiind floarea-soarelui, soia, arborele de cacao, arahidele,
măslinul, porumbul, dovleacul, inul, rapiţa ş.a.

Lemnul, mirodeniile, pigmenţii, cauciucul, răşinile prezintă nenumărate întrebuinţări.

O concluzie ce se desprinde este aceea că lumea vie este unitară pentru că are aceeaşi
origine, aceeaşi compoziţie şi aceeaşi organizare, dar necesitatea utilizării resurselor variate ale
mediului a dus la diferite căi ale evoluţiei şi adaptării formelor vii. Unitatea lumii vii se găseşte
în legătură dialectică cu diversitatea acesteia.
 Antrenarea elevilor în colectarea unor materiale din natură și amenajarea unui colt al
naturii caracteristic fiecărui anotimp în sala de clasă le dezvoltă curiozitatea și interesul pentru
cunoaștere.