PODIŞUL MOLDOVEI

Așezare în NE ţării

Limite N- graniţa cu Ucraina

S- Câmpia Română

E- valea Prutului

V- Obcinile Bucovinei, valea Moldovei, Subcarpaţii Moldovei

Geneza s-a format prin sedimentare pe un fundament diferit: în jumătatea nordică pe soclul
Platformei Est - Europene, acoperit de strate sedimentare, şi în jumătatea sudică pe o zonă
de scufundare (Depresiunea Bârladului)

Caracteristici - este cea mai extinsă unitate de podiş din ţară

- din punct de vedere petrografic este alcătuit din roci sedimentare(nisipuri,
pietrişuri, argile, marne)
- altitudinea medie este de 300- 400 metri
- altitudinea maximă este de 688 metri în Dealul Ciungi
- altitudini mai reduse în Câmpia Moldovei, sudul Pod. Bârladului sub 200 metri
- înclinarea generală este de la nord la sud
- relieful este format din masive deluroase, zone joase deluroase, depresiuni, culoare
de vale largi, cu terase şi cueste
- datorită prezenţei rocilor argilo - marnoase, apar frecvent alunecări de teren (Pod.
Bârladului)

Diviziuni:

- Podişul Sucevei, în NV, cea mai înaltă diviziune, 500-600 metri, relief format din dealuri,
podişuri, dispuse pe direcţia NV-SE
- Podişul Moldovei, în NE, relief dominat de dealuri joase (200 metri), cu frecvente alunecări de
teren , datorită substratului argilos. Denumirea de câmpie provine nu de la relief, ci de la
utilizarea agricolă a terenurilor
- Podişul Bârladului, în partea central- sudică, cu înclinare general N-S, diviziunea cea mai
extinsă, relief cu aspect de podiş în nord (400-500 metri) şi relief de coline prelungite spre sud
- Culoarul Siretului, continuat şi pe valea Moldovei este format dintr-o luncă reprezentativă şi o
succeiune de terase, reprezintă o zonă de trecere de la Subcarpaţii la podiş.