PODIŞUL MOLDOVEI

Este situat în partea de N-V a României, având ca limite:

❖ V – Obcinele Bucovinene şi Subcarpaţii Moldovei

❖ E – Valea Prutului
❖ N – Graniţa cu Ucraina
❖ S – Câmpia Română

Caractere generale:

− Podişul Moldovei s-a format pe parcursul a 3 cicluri de sedimentare: Proterozoic

Superior-Silurian, Mezozoic-Cretacic, Badenian-Romanian, devenind uscat, începând cu
partea de N către S.
− D.p.d.v geologic, se identifică două unităţi morfostructurale: Platforma Moldovenească
cu fundament Proterozoic, cu gnaise, granite, acoperite de o pătură sedimentară, a doua
unitate fiind Depresiunea Bârladului care a luat naştere pe locul unei depesiuni hercinice.
Urmează apoi sedimentarea în partea centrală a podişului, ce se continuă până în
cuaternar, încheindu-se practic în Culoarul Siretului, Bârladului, Prutului şi Depresiunii
Elanului.
− Relieful are aspectul unor interfluvii cu altitudine medie de 250 m, altitudinea maximă
fiind în Dealul Ciungi de 688 m. Văile sunt adânci, au 7-8 terase, relieful este afectat de
modelare prin alunecări, şiroire, ravenare, curgeri noroioase.
− În cea mai mare parte, vorbim de un relief structural cu strate monoclinale înclinate spre
S-E, cu Coasta Iaşilor, o questă tipică, cu Coasta Ibăneşti sau cu versanţi orientaţi spre N
cu văi subsecvente (Jijila, Prut, Bârlad şi altele).
− Climatul este influenţat de circulaţia maselor baltice în partea central-nordică, cu
temperaturi medii de 8 grade celsius şi precipitaţii de 600 mm, pe când în S apar nuanţe
de excesivitate, cu temperaturi de 9-10 grade şi precipitaţii reduse (450-500 mm).

Subunităţi:

1. Podişul Sucevei: Este situat între Obcina Mare, Subcarpaţii Moldovei şi Câmpia
Moldovei. Este străbătut de râul Suceava, relieful este dominat de structuri monoclinale
reprezentate de platouri structurale, traversate longitudinal de râuri cu versanţi relativ
simetrici. Altitudinile oscilează între 250-500 m. În cadrula cestui podiş identificăm:
Dealul Ciungi în partea de V, alcătuit din argile şi nisipuri, Podişul Fălticeni, cuprins
între Moldova şi Siret, Depresiunea Rădăuţi, în partea nord-vestică a podişului, Podişul
Dragomirnei între Râul Suceava şi Siret şi Culoarul Siretului, cu lăţimi de 10 km şi cu
terase bine dezvoltate.
2. Câmpia Moldovei: Prezintă o denivelare de 200 m faţă de Podişul Sucevei la V şi Podişul
Bârladului la S. Altitudinea oscilează între 150-200 m. Se desfăşoară sub forma unor
platouri şi culmi rotunjite şi este formată din: Câmpia Jijiei Superioare la N, cu altitudini
 de 200-250 m, cu un relief format din coline acoperite cu argile şi nisipuri şi Câmpia
Jijiei Inferioare aflată la S cu altitudini de 100-150 m.
3. Podişul Bârlad: Se desfăşoară la S de Coasta Iaşilor până la Câmpia Română, fiind
cuprins între Prut şi Siret. Are o structură monoclinală unde eroziunea a scos la zi
frecvente fronturi de questă, mai ales în partea de N. Subdiviziunile:
a. Podişul Central Moldovenesc - aflat la S de Coasta Iaşilor, alcătuit din
gresii, calcare pe care s-au format poduri structurale ce înclină spre S şi
frontul de questă care înclină spre N.
b. Colinele Tutovei - alcătuite din nisipuri, argile, cu altitudini de 300-400
m.
c. Dealurile Fălciului – reprezintă forme structurale de tip platou, questă.
d. Podişul Covurlui – cu altitudini de 300 m, format din nisipuri, argile.