Academia Forțelor Terestre “ Nicolae Bălcescu “ Sibiu

Facultatea: Științe Militare

Specializarea: Științe Militare, Informații și Ordine Publică

Câmpia de vest

Realizat de: Sd. cap. Popescu Teodora

Sd. cap. Zamfirescu Ionuţ

 CUPRINS

Introducere...............................................................................................................3
1. Delimitare...........................................................................................................3
2. Analiza geografica a Câmpiei de Vest.............................................................4
2.1. Principalele forme de relief:.......................................................................4
2.2. Hidrografia:.................................................................................................4
2.3. Căi de comunicaţii:.....................................................................................6
2.4. Aşezări umane :...........................................................................................7
3.Analiza militară a zonei.......................................................................................7
3.1. Culoare de mobilitate şi direcţii de ofensivă:.............................................7
3.2. Posibile aliniamente de aparare:..................................................................8
3.3. Puncte- cheie din teren :...............................................................................8
3.4. Eventualele restricţii în desfăşurarea operaţiilor militare:.......................8
3.5. Particularităţile ale ducerii luptei în zona geografică:...............................8
BIBLIOGRAFIE:......................................................Error! Bookmark not defined.

2
 Introducere

Câmpiile constituie formele de relief cele mai joase, între 0 şi 180m, şi doar
local depaşesc 250m.Ocupa 30% din suprafaţa tarii ,compunâdu-se din Câmpia de
Vest şi Câmpia Română.
Câmpia de Vest, cunoscută în literatura de specialitate şi sub denumirea de
Câmpia Banato- Crişană, reprezintă extremitatea estică a Câmpiei Tisei, la rândul
său componentă a marii Câmpii Panonice
În linii mari Dealurile de Vest sunt cele care separă Câmpia de Vest de
Carpaţi, însă, în unele sectoare câmpia intră în contact direct cu munţii, situaţie
întâlnită cu precădere în extremitatea nord-estică, la contactul cu munţii Oaşului
(Carpaţii Orientali), şi în dreptul munţiilor Zarandului (nord de valea Mureşului).
Contactul cu Dealurile de Vest este foarte sinuos şi complicat, câmpia
pătrunzând adânc, sub forma unor golfuri, în mijlocul Dealurilor de Vest
(depresiunile- golfuri Baia Mare, Vad- Borod, Zarand, Lugoj, Caraş).

1. Delimitare
Câmpia de vest ocupă extremitatea vesticăa ţării, fiind partea estică a unei largi
câmpii ce se prelungeşte dincolo de frontierele României şi anume Câmpia
Panonică.
Aceasta se întinde pe o lungime de peste 375 km şi este delimitată astfel:
- E: Dealurile de Vest si Muntii Banatului;
- V: granita de stat cu Ungaria;
- S: granita de stat cu Serbia ;
- N: Carpatii Orientali si granita de stat cu Ucraina;
-

3
 2. Analiza geografica a Câmpiei de Vest
2.1. Principalele forme de relief:
Ca urmare aa evoluţiei paleogeografice, din punct de vedere morphometric
şi morfografic, relieful Câmpiei de Vest este dispus în trei trepte, de la est la vest,
deosebindu-se:
-câmpie înaltă: de peste 100 m şi în general situată spre deal
-câmpie orizontală: este netedǎ şi prezintă acumulari de nisip
-câmpie joasă: în care râurile au tendinţă de înmlăştinire

Campia de Vest este impartita in 3 subdiviziuni:

 Campia Somesului ( Campia Careilor, Campia Ierului, Campia
inalta a Somesului, Campia joasa a Somesului);
 Campia Crisurilor ( Campia Salontei, Campia Crisului Alb,
Campia Calacei, Campia Socodor, Campia Crisului Negru,
Campia Teuzului, Campia Miersigului, Campia Santaului);
 Campia Banatului ( Campia Muresului, Campia Aradului, Campia
Jimboliei, Campia Timisului, Campia Lugojului, Campia Vingai,
Campia Arancai, Campia Barzavei).

2.2. Hidrografia:
Drenează aceleaşi râuri
ca Dealurile de Vest. Râurile
care străbat câmpia au o
direcţie E-V cu excepţia
celor
din Banat care se orientează
NE-SV sau chiar N-S. În
partea de câmpie joasă au albii
abia schiţate şi tendinţe de
înmlăştinire şi revărsare.
Canalele de mare importanţă:
-Canalul Crişurilor:
-Canalul Morilor

4
 Râurile principale care traversează Câmpia de Vest îşi au izvoarele în
Carpaţi, Dealurile de Vest şi Depresiunea Colinară a Transilvaniei. Debitele medii
ale râurilor sunt destul de ridicate: Mureș (184 m3/s), Someşul (118 m3/s), Timişul
(38,2 m3/s).
Densitatea reţelei hidrografice este relativ redusă: 0,1 km/km2 în partea
vestică a câmpiei şi puţin mai ridicată în zona piemontană, 0,3 km/km2.
Lacurile sunt destul de numeroase. Lacurile naturale au un caracter mai mult
temporar, multe dintre ele au fost drenate pentru a se mări suprafaţa terenurilor
agricole. Au fost amenajate lacuri pentru dezvoltarea pisciculturii, cele mai
numeroase sunt în Câmpia Crişurilor.
Alte lacuri au fost amenajate pentru regularizarea debitelor reţelelor
hidrografice şi preluării debitelor la viituri (Lacul Chier pe Cigher, Lacul Gad pe
Timiş).
Apele subterane se disting prin bogăţia apelor freatice. Ele se află, în
general, la adâncimi mici (1-6 m maxim 10 m), iar în ariile de subsidență apar
chiar la suprafaţă provocând înmlăștiniri. Apele de adâncime au, în general, debite
mari care le asigură o uşoară exploatare. Unele sunt puternic mineralizate (3,1 g
săruri/l), altele sunt termale fiind întrebuinţate fie în scop terapeutic fie în
termoficare. Apele termane au cele mai ridicate temperaturi din ţară, ridicându-se
până la 92°C.
După cum putem observa, hidografia Câmpiei de Vest este una foarte
dezvoltata, fragmentand-o toată. Ca si exemple avem:
-râul Timiş
-râul Bega
-râul Mureş
-râul Crisul Alb
-râul Crisul Negru
-râul Crisul Repede
-râul Someş
-râul Crasna
-râul Barcău

2.3. Căi de comunicaţii:

Sunt numeroase, variate ca şi tip şi importanţă şi au rezultat de-a lungul
secolelor pe măsura definitivării reţelei de aşezări şi a creşterii volumului
schimburilor cu aşţezările din centrul Europei şi oraşele din ţara noastra.
Căile rutiere însumează cele mai mari lungimi, având grade diferite de
modernizare. Câmpia de Vest este traversată de segmented drumuri de importanţă
europeană, naţională şi județeană sau locală, de unde şi caracteristicile lor
structural şi dimensiunile.
5
  Halmeu – Satu Mare spre Cluj Napoca – Bucureşti prin Zalău (pe
Crasna) sau Baia Mare (pe Someş);
 E 60 – Borş – Oradea – Cluj Napoca – Bucureşti (pe Crişul Repede);
 E 79 – Borș – Oradea – Beiuş (pe Crişul Negru) – Deva – Sibiu –
Bucureşti;
 E 64 – Nădlac – Arad – Deva (pe Mureş) – Bucureşti;
 E 70 – Moraviţa – Timişoara – Caransebeş – Orşova ( pe Timiş şi
Cerna) – Drobeta Turnu Severin, spre Bucureşti.
În sistemul căilor ferate din ţara noastră un loc aparte îl au cele patru
magistrale electrificate, care leagă Bucureştiul şi diferitele regiuni din centrul,
sudul şi vestul României de statele din vestul și centrul Europei.
 Magistrala 100 – Bucureşti – Orşova – Caransebeş – Timişoara, cu
ieşire în Serbia pe la Stamora Moraviţa sau Jimbolia;
 Magistrala 200 – București – Sibiu – Deva – Arad cu ieşire în
Ungaria pe la Curtici;
 Magistrala 300 – Bucureşti – Cluj Napoca – Oradea cu ieşire în
Ungaria la Episcopia Bihorului şi Salota;
 Magistrala 400 – Bucureşti – Baia Mare – Satu Mare, cu ieşire în
Ungaria (la Carei şi Valea lui Mihai) şi Ucraina (Halmeu).
Magistrala nord-sud poate fi considerată de legatură între punctele extreme
Halmeu şi Stamora Moraviţa, dar din punct de vedere funcţional asigură realizarea
unui sistem între Timişoara şi Satul Mare. Se adaugă numeroase căi ferate
secundare care pornesc din cateva noduri feroviare (Timişoara, Arad, Oradea, Satu
Mare , Lugoj, Ineu) între care un tronson din cea mai veche cale ferată construită
pe teritoriul României (Baziaş – Oraviţa, 1854)
Transporturi aeriene:
Există aeroporturi la Timişoara, Arad, Oradea, Satu Mare, cu amenajări
pentru asigurarea decolărilor pentru cursele internaţionale.
Transportul naval:
Transportul naval se practică pe Bega, în aval de Timişoara; cursul a fost
amenajat la începutul sec. XX.

2.4. Aşezări umane :

Datorita conditiilor naturale favorabile locuirii umane si agriculturii,
Campia de Vest a reprezentat un teritoriu de straveche si continua populare umana.
In prezent densitatea medie este de 75-100 loc./km2, mai ridicata (peste 150
loc./km2) in jurul oraselor mari.

6
 Sporul natural este redus in partea de sud (judetele Arad, Timis, Caras-
Severin) si mai ridicat in nord (judetele Bihor, Satu Mare).
Exista deplasari zilnice (navetism, spre orasele mari) si o deplasare continua
din alte regiuni spre Campia de Vest, datorita mai multor factori. Alaturi de romani
exista si minoritati nationale (maghiari, svabi, sirbi, bulgari, slovaci, romi).
Asezarile rurale sunt predominant de tipul adunat, de marime medie (500-
1.500 locuitori), dar si mari (1.500-4.000) sau foarte mari ( peste 4.000 locuitori).
Au profil economic agrar, dar tind spre functii economice complexe.
Asezari rurale mai cunoscute sunt: Pecica (cu profil cerealier, dar si cu
exploatari de petrol in apropiere), Sintana (una din cele mai populate asezari rurale
din tara), Lovrin (cu profil agricol si ape termale), Tinca (cu ape termale), Secuieni
(vii si nod feroviar), Beregsau (cu un renumit combinat de crestere a porcinelor),
Siria (la contactul cu Muntii Zarandului) s.a.
Asezarile urbane. Orasele mari (Satu Mare, Oradea, Arad, Timisoara) sunt
originare din evul mediu, celelalte dezvoltindu-se in secolul XIX (Lugoj, Salonta,
Carei), iar unele foarte recent (Valea lui Mihai).
Orasele din Campia de Vest sunt: Satu Mare, Carei, Tasnad, Marghita,
Valea lui Mihai, Oradea, Salonta, Chisineu Cris, Ineu, Pincota, Curtici, Arad,
Lipova, Nadlac, Sinnicolau Mare, Jimbolia, Timisoara, Lugoj, Deta. Mai mari sunt
orasele: Timisoara (334.000 loc.), Oradea (221.000 loc.), Arad (109.000 loc,) Satu
Mare (132.000 loc.), Lugoj (51.000 loc), celelalte fiind sub 25.000 locuitori.

3.Analiza militară a zonei

3.1. Culoare de mobilitate şi direcţii de ofensivă:
-ca direcţii de ofensivă ar fi : -de-a lungul râului Someş spre Câmpia
Someşului
-de-a lungul râului Mureş spre Câmpia Banatului
-de-a lungul râului Crişul Negru spre Câmpia Crişurilor.
- ca şi culoare de mobilitate avem urmâtoarele căi de comunicaţii:
-autostrada A1 Arad-Timişoara
-drumul naţional 79 Arad-Oradea
-drumul naţional 19 Oradea- Satu Mare

3.2. Posibile aliniamente de aparare:

În cazul de la nord la sud şi invers este favorizată apărarea pe aliniamente
successive pe cursurile de apă: Someş, Crasna, Barcău, Crişul Repede, Crişul
Negru şi Crişul Alb, Mureş, Bega, Timiş, Brânzava.

3.3. Puncte- cheie din teren :

Ca şi puncte cheie avem:
7
 - noduri feroviale: Timişoara, Arad, Oradea, Satu Mare , Lugoj, Ineu, etc.;
- aeroporturi la Timişoara, Arad, Oradea, Satu Mare, cu amenajări pentru
asigurarea decolărilor pentru cursele internaţionale;
- canalele de mare importanţă :Canalul Crişurilor, Canalul Morilor;
- s-au amenajat importante bazine piscicole: Cefa, Tămaşda, Ineu.

3.4. Eventualele restricţii în desfaşurarea operaţiilor militare:

- direcţii scurte de acţiune în zona Carpaţilor Apuseni;
- direcţionarea căilor de mobilitate în funcţie de orientarea bazinelor
hidrografice (bazinul Someşului, bazinul Crişurilor);
- primul aliniament de apărare se va organiza pe frontiera de stat cu
poziţionarea rezervelor în yona Dealurilor de Vest.

3.5. Particularitaţile ale ducerii luptei în zona geografică:

- favorizează desfăşurarea acţiunilor militare cu toate categoriile de forţe şi
mijloace;
- sunt favorizate observarea si executarea tragerilor pe distanţe mari datorită
reliefului neted şi deschis;
- este favorizată adoptarea apărarii mobile;
- existenţa zonelor depresionare la vestul lanţului carpatic, favorizează
concentrarile de forţe şi intervenţia pe orice direcţie către frontiera de stat;
- concentrarea eforturilor pe direcţiile ce duc în Poarta Someşului şi Poarta
Mureşului, precum şi de-a lungul Crişurilor, datorită compartimentării Carpaţilor
Occidentali şi a existenţei trecătorilor transcarpatice;
- organizarea apărarii, într-un sistem compact, coerent pe dimensiunile nord
– sud, este greu de realizat, datorită cantităţilor mari de forţe şi mijloace necesare.