Particularităţi biologice la leguminoasele

pentru boabe
Particularităţi ale răsăririi. La fasole, fasoliţă, soia şi lupin răsărirea este
epigeică (face excepţie specia de fasole Phaseolus multiflorus), cotiledoanele
ieşind la suprafaţa solului datorită alungirii axei hipocotile, adică a porţiunii de
tulpiniţă de sub cotiledoane . La celelalte specii de leguminoase pentru boabe
(mazăre, năut, bob, linte) răsărirea este hipogeică ,cotiledoanele rămânând în sol,
iar la suprafaţa solului apare tulpiniţa prin creşterea axului epicotil, care reprezintă
porţiunea de tulpiniţă cuprinsă între cotiledoane şi primele frunzuliţe.
Tipul de răsărire şi tipul primelor frunze adevărate (trifoliate, palmate, penate)
constituie elemente importante de recunoaştere a speciilor de leguminoase pentru
boabe imediat după răsărire.

Rădăcina. Rădăcina principală este pivotantă, iar rădăcinile secundare sunt

numeroase şi mai subţiri, mai puternic sau mai slab ramificate. Sistemul radicular
la leguminoasele pentru boabe poate fi de 3 tipuri :

- Tipul I, cu rădăcina principală viguroasă şi profundă, iar rădăcinile secundare

puţine la număr, potrivit de lungi şi slab ramificate, întâlnindu-se la speciile de
lupin (lupin alb, lupin galben şi lupin albastru);

- Tipul II, cu rădăcina principală mai subţire decât la tipul precedent, mai puţin
profundă şi cu rădăcini secundare numeroase, mai lungi şi bogat ramificate,
întâlnindu-se la mazăre, năut, bob, linte;

- Tipul III, cu rădăcina principală subţire şi puţin profundă, cu rădăcini

secundare puţine la număr şi bogat ramificate, destul de puţin deosebite de
rădăcina principală ca lungime şi grosime, întâlnindu-se la fasole, fasoliţă, soia
Caracteristica sistemului radicular la leguminoase este formarea de nodozităţi, atât
pe rădăcina principală cât şi pe cele secundare, ca rezultat al simbiozei plantei cu
bacteriile din genul Rhizobium. Forma, mărimea şi dispunerea nodozităţilor pe
rădăcini sunt diferite de la o specie la alta. Astfel, nodozităţile sunt:
- rotunde şi mari, la soia;
- rotunde şi mai mici, la fasole şi mazăre;
- lunguieţe, la linte;
- alungite şi piriforme, la năut;
- mari (sub formă de conglomerat) şi neregulate, la lupin şi bob;
- formate în cea mai mare parte pe rădăcina principală, la lupin, bob şi soia;
- formate pe rădăcinile laterale, la fasole, linte.

Tulpina. La leguminoasele pentru boabe tulpina este fistuloasă (goală în interior

în zona internodurilor).
1. Talia tulpinii la leguminoasele pentru boabe este:
- înaltă, la lupin (70-150 cm) soia (60-150 cm), mazăre (60-150 cm);
- mijlocie, la fasole oloagă (30-50 cm), năut (30-60 cm)
- mică, la linte, latir (20-40 cm).
2. Portul tulpinii la leguminoasele pentru boabe poate fi:
- erect, la lupin, bob, năut, soia, fasole (la soiurile oloage de câmp), fasoliţă; 73
- semierect (semiaplecat), la mazăre (soiuri cu talie mică şi frunze de tip afila),
linte;
- culcat, la mazăre (soiurile cu tulpina lungă şi frunze de tip normal), unele forme
de arahide, latir;
- volubil, la fasole urcătoare.
3. După ramificare tulpina la leguminoasele pentru boabe poate fi:
- bogat ramificată, la fasole (forme cu talie mică - soiuri oloage), năut, fasoliţă,
latir;
- mijlociu ramificate, la mazăre (tulpina este ramificată mai mult spre bază), soia,
lupin, arahide;
- slab ramificată, la bob.

Frunza. Frunzele la leguminoase sunt compuse din trei sau mai multe foliole, cu
excepţia primelor 2 frunze la fasole şi soia care sunt simple şi dispuse opus.
După numărul de foliole şi după dispunerea foliolelor pe peţiol, frunza la
leguminoasele pentru boabe poate fi :
- trifoliată, la fasole, soia, fasoliţă;
- palmată, la lupin;
- penat compusă, care poate fi: - paripenat compusă, la care de-a lungul peţiolului
se prind una sau mai multe perechi de foliole, iar terminal se află cel mai adesea un
cârcel sau un apendice, rezultat din transformarea foliolei nepereche. Frunze
paripenat compuse prezintă mazărea, lintea, bobul, arahidele;
- imparipenat compusă, la care peţiolul are
în partea lui terminală o foliolă de aceeaşi mărime şi formă cu foliolele perechi.
Singura leguminoasă cu frunza imparipenat compusă este năutul, la care foliolele
sunt dinţate pe margine. La baza frunzelor se găsesc două stipele care au formă şi
mărime caracteristice fiecărei specii.

Floarea şi inflorescenţa. Florile la leguminoasele pentru boabe sunt

grupate în inflorescenţe de tip racem (la mazăre, fasole, soia, linte, bob, lupin) sau
solitare (la năut, arahide). Racemele sunt dispuse axial pe tulpină la majoritatea
leguminoaselor sau sunt terminale la lupin. Florile solitare sunt dispuse la subsuara
frunzelor.
Alcătuirea florii este caracteristică familiei Leguminosae, având cinci sepale
concrescute şi cinci petale libere, diferite ca formă şi mărime, una fiind mare
(denumită stindard), două laterale 74 mai mici şi acoperite parţial de stindard
(denumite aripioare) şi două petale concrescute şi acoperite de aripioare (denumite
carenă sau luntriţă). Androceul este diadelf, alcătuit din 10 stamine, din care 9
unite şi una liberă. Ovarul este unilocular şi cuprinde un număr diferit de ovule (1-
9 sau mai multe), caracteristic speciei. Culoarea petalelor şi mărimea florilor,
alături de gruparea lor în inflorescenţă, constituie caractere importante de
recunoaştere a leguminoaselor pentru boabe în faza de înflorire.

Fructul. La leguminoase fructul este o păstaie cu una sau mai multe seminţe .
Păstaia provine dintr-o carpelă îndoită având marginile sudate, sudura reprezentând
partea dorsală a păstăii. Seminţele se prind în interiorul păstăi pe partea ventrală.
La maturitate, păstaia este dehiscentă (se desface cu uşurinţă) la mazăre, fasole,
fasoliţă, şi indehiscentă la năut, bob, lupin, linte, arahide.
După mărime, păstăile pot fi:
- mici, cu 1-2 seminţe, la linte, năut, arahide;
- mijlocii, cu 2-3 seminţe, la soia, latir;
- mari, cu 4-9 seminţe, la fasole, fasoliţă, mazăre, lupin, bob.
Sămânţa. La leguminoase, bobul este o sămânţă autentică din punct de vedere
botanic.
Sămânţa este alcătuită din:
- tegument;
- embrion.
Tegumentul sau învelişul seminţei este adesea mult îngroşat şi greu permeabil (la
bob, fasole), sau ceva mai subţire şi mai permeabil (la soia şi alunele de pământ).
Tegumentul este format din :
- testă (învelişul extern) ;
- tegument intern (învelişul intern).
Testa prezintă la exterior un rând de celule alungite, cu pereţii exteriori şi laterali
foarte îngroşaţi, uniforme ca mărime şi foarte dense. Stratul următor este alcătuit
din celule în formă de mosorele, având pereţii îngroşaţi şi fiind dispuse, de
asemenea, regulat. Tegumentul intern se găseşte sub testă, fiind alcătuit din mai
multe rânduri de celule uşor comprimate şi cu pereţii mai subţiri.
Embrionul este alcătuit din: două cotiledoane; tigelă (tulpiniţă); muguraş (gemulă);
radiculă (rădăciniţă).