Podisul Dobrogei

Așezare - este situat in sud-estul țării, intre Dunăre și Mare

Limite
La nord - falia Sf. Gheorghe
La vest - Dunărea
La est - M. Neagră
La sud - granița cu Bulgaria
Caractere generale
- formarea podisului incepe din parteav de sud, cand in timpul orogenezei careliană se
exondează primul uscat și se dezvoltă geosincilnale in partea centrală și de nord
- orogene baicaliană incepe să exondeze Dobrogea centrală formată din granite, gnaise și
șisturi verzi.
- Orogeneza hercinică determină cutatea stratelor pe directia nord-vest, sud-est rezultand
mase groase granitice in muntii Măcinului precum si paparitia a trei subunități: a. Măcin
in partea de N-V, b. Tulcea - un bazin sedimentar, cu depuneri de gresie, conglomerate si
calcare și c. Babadag - cu acumulări de conclomerate si calcare cutate intr-un amplu
sinclinoriu. Aceste unjtăti devin rigide, fiind supuse sedimentării, astfel: in Dobrogea de
Sud, începând din Jurasic si pana in Pliocen se depun carbonate, gresii, calcare cu
numuliți, marne și nisipuri, în Dobrogea Centrală, in Jurasic se depun calcare și in
Cretacic un facies litoral. În Dobrogea de Nord sunt aceleași cicluri de sedimentare, dar
care afecteaza mai mult partea de est si de sud. Ca urmare a intregii evolutii
paleogeografice precum și a tuturor perioadelor de sedimentare a rezultat o strcutură
deologică formată din sisturi cristaline, sisturi argiloase, cuarțite, calcare, magmatite
granitice, iar placa din sud, Sarmațiană este acoperită cu loess.
- Altitudinea medie a reliefului este de 125 m, iar cea maximă este de 467 m in Vf.
Tutuiatu
- întâlnim un relief structural, cu văi pe sinclinale (Luncavița și Slava), văi de contact
litologic (Peceneaga și Fântâna Mare), depresiuni anticlinale, depresiuni tectonice
(Nalbant, Cerna-Mircea Vodă) și endo și exocarst (Valea Mangalia, Movile)
- alte aspecte ale reliefului mai surprind culmi alungite, martori de eroziune rotunjiți pe
roci vulcanice, creste pe sisturi cuațitice, carst fosil, etc.
Subdiviziuni
1. Dobrogea de Nord - are ca limite la nord și vest Lunca Dunării, la est Delta Dunării, iar
la sud Falia Peceneaga-Camena. Relieful inițial pediplenat a fost renălțat mai mult in
partea de vest și apoi puternic fragmentat
Munții Măcin - au 4 vf. de peste 400 m, sunt alcătuiți din formațiuni paleozoice, cu
desfășurare nord-vest sud-est, climatul arid a condus la apariția unui relief rezidual, cu o
scoarță de alterare groasă și cu culmi rotunjite. În partea centrală - Culmea Pricopanului
este înconjurată la est si la vest de către regiuni mai joase. Pod. Niculițel - se desfășoară
 la contactul cu dep. Nalban, este alcătuit din roci vulcanice si sedimentare. Dealurile
Tulcei - sunt situate in partea de nord-est a Dobrogei, cu o desfășurare de la est la vest, cu
alt de pana la 180 m. Sunt alcătuite din roci vulcanice și sedimentare. Pe alocuri apar
pedimente și inselberguri. Pod. Babadag - este situat in partea sudică a Dobrogei de Nord,
intre Dunăre și Lacul Razim. Este un sinclinoriu, cu numeroase cute secundare ce
formează un relief structural. Apare un relief carstic, de asemenea inselberguri,
pedimente, urcă până la 400 m in vest și coboară la 30-40 m in sud-est.
2. Pod. Dobrogei Centrale - se desfășoară intre faliile Peceneaga-Camena la nord, Topalu-
Tașaul la sud. Este alcătuit din șisturi verzi, acoperite de o pătură calcaroasă, cu
conglomerate calcaroase, la care se adaugă depozitele loessoide. Relieful este format din
poduri largi, intre 100-350 m, văile au o distribuție radiară spre mare si spre Dunăre,
formând bazinete depresionare de contact. Se observa prezenta martorilor de eroziune
(inselberguri). Se observa prezenta teraselor de eroziune, lângă Dunăre, Mare și in
Bazinul Casimcei. Identificăm relieful carstic din sectorul Topalu-Stupina. Pod. Casimce
- ocupă cea mai mare parte din teritoriu, cu alt intre 250-300 de m, alcătuit din șisturi
verzi, cu un relief carstic spre sud. Pod. Dăeni-Hârșova - cu 2 terase de abraziune. Pod.
Istriei - cu 2 trepte mai joase
3. Dobrogea de Sud - se desfășoară la sud de falia Topalu Tasaul, pana la granița cu
Bulgaria. Se suprapune peste un cristalin proterozoic, la care se adaugă calcarele
sarmatice și calcarele acoperite cu un strat de loess. Mișcările neo-tectonice ridică
sectorul sud-vestic mai mult, pana la 200 m, iar vacile au caracter antecedent, fiind
puternic fragmentate. Interfluviile sunt late, văile au obarsii evazate, iar in aval se largesc
formand canioane in loess. Rețeaua de văi are un caracter intermitent și se desfășoară
spre vest, nord-vest și est. Cele care ajung spre vest se termină prin limane fluviatile, iar
cele dinspre est spre mare se termină prin lagune sau limane fluvio-maritime. Relieful a
fost afectat de eroziunea torențială, la care se adaugă sufoziunea, tasarea, alunecările și
spălarea areolară. În partea estică, procesele marine, precum și structura reliefului au
determinat apariția fenomenelor de tasare, precum si a proceselor carstice. Principalele
subunitati: Pod. Medgidiei - are cea mai mare desfășurare, cu alt cuprinse intre 80-100 de
m, cu un relief de podiș in nord și deluros spre Dunăre și pe Valea Carasu. Grosimea
mare a loessului favorizează procesele de sufoziune, tasare, torențialitate, șiroire. Pod.
Oltinei - este situat in partea de sud-vest și urca pana la 180 de m, este fragmentat cu văi
înguste, raurile formează limane spre Dunăre, relieful are aspect de platou dezvoltat pe
calcare sarmațiene și pe loess. Pod. Cobadin - situat in partea central-sudica, cu alt de
pana la 180 m, relieful are aspect de platou, dezvoltat pe calcare ce au dus la apariția unui
relief carstic. (Depresiuni carstice - Negru Vodă). Pod. MAngaliei - este unitatea cea mai
joasă, cu alt sub 50 de m, cu platouri pe calcare sarmatiene și loess, cu văi scurte care se
termină prin limane fluvio marine, faleze și plaje înguste.