CÂMPIA DE VEST

Limite:

❖ N – Graniţa cu Ucraina
❖ V – Graniţa cu Ungaria
❖ S-V – Graniţa cu Serbia
❖ E – Munţii Oaş, Dealurile de V şi Munţii Apuseni

Caractere generale:

- Face parte din Depresiunea Panonică ce prezintă un fundament cristalin, scufundat,

acoperit de o cuvertură sedimentară cu grosimi între 300 până la 3000 m. Sedimentele
pliocene s-au depus la sfârşitul neozoicului, odată cu retragerea lacului Panonic. Sunt
formate din nisipuri, pietrişuri şi argile. După retragerea lacului, râurile continuă să îşi
dezvolte lunci largi, depunând şi acestea la rândul lor sedimente. În pliocenul superior se
depunde leossul. Ca urmare, putem vorbi că d.p.d.v. geologic se întâlnesc argile, nisipuri
lacustre şi eoliene, pietrişuri şi leoss.
- Lăţimea câmpiei variază între 20 km în zona Munţilor Zarand şi până la 60 km în zona
montană în dreptul pătrunderilor golfurilor spre interiorul muntelui.
- Altitudinile sunt relativ uniforme, atât de la N la S cât şi de la V la E, oscilând de la 80 şi
până la 200 m la contactul cu dealul.
- Câmpia apare ca o fâşie de bordură cu o structură longitudinală N-S. Este întreruptă pe
alocuri de către luncile râurilor care au compartimentat câmpia înaltă în unităţi mai mici,
separate de golfuri de câmpie joase ce pătrund până în interiorul dealurilor. Râurile şi
golfurile au divizat câmpia în 3 unităţi complexe: Câmpia Someşului, Crişurilor şi
Banatului.
● Întâlnim două tipuri principale de câmpie la care se adaugă unul intermediar:
● Câmpiile înalte – formate din terase, glacisuri şi piemonturi, se mai numesc şi
subcolinare (100-180 m). Exemple: Câmpia Carei şi Nădlac.
● Câmpiile joase – o parte din suprafaţa lor se găseşte la nivelul albiilor sau chiar sub
ele. Au altitudini de până la 5 m dar pot atinge şi 140 m în câmpia Crişurilor şi
Banatului. Se mai numesc şi câmpii de subsidenţă, unde procesele de colmatare sunt
foarte frecvente, unde râurile divaghează puternic generând pânze aluviale şi conuri
de dejecţie. Pânza de apă freatică se află foarte aproape de suprafaţă şi generează
mlaştini. Ca urmare, mai pot fi numite şi câmpii de divagare sau câmpii aluviale
actuale.
● Câmpiile intermediare – se plasează între cele două tipuri, cu altitudini de 100-120 m.
Şi în cadrul lor se manifestă un grad de divagare a râurilor, în special a celor
autohtone.
● D.p.d.v. genetic, câmpia înaltă este formată din următoarele subtipuri:
 a. Câmpii de glacis – apar sub rama deluroasă (Câmpia Ardudului şi
Tăşnadului).
b. Tipul piemontan / Câmpii piemontane – Câmpia Vingăi şi Cigher.
c. Câmpii de glacis piemontan – Câmpia Buziaşului şi Bârzavei.
d. Câmpii de terase – apar pe rama golfurilor (Câmpia Boxidului pe dreapta
Begăi, pe terasele Timişului)
e. Tipul piemontan-terminal / Câmpii tabulare – sunt acoperite cu leoss şi
reprezintă resturi ale unor conuri de dejecţie cu aspect de piemont şi care
au rămas mai înălţate în cadrul unor câmpii joase. Câmpia Carei, Nădlac,
Jimvoliei şi Aradului.
● Câmpiile joase sunt mai puţin diversificate şi afectate de colmatare. Există şi aici 3 tipuri:
a. Câmpii de subsidenţă – aflate la nivelul albiilor principale ale Crişului
Alb, Negru, ale Timişului. Exemple: Câmpia Salomptei şi Lugojului.
b. Câmpii de lunci – uneori foarte joase, alteori mai înalte. Exemplu: Câmpia
Ierului.
c. Câmpii de conuri – aflate la nivelul terminal al terasei 1, pe dreapta
Someşului şi dreapta Crasnei.
- Relieful minor este format din rigole, ravene, pogaşe, glacisuri coluviale şi dune specifice
câmpiilor înalte. (Dunele de la Carei-Valea lui Mihai).
- În zona de luncă, relieful minor este reprezentat prin grinduri, meandre, albii părăsite,
belciuge, popine, conuri de albie, microdepresiuni, etc.
- Climatul este unul complex, partea de V se află sun 2 influenţe majore, prina circulată de
vânturile de V, cu influenţe oceanice, precipitaţii bogate şi 8 grade celsius, pe când în S-
V apar nuanţe submediteraneene.

Subdiviziuni:

1. Câmpia Someşelor: Este formată din Câmpiile Subcolinare Ardudului, Tăşnadului,

Buduslău şi Carei (formează câmpia înaltă). Tot în cadrul acestei câmpii, câmpiile joase
aluviale: Câmpia joasă a Someşului şi Câmpia Ierului.
2. Câmpia Crişurilor: Formată din câmpiile înalte: Câmpia Barcăului, Miersigului, Cernei şi
Bocsig şi din câmpiile joase: Câmpia Salontei, Câmpia Crişului Alb şi Câmpia Crişului
Negru.
3. Câmpia Banatului: Aceasta este formată din:
a. Câmpia Mureşului, care la rândul ei cuprinde Câmpia Vingăi (câmpie
piemontană), câmpiile Nădlac şi Arad (tabulare), Câmpia Aradului şi
Jimboliei (câmpii joase).
b. Câmpia Timişului – o câmpie de subsidenţă, cuprinzând Câmpie
Timişoarei şi Câmpia Begăi.
 c. Câmpia Lugojului – este un golf de câmpie ce se lungeşte spre timiş şi
bega şi care cuprinde câmpii joase de luncă, câmpii de glacisuri şi de
terase.
Câmpia Bârzavei – este o câmpie complexă de glacis piemontan formată din Câmpia Buziaşului
şi Gătaiei