UNITĂŢILE MAJORE DE RELIEF

DEPRESIUNEA COLINARĂ A TRANSILVANIEI

CLASA a 12-a

1. Poziţia geografică:
 În interiorul arcului carpatic, aproximativ în partea centrală a ţării.
2. Limite:
 N şi E – Carpaţii Orientali
 S – Carpaţii Meridionali
 V – Munţii Apuseni
 NV – „Jugul Intracarpatic” Dealurile de Vest.
3. Caracteristice generale
a. Geneză:
 este o mare arie depresionară intracarpatică
 s-a format în urma scufundării părţii centrale a Munţilor Carpaţi, formându-se o regiune de
acumulare a sedimentelor.
 Ocupată de ape marine, a fost umplută cu sedimente erodate din Carpaţi, în strate orizontale
de mii de metri grosime (fundamentul aflându-se astăzi la adâncimi de până la 4500 m);
 S-a format prin scufundare lentă la peste 4500m la sfârşitul mezozoicului (cretacic)şi
umplerea treptată acestuia cu sedimente până în cuaternar
b. Substrat:
 roci constituente moi: argile, marne, gresii, conglomerate, nisipuri, pietrişuri şi roci dure la
contactul cu munţii
c. Orientare
 Orientare de la E şi NE către V şi SV
d. Altitudinile
 Are altitudini medii de 500-600 m(425m);
 Altitudinile scad dinspre Nord şi Sud spre centru (250m), dar şi de la Vest către Est
 Altitudinea maximă este de 1080 m în dealul Becheci, 1060m în dealul Firţuş, 1028 în
dealurile Şiclodului
e. forme şi tipuri de relief
 relief de podiş, dealuri şi depresiuni marginale, depresiuni, văi largi, domuri, cueste
 la contactul cu munţii vulcanici în est şi cu Munţii Apuseni în vest s-au format importante
rezerve de sare, exploatate din structuri geologice numite cute diapire.
 în centrul depresiunii se extrage gazul metan din roci cu o structură boltită denumite domuri.
 datorită substratului argilos sunt frecvente alunecările de teren.
f. resurse: gaz metan, sare, cărbune, roci de construcţii, ape minerale;
4. Subdiviziuni:
 Zona marginală( depresiuni şi dealuri submontane) – cu strate cutate care conţin sare „cute
diapire”:
E: Subcarpaţii Transilvaniei, situaţi la contactul cu munţii vulcanici, sunt alcătuiţi dintr-o
succesiune de depresiuni şi dealuri submontane cu o structură cutată;
S: Depresiunea Făgăraş, (străbătută de Olt), Depresiunea Sibiu (străbătută de Cibin) –
formate la contactul cu Carpaţii Meridionali, prin eroziune şi acumulări piemontane;
V: contactul cu Munţii Apuseni se realizează printr-o varietate de culoare (Culoarul Alba
Iulia-Turda ), depresiuni (Almaş, Huedin) şi dealuri (Dealul Feleacului, Dealul Nadăşului).
N: regiune deluroasă mai complicată şi fragmentată (Culmea Meseş-Preluca-Breaza).
 Zona centrală(de podiş – Podişul Transilvaniei) - cu strate bombate (boltite) care conţin pungi
de gaz metan denumite „domuri” cu trei subdiviziuni transversale:
 ZONA MARGINALĂ SUBMONTANĂ
1. Poziţia geografică – contactul cu Carpaţii
2. Limite - NV Carpaţilor Orientali până la Valea
Someşului
3. Aspecte specifice
a. Geneză: a fost cutată şi înălţată odată cu
Carpaţi
b. Substrat: calcare, conglomerate, pietrişuri,
marne, argile etc.
c. Orientare: dispre Est, Vest, Nord, Sud, spre
Centru
d. Altitudinile: altitudini medii de 700-800m
 Altitudinea maximă 1080 dealul Becheci
e. Forme şi tipuri de relief relief:
 Relief caracteristic de dealuri şi depresiuni
submontane şi intradeluroase
 apariţia cutelor diapire cu iviri de sare
 frecvenţa alunecărilor de teren
 relief fluvial, pe argile şi marne, pe
conglomerate, cute diapire etc.
f. resurse de sare, ape minerale, pădurile, livezile
4. Diviziuni
4a. Subcarpaţii Transilvaniei (E), situaţi la
contactul cu munţii vulcanici, sunt alcătuiţi dintr-o
succesiune de depresiuni şi dealuri submontane cu
o structură cutată;
1. depresiuni: Homoroadelor → Odorheiul
Secuiesc (Târnava mare) → Sovata-Praid (Târnava
mică)→ Gurghiu → Bistriţa → Dumitra →
Lăpuşului
2. dealuri: Homat → Nădăşcut 771m → Rez
933m → Firţuş-Şiclod-Becheci 1000m →
Sânioarei 755m → Şieului 685m → Cetăţii 587m
→ Culmea Brezei 971m
4b. Depresiunea Făgăraş (S), (străbătută de Olt),
Dealul Chicera 675m, Depresiunea Sibiu
(străbătută de Cibin) –formate la contactul cu
Carpaţii Meridionali, prin eroziune şi acumulări
piemontane;
4c. Culoare, depresiuni(V): contactul cu Munţii
Apuseni se realizează printr-o varietate de culoare
(Culoarul Alba Iulia-Turda ), depresiuni (Almaş,
ZONA CENTRALĂ PODIŞUL TRANSILVANIEI
1. Poziţia geografică – Centrul Depr. Transilvaniei
2. Limite – zona marginală a depresiunii
3. Aspecte specifice
a. Geneză: S-a format prin scufundare lentă la
peste 4500m şi umplerea treptată acestuia cu
sedimente
b. Substrat: roci moi (pietrişuri, marne, argile,
gresii, nisipuri etc.
c.Orientare: dispre centru spre toate punctele
cardinale.
d. Altitudinile: altitudini medii de 400-600m
 Altitudinea maximă 693 dealul Bobâlna
e.Forme şi tipuri de relief relief:
 Relief de dealuri de podiş şi văi largi, cueste.
 Prezenţa domurilor care au în interior gaz
metan cu o puritate da 99%
 Mulţimea iazurilor
 Frecvenţa alunecărilor de teren datorită rocilor
f. Resurse: gaze naturale, sarea, materiale de
construcţie, ape minerale,
4. Diviziuni
4a. Podişul Someşan-NV
 alcătuit din calcar şi gresie, cu altitudini de 500-
600 m, mărginit de Someşul Mic şi Someşul Mare;
 dealuri cu spinări rotunjite cu altitudini de
600m, numite cueste
 masiv şi fragmentat de râuri, cu resurse de
cărbuni în substrat - castanul comestibil în N
4b. Câmpia Transilvaniei – partea centrală:
 mărginită la Nord de cele două Someşe şi la Sud
de Mureş, alcătuită din argile şi marne,
 relief domol cu aspect deluros, dezvoltat pe un
substrat argilos pe care sau putut amenaja iazuri
 relieful are altitudini de 400-600m, dar datorită
utilizări agricole se numeşte „câmpie”
 se produc frecvente alunecări de teren datorită
substratului motiv pentru care s-
 prezenţa domurilor pe structură orizontală şi
4c. Podişul Târnavelor (între Mureş şi Olt) –
 alcătuit din nisip, pietriş, argile;
 relief accidentat; altitudini ridicate spre Est şi
Huedin) şi dealuri (Dealul Feleacului, Dealul mai coborâte spre Vest şi Sud.
Nadăşului).  Are trei subunităţi:Podişul Hârtibaciului (S-E),
4d. Regiunea deluroasă: mai complicată şi Podişul Secaşelor (S-V) şi Podişul Târnavelor
fragmentată (Culmea Meseş-Preluca-Breaza). (NV, NE)