Sunteți pe pagina 1din 12

TEMA NR.

1
Analizați secvența de verificare a cunoștințelor anterioare dintr-un proiect didactic
pentru o lecție mixtă, concentrându-vă atenția asupra calității întrebărilor. Încercați să
corectați eventualele erori în proiectarea întrebărilor.

Clasa : a IV-a
Disciplina: Geografie
Tipul lecției: mixtă
VERIFICAREA CUNOȘTINȚELOR: Munții Carpați
- Ce lecție ați avut de pregătit pentru astăzi?
- Care este punctual cardinal de unde se întind Munții Carpați în țara noastră?
- Ce înfățișare au Munții Carpați?
- După perioada în care s-au format, în ce categorie de munți se încadrează?
- Cum s-au format Carpații?
- Ce înălțime pot atinge culmile acestor munți?
- De cine este fragmentat arcul carpatic?
- Ce formează apele care își croiesc văi abrupte printre versanți?
- Cunoașteți astfel de chei?
- Cum explicați apariția grotelor și a peșterilor?
- În câte ramuri se impart Munții Carpați?
- Care sunt acestea?
- De unde vin aceste denumiri?
- Care sunt limitele Carpaților Orientali?
- Indicați pe hartă.
- De unde și până unde se întind Carpații Meridionali?
- Arătați la hartă.
- Văile căror râuri limitează Carpații Occidentali?
- Arătați la hartă.
- Ce bogății se întâlnesc în subsolul Munților Carpați?
- Ce plante formează vegetația naturală a munților din țara noastră?
- Ce animale sălbatice trăiesc în zona de munte?
- Cunoașteți câteva plante ocrotite de lege?
- Dar animale?
Majoritatea întrebărilor sunt formulate clar, concis, conduc elevul spre elaborarea
răspunsului așteptat.
Dacă elevii nu pot explica de unde vine denumirea fiecărei ramuri a Carpaților, se
apelează la întrebări ajutătoare:

- În ce parte a DepresiuniiTransilvaniei se situează Carpații Orientali?


- Cum mai putem spune în loc de est?
Se găsesc sinonime: est= răsărit= orient.
La fel se procedează și pentru celelalte ramuri.
În cazul întrebării Cum explicați apariția grotelor și a peșterilor?, dacă elevii nu
reușesc să formuleze răspunsul corect, se poate interveni cu întrebări suplimentare, cum
ar fi:
- De cine sunt brăzdați Munții Carpați?
- Ce fel de roci permit apelor să sape cu ușurință?
TEMA NR 2
Construiți un set de exemple de itemi obiectivi, semiobiectivi și subiectivi (câte două
exemple pentru fiecare tip de item, adaptate la specificul învățământului preșcolar și primar).

ÎNVĂȚĂMÂNT PREȘCOLAR
ITEMI OBIECTIVI

1. Colorati cu rosu daca este adevarat sau cu verde daca este fals, în patratul din dreptul
fiecarui enunt:
Para este o leguma.
Ceapa, morcovul, varza, gogsarul sunt legume de toamna.
De la morcov consumam frunzele.
Putem consuma radacina de la urmatoarele legume: morcov, telina
2. Găsește care este partea din spate a fiecărui animal. Trage o linie.

ITEMI SEMIOBIECTIVI
1. Completeaza, folosind simbolul potrivit:

Orice planta este alcatuita din: radacina, tulpina, ______, __________. ( frunze, flori).
2. Completează, prin desen, numărul de elemente din grupe , astfel incât să corespundă
cifrei scrise in eticheta galbenă.

3 2 4

ITEMI SUBIECTIVI

1. Ascultaţi cu atentie textul:

„ La activitatea de educatie artistico-plastica toti copiii privesc incantati spre desenul lui
Ionut, care este un mic pictor talentat. Colegul sau, Victor il priveste cu invidie.
„Ce-ar fi daca i-as strica desenul? Nu ar mai fi cel mai frumos. Gandi Victor. Asa ca baiatul
rasturna paharul cu apa peste lucrarea lui Ionut, astfel incat sa para un accident. Dar ghiciti ce s-a
intamplat! Paharul a cazut peste desenele ambilor baieti. Victor nu mai putea de suparare! Ionut,
insa, nu s-a suparat de„neatentia” lui Victor, i-a spus acestuia: Stailinistit! Nu mai fi suparat! Te ajut
eu sa faci alta lucrare. Daca vom lucra impreuna vom termina mai repede. Victor s-a rusinat de fapta sa si a
realizat ca intr-o prietenie adevarata nu exista locde invidie.”

1.De ce era Victor invidios?


2.Voi cum ati fi reacţionat?
3.De ce nu trebuie sa fim invidiosi?
4.Cum s-a simţitVictor? De ce?
5.Ce intelegeti prin expresia „fiecare e unic, in felul sau”?
6.A procedat Victor corect?
7.Cum a reactionat Ionut?
8.Cum trebuie sa fie pentru voi un adevarat prieten?
2.Compune o problemă după imaginea:

ÎNVĂȚĂMÂNT PRIMAR

ITEMI OBIECTIVI
1. Încercuiește varianta corectă:
Toți copiii/copii așteaptă daruri de la Moș Crăciun.
Câțiva elevi/elevii merg la teatru.
Urși/urșii sunt animale sălbatice.
Au înflorit toți copaci/copacii.
2. Taie cuvintele care nu sunt substantive
Astm dulce doamnă păcălește poate imediat lemn vorbește casă într-o
frumusețe
ITEMI SEMIOBIECTIVI
1. Completează enunțurile cu substantive proprii:
.......................................... a scris Amintiri din copilărie.
Majoritatea râurilor din țara noastră se varsă în .......................................... .
Lanțul munților ..................................... se află în centrul tării.
............................e frate cu ............................... .
2. Citește cu atenție textul si rezolvă cerințele de mai jos!
,,În clasă stau doi copii atenți și se fac premianți sau repetenți. Primii clipesc din gene la tabla
neagră, pe care sunt făcute fel de fel de desene. Ceilalți se uită mai pe îndelete la burete. Își
aduc aminte că buretele l-au mai văzut undeva, așa că ei se gândesc și la mare, în continuare.
-copii, aici o să aflați o mulțime de poveștifoarte frumoase despre munți, terase și case. Totul
e să ascultați tăcând și să vorbiți în gând. Când veți auzi un clopoțel, după un ceas, să știți că
vi s-a dat drumul și la glas. Puteți da fuga afară și acolo vă puteți juca.”
(Marin Sorescu- La școală, dar nu rămânem acolo)
a) Transcrie din text
- O pereche de substantive cu sens opus
- Un enunț care conține o enumerare de substantive
b) Găsește în textul dat:
- Un substantiv la genul feminin, numărul plural; ................................
- Un substantiv la genul masculin, numărul singular; ...........................
- Un substantiv la genul neutru; .............................................................
c) Analizează substantivele subliniate, aratând felul, genul și numărul.

ITEMI SUBIECTIVI
1) Scrie o povestire cu titlul De ziua Ralucăi
a) Folosește următorul plan de idei:
- Pregătirea pentru eveniment;
- Sosire invitaților;
- Oferirea cadourilor;
- Dans și veselie;
- Tăierea tortului.
b) Intercalează și dialog
c) Respectă ordinea întâmplărilor
d) Povestirea să conțină și comparații
2. Transformă următoarele substantive în adjective: zăpadă, gheaţă, cinste, înţelepciune, lene.
Demonstraţi că sunt adjective alcătuind enunţuri cu acestea
TEMA NR 3

Procesul de evaluare necesită demersuri şi atitudini metodologice concretizate în:


parcurgerea unor etape definite, înregistrarea exactă şi conservarea datelor, utilizarea de
Metode şi instrumente de evaluare instrumente diverse (fişe, rapoarte, documente rubricate
etc.), asigurarea validităţii, a relevanţei, a fidelităţii demersului evaluativ. În efortul de
determinare a calităţii rezultatelor şcolare şi a progresului şcolar, cadrele didactice au la
dispoziţie un arsenal de metode şi instrumente de evaluare.
Metoda de evaluare este o cale prin intermediul căreia cadrul didactic „oferă elevilor
posibilitatea de a demonstra nivelul de stăpânire a cunoştinţelor, de formare a diferitelor
capacităţi testate prin utilizarea unei diversităţi de instrumente adecvate scopului urmărit".
Instrumentul de evaluare reprezintă un element constitutiv al metodei, prin intermediul căruia
elevul ia la cunoştinţă sarcina de evaluare. El este cel „care pune în valoare atât obiectivele de
evaluare, cât şi demersul iniţiat pentru a atinge scopul propus".
Metode şi instrumente de evaluare în ciclul primar
Clasificarea cea mai des utilizată este aceea care distinge următoarele metode şi
instrumente de evaluare (Stanciu, M., 2003, p.283-284):
A. Metode şi instrumente tradiţionale

1. Probele orale:

a) conversaţia de verificare (prin întrebări şi răspunsuri);


b) cu suport vizual;
c) redarea (repovestirea);
d) descrierea şi reconstituirea;
e) descrierea / explicarea / instructajul;
f) completarea unor dialoguri incomplete.
2.Probele scrise:

a) extemporalul (lucrarea scrisă neanunţată);


b) activitatea de muncă independentă în clasă;
c) lucrarea de control (anunţată);
d) tema pentru acasă;
e) testul.
3.Probele practice:

a) confecţionarea unor obiecte;


b) executarea unor experienţe sau lucrări experimentale;
c) întocmirea unor desene, schiţe, grafice;
d) interpretarea unui anumit rol;
e) trecerea unor probe sportive etc.

Metodele traditionale sunt importante pentru testarea unor cunostinte si capacitati de


baza, dar nu mai sunt eficiente atunci cand dorim sa le dezvoltam prescolarilor/scolarilor
unele capacitati intelectuale care au un caracter complex si interdisiciplinar.

B. Metode şi instrumente complementare


1. observarea sistematică a activităţii şi comportamentului elevilor;
2. investigaţia;
3. proiectul;
4. portofoliul;
5. autoevaluarea.
Metodele complementare de evaluare permit profesorului să structureze puncte de
reper şi să adune informaţii asupra derulării activităţii sale, utilizând instrumente ce se
adecvează mai mult la specificul situaţiilor instructiv-educative. O oarecare dificultate
intervine datorită faptului că aceste metode de evaluare nu sunt standardizate, modul de
proiectare şi aplicare depinzând în fiecare caz în parte, de la profesor la profesor (ceea ce
atrage, indubitabil, valorizări diferite).
Evaluarea modernă nu se mai rezumă doar la a aprecia dacă elevii au învăţat bine, ci
caută să aprecieze şi eficacitatea ansamblului de procese care trebuie să conducă la învăţare.
Obiectul evaluării nu mai este doar elevul, ci întreg sistemul. Contrar evaluării tradiţionale,
evaluarea modernă implică sistemul instituţional la diferitele sale niveluri; este ceea ce ne
convinge să avem în vedere accepţiunile diferite ale conceptului de evaluare: una limitată
strict la rezultatele elevului, care poate fi denumită şi evaluare docimologică, alta dedicată
diverselor alte variabile incluse în procesul didactic, denumită evaluare de proces.
Probele scrise sunt practicate, şi chiar uneori preferate, datorită avantajelor sale
imposibil de ignorat, în condiţiile în care se doreşte eficientizarea procesului de instruire şi
creşterea gradului de obiectivitate în apreciere.
Proba orală are ca funcţie principală constatarea nivelului la care se află cunoştinţele
elevului la un moment dat. - fiecare întrebare împreună cu răspunsul său alcătuiesc un
microunivers de sine-stătător în raport cu celelalte întrebări şi răspunsuri. În afară de aceasta,
nu este necesar ca ea să epuizeze toate aspectele legate de conţinutul vizat, prezentându-se
adesea sub forma întrebărilor de sondaj.
Proba practică asigură orientarea aplicativă a cunoştinţelor şi capacităţilor în vederea
realizării unor produse semnificative la nivelul educaţiei tehnologice dar şi la nivelul
educaţiei estetice sau sportive; - are ca notă specifică orientarea cunoştinţelor şi capacităţilor
elevului spre o finalitate productivă, care urmăreşte transformarea realităţii abordate la nivel
concret în condiţiile unei munci efective, realizabilă în cabinet, atelier sau lot şcolar.
În evaluarea modernă, creativitatea este indicatorul cel mai de preţ; ea presupune
formarea unor capacităţi de cunoaştere ce devin fundamentale pentru procesul creator real,
care permit găsirea unor soluţii, idei, metode etc., descoperite pe cale independentă, prin efort
propriu de gândire, de către cei supuşi actului evaluării.
▪ Profesorii încurajează gândirea independentă şi reflecţia. ▪ Utilizează o multitudine
de strategii de evaluare pentru a înţelege cum se dezvoltă ideile studenţilor, pentru a furniza o
reacţie atât asupra procesului, cât şi asupra rezultatelor gândirii lor; ▪ Dezvoltarea
competenţelor de comunicare; ▪ Promovarea interînvăţării şi a învăţării active.
▪ dezvoltarea gândirii critice; ▪ stimularea creativităţii; ▪ cultivarea respectului faţă de
ceilalţi şi a toleranţei; formarea şi dezvoltarea competenţelor emoţionale; ▪ dezvoltarea
competenţelor de relaţionare; ▪ participarea activă, implicarea tuturor elevilor în realizarea
sarcinilor; ▪ stimularea eforturilor de intercunoaştere şi auto-cunoaştere.
Prezentarea comparativă a caracteristicilor celor două tipuri de evaluare şcolară :
Evaluarea tradiţională are un caracter Evaluarea modernă are un cu caracter formativ.
informativ.
Învăţătorul impune evaluarea ca o sarcină dată Învăţătorul explică importanţa evaluării elevilor
elevilor. şi a procesului didactic.
Evaluarea se concentrează pe verificarea Evaluarea se concentrează pe aprecierea
cunoştinţelor acumulate de elevi. capacităţilor de înţelegere şi de aplicare a
informaţiilor noi.
Evaluarea este axată în special pe verificarea a Evaluarea este axată în special pe “ ceea ce
“ceea ce ştie elevul “. poate să facă elevul “ şi pe atitudinea dobândită
de acesta în procesul învăţării.
Interesele elevilor de autocunoaştere şi Elevii sunt stimulaţi să se autocunoască şi să-şi
experienţele lor sunt valorificate rareori. autoevalueze propriile competenţe.
În evaluare predomină controlul întregului În evaluare se îmbină controlul frontal cu
colectiv, prin sarcini administrate frontal de evaluarea pe grupe, evaluarea reciprocă şi cu
către învăţător. autoevaluarea.
Evaluarea se sprijină preponderent pe forme Evaluarea apelează şi la alte forme de apreciere:
tradiţionale: probe orale, scrise şi practice. observarea comportamentului elevilor,
aprecierea produselor activităţii etc.
Predomină evaluarea sumativă, cu rol de Predomină evaluarea formativă, cu rol de
clasificare şi de sancţionare. cunoaştere a punctelor tari ale elevilor şi de
stimulare şi remediere a celor slabe.
Evaluarea se face de obicei prin testarea Evaluarea abordează aprecierea activităţilor
cunoştinţelor, a priceperilor şi a deprinderilor. practice şi experimentale în care este angrenat
elevul.
Evaluarea este centrată pe produsele învăţării de Evaluarea este centrată pe procesele pe care
că-tre elev. învăţa-rea le presupune.
Elevul receptează sarcina dată de învăţător şi Elevul participă la evaluarea sa, îşi evaluează
rezolvă itemii de evaluare. colegii.
Evaluarea solicită intens memoria elevilor. Evaluarea solicită intens atenţia, gândirea critică
şi imaginaţia creatoare a elevului.
Itemii de evaluare vizează, de obicei, un singur Itemii de evaluare vizează răspunsuri variate,
răspuns sau o singură soluţie. soluţii alternative,multiple.
În învăţare se solicită interpretări unice ale În învăţare se propun multiple perspective
ideilor şi evenimentelor. asupra ideilor şi evenimentelor.
Învăţătorul dirijează activitatea de evaluare a Învăţătorul devine un factor stimulator al
elevilor. elevilor în a se autoevalua şi a-şi evalua colegii.

Învăţătorul stabileşte standarde unice pentru Elevii colaborează cu învăţătorul pentru


evaluarea învăţării. stabilirea, îndeplinirea obiectivelor şi evaluarea
rezultatelor.
Evaluarea se face, de obicei, la sfârşitul Evaluarea este continuă şi diagnostică pentru a
învăţării, pentru a constata “ cine a înţeles “. realiza predarea pe măsura nevoilor elevilor.

Elevii sunt evaluaţi, de regulă, printr-o singură Elevii sunt evaluaţi prin mai multe strategii de
formă de evaluare. evaluare.
Combinarea instrumentelor de evaluare scrisă cu cele de evaluare orală, cu metodele
complementare de evaluare vor asigura realizarea unei imagini globale a capacităţilor
elevilor. Problematica modalităţilor de evaluare rămâne deschisă, putând fi continuu
îmbunătăţită şi diversificată. Scopul comun, de care trebuie să se ţină cont, este cel de
dezvoltare a capacităţii de autoevaluare la elevi, concomitent cu schimbarea viziunii asupra
rolului evaluării, cel de ameliorare şi corectare mai mult decât de sancţionare.
UNIVERSITATEA ”ALEXANDRU IOAN CUZA”, IAȘI

FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚE ALE EDUCAȚIEI

SPECIALIZAREA –P.I.P.P – ID

Student: Ruxandari Ioana(căs. Gavrilă)


Anul II
Grupa 1