Material de studiu redactat conform tehnologiei IDIFR

Unitatea de studiu nr. 1

PAJIȘTILE, NOȚIUNE, CLASIFICARE, IMPORTANȚĂ ȘI RĂSPÂNDIRE

Cuprins
1.1. Introducere x
1.2. Obiective x
1.3. Pajiștile, noțiune, clasifcare, importanță și răspândire x
1.4. Sarcină de învăţare x
1.5. Rezumatul unităţii de studiu nr. 1 şi cuvinte cheie x
1.6. Test de autoevaluare x
1.7. Concluzii ale unităţii de studiu nr. 1 x
1.8. Bibliografie x

1.1. Introducere Manşeta albă

Această unitate de studiu are rolul de a introduce studentul în
tainele acestei științe, caracterizată prin complexitate și
multidisciplinaritate subliniate de diversitatea vegetației, a condițiilor
staționale, respectiv caracterul multifuncțional de care pajiștile dau
dovadă.
Unitatea de studiu nr. 1, conţine pentru început clasificarea
primară a pajiștilor, continuă cu evidențierea importanței economice și
ecologice a pajiștilor și încheie cu prezentarea succintă a stării generale
și a principalelor direcții de abordat.

Cunoştinţe preliminare
Înţelegerea acestui conţinut este mult uşurată dacă
studentul deţine informaţii despre botanică, agrotehnică, agrochimie,
fiziologie vegetală, pedologie.

Resurse necesare şi recomandări de studiu

Resursele necesare pentru studiu sunt reprezentate de
resursele bibliografice menţionate la finele unităţii de studiu.

Durata medie de parcurgere şi învăţare a unităţii de

studiu este de 4 ore

9 | Facultatea de Ştiinţe Agricole, Industrie Alimentară şi Protecţia Mediului

 Material de studiu redactat conform tehnologiei IDIFR
Pajiști - Ciortea Gligor, Moisuc Alexandru, Iagăru Pompilica

1.2. Obiectivele unităţii de studiu nr. 1 Manşeta albă

Această unitate de studiu are ca obiectiv specific însuşirea de
către studenţi a noțiunii de pajiște, clasificarea primară a pajiștilor,
importanță și direcții de acțiune.
Obiectivul specific este mai bine însuşit de către voi dacă aveţi în
vedere îndeplinirea următoarelor obiective operaţionale:
 Cunoaşterea principalelor tipuri de pajişti şi a particularităţilor
acestora.
 Înţelegerea rolului îndeplinit de pajiști: economic și ecologic.
 Înțelegerea caracterului multifuncțional al pajiștilor.

1.3. Pajiștile, noțiune, clasificare, importanță și

Manşeta albă
răspândire
Această unitate de studiu este fundamentată pe numeroase
resurse bibliografice româneşti şi străine ce atestă nivelul de implicare a
specialiştilor în abordarea acestui concept. Astfel se arată că pajiştea
reprezintă o „suprafaţă de teren ocupată cu vegetaţie ierboasă” (Rotar și
Carlier, 2005), alcătuită din „specii de plante ierboase ce aparţin mai
multor familii botanice” (Dragomir, 2005), care din punct de vedere al
clasificării ecologico-fizionomică, fac parte din categoria „comunităţilor
erbacee terestre” (Ellenberg, Müler-Dombois, 1967). Prezentul ne
înfățișează pajiștea ca pe un element esenţial al sistemelor de
agricultură durabilă, care răspund exigenţelor cererii de alimente
sănătoase şi de calitate superioară (Marușca și colab., 2014). În acest
context, dezbaterile privind schimbările climatice cauzate de efectul de
seră, prezintă pajiştile ca un depozit de carbon important, prin stocarea
acestuia în cantitate mai mare în comparaţie cu terenurile arabile (IPCC,
2000; Bogdan (Pleşa), 2012, Brown, 2001 ). Nu în ultimul rând pajiștea
reprezintă resursa vegetală ce poate fi transformată în cel mai valoros și
mai eficient furaj pentru creșterea animalelor.
Clasificarea pajiștilor
Literatura de specialitate (Moisuc, 1991) clasifică pajiștile după
locul şi modul cum s-au instalat, sau au fost instalate în două categorii:
naturale (permanente);
artificiale (temporare)
Pajștile naturale reprezintă categoria de pajiști în care vegetaţia
ierboasă s-a instalat spontan. Pajiștile naturale încadrează o multitudine
de tipuri, atât cele care s-au instalat şi dezvoltat paralel cu procesul de
pedogeneză, cât şi acelea care au luat locul unor alte forme de
vegetaţie. Astfel, i-a naștere primul mod de clasificare a pajiştilor
naturale şi anume: pajişti primare şi
10 | Specializările: Montanologie şi Ingineria Produselor Alimentare
 Material de studiu redactat conform tehnologiei IDIFR

pajişti secundare.
Pajiştea naturală primară este reprezentată de vegetaţia ierboasă
instalată direct pe roca mamă şi care se află în diferite stadii de evoluţie.
Aceste pajişti sunt răspândite în acele zone ale globului unde unul sau
mai mulţi factori ecologici (regim hidric sau termic de exemplu), nu au
permis formarea pădurilor. În România există puţine astfel de pajişti.
Suprafeţe mici sunt în ochiurile de stepă din S-E ţării şi mai mari în zona
alpină (pajişti, alpine) în total însumând 100.000 ha (Rotar și Carlier,
2005).
Pajiştile naturale secundare sunt rezultatul intervenţiei omului, dar
vegetaţia s-a instalat spontan. Majoritatea lor s-au format în jurul
aşezărilor rurale în urma defrişării pădurilor. Ele trebuiesc întreţinute,
pentru a împiedeca refacerea vegetaţiei iniţială. Pajiştile naturale
secundare pot apărea și pe terenurile arabile abandonate. Astfel de
terenuri în România sunt numeroase mai ales în zona dealurilor dar şi în
unele zone de şes. Acestea sunt mai productive decât pajiştile naturale
primare, datorită unui regim hidric mai bun. Suprafeţele ocupate în
România cu pajişti naturale secundare trec de 4,5 milioane hectare.
Toate suprafeţele pe care există vegetaţie ierboasă permanentă,
indiferent de origine, au fost denumite pajişti permanente (Ciortea și
colab., 2005).
Pajiştile temporare (pajişti artificiale, pajişti semănate) sunt
pajişti create de om pentru o durată determinată (1-6 ani). Pe unele
suprafeţe de teren (arabil), după executarea unor lucrări specifice
plantelor de cultură (arat, fertilizat, pregătit pat germinativ), se seamănă
un amestec de ierburi perene, rezultând pajiştile temporare. Tot pajişte
temporară este şi aceea pe care omul o înfiinţează în locul pajiştilor
permanente degradate.
În funcţie de modul de folosire pajiştile sunt de două feluri:
păşuni şi
fâneţe.
Această clasificare se referă la modul de bază în care sunt
folosite pajiştile pentru că şi păşunile pot fi cosite şi fâneţele pot fi
păşunate. Există pajişti, cum sunt cele din regiunile alpine şi din unele
regiuni de munte, care se folosesc exclusiv prin păşunat, cum există
suprafeţe, în special în zona colinară, care sunt folosite exclusiv prin
cosit (Bărbulescu, 1971). Dar, mari suprafeţe de pajişti se folosesc mixt,
adică prin păşunat şi prin cosit, în alternanţă, în funcţie de necesarul de
furaj din gospodărie.
Sistemul de folosire prin alternanţă cosit-păşunat este cel
mai recomandat.
La nivel de Uniune Europeană există precizarea conform căreia „în
funcție de durata covorului ierbos se utilizează termenul de pajiște

11 | Facultatea de Ştiinţe Agricole, Industrie Alimentară şi Protecţia Mediului

 Material de studiu redactat conform tehnologiei IDIFR
Pajiști - Ciortea Gligor, Moisuc Alexandru, Iagăru Pompilica

permanentă pentru un teren înierbat mai mult de 5 ani, care nu este

inclus într-un asolament, și pajiște temporară când este parte component
a asolamentului și cu durata de sub 5 ani” (Marușca, 2015).
Importanţa pajiştilor
Pajiştea este importantă atât din punct de vedere economic cât și
ecologic, deoarece:
 reprezintă o sursă de hrană pentru animalele domestice,
mare parte din hrana acestora trebuind să fie asigurată de
pajişti.
 constituie habitat şi sursă de hrană pentru animalele
sălbatice. Majoritatea animalelor terestre, indiferent de poziţia
lor în lanţul trofic, îşi au sursa primară de hrană în iarba
pajiştilor. De aceea putem considera pajiştea ca unul din
puţinele ecosisteme ce asigură supravieţuirea şi perpetuarea
multor specii sălbatice. Strânsa legătură între pajişti şi animalele
sălbatice este ilustrată şi prin faptul că denumirea unor plante
este legată de animale. Astfel amintim iarba cerbilor (Cynosurus
cristatus), iarba bizonilor (Buchloe dactyloides), iarba elefanţilor
(Pennisetum purpureum) iarba cangurului (Themedo australis)
ş.a.m.d.
 este un mijloc eficace de prevenire şi combatere a eroziunii.
Pământul acoperit cu iarbă are o capacitate mult mai mare de a
reţine apa. În zonele afectate de eroziune, este mai mult decât
utilă prezenţa unor pajişti bine închegate pentru prevenirea şi
combaterea fenomenului deoarece combate acele fenomene
care conduc la declanşarea şi accelerarea procesului de
eroziune (Rezmeriță, 1956).;
 mijloc de îmbunătăţire a structurii şi fertilităţii solului. Se
cunoaşte faptul că sub ţelina pajiştilor primare s-au format cele
mai fertile soluri, aceasta datorită atât rădăcinilor ierburilor care,
fasciculare fiind, leagă particulele de sol în agregate,
îmbogăţindu-le în substanţe organice, cât şi a bacteriilor
fixatoare de azot din nodozităţile leguminoaselor care
îmbogăţind solul în azot, sporesc fertilitatea acestuia.
De asemenea pajiştilor permanente le revine un rol deosebit,
acela de protecție a mediului:
 înnobilează şi înfrumuseţează mediul înconjurător, oferind
importante spaţii de recreere pentru civilizaţia umană prin
diversitatea speciilor de plante şi de animale cuprinse în pajiştile
permanente;
 reduce riscurile de poluare și costurile de producție prin
capacitatea de a fixa anual azotul atmosferic de către

12 | Specializările: Montanologie şi Ingineria Produselor Alimentare

 Material de studiu redactat conform tehnologiei IDIFR

leguminoasele cuprinse în culturile furajere.

 stochează cantități mari de CO2 circa 4,7 t/ha pe an în
agroecosistemele de pajiști permanente, faţă de doar 1,8 t/ha
pe an de CO2 stocat de culturile cerealiere.
 contribuie la creşterea capacităţii de reţinere a apei şi a
posibilităţii de a o ceda când plantele au nevoie de ea (Marușca
și colab, 2014).
 protejează calitatea apei, regularizarea fluxului de apă şi a
poluanţilor. După pădure, pajiştea este cea mai importantă
sursă de reţinere şi filtrare a apei pluviale (Dumitrescu și colab.,
1979).
Pajiștile în general ocupă un relieful foarte variat, ceea ce face ca
nu peste tot să existe condiţii de folosire intensivă a acestora, fapt pentru
care pajiştile poliflore trebuiesc folosite extensiv, ele având şi un rol
deosebit în dezvoltarea apiculturii. În acelaşi context trebuie avut în
vedere ca fertilizarea aplicată pajiştilor trebuie menținută la nivelul la
care nu este dăunătoare solului (prin acidifiere) şi nici animalelor (nitraţi
în nutreţ). Noul concept al agriculturii biologice are la bază tocmai
obţinerea de produse animaliere de la acele animale care au fost
furajate pe pajiştile pe care nu s-au aplicat nici un fel de pesticide,
îngrăşăminte minerale sau orice altă substanţă chimică.
Răspândirea pajiștilor în România
Pajiştile permanente din ţara noastră au o răspândire de
aproximativ 4,9 milioane hectare, România ocupând, în Europa, locul al
V-lea după Franţa, Marea Britania, Spania şi Germania.
În funcţie de modul de folosinţă pajiştile se împart în păşuni şi
fâneţe. Din suprafaţa totală de pajişti din ţara noastră 68% o reprezintă
păşunile, iar 32% fâneţele (Figura 1.1). Repartizarea pajiştilor din ţara
noastră, în funcţie de formele de relief, este reprezentată în figura 1.2.
Se constată că 79% din suprafaţa de pajişti este situată în zona de deal
şi montană (Marușca și colab., 2014).
Zona de șes

32% 32% 21%

Pășuni Zona de deal
Fânețe
68% 47%
Zone de
munte

Fig. 1.1. Ponderea pășunilor și Fig. 1.2. Repartizarea pajiștilor pe

fânețelor formele de relief
Sursa: Marușca T., și colab. 2014. Ghid de întocmire a amenajamentelor pastorale.
Editura Capolovoro, Brașov.

13 | Facultatea de Ştiinţe Agricole, Industrie Alimentară şi Protecţia Mediului

 Material de studiu redactat conform tehnologiei IDIFR
Pajiști - Ciortea Gligor, Moisuc Alexandru, Iagăru Pompilica

Starea pajiștilor din România, ilustrează o structură funcţională afectată

perturbată datorită unei gospodăriri necorespunzătoare ce a făcut ca
anumite specii de plante invazive să înlocuiaească în anumite zone în
proporție ridicată speciile valoroase. Această stare impune adoparea
unor măsuri, între care se înscriu următoarele direcții de acțiune:
– gospodărirea raţională a pajiştilor permanente;
– oprirea procesului de degradare a pajiştilor permanente;
– menţinerea/îmbunătățirea producţiei şi calităţii furajelor;
– adoptarea unui management performant la nivel de exploatație
agricolă care să conţină măsuri specifice de îngrijire şi întreţinere,
respectiv exploatare etc.
– dezvoltarea de tehnologii relevante fundamentate ştiinţific pentru
producerea sustenabilă a furajelor în condițiile
menţinerii/îmbunătățiri biodiversităţii și protecţiei mediului;

1.4. Sarcină de învăţare a unităţii de studiu nr. 1 Manşeta albă

1. Definiţi noțiunea de pajiște;
2. Precizați în ce poate fi transformată pajiștea;
3. Clasificați pajiștile după locul și modul cum s-au instalat sau au
fost instalate;
4. Definiți pajiștea naturală primară;
5. Definiți pajiștea naturală secundară;
6. Enumerați tipurile de exploatare a pajiștilor;
7. Precizați pe scurt elementele ce caracterizează importanța
economică și ecologică a pajiștilor;
8. Precizați pe scurt elementele ce caracterizează funcția de
protecție a mediului a pajiștilor;
9. Care este suprafața ocupată cu pajiști permanente în România și
precizați ponderea pășunilor și fânețelor în total suprafață.
10. Descrieți succint starea generală a pajiștilor din România;
11. Precizați pe scurt principalele direcții de acțiune în domeniul
plantelor furajere.

1.5. Rezumatul unităţii de studiu nr. 1 şi cuvinte cheie Manşeta albă

Unitatea nr. 1 de studiu ne evidențiază câteva elemente simple,
dar esențiale pentru a face atractivă disiplina, este vorba de noțiunea de
pajiște, clasificarea pajiștilor, importanța și răspândirea acestora.
Din punct de vedere al noțiunii pajiștea este prezentată ca
element esenţial al sistemelor de agricultură durabilă, depozit de carbon,
respectiv resursă vegetală ce poate fi transformată în cel mai valoros și

14 | Specializările: Montanologie şi Ingineria Produselor Alimentare

 Material de studiu redactat conform tehnologiei IDIFR

mai eficient furaj pentru creșterea animalelor ceea ce constituie o

provocare pentru studenți în a surprinde argumente și a dobândi
competențe pentru susținerea și promovarea celor precizate.
Referitor la clasificare pajiștile sunt grupate pe categorii în care
vegetaţia ierboasă s-a instalat spontan (naturale) și în care a fost
semănată de om (artificiale) subliniază complexitatea și
multifuncționalitatea acestora.
Importanța pajiştilor este privită prin prisma economicului și
ecologicului evidențiindu-se ca :
 reprezintă o sursă de hrană pentru animalele domestice,
 habitat şi sursă de hrană pentru animalele sălbatice.
 mijloc eficace de prevenire şi combatere a eroziunii.
 mijloc de îmbunătăţire a structurii şi fertilităţii solului.
De asemenea pajiştilor permanente le revine un rol deosebit, în
protecția mediului:
 înnobilează şi înfrumuseţează mediul înconjurător;
 reduce riscurile de poluare;
 stochează cantități mari de CO2;
 contribuie la creşterea capacităţii de reţinere a apei;
 protejează calitatea apei.
Pajiştile permanente din ţara noastră au o răspândire de
aproximativ 4,9 milioane hectare, România ocupând, în Europa, locul al
V-lea după Franţa, Marea Britania, Spania şi Germania.

Fig. 2. Pajiști permanente

Cuvinte cheie: fâneață, natural, pajiște, pășune, permanent,

primar, secundar, vegetație.

15 | Facultatea de Ştiinţe Agricole, Industrie Alimentară şi Protecţia Mediului

 Material de studiu redactat conform tehnologiei IDIFR
Pajiști - Ciortea Gligor, Moisuc Alexandru, Iagăru Pompilica

1.6. Test de autoevaluare unităţii de studiu nr. 1 Manşeta albă

1. Obiectivele operaţionale ale înțelegerii noțiunii de pajiște sunt:

a. cunoaşterea şi explicarea principalelor noţiuni teoretice
referitoare la semnificaţiile noțiunii de pajiște;
b. cunoaşterea principalelor tipuri de pajişti şi a
particularităţilor acestora;
c. Înţelegerea rolului îndeplinit de pajiști: economic și
ecologic;
d. Înțelegerea caracterului multifuncțional al pajiștilor;
e. Cunoașterea pajiștei ca vegetație ierboasă.

2. Din punct de vedere al noțiunii pajiștea este prezentată ca:

a. o suprafaţă de teren ocupată cu vegetaţie ierboasă;
b. element esenţial al sistemelor de agricultură durabilă;
c. depozit de carbon important, prin stocarea acestuia în
cantitate mai mare;
d. resursa vegetală ce poate fi transformată în cel mai
valoros și mai eficient furaj pentru creșterea animalelor;
e. o populație de diverse specii de plante superioare.

3. Din punct de vedere al modului în care s-au instalat sau au fost

instalate pajiștile se clasifică în:
a. pajiști dominante;
b. pajiști naturale;
c. pajiști artificiale;
d. pajiști superioare;
e. pajiști protectoare.

4. Pajștile naturale reprezintă categoria de pajiști în care:

a. vegetaţia ierboasă s-a instalat spontan:
b. vegetaţia ierboasă este predominant reprezentată de
leguminoase;
c. vegetaţia ierboasă s-a instalat în locul altor forme de
vegetație;
d. vegetaţia ierboasă s-a instalat și dezvoltat locul altor
forme de vegetație;
e. vegetaţia ierboasă s-a instalat și dezvoltat cu ajutorul
intervenției umane;

16 | Specializările: Montanologie şi Ingineria Produselor Alimentare

 Material de studiu redactat conform tehnologiei IDIFR

5. Pajștile temporare reprezintă categoria de pajiști:

a. create de om pentru o perioadă determinată;
b. semănate în locul unor pajiști permanente degradate;
c. crescute spontan provocate de intervenția omului;
d. crescute spontan fără intervenția omului;
e. instalată direct pe roca mamă;

6. În privinţa modului de folosire pajiștile sunt de mai multe feluri:

a. pășuni;
b. fânețe;
c. pajiști primare;
d. pajiști secundare;
e. pajiști artificiale;

7. Pajiștile sunt exploatate în următoarele moduri:

a. cosit;
b. pășunat;
c. cosit și pășunat;
d. economic;
e. complex.

8. Pajiștea este importantă atât din punct de vedere economic cât și

ecologic, deoarece:
a. reprezintă o sursă de hrană pentru animalele domestice;
b. constituie habitat şi sursă de hrană pentru animalele
sălbatice;
c. este un mijloc eficace de prevenire şi combatere a
eroziunii;
d. mijloc de îmbunătăţire a structurii şi fertilităţii solului;
e. element esenţial al sistemelor de agricultură durabilă.

9. Pajiștea este importantă din punct de vedere al protecției

mediului, deoarece:
a. înnobilează şi înfrumuseţează mediul înconjurător;
b. reduce riscurile de poluare;
c. stochează cantități mari de CO2;
d. contribuie la creşterea capacităţii de reţinere a apei;
e. protejează calitatea apei, regularizarea fluxului de apă şi a
poluanţilor.

10. Pajiştile permanente din ţara noastră ocupă o suprafață de

aproximativ 4,9 milioane hectare, România ocupând, în Europa,
locul al V-lea

17 | Facultatea de Ştiinţe Agricole, Industrie Alimentară şi Protecţia Mediului

 Material de studiu redactat conform tehnologiei IDIFR
Pajiști - Ciortea Gligor, Moisuc Alexandru, Iagăru Pompilica

11. Din suprafaţa totală de pajişti din ţara noastră 68% o reprezintă
păşunile, iar 32% fâneţele.

12. Repartizarea pajiştilor din ţara noastră, în funcţie de formele de

relief, evidențiază că 21% sunt în zona de șes; 47% în zona de
deal și 32% în zona de munte.

Testul de autoevaluare al unităţii de studiu nr. 1 este compus din 12

întrebări, notate cu 0,75 puncte fiecare, notarea începând cu nota 1.

1.7. Concluzii ale unităţii de studiu nr. 1 Manşeta albă

Parcurgerea acestei unităţi de studiu contribuie la însuşirea de
către studenţi a noțiunii de pajiște, a principalelor tipuri de pajiști,
respectiv a importanței acestora.
Pajiștea reprezintă un element esenţial al sistemelor de
agricultură durabilă, depozit de carbon, respectiv o resursă vegetală ce
poate fi transformată în cel mai valoros și mai eficient furaj pentru
creșterea animalelor.
Gruparea pajiștilor evidențiază două ategorii în funcție locul şi
modul cum s-au instalat, sau au fost instalate: naturale (permanente) în
care vegetaţia ierboasă s-a instalat spontan și artificiale (temporare) în
care vegetația ierboasă a fost semănată de om.
În privinţa modului de folosire pajiștile se grupează în pășuni și
fânețe.
Folosirea pajiștilor și fânețelor se realizează prin cosit, pășunat,
respectiv prin alternarea cositului și pășunatului (mixt).
Importanța pajiştilor este atât de natură economică cât și
ecologică deoarece reprezintă sursă de hrană pentru animalele
domestice; habitat şi sursă de hrană pentru animalele sălbatice; mijloc
eficace de prevenire şi combatere a eroziunii; mijloc de îmbunătăţire a
structurii şi fertilităţii solului.
Pajiștile permanente au un rol deosebit, în protecția mediului,
deoarece: înnobilează şi înfrumuseţează mediul înconjurător; reduce
riscurile de poluare, stochează cantități mari de CO2; contribuie la
creşterea capacităţii de reţinere a apei; respectiv protejează calitatea
apei, regularizarea fluxului de apă şi a poluanţilor.
Pajiştile permanente din ţara noastră au o răspândire de
aproximativ 4,9 milioane hectare, România ocupând, în Europa, locul al
V-lea după Franţa, Marea Britania, Spania şi Germania.
Modul de folosinţă al pajiştile le împart în păşuni şi fâneţe.
Din suprafaţa totală de pajişti din ţara noastră 68% o reprezintă
18 | Specializările: Montanologie şi Ingineria Produselor Alimentare
 Material de studiu redactat conform tehnologiei IDIFR

păşunile, iar 32% fâneţele.

Repartizarea pajiştilor din ţara noastră, în funcţie de formele de
relief, evidențiază gruparea acestora în procent de 79% în zona de deal
şi montană.
Evoluţia științei praticole, este bine reflectată în literatura de
specialitate atât pe plan teoretic, cât şi aplicativ.

1.8. Bibliografia unităţii de studiu nr. 1 Manşeta albă

1. Bărbulescu, C. şi colab., - Cultura pajiştilor şi a plantelor furajere,
Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1991
2. Bogdan (Pleşa) Anca-Dorina (2012). Cercetări privind folosirea şi
menţinerea pajiştilor montane cu low-input. Teză de doctorat,
Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară Cluj-
Napoca;
3. Brown, L. 2001. Eco-economia, Bucureşti, Editura Tehnică, p.86,
.89, 91 Eco-Economy, Bucharest, Engineering Publishing,
4. Ciortea, G., Moisuc, A., Pompilica Iagăru, 2005. Producerea şi
păstrarea furajelor, Editura Alma Mater, Sibiu.
5. Dragomir, N. (2005). Pajişti şi plante furajere tehnologii de
cultivare. Editura Eurobit, Timişoara;
6. Dumitrescu N., Grîneanu A., Sîrbu Gh., 1979 – Pajişti degradate
de eroziune şi ameliorarea lor, Ed. Ceres, Bucureşti
7. Ellemberg H., Mueller Dombois D. 1967. A key to Raunkiaer plant
life forms with revised subdivisions. Ber. Geobot. Inst. Eidg. Tech.
Hochschule Rubel. 37. 56-73.
8. IPCC - Intergovernamental Panel on Climate Change (2000).
Special Report Emissions Scenarios,
9. Marușca T. 2015. Însemnări și mărturii agrosilvopastorale.
Editura Universității Transilvania, Brașov;
10. Marușca T., și colab. 2014. Ghid de întocmire a amenajamentelor
pastorale. Editura Capolovoro, Brașov;
11. Moisuc Al., - Curs Cultura pajiştilor şi a plantelor furajere,
U:S:A.B.Timisoara, 1991.
12. Rezmeriţă I., Texter D., 1956 – Agrotehnica pajiştior degradate,
Editura Academiei Republicii Populare Romîne, Bucureşti
13. Rotar, I., L., Carlier (2005). Cultura pajiştilor. Editura Risoprint,
Cluj-Napoca;
14. Samfira, I., Moisuc, A., 2007, Ecopratotehnica. Editura Eurobit,
Timişoara.

19 | Facultatea de Ştiinţe Agricole, Industrie Alimentară şi Protecţia Mediului