Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iaşi

Facultatea de Geografie şi Geologie

Specializarea Geografia Turismului

GRĂDINILE BOTANICE DIN ROMÂNIA

Student – Barticel Bianca, GT 21

Coordonator – Asist. Dr. Aniței Liliana

Iași, 2016
 CUPRINS

CUPRINS ......................................................................................................................................................2

INTRODUCERE .............................................................................................................................................2

1. CARACTERIZAREA FIZICO-GEOGRAFICĂ A REGIUNILOR............................................................................4

1.1. POZIŢIA GEOGRAFICĂ .................................................................................................................................... 4

1.2. SUBSTRATUL GEOLOGIC................................................................................................................................. 5
1.3. RELIEFUL .................................................................................................................................................... 6
1.4. CLIMA ....................................................................................................................................................... 8
1.5. HIDROGRAFIA ............................................................................................................................................. 9
1.6. SOLURILE ................................................................................................................................................. 11
1.7. MODUL DE FOLOSINȚĂ AL TERITORIULUI ......................................................................................................... 12

2. CARACTERISTICILE BIODIVERSITĂȚII FLORISTICE .................................................................................... 13

4. IMPORTANȚA ȘTIINȚIFICĂ ȘI ECONOMICĂ............................................................................................. 23

BIBLIOGRAFIE ............................................................................................................................................ 24

INTRODUCERE

2
 Motivația alegerii acestei teme pentru proiectul de față este determinat de faptul că acest
subiect în sinea lui este un subiect bine dezvoltat, deosebit și câte informații se găsesc despre
grădinile botanice din România. Lucrarea de față este structurat în patru capitole pentru a putea
descrie în cel mai bun mod un stat.
Grădinile botanice (hortus botanicus) cultivă și cresc o mare varietate de plante în principal
pentru motive științifice, categorizare și documentare, dar și pentru plăcerea și educarea publicului
larg, un considerent devenit esențial pentru asigurarea fondurilor publice. Două dintre elementele
mai puțin cunoscute, dar foarte importante, ale unei grădini botanice sunt biblioteca și herbarul de
plante uscate și documentate. Prima grădină botanică în România, a fost înființată în 1856 de
Anastasie Fătu la Râpa Galbenă, a existat până la moartea creatorului ei, în 1886, când terenul a
fost vândut de către urmașii lui. O stradă situată aici perpetueză memoria lui Anastasie Fătu. În
1873, Societatea de Medici și Naturaliști din Iași înființează o a doua grădină botanică, în apropiere
de cea veche. Sarcina de organizare a acesteia revine lui Dimitrie Brândză, iar majoritatea plantelor
au fost donate de către Anastasie Fătu. Unele dintre plantele cultivate atunci mai există și astăzi,
în curtea Muzeului de Istorie Naturală. În 1870, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” hotărăște să
construiască ea însăși o grădină botanică, în spațiul actual al Institutului de Medicină și Farmacie,
care este extinsă în 1876. După care s-a făcut prima grădină botanică din București care a fost
întemeiată în 1860, lângă Facultatea de Medicină, de către Carol Davila. Grădina a fost mutată în
spațiul actual în 1884 de către Dimitrie Brândză, botanist român, unul dintre întemeietorii școlii
botanice românești, și de către Louis Fuchs, arhitect peisagist belgian. Grădina a fost inaugurată
în 1891, după ce serele au fost construite și populate, dar a fost afectată de inundația care a avut
loc în 1892.
În primul capitol se găsesc date ce fac o caracterizare
fizico-geografică al zonelor în care se localizează grădinile
botanice din România. Capitolul are informații cu referire la
poziția geografică, geologia, relieful, hidrografia, clima,
solurile unde se regăsesc grădinile botanice. Capitolul doi
prezintă caracteristicile cu privire la flora grădinilor botanice.
În capitolul patru se vorbește despre importanța științifică,
economică și turistică al grădinilor botanice.

Fig. 1 Anastasie Fătu

3
 1. CARACTERIZAREA FIZICO-GEOGRAFICĂ A REGIUNILOR

1.1. Poziţia geografică

Grădina Botanică „Anastasie Fătu” din Iași
Municipiul Iași se află în partea de est a Moldovei, în Câmpia Moldovei, fiind așezat în
calea vechilor drumuri comerciale care legau nordul și vestul Europei de sud-estul continental și
de Orientul Apropiat. Orașul se află pe râul Bahlui, un afluent al Jijiei, care se varsă în râul Prut.
Grădina Botanică „Dimitrie Brândză” din București
Bucureștiul se află în sud-estul României, între Ploiești la nord și Giurgiu la sud. Orașul se
află în Câmpia Vlăsiei, care face parte din Câmpia Română. La est se află Bărăganul, în partea de
vest Câmpia Găvanu Burdea, iar la sud este delimitat de Câmpia Burnazului.
Grădina Botanică „Alexandru Borza” din Cluj-Napoca
Municipiul Cluj-Napoca este situat în zona centrală a Transilvaniei, situat în zona de
legătură dintre Munții Apuseni, Podișul Someșan și Câmpia Transilvaniei. Se întinde pe văile
râurilor Someșul Mic și Nadăș. La sud orașul este străjuit de Dealul Feleac. La est, în continuarea
orașului, se întinde Câmpia Someșană, iar la nordul orașului se află dealurile Clujului.
Grădina Botanică „Alexandru Buia” din Craiova
Municipiul Craiova este situat în sudul României, pe malul stâng al Jiului, la ieșirea
acestuia din regiunea deluroasă, la o altitudine cuprinsă între 75 și 116 metri. Craiova face parte
din Câmpia Română, mai precis din Câmpia Olteniei care se întinde între Dunăre, Olt și podișul
Getic, fiind străbătută prin mijloc de Valea Jiului.
Gradina Botanică "Răsvan Angheluță" din Galați
Municipiul Galati este situat în partea de sud a Moldovei , în Valea Siretului, străbătut de
Dunărea. Este situat în zona estică a României, în extremitatea sudică a platoului Moldovei.
Grădina Botanică "Vasile Fati" din Jibou
Orașul Jibou este amplasat în partea nord-estică a regiunii istorice Crișana, la limita cu
regiunea Transilvania, în partea de nord-est a județului Sălaj, pe malul stâng al râului Someș, la
confluența acestuia cu Agrijul.
Grădina Botanică din Macea
Satul Macea este situat în Câmpia Crișurilor, la distanță egală de râurile Mureș și Crișul
Alb, la doar 25 km de municipiul Arad.
Grădina Botanică din Tîrgu-Mureș
Tîrgu Mureș este amplasat la intersecția a trei zone geografice: Câmpia Transilvaniei,
Valea Mureșului și Valea Nirajului, la o altitudine de aproximativ 320 metri față de nivelul mării.
Ridicat inițial pe terasa inferioară de pe partea stânga a râului Mureș, orașul s-a dezvoltat de-a
lungul timpului ocupând și povârnișurile și dealurile din apropiere. În prezent municipiul se întinde
pe ambele părți al cursului râului Mureș și pe dealul Cornești și dealul Nirajului.
Grădina Botanică ”Bididia” din Tulcea
Tulcea este situat pe 7 coline din Dealurile Tulcei, pe o vatră populată continuu începând
din perioada culturii Gumelnița. Orașul Tulcea se află la 30 de metri altitudine.

1.2. Substratul geologic

Grădina Botanică „Anastasie Fătu” din Iași
Predominarea unor roci argilo-nisipoase, mai puțin rezistente la acțiunea factorilor
denundației față de cele din regiunile înconjurătoare, explică alitudinea mai joasă a acestui
teritoriu. Orizonturile de nisipuri și pietrișuri, transformate parțial în gresii și conglomerate, sau
calcarele oolitice care spre vest au grosimi mai mari, se subțiază pe măsura depărtării de vechiul
țărm, fiind înlocuite de nisipuri fine și argile, cu unele intercalații de prundișuri. Denundația care
a urmat, a găsit un teren prielnic în formațiunile argilo-nisipoase, iar ca o consecință a acestui fapt
suprafața lor a început să coboare, astfel s-au schițat unele forme de relief în funcție de rezistența
la eroziune a diferitelor sectoare ale câmpiei.
Grădina Botanică „Dimitrie Brândză” din București
În geologia Câmpiei Vlăsiei se cunosc mai multe faze: prima începe cu depunerea
Formaţiunilor de Cândeşti, care coborau dinspre Carpaţi până prin arealul de azi al Bucureştiului,
unitatea devenind pentru prima dată aproape uscat. În faza următoare s-a dezvoltat un început nou
de subsidenţă cu o axă est-vest, situată cam la 20-30 kilometri nord de Bucureşti, Formaţiunea de
Cândeşti formată din nisipuri, argile se scufundă şi, peste ea în partea sudică, s-au depus Stratele
de Frăteşti. A urmat o fază lacustră de reactivare puternică a subsidenţei, când s-a depus complexul
marnos; acesta este erodat şi subţire în sud, dar atinge 200 metri grosime în nord. A patra fază este
cea fluviatilă, uneori mlăştinoasă, care a început pe alocuri cu erodarea marnelor şi a continuat cu
depunerea Nisipurilor de Mostiştea.
Grădina Botanică „Alexandru Borza” din Cluj-Napoca
Substratul geologic divers, predominant sedimentar, dar şi cu prezenţa pe areale restrânse
a formaţiunilor magmatice şi metamorfice, favorizează prezenţa unei largi game de resurse
minerale, de interes economic, şi a unor formaţiuni geologice insolite, cu valenţe turistice, în
imediata apropiere a oraşelor. Pe lângă minereuri de fier şi combustibili minerali, în judeţ există o
gamă variată de minerale utile şi roci, între care: cuarţ, dacite şi andezite, calcare şi dolomite
utilizate pentru fabricarea lianţilor (var, ciment), sare, cu însemnate rezerve la Ocna Dejului,
Turda, balastiere pe Someşul Mic la Gilău, Floreşti şi pe Arieşul inferior.
Grădina Botanică „Alexandru Buia” din Craiova
5
 Din punct de vedere geologic, teritoriul municipiului Craiova a început să se formeze în
Arhaic, prima eră din istoria pământului. Versanţii şi terasa s-au format în Levantin, preponderent
formate din pietrişuri, nisipuri, argile şi marne. Lunca Jiului s-a format în Holocenul Superior şi
este reprezentată de depozite aluvionale
Grădina Botanică "Răsvan Angheluță" din Galați
Judeţul Galaţi este situat în exteriorul arcului carpatic şi ocupă zona de întrepătrundere a
marginilor provinciilor fizico-geografice est-europeană, sud-europeană şi în parte, central-
europeană, ceea ce se reflectă atât în condiţiile climaterice, în învelişul vegetal şi de soluri, cât şi
în structura geologică.
Grădina Botanică din Tîrgu-Mureș
Substratul geologic este reprezentat de formaţiunea de vârstă Panoniană, alcătuită din
argile marnoase slab tectonizate, caracteristice domurilor gazeifere. Din punct de vedere geotehnic
au importanţă numai depozitele cuaternare Holocene, având în vedere că aceste roci prezintă de
obicei terenul de fundare pentru construcţii.

1.3. Relieful
Grădina Botanică „Anastasie Fătu” din Iași
Relieful Câmpiei Moldovei atinge o altitudine medie de 150 metri, fiind un relief scund, în
alcătuirea sa predominând colinele. Așa cum se prezintă astăzi relieful este rezultatul unei
îndelungate evoluții care s-a dezvoltat în pliocen și cuaternar. Sedimentarea diferențiată care a avut
loc în timpul Măriii Sarmatice, ca urmare a apropierii sau depărtării de țărm, a adâncimii apei, a
înaintărilor și retragerilor. Astfel că relieful Câmpiei Moldovei este de origine sculpurală, format
în condițiile unui substrat argilo-nisipos, ușor de erodat, având o evoluție influențată de legile
dezvoltării eroziunii pe baziele fluviale. Înălțimile mai mari care mărginesc câmpia se datorează
constituției lor petrografice, cu orizonturi mai dure de gresii și calcare sarmatice, care nu au fost
încă distruse de eroziune.iniilor de țărm, a făcut ca teritoriile din nordul Câmpiei Moldovei să aibă
o petrografie diferită.
Grădina Botanică „Dimitrie Brândză” din București
Apare ca o câmpie piemontană-terminală, compusă din două conuri complexe, unul al
Argeşului şi Dâmboviţei şi altul al Ialomiţei cu Cricovul Dulce. În ea s-au sculptat văi care au
divizat câmpia în interfluvii sau câmpuri. Văile au ca specific dispunerea divergentă spre sud-est
la Argeş şi Mostiştea, ori sunt arcuite către nord-est sau est la Ialomiţa. În cadrul divergenţelor
generale, specifice conurilor, apar şi convergenţe locale (Dâmboviţa-Colentina-Pasărea,
Dâmboviţa-Argeş). În plus, văile sunt de două tipuri: cu izvoare carpatice şi cu izvoare în câmpie
(tip Colentina sau Mostiştea). Pe de altă parte şi câmpurile sunt divergente şi convergente. Ele se
6
remarcă prin profilul longitudinal cu poziţie foarte puţin săltată peste lunci spre câmpia de
subsidenţă, unde se evidenţiază o fâşie de tranziţie mai ales către Câmpia Titu.
Grădina Botanică „Alexandru Borza” din Cluj-Napoca
Relieful judeţului este unul de podiş şi de munte. Circa o treime (24%) din suprafaţa
judeţului este muntoasă, ocupată de Munţii Apuseni, cu înălţimi de până la 1.800 de metri,
localizaţi în partea sud-vestică a judeţului. Restul suprafeţei este format în proporţie de 76% din
dealuri şi văi ale Podişului Someşan şi Câmpiei Transilvaniei. Terasele şi luncile din sectoarele
inferioare ale Someşului Mic şi Arieşului suplinesc lipsa câmpiilor.
Grădina Botanică „Alexandru Buia” din Craiova
Relieful orașului Craiova se identifică cu relieful județului Dolj, respectiv de câmpie. Spre
partea nordică se observă o ușoară influență a colinelor, în timp ce partea sudică tinde spre luncă.
Altitudinea crește de la 30 la 350 m față de nivelul mării, din sudul spre nordul județului, formând
un larg amfiteatru deschis spre soare. Relieful apare ca niște trepte plate care se ridică sub formă
de piramidă din lunca Dunării spre dealurile Amaradiei, de la 30 până la 350 m deasupra nivelului
marii.
Grădina Botanică "Răsvan Angheluță" din Galați
La Galați se găsesc două mari forme de relief ale țării: Câmpia Română și Podișul
Moldovei ce oferă o priveliște cu înălțimi domolite, cuprinse între 310 metri la nord și 5 metri la
sud. Zona corespunde punctului de întâlnire a provinciilor fizico-geografice est, sud și central-
europeană. Cea mai importantă unitate este Lunca Dunării ce se întretaie aici cu Lunca Prutului și
Lunca Siretului. Lunca Siretului este alcătuită din brațe despletite ale cursului Siretului, din brațe
părăsite sub formă de belciuge, ostroave incipiente și ostroave vechi sau grinduri.
Grădina Botanică "Vasile Fati" din Jibou
Din punct de vedere fizico-geografic, orasul este marginit spre vest de Dealurile Salajului,
spre est de Culmea Prisnelului, spre sud de Dealul Dumbrava, Depresiunea Agrijului si interfluviul
Agrij-Almas, iar spre nord de sesul neted al Depresiunii Guruslau. Formele de relief create ofera
conditiile cele mai favorabile pentru circulatia marfurilor, atragerea si stabilirea populatiei în
aceasta zona.
Grădina Botanică din Macea
Teritoriul comunei Macea face parte din câmpia Aradului. Câmpia are un aspect ondulat,
prezentând depresiuni largi, conturate, de forme pozitive, cu o diferenţă de nivel de 3 - 4 m. In
partea de sud a teritoriului se găseşte un lanţ de grinduri, iar în cea de nord şi nord-est se găseşte
mai mult teren depresionar.
Grădina Botanică din Tîrgu-Mureș

7
 Municipiul Târgu Mureș este așezat pe terasele râului Mureș. Dintre toate acestea Platoul
Cornești (în maghiară Somostető) este cea mai înaltă cotă a orașului fiind situat la 488 metri
deasupra Mării Negre și la 197 metri deasupra localității. Astfel teritoriul se caracterizează printr-
un relief colinar fragmentat de văi largi și dealuri înalte.
Grădina Botanică ”Bididia” din Tulcea
Relieful judeţului Tulcea se caracterizează prin existenţa a două unităţi fizico-geografice
distincte: una mai înaltă, în partea central-vestică, în cadrul căreia se întâlnesc elemente ale celui
mai vechi relief de pe teritoriul României (respectiv unităţi de orogen vechi, hercinic/kimmeric),
şi alta mai joasă şi mai nouă (din Cuaternar), în N, NE şi E, respectiv lunca şi Delta Dunării,
precum şi nordul Complexului Lagunar Razim-Sinoe.

1.4. Clima
Grădina Botanică „Anastasie Fătu” din Iași
Clima prezintă un caracter continental pronunțat, fiind influențată de masele de aer cu
proveniență răsăriteană. Vara predomină timpul secetos cu temperaturi ridicate, iar iarna se simte
din plin efectul maselor de aer venite dinspre nord și nord-est, regiunea fiind frecvent bântuită de
viscole. Secetele, brumele târzii de primăvară și timpurii de toamnă, aversele de ploaie însoțite de
căderi de grindină, completează trăsăturile regimului climatic continental specific.
Grădina Botanică „Dimitrie Brândză” din București
Câmpia Vlăsiei se integrează în subţinutul climatic al Câmpiei Române. Dintre trăsăturile
specifice climei şi topoclimei acestei unităţi, evidenţiem: potenţialul termic favorabil practicării
unei agriculturi intensive, umezeală relativă moderată a aerului, precipitaţiile cu tendinţă de
diminuare de la vest la est în sensul creşterii gradului de continentalism, vânturi dirijate pe
diagonală. Temperatura medie anuală a aerului variază în sens latitudinal, de la circa 11°C în partea
sudică, până la 10.5°C în cea nordică. Pe teritoriul Bucureştiului, temperatura, atât în aer, creşte
din nou cu circa 2°C sub influenţa adăpostului urban, punând în evidenţă o caracteristică de bază
a acestui topoclimat şi anume „insula termică urbană”.
Grădina Botanică „Alexandru Borza” din Cluj-Napoca
Clima Clujului este plăcută, de tip continental moderată. Este influențată de vecinătatea
Munților Apuseni, iar toamna și iarna și de influențele atlantice de la vest. Trecerea de la iarnă la
vară se face, de obicei, la sfârșitul lunii aprilie, iar cea de la toamnă la iarnă în luna noiembrie.
Verile sunt călduroase, iar iernile în general sunt lipsite de viscole. Temperatura medie anuală din
aer este cca. 8,2 °C, iar media precipitațiilor anuale atinge 663 milimetri.
Grădina Botanică „Alexandru Buia” din Craiova

8
 Regimul climatic este temperat continental specific de câmpie, cu influențe
submediteraneene datorate poziției depresionare pe care o ocupă județul în sud-vestul țării.
Valorile medii ale temperaturii sunt cuprinse între 10-11,5° iar precipitațiile sunt mai scăzute decât
în restul teritoriului.
Grădina Botanică "Răsvan Angheluță" din Galați
Dat fiind faptul că județul Galați reprezintă o poartă spre nord-est și spre sud-vest, el se
găsește sub influența maselor de aer continental estice și mai putin sudice, lipsind aproape cu totul
influența aerului vestic care este oprit de paravanul munților Carpați. Temperatura medie anuală,
calculată pe o perioadă de 70 de ani, este de 10 grade C. Temperatura medie în timpul verii este
de 21,3 grade C.
Grădina Botanică "Vasile Fati" din Jibou
Prin pozitia sa, orasul Jibou se încadreaza în sectorul cu clima continentala moderata,
caracteristic regiunilor vestice si nord-vestice ale tarii si este supus unei circulatii vestice
predominante, în timpul iernii predomina invaziile de natura maritim-polara dinspre nord-vestul
continentului, iar vara, aerul cald dinspre sud-vest, în cadrul activitatii ciclonice nord-
mediteraneene deplasate spre nord.
Grădina Botanică din Macea
Pentru caracterizarea elementelor de climat specifice comunei Macea, au o valoare
deosebită, datele staţiunii meteorologice Arad, la 20 km în sudul teritoriului. Pe baza datelor
acestei staţiuni, a vegetaţiei, precum şi a solurilor, se poate conchide că comuna Macea are un
climat ceva mai secetos decât cel caracteristic pentru câmpia Tisei
Grădina Botanică din Tîrgu-Mureș
Clima municipiului Tîrgu Mureș este plăcută, de tip continental moderată cu veri
călduroase și ierni aspre. Este influențată de vecinătatea Munții Gurghiu, iar toamna și iarna
resimte și influențele atlantice de la vest. Trecerea de la iarnă la primăvară se face, de obicei, la
mijlocul lunii martie, iar cea de la toamnă la iarnă în luna noiembrie
Grădina Botanică ”Bididia” din Tulcea
Clima municipiului Tulcea este temperat-continentală cu influențe sub-mediteraneene. Iarna
se face simțit aerul arctic, din nord, care provoacă scăderea temperaturii. Temperatura maximă
înregistrată a fost de 40,3 grade, iar minima a fost de -26,8 grade în anul 1942.

1.5. Hidrografia
Grădina Botanică „Anastasie Fătu” din Iași
Regimul deficitului general al resurselor de apă pe cuprinsul Câmpiei Moldovei i-a
determinat pe locuitorii acestei unităţi să amenajeze numeroase iazuri, cu o suprafaţă totală de
9
6.000 hectare şi un volum de 185 milioane metri cubi, acestea constituind una din caracteristicile
peisajului. Ele sunt prezente pe majoritatea văilor secundare, uneori sub formă de salbă, fiind
utilizate pentru piscicultură, irigaţii, reţinerea undelor de viitură. Dintre cele mai importante iazuri
amintim: Suliţa – Dracşani pe Sitna, Podu Iloaiei pe Bahlueţ, Ciurbeşti pe Nicolina, Negreni,
Tătărăşti, Năneşti pe Başeu, Gropniţa pe Jijioara. Râul Prut, cu o lungime de peste 300 kilometri
pe latura de est a Câmpiei Moldovei îşi măreşte debitul destul de puţin de la intrarea în această
subunitate (67 m3/s) până la ieşire (Ungheni, 72,5 m3/s). Aceasta are afluenți pe Jijia și Bahlui.
Grădina Botanică „Dimitrie Brândză” din București
Apele curgătoare se compun din râuri care vin din Carpaţi (Argeş, Dâmboviţa, Ialomiţa, la
care se poate adăuga şi Prahova). Scurgerea, la majoritatea acestor râuri, a fost modificată puternic
de intervenţia omului, în special pentru cerinţele Bucureştiului şi pentru ocrotirea acestuia de
inundaţii. S-au creat foarte multe canale şi lacuri de retenţie. Ele folosesc la descărcarea apelor de
viitură din Dâmboviţa către Argeş (amonte de Bucureşti) sau din Ilfov către Colentina şi de aici
spre Valea Vlăsiei. Lacurile au devenit un element specific Câmpiei Vlăsiei. Ele au origini diferite:
de baraj antropic pe râurile de tip Colentina, limanuri, lacuri de luncă, lacuri de crov, lacuri în
excavaţiuni antropice pe câmp în arealul municipiului Bucureşti, lacuri mai mari de baraj pe
Dâmboviţa, Argeş, Ialomiţa.
Grădina Botanică „Alexandru Borza” din Cluj-Napoca
Teritoriul judeţului aparţine bazinului Someşului Mic şi parţial bazinului Arieşului şi al
Crişului Repede. Pe teritoriul judeţului sunt lacuri de alunecare şi lacuri care au luat naştere în
vechile exploatări de sare, precum şi lacuri de acumulare create prin amenajarea sistemului
energetic “Someş” (Gilău, Tarniţa, Fântânele). Prin municipiul Cluj-Napoca trec râurile Someșul
Mic și Nadăș, pârâurile Pârâul Țiganilor, Canalul Morilor, Pârâul Popești, Pârâul Nădășel, Pârâul
Chintenilor, Pârâul Becaș, Pârâul Murătorii.
Grădina Botanică „Alexandru Buia” din Craiova
Reteaua hidrografica a judetului Dolj este reprezentata in general de Dunare ce capteaza
majoritatea raurilor sudice, si cursul inferior al raului Jiului ce strabate teritoriul judetului de la
nord la sud strabatand defileul cu acelasi nume. Alte ape curgatoare: Amaradia, Motru ect.
Grădina Botanică "Răsvan Angheluță" din Galați
Poziția Galațiului este peninsulară deoarece este înconjurat de ape din 3 părți. Toate aceste
artere hidrografice prin caracteristicile lor deosebite au contribuit la dezvoltarea portului care a
fost într-o anumită etapă istorică cel mai mare port al României. Aceste ape sunt: Dunărea, al
doilea mare fluviu al Europei, Siretul, care izvorăște din Carpații Păduroși ai Ucrainei, Prutul,

10
celălalt râu de lângă municipiul Galați, are un debit mediu de 85,5 m/s curgând printre maluri
asimetrice. Lacul Brateș se află în zona de nord-este a municipiului Galați.
Grădina Botanică "Vasile Fati" din Jibou
Orasul Jibou este situat într-o zona de subsidenta locala, care a determinat convergenta
unor râuri, cum ar fi: Almasul, Agrijul, Valea Sarata, unica pe teritoriul judetului Salaj, constituind
unul din factorii care au favorizat formarea si dezvoltarea orasului. Izvoarele minerale care se
gasesc in partea sud-vestica a orasului sunt cunoscute înca din anul 1906.
Grădina Botanică din Tîrgu-Mureș
Localitatea se întinde mai accentuat pe partea stângă al râului Mureș, care izvorăște din
Munții Hășmașu Mare, străbate Depresiunea Gurghiului și defileul Toplița - Deda ca să ajungă la
Târgu Mureș. Râul a fost de-a lungul istoriei o sursă de energie.
Grădina Botanică ”Bididia” din Tulcea
Hidrografia este dominata de Dunare, raurile fiind mici (Telita, Taita, Slava) si se varsa fie
in Dunare fie in lacurile de pe teritoriul judetului. Lacurile sunt foarte multe, mai ales in Delta
Dunarii. Cele mai importante sunt: Jijila, Crapina, Telincea, Somova (fluviale), Fortuna, Gorgova,
Matita, Tatanir, Lacu Rosu (deltaice), Razim, Golovita, Zmeica, Dranov, Ceamurlia, Babadag
(litorale).

1.6. Solurile
Grădina Botanică „Anastasie Fătu” din Iași
Câmpia Moldovei aparţine aproape în totalitate zonei de silvostepă cu cernoziomuri
cambice, continuată spre sud – est cu areale reduse de stepă cu cernoziomuri. În partea central –
vestică (Dealurile Copălău – Cozancea – Guranda) se individualizează o prelungire spre est a
domeniului forestier din Dealul Mare – Hârlău, iar aici există soluri brune argiloiluviale, brune –
luvice şi soluri cenuşii. Acest pinten deluros al domeniului forestier împarte silvostepa din Câmpia
Moldovei în două sectoare: unul nordic (silvostepa Săvenilor) şi altul sudic (silvostepa Iaşilor).
Grădina Botanică „Dimitrie Brândză” din București
În Câmpia Vlăsiei, deşi nu sunt reprezentate prin multe tipuri, solurile aparţin la patru clase:
molisoluri, argiluvisoluri, soluri halomorfe şi soluri neevoluate. Dintre molisoluri predomină
cernoziomurile cambice în estul Câmpului Maia, în vestul şi sudul Câmpiei Moviliţei, precum şi
în estul Câmpului Câlnăului. Argiluvisolurile sunt reprezentate prin soluri brun-roşcate, care ocupă
în întregime Câmpia Bucureştiului, vestul câmpul Maia şi Câlnăului şi în Câmpia Snagovului.
Solurile halomorfe constituite din soloneţuri, deţin o suprafaţă foarte mică în imediata vecinătate
cu confluenţa râului Dâmboviţa.
Grădina Botanică „Alexandru Borza” din Cluj-Napoca
11
 Categoriile majore de soluri prezente în Judeţul Cluj se grupeaza pe trei caţegorii:
argilovisolurile sunt solurile dominante în judeţul Cluj foarte afectare de procese de degradare,
molisolurile sunt solurile cu cea mai mare productivitaţe desi dispuse pe o suprafaţa mai restrânsă
și cambisolurile grupeaza soluri specifice etajului forestier mijlociu şi inferior avand o larga
extindere la nivelul treptei orografice intermediare (dealuri înalte şi munți josi).
Grădina Botanică "Răsvan Angheluță" din Galați
Pe teritoriul judeţului Galaţi se întâlnesc foarte multe tipuri de sol, iar în cadrul aceluiaşi
tip regăsim mari variaţii. Majoritatea tipurilor de sol au roca mamă pe loess, mai puţin pe argile şi
marne. În judeţul Galaţi sunt întâlnite soluri cernoziomice ciocolatiu şi castaniu cu profil normal
sau cernoziomuri degradate, cu profil de la moderat până la puternic erodat, soluri coluviale sau
aluviale de pantă şi de vale, precum şi regosoluri şi psamoregosoluri.
Grădina Botanică din Macea
Tipurile de soluri existente in Macea variaza de la cernoziomuri si soluri aluvionare pana
la nisipuri, soluri saraturate si soloneturi.
Grădina Botanică din Tîrgu-Mureș
Pe terasele Râului Mureș, mai ales cele inferioare domină aluviunile recente precum și
solurile hidromorfe și de mlaștini. În zonele de luncă apar solurile aluviale și lăcoviștile, tipuri de
sol generate atât de materialul parental cât și de caracteristicile hidro-geologice și hidrologice ale
zonei. Zona colinară este acoperită cu un strat de soluri negre, soluri brun acide, soluri coluviale,
cernoziom și regosoluri.
Grădina Botanică ”Bididia” din Tulcea
Principalele soluri ce se regăsesc aici sunt: aluviosolurile, limnosolurile, gleisolurile,
psamosolurile și soluri bălane.

1.7. Modul de folosință al teritoriului

Grădinile botanice cultivă și cresc o mare varietate de plante în principal pentru motive
științifice, categorizate și documentare, dar și pentru plăcerea și educarea publicului larg, un
considerent devenit esențial pentru asigurarea fondurilor publice.

12
 2. CARACTERISTICILE BIODIVERSITĂȚII FLORISTICE
Grădina Botanică „Anastasie Fătu” din Iași
Grădina Botanică „Anastasie Fătu” din Iași este cea mai veche grădină botanică din
România. A fost înființată în 1856 de cel al cărui nume îl poartă acum, Anastasie Fătu, medic și
naturalist, pe o proprietate cumpărată de acesta. Activitatea științifică a grădinii botanice se
desfășoară în 10 secții și 2 laboratoare, astfel:
Secția Sistematică are o suprafață de 5 hectare, pe care
se cultivă aproximativ 2000 de specii de plante, aranjate pe
încrengături, ramuri, ordine și familii, conform înrudirilor
naturale. Sectorul Sistematic se adresează în special elevilor
și studenților, care au astfel un material biologic viu, cu
ajutorul căruia pot înțelege mai bine unitatea și diversitatea
lumii vii. Chiar de la intrarea in sectie, pe partea stanga, se pot
observa doua exemplare de Metasequoia gliptostroboides din
familia Taxodiaceae, cunoscuta doar ca planta fosila pana in
anul 1941, cand studentii chinezi Cheng si Hu au descoperit-
o in stare vie, in padurile din Centrul Chinei. Tot aici se mai
poate găsii: reprezentanti ai familiei Oleaceace reprezentata
de colectii ale genurilor Ligustrum, Fraxinus si Syringa,
numerosi reprezentanti ai familiei Asteraceae (Compositae), Fig. 2 Metasequoia gliptostroboides

reprezentanti ai familiei Brassicaceae (Erysimum witmannii, Alyssum borzaeanum si Schivereckia

podolica), familia Caryophyllaceae careia ii apartin un numar mare de plante rare si ocrotite,
cultivate in stancaria rezervata acestei familii, contine: Cerastium banaticum, Petrorhagia illyrica
si Dianthus tenuifolius, reprezentanti ai familiilor Liliaceae, Poaceae, Fagaceae, Lamiaceae,
Scrophulariaceae etc. Complexul de sere, este format din 12 sere, fiecare ocupându-se de un
anumit aspect din flora și vegetația lumii: plante mediteraneene, tropicale, subtropicale (colecții
de cactuși), flori ornamentale (36 soiuri de azalee și 469 soiuri de crizanteme). Cei mai multi taxoni
sunt binecunoscuti: maslinul, rodiul, smochinul, roscovul, dafinul, oleandrul, rosmarinul,
chiparosul, laurul, laurociresul, filirea, ghimpele, cornisorul, stejarul de piatra si stejarul de pluta.
Dintre speciile arborescente cele mai cunoscute si raspandite in cultura apartin genului Ficus, in
serele gradinii fiind adapostite peste 100 de exemplare. Ficusii sunt apreciati in general pentru
aspectul decorativ (ficusul plangator, ficusul elastic), dar unele specii au si intrebuintari in
medicina traditionala indiana sau africana. O importanta deosebita pentru specialisti prezinta
exemplarele ce apartin familiei Cycadaceae, forme primitive in cadrul plantelor fanerogame

13
 actuale. Cea mai raspandita specie a genului este
Cycas revoluta, originara din Japonia. Colectia mai
cuprinde si alti repezentanti ai familiei:
Ceratozamia mexicana (originara din America
Centrala), speciile africane Encephalartos ferox si
Stangeria eriopus. Printre atractiile sau curiozitatile
Complexului de Sere se numara plantele cu nutritie
Fig. 3 Sagotier japonez (Cycas revoluta)
mixotrofa (insectivore). Din cele 535 de specii de
plante carnivore cunoscute in flora globului, in Romania sunt cunoscute doar 10 specii, care apartin
genurilor Drosera, Aldrovanda, Pinguicula si Utricularia. O alta curiozitate, Mimosa pudica, atrage
prin frunzele fin penate care dovedesc o sensibilitate surprinzatoare, executand miscari nictinastice
("de veghe" si "de somn") si seismonastice (provocate de usoare atingeri. Expozițiile organizate
în sere în lunile februarie (azalee) și octombrie (crizanteme) atrag un număr mare de vizitatori și
sunt celebre la nivel național. Secția Ornamentală are
menirea de a pune la dispozitia vizitatorilor o gama variata de
plante ornamentale, ierboase si lemnoase, care prin modul de
amplasare si grupare si prin succesiunea infloririi, se
constituie intr-o expozitie cu caracter permanent, destinata nu
numai recreerii si odihnei ci si instructiei si educatiei. Parterul
secției este decorat cu garduri vii de cimisir (Buxus
sempervirens), platbande cu trandafiri si arabescuri realizate
din Buxus si Taxus baccata (tisa). Pe parter si in zonele
limitrofe sunt amplasate colectii si grupari de plante indigene:
graminee ornamentale, tufe de Yucca si colectia de Narcissus
(narcise). Pe terenurile din jur se gaseste colectia de magnolii
Fig. 4 Cimișirul (Buxus sempervirens)
cu flori albe si roz (Magnolia kobus, M. x soulangiana). Secția
Flora și vegetația României este cel mai întins din grădina botanică, având o suprafață de 25 ha.
În crearea acestuia s-a urmărit redarea etajelor de vegetație existente în România pe verticală și
caracteristicile (din punct de vedere al florei și vegetației) fiecărei provincii a țării pe orizontală.
Acest lucru a fost posibil datorită formelor de relief existente în acest loc. Totodată, s-a încercat
introducerea speciilor specifice României care sunt amenințate cu dispariția sau rare și păstrarea
unei game variate de taxoni din flora țării. Centrul sectiei este ocupat de un lac de acumulare cu o
suprafata de 2,1 hectare care adaposteste, printre numeroase specii iubitoare de multa umiditate,
si nuferi galbeni (Nuphar luteum). Sectorul dendrologic a luat ființă sub îndrumarea botaniștilor

14
 Mandache Leocov și Ionel Lupu, într-o perioadă în
care instituția universitară ieșeană gestiona un teren în
mare parte viran. Acesta a gestionat numeroase
plantații noi de tei, carpen, fag, stejar, plop tremurator
si paltin, originare de pe dealul Repedea, de la Poieni,
din Codrii Pașcanilor, din comuna Sirețel, dar si
folosind seminte de arbori exotici furnizate de cele
peste 500 de gradini botanice din lume cu care
Fig. 5 Nufărul galben (Nuphar lutea)
instituția ieșeană a colaborat. Plantatiile cu rol
predominant ameliorativ ocupa 33% din suprafata si sunt alcatuite din salcioara (Eleagnus
angustifolia), plop alb (Populus alba), jugastru (Acer campestre), amorfa (Amorpha fruticosa),
jugastru (Acer campestre), caprifoi tatarasc (Lonicera tatarica) si hurmuz (Symphoricarpos albus).
Plantatiile cu rol predominant de fixare a solului ocupa 2% din suprafata sectiei fiind amplasate
pe portiunile de teren cu alunecari evidente si includ specii a caror sistem radicular este profund:
stejarul (Quercus robur), nucul comun (Juglans regia) si nucul negru (Juglans nigra). Secția
Biologică are, strajuita de o parte si de alta de coloanele arborelui vietii (Thuja occidentalis
‘Fastigiata’), sunt amenajate doua stancarii care prezinta
unele aspecte ale evolutiei vietuitoarelor. In partea stinga
a stancariei, spre baza, sunt expuse plante cu flori
dialipetale actinomorfe: floarea pastilor (Anemone
nemorosa), bujorul (Paeonia officinalis), plante din
familiile Rosaceae, Crassulaceae, Linaceae și In partea
dreapta a stancariei sunt expuse plante cu petale unite
intre ele (gamopetale), spre baza cele cu simetrie radiala
(actinomorfe): margarete (Chrysanthemum
leucanthemum), iarba mare (Inula helenium), narcise
(Narcissus poeticus), iar in partea superioara cele cu un
singur plan de simetrie (zigomorfe): crin de toamna
(Hosta plantaginea), crin galben (Hemerocallis fulva), Fig. 6 Bujorul (Paeonia officinalis)

monbretie (Crocosmia crocosmiiflora). Secția Plante utilitare este impartita in noua subsectii
astfel menționăm câteva: subsectia plantelor medicinale, care grupeaza plante cu actiuni
terapeutice diferite asupra organismului uman: coada soricelului (Achillea millefolium), dud alb
(Morus alba), mojdrean (Fraxinus ornus), umbra iepurelui (Asparagus officinalis); subsectia
plantelor toxice, continand plante care, prin principiile ce le contin, sunt periculoase pentru

15
 organismul uman si pentru animale, dar sunt
foarte valoroase pentru industria farmaceutica:
Taxus baccata (tisa), Ricinus communis (ricin);
subsectia plantelor aromatice si condimentare,
reprezentata prin specii care contin substante
volatile si uleiuri eterice, materii prime valoroase
in industria cosmetica, a parfumurilor, a
bauturilor alcoolice si in alimentatie: Lavandula
angustifolia (levantica), Narcissus poeticus
Fig. 7 Trandafir remontat (Frau Karl Druschki)
(narcise). Secția Rozarium, rozariul grădinii
conține peste 600 de soiuri de trandafiri, răspândite pe o suprafață de 1,7 hectare. Datorită
numărului mare de soiuri nobile, precum trandafirii remontanți (Frau Karl Druschki etc.), hibrizii
Thea (La France 1867, White Christmas, Matterhorn, Mount Shasta, J.F.Kennedy, Mme. Caroline
Testout, Mary Maryweather, Diamond Jubilee, Peer Gynt, Caprice, Sutter's Gold, Kardinal,
Crimson Glory, Erotika, Ernest H. Morse, Eminence, Mainzer Fastnacht etc.), dar și soiuri de
trandafiri pitici, semiurcători și urcători. În colecție sunt incluse și soiuri de trandafiri create în
România: Luchian, Foc de Tabără și Rosa bunda. Secția Silvostepa Moldovei, urmareste
conservarea in situ si ex situ a principalelor tipuri de ecosisteme din silvostepa Moldovei: natural
de silvostepa, natural de mlastina (palustru) si forestier amenajat.
Grădina Botanică „Dimitrie Brândză” din București
Grădina Botanică „Dimitrie
Brândză” a Universității din București,
care poartă numele fondatorului ei
începând din anul 1994, este situată în
cartierul Cotroceni din București,
România. Acoperă o suprafață de 17,5
hectare. Dintre sectoarele in aer liber
amintim: Sectorul Decorativ, Sectorul
Plante rare, Sectorul Flora meditraneeana, Fig. 8 Lalea Texas Flame (Tulipa)
Sectorul Gradina italiana, Sectorul Flora
Dobrogei, Sectorul Muntii Carpati, Sectorul Colina coniferelor, Rosarium si altele. Fiecare dintre
acestea ar putea constitui teme consistente de dezbatere datorita speciilor deosebite de plante pe
care le adapostesc. La Gradina Botanica a Universitatii Bucuresti găsim serele vechi. Acestea au

16
fost construite in perioada anilor 1889-1891 dupa modelul serelor din Liege (Belgia), fapt ce le
recomanda ca cele mai vechi din tara.
Pavilionul central al serelor adăpostește o
colecție impresionantă de palmieri, grupând
peste 40 de speciii din întreaga lume.
Compartimentul orhideelor găzduiește 36 de
specii de flori de o deosebită frumusețe și
grație. Sectoarele interioare ale grădinii
botanice includ de asemenea Compartimentul
Ferigilor Exotice; Compartimentul Plante
Fig. 9 Imagine din Compartimentul Orhideelor
Mediteraneene, Subtropicale; Compartimentul
Plante de apă-tropicale (cu o colecție impresionantă de nuferi tropicali); Compartimentul Plante
suculente; Compartimentul Cactușilor; Compartimentul Bromelii. Muzeul Botanic al Grădinii
”Dimitrie Brândză” a fost construit în anul 1882, găzduind până în ziua de astăzi colecții de plante
uscate, presate, conservate în alcool sau formol și sub forma de mulaje.
Un proiect recent al cadrelor didactice ce se ocupă cu administrarea Grădinii Botanice din
București este amenajarea sectorului ”Grădina Bunicii”. Destinat în principal copiilor și menit a le
trezi acestora interesul pentru plantele pe care de multe ori le văd numai în magazine, ”Grădina
Bunicii” adună toate plantele și copacii dintr-o grădină tradițională românească. Acest sector a fost
sădit și amenajat cu ajutorul a 100 de voluntari, la fiecare recoltă organizându-se evenimente și
degustări pentru vizitatori, încercându-se astfel atât popularizarea alimentelor bio, cât și antrenarea
copiilor în altfel de activități decât cele ce îi pun în postura de simpli vizitatori ai grădinii botanice.
Grădina Botanică „Alexandru Borza” din Cluj-Napoca
Grădina Botanică se întinde pe o suprafaţă de 14 hectare, teren cu configuraţie variată,
potrivit pentru creşterea şi dezvoltarea plantelor de pe diferite continente. Aici sunt cultivate circa
10.000 de categorii specifice, grupate, pentru o mai bună administrare, în mai multe sectoare:
ornamental, fitogeografic, sistematic, economic, complexul de sere şi sectorul destinat persoanelor
cu deficienţe de vedere – creat relativ recent pentru a veni în întâmpinarea necesităţilor exprimate
în repetate rânduri de către comunitate.
Sectorul Ornamental este menit să ofere vizitatorului o paletă largă de specii şi varietăţi
horticole decorative a căror formă şi culoare se schimbă după sezon. Menţionăm aici rosariumul
ce conţine aproximativ 250 de soiuri de trandafiri şi colecţiile de: lalele, narcise, zambile, dalii,
cane, gladiole şi crini ce se schimbă în funcţie de sezon. Sectorul Fitogeografic cuprinde mai
multe obiective cu tematici menite să grupeze plante din diferite regiuni geografice. Orientul este

17
 reprezentat de Grădina Japoneză aranjată în stilul tradiţional
“gyo-no-niwa”. Flora din diferite regiuni geografice ale ţării
noastre este, de asemenea, foarte bine reprezentată pentru:
câmpia şi podişul transilvan, vegetaţia Munţilor Carpaţi şi
litoralul Mării Negre. O atracţie deosebită este şi Grădina
Romană, cunoscută şi sub denumirea de grădina lui Pliniu,
dominată de statuia zeiţei Ceres şi încadrată de două sicrie
veritabile descoperite în vechiul oraş roman Napoca. Sectorul
Sistematic grupează plantele în funcţie de familia din care fac
parte şi amplasamentul lor pe scara evoluţiei filogenetice, iar
Sectorul Economic grupează plantele după modul lor de
Fig. 10 Poarta sacră a Grădinii
utilizare în plante: alimentare, tehnice, furajere, melifere şi
japoneze
tinctoriale. Complexul de sere cuprinde şase compartimente:
sera acvariu, palmariul, sera cu plante mediteraneene şi australiene, sera cu plante suculente, sera
cu bromeliaceae şi sera cu orhidee şi ferigi. Institutul Botanic adăposteşte, la parter, Muzeul
Botanic, cu o colecţie de aproximativ 7.000 de exponate, grupate, în prima parte sub forma unor
colecţii cu importanţă ştiinţifică sau economică, iar în partea a doua, filogenetic, în ordinea
evolutivă, de la plantele cu organizare simplă (alge,
muşchi, licheni, ciuperci), spre cele cu organizare
complexă (gimnosperme şi angiosperme). La etajul
clădirii, funcţionează Herbarul Grădinii Botanice,
cel mai mare şi mai important din ţară, atribute
conferite de cele 750.000 de coli de plante presate,
de existenţa unor coli numite holotipuri, care
certifică pentru prima dată identitatea unei anumite
specii, precum şi de prezenţa herbarelor proprii ale Fig. 11 Papucul doamnei (Cypripedium calceolus)

unor personalităţi ale botanicii precum: Baumgarten, Porcius, Borza.

Grădina Botanică „Alexandru Buia” din Craiova
Gradina Botanica din Craiova este organizata si functioneaza, la fel ca si marile gradini
botanice universitare din tara si de peste hotare, cu urmatoarele sectoare: Sistematic, Provincii
Floristice ale Globului, Plante cultivate, Pepiniera, Rosarium, Sere, Provinciile Floristice ale
Romaniei, Plante ornamentale. Sectorul Sistematica plantelor este amplasat in partea centrala a
Gradinii Botanice, pe o suprafata de aproximativ 4,5 hectare. Rolul Sistemului este didactic,
serveste ca baza materiala studentilor de la facultatile de profil. Sectorul Sistematica plantelor

18
 cuprinde numai plante vasculare. Pteridofitele sunt
amplasate pe insula din lac, in lungul paraului si la
umbra gimnospermelor. Specii ce se află aici sunt:
Matteuccia struthiopteris, Ceterach officinarum,
Asplenium scolopendrium. Gimnospermele.
Pornind de la o plantatie de molid (Pices abies) s-a
imbogatit treptat colectia cu specii autohtone si
exotice din familiile: Pinaceae, Taxaceae,
Fig. 12 Spata dracului (Matteuccia struthiopteris) Cephalotaxaceae, Cupressaceae, Taxodiaceae,
Ginkgoaceae. Specii ce se regăsesc aici sunt: Metasequoia glyptostroboides Hu et Cheng, Pinus
walichiana A.B. Jackson. Amenajarea angiospermelor pe teren s-a facut dupa sistemul filogenetic
elaborat de Al. Borza (1925) si sunt impartite in doua clase: Magnoliopsida (Dicotyledonatae) si
Liliopsida (Monocotyledonatae). Sectorul Provinciile Floristice Ale Globului, a fost organizat si
functioneaza cu urmatoarele provincii: mediteraneana, caucaziana, central-asiatica (Himalaia,
Pamir, Tibet), sud-est asiatica (chino-japoneza), nord-americana. In cadrul acestui sector sunt de
admirat Chiparosii de mlastina (Taxodium distichum). Sectorul Ornamental, detine cu
preponderenta specii ornamentale anuale, bienale si perene din numeroase familii botanice, care
incita prin bogatia de flori ale caror forme si culori se schimba dupa sezon, de primavara timpuriu
pana toamna la sosirea brumelor. La inceputul primaverii sunt de remarcat specii ca: Hyacinthus
orientalis, Viola odorata, Tulipa gesneriana, Narcissus poeticus. La inceputul lunii mai in plina
inflorire se afla: Viola x wittrockiana, Myosotis sylvatica, Begonia semperflorens, Senecio bicolor,
Lobularia maritima, Cheiranthus cheiri, Mathiola incana. Sectorul Plante Cultivate, este un sector
extrem de util pentru pregatirea
studentilor de la toate sectiile facultatilor
de profil, dar si pentru elevi sau pentru
cei interesati in cunoasterea plantelor
cultivate, a utilizarii acestora sau a
tehnologiei lor de cultura. Sectorul
Provinciile floristice ale Romaniei.
Acest sector a fost realizat in ideea de a
reuni formatiuni vegetale de specii
erbacee si lemnoase caracteristice
provinciilor istorice ale Romaniei: Fig. 13 Monarda didyma

Oltenia, Banatul, Moldova, Transilvania si Dobrogea.

19
 Grădina Botanică "Răsvan Angheluță" din Galați
Grădina Botanică din Complexul Muzeal de Științele Naturii din Galați este una dintre cele
mai tinere grădini botanice de pe teritoriul României. În urmă cu mai puțin de 20 de ani, pe locul
actualei grădini se afla doar o groapă de gunoi; astăzi, grădina botanică acoperă o suprafață de 18
hectare, adăpostind peste 260.000 de exemplare de arbori, arbuști și flori. Dintre cele 1542 de
specii găzduite în spațiile Grădinii Botanice din Galați, unele aparțin unor plante foarte rare sau pe
cale de dispariție. Grădina Botanică este împărțită în șase sectoare: ornamental, sectorul ”Flora și
vegetația României”, sere, sectorul plantelor utile, Rosarium, ”Flora Globului”.
Una dintre atracțiile Grădinii Botanice din Galați este grădina japoneză, amplasată în
sectorul ”Flora Globului”, construită după regulile arhitecturii peisagistice tipice pentru o astfel de
grădină. Pădurea de conifere din spațiile grădinii este unică în România datorită altitudinii
neobișnuit de scăzute la care se află ea amplasată, cu un număr de 200 de molizi și 40 de brazi.
Sectorul ”Rosarium” adăpostește câteva zeci de mii de trandafiri din 400 de soiuri, precum și alte
plante, arbori și arbuști foarte rari.
Grădina Botanică "Vasile Fati" din Jibou
Grădina botanică din Jibou dispune
de un bogat fond dendrologic de plante
exotice (Aralia racemosa, Tecoma
radicans, Berberis canadensis, Cupressus
sempervirens, Juglans nigra, Syringa
wilsonii, etc. Plantația de bază a sectorului
dendrologic datează din anul 1781 și
conține numeroase și valoroase specii
exotice lemnoase. Serele botanice

Fig. 14 Aralia racemosa

adăpostesc colecții variate și valoroase de
plante tropicale, subtropicale și
mediteraneene, plantele fiind grupate sistematic sau ecologic. Grădina mai dispune de un pavilion
înalt pentru colecția de palmieri și de un acvariu pentru colecții de plante tropicale, de un sector
de plante utile, de un imens sector de plante ornamentale, de ierbar și piese de muzeu.
Grădina Botanică din Macea
Petru Csernovics introduce in parc unele specii exotice dintre care unele exista si in prezent,
doua exemplare de Ginkgo biloba, si cateva exemplare de Platanus acerifolia si Aesculus
hippocastanum. In prezent Gradina Botanica Macea este impartita in doua parti, fiecare avand
functii si obiective distincte. In total exista 2000 unitati taxonomice si plante lemnoase grupate pe

20
sectoare. Prima parte ocupa suprafata cea mai mare si
adaposteste mai multe amenajari care au ca scop reproducerea
unor peisaje. In a doua zona a Gradinii Botanice, este ocupata
de Colectia dendrologica care are o valoare deosebita mai ales
din punct de vedere stiintific prin numarul mare de specii.
Grădina Botanică din Tîrgu-Mureș
Grădina Botanică a Universității de Medicină și
Farmacie este un adevărat centru de cultură și educație
târgumureșană. Grădina botanică prezintă un specific aparte,
deoarece aici sunt aclimatizate în sistem natural peste 1000 de
specii de plante de pe întreg mapamondul, provenite din
Fig. 15 Arborele pagodelor (Ginkgo
diverse biotopuri, specii valoroase din punct de vedere biloba)
medicinal și ornamental. Ea este împărțită în trei sectoare
importante care au fost înființate în două etape: în prima etapă (1908) a fost amenajat Parcul
dendrologic și sera, iar în cea de a doua etapă (1948), a fost înființată Grădina Botanică și Grădina
de Plante medicinale. Parcul dendrologic este amplasat în fața clădirii Universității și
împrejurimile acesteia, Scopul înființării lui a fost cel de instruire și educare a tinerilor, de a
cunoaște numeroase specii erbacee și lemnoase care uimesc, unele prin frumusețea lor iar altele
prin importanța științifică pe care o au și de a cultiva interesul și gustul pentru frumos. Dintre
arborii autohtoni sau alohtoni plantați în parc menționăm: Abies alba, Chamaecyparis lawsoniana,
Taxus baccata, Thuja occidentalis, T. orientalis, Larix dahurica, Picea pungens. Grădina Botanică
a fost organizată din inițiativa profesorului de Botanică farmaceutică Jablonkay István. El a înțeles
că nu poate fi vorba de un învățământ superior farmaceutic fără o grădină botanică. Grădina
botanică este amplasată la poalele „Platoului Cornești”. Prezintă două sectoare: Stejărișul și
Sistematica plantelor. Zona de stejăriș este
situată la NE de clădirea principală a
universității, în prelungirea pădurii „Platoul
Cornești”, pădure de stejari seculari iar la
liziera stejărișului vegetează diverse specii de
arbori (Abies alba, Pinus nigra, Pinus
sylvestris, Ginkgo biloba, Gymnocladus
dioica, etc), arbuști (Berberis thunbergii,
Callicarpa americana, Cornus alba, Cotinus
Fig. 16 Cornus alba
coggygria, Deutzia scabra, Kerria japonica,

21
Laburnum anagyroides etc) și o pătură ierboasă caracteristică, care adăpostește delicate plante de
primăvară care se dezvoltă de timpuriu (Anemone nemorosa, Galanthus nivalis, Leucojum
vernum, Erythronium dens-canis, Scilla bifolia etc). Sectorul sistematic este foarte important din
punct de vedere științific și didactic, deoarece ilustrează cu material viu cunoștințele teoretice
predate la disciplina de Botanică farmaceutică, constituind o adevărată școală de formare a
studenților. Astăzi colecția numără 650 de taxoni vegetali aclimatizați în sistem de cultură, în
condiții naturale optime. Plantele provin de pe toate meridianele lumii: Achillea ptarmica,
Aconitum napellus, Allium ursinum, Delphinium palmatum, Geranium macrorrhizum, Iris ensata.
Grădina Botanică ”Bididia” din Tulcea
Grădina Botanică ”Bididia” a
Palatului Copiilor din Tulcea este o
grădină botanică tânără, ce a luat naștere
în anul 1983. Menită a reprezenta
varietatea vegetală a celei mai aride zone
a României – Dobrogea, grădina este
unică prin faptul că ea este cultivată și
întreținută de către copiii ce fac parte din
cercurile biologice de la Palatul Copiilor.
Grădina Botanică ”Bididia” deține un Fig. 17 Gutui japonez (Chaenomeles japonica)

important potențial de conservare și protejare a speciilor rare, reprezentative pentru vegetația zonei
în care se află localizată. Grădina ocupă o suprafață de 12 hectare și este împărțită în 14 sectoare.
Unul dintre cele mai importante sectoare ale grădinei este cel dedicat vegetației de stâncărie
din Munții Măcin; în acești munți se găsesc peste 72 de specii rare, de un deosebit interes pentru
cercetătorii din domeniul botanicii. Sectorul dedicat munților Măcin nu este singurul sector menit
a proteja vegetația tipică Dobrogei. Sectorul vegetației umede sau micro Delta este populat de
specii tipice, cum ar fi arinul negru, cătina roșie sau amorfa. Sectorul vegetației nisipurilor
maritime găzduiește specii precum scaiul vânăt, scaiul calben, macul cornut, pătlagina de Sulina.

22
 4. IMPORTANȚA ȘTIINȚIFICĂ ȘI ECONOMICĂ

Începând cu sfârșitul secolului XVIII, grădinile botanice europene au început să facă

expediții pentru colectarea de plante și publicarea florei din diferite părți ale lumii. Cercetări
științifice ulterioare studiau modalitatea prin care aceste plante exotice s-ar putea adapta mediului
local, modalitatea de clasificare a lor și modalitatea de înmulțire a speciilor rare sau amenințate cu
dispariția. Grădina Botanică Regală, Kew, de lângă Londra, publică astfel de jurnale, cataloage și
baze de date încă din acele timpuri. De aici concluzionăm că acestea au un scop științific. Un alt
scop al grădinilor botanice este cel economic, prin fluxuri turistice create de vizitatori. Un exemplu
este Complexul Muzeal de Ştiinţele Naturii Galaţi, care are în cadrul său pe lângă alte obiective și
grădina botanică.

Fig. 18 Complexul Muzeal de Ştiinţele Naturii din Galaţi

23
 BIBLIOGRAFIE

1. Lupașcu A. – Biogeografie, Ed. România de Mâine, București, 2001;

2. Lungu D. – Grădina Botanică "Anastasie Fătu" – ghid, Editura Universităţii Alexandru
Ioan Cuza, Iași, 2003;
3. Rațiu O. – Gradina Botanică – ghid, Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca, 1978;
4. Ardelean A. – Gradina Botanica Macea, Vasile Goldis University Press, Arad, 2000.

Bibliografie online:

http://botanica.uaic.ro/
http://www.gradinabotanicadincraiova.ro/
http://www.ubbcluj.ro/ro/structura/sport/gradina_botanica

24