CÂMPIA DE VEST

Limite :
- este situată în partea de vest a ţării;
- în vest şi Sud este mărginită de graniţa cu Ucraina , Ungaria şi Serbia ;
- în est şi N-E intră în contact cu dealurile de vest, pătrunzând în unele locuri , sub
formă de golfuri până la marginea Carpaţilor Occidentali.
- Face parte din marea depresiune Panonică , sau Câmpia Dunării Mijlocii sau Câmpia
Tisei
- Se desfăşoară sub forma unei fîşii de la N la S, având partea ce ami joasă şi mai netedă
la V şi crescând în altitudine către E, la contactul cu dealurile

Câmpia de V prezintă unele trăsături distincte faţă de Câmpia Română

- Suprafaţa este pe jumătate faţă de cea a Câmpiei Române – 17.100km² faţă de
50.000km²
- Altitudinal, C de V oscilează între 75-200m, iar C.R are altitudini între 5-380m
- Câmpia de V nu s-a înălţat mai mult deoarece ridicările munţilor din Cuaternar au fost
mici, iar în V nu avea unde să coboare
- Din punct de vedere fizico-geografic, C.R este delimitată spre S de Dunăre şi spre N
de podiş. Câmpia de V este delimitată spre V de graniţă şi spre E de deal şi munte. C
R nu se mărgineşte cu muntele
- În C.R căile de comunicaţie sunt predominant V-E iar în C de V sunt V-E dar şi N-S
Geneza şi litologia:
- Sub raport genetic , C. De V. este rezultatul final al umplerii Lacului Panonic cu
sedimente și al retagerii sale către V în urma mișcărilor cuaternare
- predomină rocile sedimentare, la care se adaugă în anumite sectoare loess.
Relieful:
- este o fâşie îngustă de 20-60 km, cu o înclinare foarte slabă; motiv pentru care apele
rîurilor au cursuri șovăielnice, cu albii abia schițate, putând ieși din matcă la cele mai
mici creșteri( fapt pentru care au fost indiguite)
- se prezintă ca o câmpie netedă, aluvionară, cu tendinţe de înmlăştinire; cu apă freatică
foarte aprope de suprafață, în zona Someșului, Crișurilor, și Timișului, unde s-au
executat lucrări de canalizare, indiguiri și drenări
- are o altitudine medie de 100m
- se disting mai multe trepte longitudinale:
a) câmpii înalte
- sunt compuse din terase, glacisuri, piemonturi sau chiar porţiuni de podiş
- se află în continuarea dealurilor, sunt formate prin eroziunea acestora;
- au altitudini între 100-180 m – acoperite cu loess, ferite de inundaţii;
- sunt formate din depozite aluvio-proluviale (nisipuri, pietrişuri, argile), provenite diu
erodarea regiunii de E şi acumulare sub formă de glacisuri
- în regiunea Valea lui Mihai există nisipuri , iar în regiunea Carei depozite leeosoide
- După geneză pot fi:
 Cîmpii de glacis – C Aradului (situată la nord de Mureş şi este delimitată de m-
ţii Zarandului); C. Vingăi, C. Buziaş
  Cîmpii tabulare- pe depozite leossoide- C. Carei- aproape de graniţa cu Ungaria
cu altitudini de peste 140m , cu dune de nisip ce se suprapun peste depozitele de
loess.
 Cîmpii de dune- Câmpia Valea lui Mihai
- cea mai înaltă este câmpia Vingăi - 143m- cu aspect de mici coline între Mureş şi
Bega;
b) Câmpii intermediare – cu altitudini între 100-120m îmbină caracterele câmpiei înalte
cu cele ale câmpiei joase, de aceea fragmente de câmpii intermediare se împart în :
 Câmpii de glacisuri, în continuarea celor din câmpia ănaltă – C.Biharia, C.
Ghepiş
 Fragmente de câmpii tabulare, pe depozite leossoide
 Porţiuni de câmpie de divagare

- Cursurile sunt sinuoase, terenurile sunt mlăştinoase, multe porţiuni sunt desecate şi
îndiguite.
c) Câmpii joase (de coborîre sau subsidenţă )
- ocupă suprafeţe întinse şi sunt sub influenţa ariilor de subsidenţă datorită acţiunii
reţelei hidrografice anterior indiguirilor ca s-au făcut la sfărşitul secolului
- Relieful are aspectul de luncă, cu urme de albii părăsite, înmlăştiniri, azi parţial
desecate.
- Pe porţiuni mai ridicate s.a format o cuvertură de loees
- După geneză pot fi:
 Cîmpii de divagare – Someşului, Crişurilor, Mureşului, Begăi, Timişului
 Câmpii de mlaştini desecate- C.Ierului
 Câmpii tabulare pe depozite leossoide – Jimboliei, Begăi, Bărzavei
Subdiviziuni
- Câmpia Banatului
- Câmpia Crişurilor
- Câmpia Someşului

!glacis – suprafaţă slab înclinată creată prin eroziune sau acumulare la baza
versanţilor

!subsidenţă- mişcare lentă de lăsare (coborîre) a unor porţiuni din scoarţa

terestră(este caracteristică fundului bazinelor tectonice, dar şi unor porţiuni de
uscat- câmpii de subsidenţă), aici procesul de acumulare de materiale
sedimentare este intens
 DEALURILE DE VEST

Limitele:
- situate la contactul dintre C. Occidntali şi Câmpia de vest ca o traptă de relief de
tranziţie, formând o făşie aproape continuă între Someş şi Nera
- li se mai spune Dealurile Banatului şi Crişanei
- constituie o fâşie de dealuri care pătrunde adânc sub forma depresiunilor golf
(considerate depresiuni intramontane) în interiorul munţilor;
- văile , în general foarte largi, la nivelul teraselor, se înscriu sub forma unor culoare
intracolinare sau chiar depresiuni intracolinare
- au apărut ca traptă de relief înaintea C.de V.
Geneza şi litologia:
- evoluţia paleogeografică a dealurilor de vest este strîns legată de cea a C.de V și a
Carpaților Apuseni – fiind impusă de următorii factori – procesele tectonice din fazele
de orogeneză carpatică, manifestarea magmatismului, poziţia geografică şi
desfăşurarea acestor unităţi în lungul laturii vestice a Carpaţilor
- înălțările de la sfărșitul neogenului ale Carpaților au înviorat eroziunea fluvială care,
concomitent cu retragerea succesivă a apelor ce formează lacul Panonic spre V, a fost
însițită de acumulări piemontane
- astfel, ca formațiuni geologice, dealurile vestice sunt depuneri piemontane și sunt
alcătuite din din strate sedimentare recente
- caracteristică este prezența din loc în loc a unor măguri de roci dure din substratul
cristalin sau ivirea unor roci eruptive
- Litologia reflectă etapele genetice: din substratul cristalin se desprind din loc în loc
măguri de roci dure, în special în zona,, jugului intracarpatic,, la care se adaugă şi roci
vulcanice
- Sedimentul mai recent de la suprafaţă este alcătuit din pietrişuri, nisipuri, argile şi
unele formaţiuni calcaroase
Relieful:
- Dealurile de Vest sunt fragmentate și se mențin la altitudinile cuprinse între 350-
400m;
- cele mai mari altitudini se află în măguri şi culmi formate din roci cristaline şi eruptive
depăşind 500m- Dealul Preluca(795m) iar cele mai mici altitudini de 120/150m se află
lanivelul vetrelor depresionre și în luncile rîurilor principale
- făşia de dealuri are o lăţime ce variază între 5-30km
Subdiviziuni
 Dealurile Silvano-Someşene
- Se află în partea norrrdddică a Dealurilor de Vși ocupă cea mai mare suprafața
(5050km²)
- Este cea mai complexă subunitate d.p.d.v. structural, ca geneyă și evoluție
- Este grefată pe un fundament cristalin puternic tectonizat şi scufundat în trepte către
V, luînd aspectul unei depresiuni tectonice, fiind puternic sedimentaă în neogen.
Părţile mai ridicate ale blocurilor din fundament ies în evidenţă ca măguri, iar
sectoarele joase li se suprapun depresiuni joase.
- Aici apar o serie de măguri cristaline Măgura şimleului, culmile Prîsnel, Preluca şi
Prisaca considerate puncte de legătură între m-ţii Apuseni şi m-ţii Rodnei din Orientali
, formînd un adevărat ,,jug intracarpatic,,
 Dealurile Crişene- de la Valea Barcăului până la m-ţii Zarand
- Ca geneză provin dintr-un piemont de acumulare, erodat și nivelt prin procese de
glacis apoi fragmentat de ape în relief deluros
- Predomină argile, marne, pietrişuri care favorozează procesele de ravenare(?) şi
alunecările de teren
- Dealurile Banatului
- se întind între valea Mureşului la nord şi cea a Dunării la sud
- ca altitudine se menţin între 200-300m
- sunt formate prin sedimentări succesive pe un fundament de șisturi cristaline
- cele mai răspândite sunt depozitele sedimentare panoniene, alcătuite din marne, argile
marnoase, nisipuriși pietrișuri care se dispun peste șisturile cristaline
- câmpia Timişului care pătrunde sub forma unui golf le separă în sectoare distincte:
 dealurile Lipovei delimitate la nord de valea Mureşului;
 dealurile Buziaşului.

!glacis – suprafaţă slab înclinată creată prin eroziune sau acumulare la baza
versanţilor