Relieful României

Geneza reliefului

Relieful s-a format, în principal, prin două moduri: prin încrețirea scoarței (orogeneză) –
rezultând munții și prin sedimentare (depunere de sedimente) – în cazul podișurilor și a
câmpiilor.

Exemplificări:

Carpații s-au format prin încrețirea scoarței în orogeneza alpină.

Subcarpații s-au format odată cu Carpații prin încrețirea scoarței.

Podișul Dobrogei este cea mai veche unitate de relief. S-a format în 2 orogeneze: caledoniană
și hercinică, mult înaintea Carpaților. A fost erodat atât de mult încât azi are aspect și
altitudini de podiș (200-300 m) și chiar de câmpie (100 m).

Podișul Transilvaniei (Depresiunea Colinară a Transilvaniei) s-a format prin scufundare și

sedimentare. Cca. 5000 de m a coborât această regiune la un moment dat apoi a fost umplută
cu sedimente (gresii, marne și argile).

Podișul Moldovei – are un fundament foarte vechi; s-a format prin sedimentare.

Podișul Getic, Dealurile de Vest, Câmpia Română și Câmpia de Vest – de asemenea s-au
format prin sedimentare

Podișul Mehedinți, un podiș foarte mic ca suprafață este foarte complex: s-a format prin
încrețirea scoarței dar are formă și altitudini de podiș (400-500 m).

Delta Dunării este cea mai nouă formă de relief, cca 10.000 de ani. S-a format pe locul unui
fos golf al Mării Negre prin acțiunea a 3 factori: Dunărea cu aluviunile sale, Mareea
teritorială din Marea Neagră, curenții marini

Carpații Orientali sunt formați din 3 șiruri de roci: în V roci vulcanice, în centru șisturi
cristaline, în E și S fliș (roci sedimentare cutate).

Carpații Meridionali sunt alcătuiți predominant din roci dure: șisturi cristaline. Doar la
extremități apar calcare și conglomerate

Carpații Occidentali sunt alcătuiți dintr-o varietate mare de roci („mozaic petrografic”), în
special Apusenii.

Subcarpații, dealurile și podișurile sunt alcătuite din gresii, marne și argile.

Câmpiile sunt formate din nisipuri, pietrișuri și loess.

Podișul Dobrogei, pe lângă rocile amintite la dealuri și podișuri, mai au și șisturi verzi, granit,
bazalt, calcar.
Podișul Mehedinți, din S-V, are o structură complexă: șisturi și calcare.

- Relieful carstic apare în rocile calcaroase. Cuprinde chei și peșteri. Apusenii sunt cei mai
înzestrați din acest punct de vedere, la care se adaugă munții Banatului și munții Apuseni.

- Relieful glaciar s-a format sub acțiunea gheții. Apare la peste 2000 de m și cuprinde circuri
și văi glaciare. Carpații Meridionali sunt cei mai înalți și au în toate grupele relief glaciar.
Acest relief apare și în Munții Rodnei din Carpații Orientali.

- Relieful vulcanic ține de erupțiile vulcanice. Acesta cuprinde: cuprinde conuri și cratere.

- Relieful litoral, evident este situat pe litoral. Acesta cuprinde delta, lagune, faleze sau plaje.

Grupa de Nord:

Modul de formare: prin încrețirea scoarței în orogeneza alpină, orientarea culmilor: NV-SE,

relieful este fragmentat-adică are depresiuni.

Grupa Centrală:

Mod de formare – orogeneza alpină, Altitudinea maximă– 2.100 m Munții Călimani, relief
glaciar, relief vulcanic, relief carstic, orientarea culmilor: NV-SE, relieful este fragmentat-
adică are depresiuni.

Grupa Sudică (sau a Curburii):

Mod de formare – orogeneza alpină, altitudine maximă– 1.957 m Munții Ciucaș, relief
carstic, orientarea culmilor: NV-SV, relieful este fragmentat-adică are depresiuni (una mai
întinsă: Depresiunea Brașovului).

Grupa Bucegi:

Mod de formare – orogeneza alpină,

altitudine maximă – 2.505 m Munții Bucegi, Vf. Omu, relief carstic care se remarcă prin niște
forme ciudate numite Babele și Sfinxul.

Grupa Făgăraș:

Mod de formare – orogeneza alpină, altitudine maximă – 2.545 m Munții Făgăraș-Vf.

Moldoveanu, relief glaciar, este cea mai înaltă și mai masivă grupă din țară.

Grupa Parângului:

Mod de formare – orogeneza alpină, altitudine maximă – 2.519 m Munții Parângului, relief
glaciar.

Grupa Retezat-Godeanu:
Mod de formare – orogeneza alpină, altitudine maximă – 2.509 m Munții Retezat, relief
glaciar și carstic.

Carpații Occidentali:

Grupa Banatului:

Mod de formare – orogeneza alpină, altitudine maximă – 1.446 m Munții Semenicului, relief
carstic, cu peștera Comarnic, relieful este fragmentat.

Munții Poiana Ruscă:

Mod de formare – orogeneza alpină, altitudine maximă – 1.447 m Vf. Padeșu, grupa este
masivă fiind formată doar din Munții Poiana Ruscă.

Munții Apuseni:

Mod de formare – orogeneza alpină, altitudine maximă – 1.849 m Munții Bihorului, relief
carstic (cheile Turzii, peșterile Vadului, Crișului, Vântului, Scărișoare, Urșilor), relieful este
foarte fragmentat; specifice sunt aici depresiunile golf de pe latura vestică.

Subcarpații Moldovei:

Mod de formare – prin încrețirea scoarței, odată cu Carpații, altitudine maximă – 911 m
Culmea Pleșului, relieful este format din dealuri și depresiuni, o caracteristică o reprezintă
faptul că această grupă a Subcarpaților este alcătuită dintr-un singur șir de dealuri și
depresiuni.

Subcarpații de Curbură:

Mod de formare – prin încrețirea scoarței, odată cu Carpații, altitudine maximă – 996 m
Măgura Odobești, relieful este format din dealuri și depresiuni, o caracteristică o reprezintă
faptul că această grupă a Subcarpaților este alcătuită din două șiruri de dealuri și depresiuni.

Subcarpații Getici:

Mod de formare – prin încrețirea scoarței-odată cu Carpații, altitudine maximă – 1218 m

Dealul Chiciura, relieful este format din dealuri și depresiuni, o caracteristică o reprezintă
faptul că această grupă a Subcarpaților este alcătuită din depresiuni mici, la E de Olt și
depresiuni mari, la V de Olt.

Depresiunea Colinară a Transilvaniei:

Mod de formare – prin scufundarea acestei regiuni și umplerea treptată cu sedimente,

altitudinii medii de 400-500 m, relieful este format din dealuri și este înclinat pe direcția E-V.

Podișul Dobrogei:

Mod de formare – prin încrețirea scoarței în orogenezele caledoniană și hercinică, altitudine

maximă– 467 m Munții Măcinului, relieful este format din dealuri joase (200-300 m), relief
carstic (Peștera La Adam) și ruiniform, are o dublă înclinare: partea de N (Masivul Dobrogei
de Nord) spre E iar partea de sud (Podișul Dobrogei de Sud) spre V.

Podișul Getic:

Mod de formare – prin sedimentare, altitudinii medii de 300-500 m, relieful are caracter de
piemont, interfluviile sunt înguste în N și largi în S.

Podișul Mehedinți:

Mod de formare – prin încrețirea scoarței, altitudinii medii– 400-500 m, relief carstic (Peștera
Topolnița).

Dealurile de Vest:

Mod de formare – prin sedimentare, altitudinii medii – 200 m, au caracter de piemont,

înclinare E-V, o caracteristică o reprezintă faptul că pătrund în depresiunile golf (ale
Apusenilor).

Câmpia de Vest:

Mod de formare – prin sedimentare pe locul unei foste mări (Marea Panonică), altitudinea
maximă– 137 m Câmpia Vingăi, relieful cuprinde câmpii înalte (au peste 100 m altitudine și
sunt ferite de inundații) și câmpii joase (sub 100 m, inundabile), apar și câmpii cu dune, este
înclinată pe direcția E-V.

Câmpia Română:

Mod de formare – prin sedimentare pe locul unei foste mări, altitudine maximă– 300 m
Câmpia Piteștilor, relieful cuprinde câmpii înalte, câmpii joase, câmpii netede, câmpii cu
dune, este înclinată pe 2 direcții: N-S (în jumătatea vestică) și V-E (în partea estică), specifice
sunt aici crovurile.

Delta Dunării:

Mod de formare – prin acțiunea a 3 factori (Dunărea cu aluviunile sale, mareea mică și
curenții marini), doar 13% din suprafața deltei reprezintă uscat, aceste porțiuni de uscat se
numesc grinduri.

Apele de aici cuprind: brațele Dunării (Chilia, cel mai nordic, Sulina, brațul central, cel mai
scurt și mai navigat și brațul Sf. Gheorghe), canale, lacuri, bălți.