Curs 8

Depresiunea Colinara a Transilvaniei

Este situata in partea centrala a tarii. Limite : foarte complexe:
Est- contactul cu platoul volcanic se face de-a lungul unei denivelari de 250 m intre muntii vulcanici si
depresiunile sedimentare.
Sud si sud-est- muntii Persani, depresiunile Fagaras, Sibiu, Saliste
Sud-vest- culoarul Orastie
Vest- muntii Apuseni
Nord-vest- culmea Meses si dealul Mare-Preluca
Nord- muntii Lapus, Rodnei, Bargau, Tibles.
Alcatuirea geologica si evolutia paleogeografica:
- formarea depresiunii incepe in Neozoic prin dezvoltarea unor linii de fractura profunde care fragmenteaza
masa cristalina.
- miscarile tectonice de la sfarsitul cretacicului si din paleogen fragmenteaza masa cristalina in mai multe
subunitati care sufera de-a lungul timpului mai multe ridicari, dar si subsidente.
- in urma acestor evenimente au rezultat mai multe compartimente unele mai ridicate, altele mai coborate.
Deasupra lor se depun mai multe straturi sedimentare depuse in diverse cicluri de sedimentare: in eocen se
depun argilele vargate, in oligocen nisipuri si calcare grezoase, iar in neogen depozite marine si salmastre, iar
in badenian are loc marea transgresiune transilvana, sincrona cu eruptiile vulcanice care au generat tuful de
Dej si faciesuri cu sare care au migrat spre periferie. In partea centrala iau nastere domurile.
- la sfarsitul sarmatianului se blocheaza legatura depresiunii cu exteriorul, iar in pontian are loc colmatarea
intregului bazin.
- in concluzie evolutia bazinului transilvanean a fost determinate de cativa factori:
 Coborarea in Neozoic a blocurilor cristaline ce compun fundamental
 Ridicarea cu intensitati diferite in timp si spatiu a regiunilor limitrofe montane
 Conditiile climatic diferite din diferite perioade au impus ritmul modelarii uscatului invecinat
 Masa de sare aflata sub presiunea sedimentelor de deasupra a creat boltiri de tipul domurilor si cutelor diapire
 La toate acestea s-au mai adaugat ridicarea formatiunilor de la marginea bazinului, cat si presiunile exercitate
lateral de catre muntii aflati in ascensiune. Ca urmare a acestei evolutii in bazinul transilvan au rezultat 3
structuri distincte:
 Domuri
 Cute diapire pe laturile estice si vestice
 Cute monoclinale in nord-vest, nord si sud.
Subdiviziuni:
1. Dealurile si depresiunile peritransilvane (perimontane)
- se desfasoara la contactul cu Carpatii
- sunt alcatuite din formatiuni sedimentare diverse paleogene, moicene si petice vulcanice.
- dealurile sunt cutate diaper sau au o structura monoclinala.
- relieful este variat cu depresiuni si interfluvii cu aspect deluros.
- la contactul cu muntele sunt prezente glacisuri de contact precum si un sistem de terase de marimi diferite.
a. Dealurile si Depresiunile din nord si est:
- mai sunt cunoscute sub denumirea de Subcarpatii Transilvaniei
- prezinta sectoare cutate sub forma de cute diapire, monoclinale (Nasaud) sau boltite la contactul cu podisul
Tarnavelor
- alcatuite din conglomerate, gresii, tufuri vulcanice, argile, marne, etc.
- la nord intalnim Dealurile Lapusului (Tara Lapusului)
- Culmea Breaza
- Dealurile (Muscelele) Nasaudului (intre 500-900 m)
- Dealurile Bistritei
- Depresiunile Dumitra, Budac, Sieu si Dealurile Sieului
b. Subcarpatii Transilvaniei:
- in partea de est
- sunt alcatuiti din depozite miopliocene cutate, cu aparitii de sare spre zona montana si cu aspect boltit spre
podisul Transilvaniei.
- structura lor este asemnatoare unui sir continuu de dealuri si depresiuni care se dezvolta in cea mai mare
parte in baziunl Muresului
- limita cu muntele este mai greu de identificat de cele mai multe ori observandu-se patrunderi spre est pe
vaile principale
- depresiuni submontane: Hoghiz-Homoroade, Odorheiul Secuiesc, Praid-Sovata si Valenii de Mures – toate
dezvoltate pe o structura anticlinala.
- dealuri subcarpatice (submontane): Magura Rez (932 m), Dealurile Siclodului (1025 m), Dealurile Plopis
(1050 m) si Dealul Biches (1080 m) – dezvoltate pe anticlinale si sinclinale unde se mai pastreaza resturi de
agglomerate din fostul platou volcanic.
- depresiunile intracolinare: au aspect de uluc ingust. Depresiunea Reghin, Depresiunea Magherani-Atid,
Depresiunea Beia si Rupea.
- dealurile externe – sunt dealuri mai scunde de 400-800 m, cu poduri interfluviale extinse.
c. Depresiunile peritransilvane sudice:
- se desfasoara de la muntii Persani in est, la culoarul Muresului in vest fiind dominate in sud de versantii cu
panta mare ai muntilor Fagaras si Cibin, iar in nord de fronturile de cuesta cu care se termina unitatile de
podis Hartibaciu si Secaselor.
-Depresiunea Fagaras s-a format prin eroziunea continua a Oltului si afluentilor acestuia, are un relief ce cade
in trepte spre nord. La contactul cu muntele atinge pana la 800 m si scade ajungand pana la 600 m.
- Depresiunea Sibiului este incadrata de muntii Cibin la sud si de dealuri la nord si est. Relieful coboara in
trepte de la suds pre nord, de la 650 m la sud pana la 500 m spre nord.
- Depresiunea Saliste este o depresiune suspendata fata de depresiunea Sibiului, cele doua fiind separate de o
Magura cristalina.
- Depresiunea Apold se desfasoara ca un culoar care coboara mai intai de la est 500 m, catre vest 250 m si
mai apoi de la sud 450 m catre nord 400 m.
d. Depresiunile si dealurile Peritransilvane din vest
- aceste unitati se afla la contactul cu muntii Apuseni si au luat nastere mai ales in cuaternar o data cu
adancirea Muresului care a creat un culoar extins, precum si ai afluentilor Somesului si Ariesului care au taiat
bazinete depresionare de contact. Relieful este variat cu glacisuri la contactul cu muntele, cu lunci sit erase
de- a lungul vailor mari, precum si martori din podisul initial.
- se intalneste un relief structural in care dealurile au aspect de cuesta cu vai subsecvente si frecvente
alunecari de teren.
- Culoarul Depresionar Alba Iulia-Turda se desfasoara in lungul Muresului si Ariesului inferior, cuprinde
lunci largi sit erase foarte extinse
- Dealurile Feleacului prezinta samburi cristalini, altitudinea maxima urca pana la 832 m.
- Depresiunea Huedin prezinta altitudine de 500-600 m si este dominata la vest de muntii Vladeasa. A luat
nastere in urma adancirii Crisului Repede si afluentilor acestuia.
- Depresiunea Almaj-Agrij situate intre muntii Mesesului la vest si Dealurile Clujului si Dejului la est. Este
sculptata in formatiuni variate, paleogene si Miocene ceea ce a condus la aparitia unor forme rezultate in
urma eroziunii diferentiale. Versantii depresiunii sunt afectati de alunecari si torentialitate.
Podisul Somesului
Se afla situate in nord vest avand ca limite muntii Gilau la sud, Dealurile de Vest in partea nord-vestica,
Culmea Brezei la nord-est.
- are un fundament cristalin fragmentat in blocuri cu poztie verticala deasupra carora s-a depus o patura
sedimentara
- podisul este alcatuit dintr-un relief structural tipic, cu fronturi de cuesta dezvoltate pe gresii si conglomerate
la sud, tufuri vulcanice in partea centrala si calcare la nord.
- platouri structurale, vai ce au generat chei epigenetice, bazinete depresionare, la care se adauga si un relief
petrografic dezvoltat in special pe calcare.
a. Podisul Boiului – prezinta altitudini de 400-500 m, cu o structura monoclinala, predominant calcaroasa pe
care s-au dezvoltat forme de relief carstice de tip lapiezuri, doline, pesteri, chei.
b. Dealurile Ciceului – sunt delimitate de Culmea Breaza la nord si Culoarul Somesului la sud, scad de la 700
m in nord si 500 m in sud, alcatuiti din tufuri vulcanice, argile, marne. Structura reliefului este una cutata mai
ales in partea de est si cea de vest.
c. Dealurile Dejului - delimitate la nord de Somes, au o importanta deosebita prin larga desfasurare a
orizontului de tufuri vulcanice de Dej. Altitudinea urca pana la 600 m si sunt fragmentate radiar de rauri.
d. Dealurile Clujului - sunt alcatuite din formatiuni monoclinale paleogene la sud (calcare, marne, argile) si
tufuri vulcanice la nord si est. Altitudinea lor urca pana la 600 m.
e. Culoarul Someselor – o unitate joasa care separa podisul Someselor de Campia Transilvaniei, este format
din sectoarele : Culoarul Somesului Mic intre Gilau si Dej, cu terase extinse dezvoltate bilateral, Culoarul
Somesului Mare in aval de Beclean prelungit spre vest cu cel al Somesului.
Campia Transilvaniei
Are o pozitie relativ centrala fiind limitata de culoarele vailor Somesul Mic, Somesul Mare la nord si Mures
la sud.
Termenul de campie este folosit doar datorita utilizarii sale agricole, in realitate peisajul este deluros fiind
alcatuit mai ales din roci sedimentare, argile, nisipuri si tufuri vulcanice.
Fundamental sau este cristalin, dispus in blocuri aflate la adancimi tot mai mari catre sud. Sedimentarul este
cutat sub forma de domuri in partea centrala si sudica si sub forma de cute diapire pe latura de nord si vest.
Altitudinea urca pana la 600 m, vaile sunt orientate spre Mures si Somes, au lunci largi si una-doua terase.
Prezinta doua subdiviziuni:
- Dealurile Fizesului – o unitate mai inalta cu o altitudine de pana la 600 m, cu o structura de domuri in
partea centrala si sudica, sunt afectate de alunecari de teren.
- Dealurile Sarmasului – cu o desfasurare catre sud, cu o structura de dom, alcatuite din marne si argile, cu
inaltimi de pana la 500 m, afectati de torentialitate si alunecari.
Podisul Tarnavelor
Reprezinta cea mai extinsa unitate a zonei transilvanene cu o intindere de la Mures in nord si pana la
depresiunile pericarpatice in sud.
Relieful are aspect de podis, cu inaltimi mai mari in est peste 650 m si mai mici la vest de 300-400 m.
Relieful este dispus sub forma unor interfluvii separate de culoare de vale, orientate de la est catre vest.
Versantii sunt intens degradati de alunecari si torentialitate.
Subdiviziuni :
- Dealurile Tarnavei Mici – desfasurate intre Mures si Tarnava Mare, au un fundament cristalin, peste care se
observa o patura sedimentara alcatuita din marne, argile, nisipuri si tufuri vulcanice. Relieful este dispus sub
forma cutelor diapire pe latura de vest si domuri in centru si est. Culoarele de vale sunt largi orientate nord-
est, sud-vest (Mures, Niraj, Tarnava Mica si Tarnava Mare), au cate 6-8 terase si lunci extinse. Inaltimea este
de 700 m la est si 450 m la vest. Spre nord versantii sunt prelungi, domoli si abrupt catre sud. Afectati de
torentialitate, siroire, curgeri noroioase si alunecari de teren.
- Podisul Hartibaciului - situate intre vaile Tarnava Mare, Olt si Cibin. Are structura de dom sau
monoclinala, pana la 800 m altitudine afectat de alunecari de teren si prezinta un relief structural tipic.
- Podisul Secaselor – situate in partea de sud-vest, intre Mures si Tarnava, are o structura cutata sau
monoclinala, cu dealuri scunde 400-450 m afectat si acesta de alunecari, siroire, favorizate de roca si lipsa
padurilor. Raurile Mures si Tarnava au lunci extinse si prezinta pana la 8 terase.